Hotărâre 182 din 14.12.2020

Prin Rechizitoriul nr. X/P/2016, emis la data de 10.09.2018 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I D, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi folosirea cu rea credinţă a bunurilor societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. 1, lit. b din Legea nr. 241/2005 şi art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 38 alin. 1 C.p.

De asemenea, s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. b şi art. 315 alin. 1 lit. b rap. la art. 16 alin. 1 lit. c din C.p.p., clasarea cauzei penale faţă de SC T T SRL C.

În fapt, din verificările efectuate s-a reținut că S.C. T T SRL C, a fost înființată în anul 1994, având ca obiect de activitate ”Comerț cu amănuntul al articolelor de fierărie, al articolelor de sticlă și a celor pentru vopsit în magazine specializate”.

Societatea are sediul în mun. C, str., jud. O și mai multe sedii secundare și puncte de lucru în mun. C, iar de la înființare a avut ca unic asociat și administrator pe numitul I D.

Prin Sentința Tribunalului Olt nr. X/10.10.2016 a fost deschisă procedura de insolvenţă a S.C. T T SRL C, fiind desemnat administrator judiciar IGF E C IPURL, iar în cadru procedurii de reorganizare, în perioada 03.11.2016 – 24.11.2016, societatea a fost supusă unei inspecții fiscale parțiale pentru perioada 01.11.2010 – 30.06.2016.

Întrucât din anul 2010, reprezentanții S.C. T T SRL C nu au efectuat nicio inventariere a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, prin dispoziția A.J.F.P. O s-a dispus efectuarea inventarierii, constatându-se un stoc faptic de mărfuri în valoare de 496.462, 89 lei, față de un stoc scriptic în valoare de 1.867.344, 63 lei, rezultând un minus la inventar la prețul de vânzare cu amănuntul în valoare de 1.370.844, 70 lei.

De asemenea, în ceea ce privește stocul de combustibil s-a constatat că stocul faptic este 0(zero), iar stocul scriptic este de 43.972,66 lei.

Astfel, potrivit procesului-verbal încheiat de organele de control fiscale, a rezultat faptul că bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 242.041 lei, reprezentând TVA de plată neachitat, existând premisele săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, în sensul omisiunii evidențierii în actele contabile ale S.C. T T S.R.L. a operațiunilor desfășurate.

Totodată, organele de control fiscale au constatat faptul că administratorul societății a folosit cu rea-credință bunurile sau creditul de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese directe sau indirecte, în valoare totală de 1.414.858 lei, având în vedere că începând cu anul 2011 societatea nu a prezentat nici o inventariere a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și faptul că începând cu anul 2012 societatea a înregistrat numai pierderi, culminând în anul 2016 cu deschiderea procedurii de insolvență.

Conform declarației numitului I D, administratorul S.C. T T SRL C, acest minus în gestiunea societății provine începând cu anul 2010 și rezultă din neglijența sa în efectuarea inventarelor anuale, neavând posibilitatea să efectueze acele inventare din lipsă de personal și neavând un gestionar plătit la depozitul societății care să țină o evidență exactă a intrărilor-ieșirilor de marfă.

De asemenea, minusul rezultă și din marfa deteriorată pe parcursul acestor ani pe care nu a evidențiat-o în vreun document contabil, tot ca urmare a neglijenței sale.

Totodată, au existat cazuri când s-a constatat, cu ocazia achiziționării mărfurilor la nivel de palet, că exista marfă lipsă pe care nu a mai putut să o recupereze și pe care nu a evidențiat-o.

De asemenea, pe parcursul celor șase ani a existat și marfă la care a expirat termenul de valabilitate (tuburi de silicon, tuburi de spumă, chituri, vopsea, etc.), marfă pe care a distrus-o sau aruncat-o și pe care nu a evidențiat-o în vreun document.

În ceea ce privește lipsa în gestiunea de combustibil, în valoare de aproximativ 44.000 lei, precizează faptul că acea cantitate de carburant a fost consumată de utilajele firmei (în număr de 5), dar nu a fost scăzută și în contabilitate pentru a nu influența indicatorii de profit ceruți de unitatea bancară, motivând că, din anul 1994, a obținut credite la bancă, transformate ulterior într-o linie de credit ce a avut un debit final de 680.000 lei, de altfel, unitatea bancară fiind cea care a solicitat deschiderea procedurii de insolvență.

La data de 04.10.2017 s-a dispus efectuarea în cauză a unui raport de constatare fiscală de către inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, pentru stabilirea prejudiciului produs bugetul de stat ca urmare a constatării diferenței dintre stocul scriptic și cel faptic rezultat din inventarul efectuat la S.C. T T SRL C.

Conform raportului de constatare întocmit de inspectorii antifraudă, prejudiciul produs bugetului de stat constând în TVA de plată este în valoare totală de 243.796 lei, din care 233.257 lei provenit din lipsa în gestiune de mărfuri în valoare de 1.370.881,59 lei și 10.467 lei provenit din lipsa în gestiune de combustibil în valoare de 43.972,66 lei.

În cursul urmăririi penale, la data de 05.09.2017, a fost aplicat sechestru asigurator asupra mai multor terenuri și imobile aparținând numitului I D, însă prin Încheierea nr. X din 30.03.2018 din dosarul nr. X/104/2018, Tribunalul Olt a dispus desființarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor respective.

Audiat fiind in faza de urmarire penala, inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră, susţinând că, într-adevăr, a existat o diferenţă foarte mare între soldul scriptic şi soldul faptic, invocând faptul că foarte multe produse pe care le-a comercializat au fost perisabile sau le-a expirat termenul de valabilitate, lucru care nu are o susţinere reală pentru că, pe de o parte acesta era obligat să întocmească procese verbale de distrugere pe care trebuia să le introducă în contabilitatea societăţii, iar pe de altă parte, este totuşi neverosimil ca în acea perioadă produsele de o valoare foarte mare să expire sau să devină perisabile.

Din coroborarea probelor administrate, s-a reţinut că în, perioada 01.11.2010 – 30.06.2016, inculpatul I D, administratorul S.C. T T SRL C, a omis evidențierea în documentele contabile sau în alte documente, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, care au determinat existența unei lipse în gestiune în valoare totală de 1.414.854,25 lei, fapt ce a generat un prejudiciu produs bugetului de stat constând în TVA de plată, în valoare totală de 243.796 lei, din care 233.257 lei provenit din lipsa în gestiune de mărfuri în valoare de 1.370.881,59 lei și 10.467 lei provenit din lipsa în gestiune de combustibil în valoare de 43.972,66 lei.

Totodată, inculpatul I D în calitate de administrator al S.C. T T SRL C, a folosit cu rea-credință bunurile de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia, având în vedere că începând cu anul 2011 societatea nu a efectuat nici o inventariere a bunurilor, deși din anul 2012 a înregistrat pierderi.

Folosirea bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu al făptuitorului, ori pentru a favoriza o altă societate în care acesta are interese direct sau indirect, constă în utilizarea activelor patrimoniale (bunurile mobile sau imobile, inclusiv a creanțelor societare) în paguba societății și, uneori, în paguba asociaților, acționarilor sau creditorilor, prin folosirea bunurilor societății în alte scopuri decât cele legare sau statutare, se înțelege deturnarea acestora de la scopul pentru care au fost produse sau dobândite, bunurile societății fiind întrebuințate pentru altă destinație decât cea legală sau statutară.

Cauza a fost înregistrată sub nr. X/104/2018, creându-se dosar asociat nr. X/104/2018/a1, având ca obiect cereri şi excepţii.

În procedura camerei preliminare a fost stabilit termen de 20 zile pentru inculpat în vederea formulării de cereri şi excepţii privind obiectul camerei preliminare.

Prin Încheierea din data de 18.02.2018 judecătorul de cameră preliminară în baza art. 345 alin. 1, 2 C. proc. pen., a admis excepţiile invocate din oficiu, respectiv a admis în parte excepţiile invocate de inculpatul I D în procedura camerei preliminare.

În baza art. 345 alin. 2, 3 C.p.p. rap. la art. 328 alin. 1 C.p.p. a constatat neregularitatea Rechizitoriului nr. X/P/2016 din data de 10 septembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în ceea ce priveşte stabilirea obiectului şi limitelor, cadrului procesual al judecăţii, cu privire la inculpatul I D, respectiv:

- Eronata stabilire a cadrului procesual , cu privire la părţile A.J.F.P. O, respectiv Societatea Profesională IGF E C IPURL, niciuna dintre acestea nefiind titulare de drepturi şi obligaţii fiscale în raportul juridic obligaţional.

- Situaţia de fapt, reţinută in rechizitoriu, pentru infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii într-un scop contrar intereselor, prevăzuta de art. 272 alin. 1 litera b din Legea nr. 31/1990, nu cuprinde descrierea faptelor/ actelor materiale ale inculpatului, într-o modalitate care să permită identificarea conduitei corespunzătoare acţiunilor incriminate, cu indicarea elementelor necesare pentru a încadra faptele/ actele materiale în tipicitatea infracţiunii, nefiind precizate: natura interesului (patrimonial/moral), bunurile folosite, societatea comercială beneficiară a folosirii acestor bunuri, societatea comercială ale cărei bunuri au fost folosite în interesul altei societăţi.

Judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, urmând ca procurorul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii să remedieze neregularităţile actului de sesizare şi să comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că:

În faza camerei preliminară, la data de 08.10.2018 inculpatul I D a invocat excepţii cu privire la legalitatea actului de sesizare a instanţei cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală formulate în cauză respectiv faptul că rechizitoriul este neregulamentar întocmit, fiind încălcate dispoziţiile art. 328 C.p.p. precum şi excepţia de nelegalitate a actelor de urmărire penală întemeiate pe încălcarea de către organele de urmărire penală a dispoziţiilor prevăzute de art. 1 alin. 2, art. 5, art. 100 şi art. 306 alin. 1,3 şi 4 C.p.p.

Cu privire la excepţiile invocate în cauză, s-a aratat că rechizitoriul este neregulamentar întocmit încălcându-se astfel dispoziţiile art. 328 C.p.p., descrierea faptei fiind confuză, incompletă, iar puţinele date cuprins sunt eronate.

S-a mai arătat că nu este analizată şi stabilită încadrarea juridică a faptei, stabilirea încadrării juridice neconfundându-se cu simpla menţionare a infracţiunii generice.

În acest sens s-a arătat că trebuie arătat că sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990, rechizitoriul se rezumă la a menţiona că „inculpatul I D, în calitate de administrator al SC T T SRL C, folosit cu rea credinţă bunurile de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia” fără a arăta în ce constă această infracţiune.

Totodată s-a arătat că, verificându-se întregul material probator, chiar şi rechizitoriul, nu se regăsesc actele materiale elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată. Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, nici din rechizitoriu şi nici din materialul de urmărire penală nu reiese în ce a constat infracţiunea, actul de sesizare a instanţei, rezumându-se doar la a reda noţiunea generică a acestei infracţiuni în sensul că această infracţiune poate să constea în „ folosirea bunurilor societăţii într-un scop contrar acesteia sau în folosul propriu al făptuitorului”, fără a arăta, în concret, ce acte materiale au fost întreprinse pentru a fi realizat elementul material al laturii obiective. De asemenea se face vorbire de folosirea bunurilor pentru a favoriza o altă societate în care acesta are interese direct sau indirect, fără a se arăta în concret ce acte materiale au fost întreprinse pentru a fi realizat elementul material al laturii obiective, mai exact care este acea societate ce a fost favorizată şi prin ce acte materiale s-a realizat aceasta.

Cu privire la excepţia de nelegalitate a actelor de urmărire penală, întemeiată pe încălcarea de către organele judiciare de urmărire penală a dispoziţiilor prevăzute de art. 1 alin. 2, art. 5, art. 100 şi art. 306 alin. 1,3 şi 4 C.p.p.

Astfel s-a arătat că, normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului şi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală. Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

Astfel s-a arătat că, din conţinutul textului susmenţionat se desprinde dorinţa legiuitorului de a reglementa în mod imperios cerinţa eficienţei normei în procesul penal cu intenţia vădită de eliminare a formalismului din activitatea organelor judiciare şi de aplicare a acestora de aşa natură încât să asigure garantarea respectării drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal.

Ori, analizând modul de efectuare a unor acte importante de urmărire penală se poate constata că ele sunt caracterizate de formalism, fiind astfel în totală contradicţie cu cerinţa legiuitorului, împrejurare care afectează legalitatea efectuării acestora şi care a condus la încălcarea drepturilor procesuale ale inculpatului.

S-a arătat că potrivit textelor de lege invocate, organele judiciare aveau obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, prin urmare regula instituită de cod fiind aceea a admiterii şi administrării tuturor probelor, iar nu restrângerea lor.

Prin urmare, a arătat că întreaga urmărire penală nu doar că este formală, dar şi incompletă, inculpatului fiindu-i restrâns dreptul la apărare, motiv pentru care a solicitat excluderea tuturor probelor şi, în temeiul art. 346 alin. 3 C.p.p. restituirea cauzei la procuror în vederea completării probatoriului.

În temeiul art. 344 C.p.p., din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a invocat excepţia privind eronata stabilire a cadrului procesual în Rechizitoriu cu privire la părţile A.J.F.P. O respectiv Societatea Profesională IGF E C IPURL, niciuna dintre acestea nefiind titulare de drepturi şi obligaţii fiscale în raportul juridic obligaţional.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a invocat, din oficiu, cu privire la situaţia de fapt reţinută pentru cea de-a doua infracţiune cea pentru infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia, că rechizitoriul nu cuprinde descrierea faptelor reţinută în sarcina inculpatului, într-o modalitate care să permită identificarea conduitei inculpatului care să corespundă acţiunilor incriminate cu elementele necesare pentru a încadra faptele în tipicitatea infracţiunii cu care a fost sesizată instanţa, întrucât nu sunt precizate: natura interesului (patrimonial/moral), bunurile folosite, societatea comercială beneficiară a folosirii acestor bunuri, nefiind expus în mod explicit dacă tot SC T T SRL C este societate comercială ale cărei bunuri au fost folosite în interesul altei societăţi (societate comercială folosită) respectiv este societate beneficiară.

Analizând aspectele invocate de inculpatul I D şi din oficiu de judecătorul de cameră preliminară a retinut neregularitatea Rechizitoriului nr. X/P/2016 din data de 10 septembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în ceea ce priveşte stabilirea obiectului şi limitelor, cadrului procesual al judecăţii, cu privire la inculpatul I D, respectiv:

Astfel, in ceea ce privește eronata stabilire a cadrului procesual , cu privire la părţile A.J.F.P. O, respectiv Societatea Profesională IGF E C IPURL, niciuna dintre acestea nu este titulară de drepturi şi obligaţii fiscale în raportul juridic obligaţional.

In ceea ce priveste situaţia de fapt, reţinută in rechizitoriu, pentru infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii într-un scop contrar intereselor, prevăzuta de art. 272 alin. 1 litera b din Legea nr. 31/1990, s-a constatat ca aceasta nu cuprinde descrierea faptelor/ actelor materiale ale inculpatului, într-o modalitate care să permită identificarea conduitei corespunzătoare acţiunilor incriminate, cu indicarea elementelor necesare pentru a încadra faptele/ actele materiale în tipicitatea infracţiunii, nefiind precizate: natura interesului (patrimonial/moral), bunurile folosite, societatea comercială beneficiară a folosirii acestor bunuri, societatea comercială ale cărei bunuri au fost folosite în interesul altei societăţi.

S-a mai reţinut faptul că privitor la aceeaşi infracţiune nu se indică în niciun fel consecinţa juridică urmărită de inculpat prin desfăşurarea activităţii infracţionale, condiţie ce reprezintă element constitutiv al infracţiunii reţinute.

Nici nu s-a indicat data comiterii acestora (în cazul infracţiunii simple, daca ar fi un singur act material) , precum şi datele comiterii fiecărui act material în parte, daca sunt mai mult savarsite, cerinţe esenţiale pentru a aprecia asupra existenţei infracţiunii şi a stabilirii laturii obiective a infracţiunii analizate.

Aspectele invocate de judecător din oficiu, sunt concordante parţial cu cele invocate de inculpat în ceea ce priveşte descrierea deficitară a faptei de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii într-un scop contrar intereselor, prevăzuta de art. 272 alin. 1 litera b din Legea nr. 31/1990 pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată, cu toate elementele necesare sub aspectul expunerii în fapt şi încadrării juridice, care să facă posibilă înţelegerea de către inculpat a acuzaţiilor formulate împotriva sa (beneficiind de asistenţa unui avocat) şi stabilirea obiectului şi limitelor judecăţii.

Astfel, se poate observa ca in rechizitoriu nu se regăsesc actele materiale- elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată. Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, nici din rechizitoriu şi nici din materialul de urmărire penală nu reiese în ce a constat infracţiunea, actul de sesizare a instanţei, rezumându-se doar la a reda noţiunea generică a acestei infracţiuni în sensul că această infracţiune poate să constea în „ folosirea bunurilor societăţii într-un scop contrar acesteia sau în folosul propriu al făptuitorului”, fără a arăta, în concret, ce acte materiale au fost întreprinse pentru a fi realizat elementul material al laturii obiective.

De asemenea, se face vorbire de folosirea bunurilor pentru a favoriza o altă societate în care acesta are interese direct sau indirect, fără a se arăta în concret ce acte materiale au fost întreprinse pentru a fi realizat elementul material al laturii obiective, mai exact care este acea societate ce a fost favorizată şi prin ce acte materiale s-a realizat aceasta.

S-a concluzionat astfel că este afectată legalitatea sesizării instanţei, nefiind îndeplinită condiţia prev. de art. 328 alin. 1 C.p.p., referitoare la conţinutul rechizitoriului cu indicarea elementelor necesare apte să investească instanţa de judecată in ceea ce priveste infractiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii într-un scop contrar intereselor, prevăzuta de art. 272 alin. 1 litera b din Legea nr. 31/1990.

În schimb, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că celelalte aspecte invocate de inculpat cu privire la neregularitatea actului de sesizare (acte importante de urmărire penală caracterizate de formalism, împrejurare care afectează legalitatea efectuării acestora cu încălcarea drepturilor procesuale ale inculpatului), sunt nefondate, fiind apărări de fond, care vizeaza cel mult temeinicia probelor fără a fi în legătură cu regularitatea rechizitoriului.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că probele au fost administrate cu respectarea dispoziţiilor legale prev. de art. 100, 101 C.p.p. şi a regulilor generale şi speciale prevăzute de codul de procedură penală.

S-a reţinut că nu constituie motive de nelegalitate a urmăririi penale interpretarea materialului probator, acesta fiind atributul procurorului în faza de urmărire penală iar procedura camerei preliminare vizează exclusiv aspectele care ţin de legalitatea fazei de urmărire penală şi a rechizitoriului , nu interpretarea materialului probator de către procuror, temeinicia acuzaţiei şi suficienţa sau insuficienţa materialului probator administrat în faza de urmărire penală.

In ceea ce priveşte legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală s-a concluzionat că acestea au fost îndeplinite de organul de urmărire penală competent conform art. 56 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 56 alin. 3 lit. d C.p.p., (ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem, ordonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de suspectă, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, ordonanţe de extindere a urmăririi penale, a acţiunii penale şi schimbare a încadrării juridice- acte la care s-a făcut referire anterior), cu respectarea dispoziţiilor legale şi acestea cuprind menţiunile prevăzute de art. 286 C.p.p. , iar criticile sunt nefondate sub acest aspect.

S-a constatat totodată concordanţa între faptele pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

La data de 05.04.2019, inculpatul I D a formulat contestaţie împotriva încheierii din data de 18.02.2019, Curtea de Apel Craiova dispunând, prin încheierea din data de 05.06.2019, respingerea contestaţiei, ca inadmisibilă.

La data de 21.02.2019 s-a depus de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt Ordonanţa procurorului prin care s-a dispus remedierea neregularităţilor rechizitorului nr. X/P/2016 privind pe inculpatul I D, în sensul că:

- în privinţa criticii referitoare la eronata stabilirea a cadrului procesual cu privire la părţile civile A.J.F.P. O şi respectiv, Societatea Profesională I.G.F. E C IPURL se consideră că susnumitele entităţi sunt părţi civile în cadrul procesului penal, întrucât în ceea ce priveşte A.J.F.P. O este corect conceptată în cauză în calitate de parte civilă în numele şi pentru A.N.A.F., ca reprezentant al Statului Român, întrucât inculpatul I D este trimis judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1. b din Legea nr. 241/2005, referitor la faptele săvârşite de acesta în perioada 01.11.2010 - 30.06.2016, când în calitate de administrator la SC T T SRL C, a omis evidenţierea în documentele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate precum şi a veniturilor realizate, determinând existenţa unei lipse în gestiune în valoare totală de 1.414.854.25 lei, ceea ce a dus la prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 243.796 lei, sumă care cuprinde atât prejudiciul cauzat prin lipsa în gestiune (care este de 233.257 lei) pentru mărfurile comercializate la o valoare de 1.370.881,59 lei, precum şi lipsa în gestiune (10.467 lei) de combustibil la o valoare de 43.972,66 lei.

În ceea ce priveşte conceptarea din dispozitivul rechizitoriului a Societăţii Profesionale IGF E C IPURL ca parte civilă în procesul penal, din eroare a fost conceptată ca singură entitate, întrucât se impunea ca parte civilă să fie conceptată SC T T SRL C prin lichidator judiciar Societatea Profesională IGF E C IPURL, în condiţiile în care această societate reprezintă interesele societăţii SC T T SRL C, întrucât prin sentinţa nr. X pronunţată la data de 06.03.2017 în dosarul X/104/2016 al Tribunalului Olt s-a deschis procedura de insolvenţă a SC T T SRL C, dată de la care toate interesele acestei societăţi comerciale sunt reprezentate de lichidatorul judiciar şi care, pe lângă alte drepturi, are şi, pe acela de a recupera de la eventualele persoane prejudiciile cauzate societăţii comerciale de către acestea.

De altfel, de la data de 06.03.2017, toate bunurile societăţii sunt administrate de către lichidatorul judiciar.

În sprijinul celor arătate s-a mai arătăt faptul că prin încheierea nr. X/30.03.2018 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/104/2018 a fost admisă contestaţia formulată de SC T T SRL prin lichidator judiciar Societatea Profesională IGF E C IPURL, împotriva măsurii sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a desfiinţat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile pe considerentul că aceste bunuri aparţin SC T T SRL C, care nu are calitate procesuală în procesul penal şi este reprezentată de Societatea Profesională IGF E C IPURL, fiind în insolvenţă.

In aceste condiţii, a considerat că parte civilă în dosarul penal nr. X/P/2016, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 se impune a fi conceptată SC T T SRL C prin lichidator judiciar Societatea Profesională IGF E C IPURL.

În privinţa criticii referitoare la situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu pentru infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii în scop contrar intereselor prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat faptul că, inculpatul I D, în calitate de administrator la SC T T SRL C, a folosit cu rea credinţă bunurile sau creditele de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acestei, prin folosirea în scop personal a sumelor de bani obţinute din activitatea comercială desfăşurată în această perioadă.

Astfel, în această perioadă, respectiv 01.11.2010 - 30.06.2016, societatea SC T T SRL C a desfăşurat activităţi comerciale, iar în urma controalelor efectuate a rezultat că suma folosită în această perioada de referinţă a fost de 1.414.854,25 lei, ceea ce echivalează cu lipsa în gestiune constatată în urma controlului efectuat de organele fiscale.

S-a mai arătat că din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat că începând cu anul 2011, prin faptul că inculpatul nu a inventariat elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale societăţii, acesta a produs o pagubă societăţi pe care o administra, iar sumele de bani rezultate în urma activităţilor comerciale le-a folosit în scop personal, ceea ce a dus în final la devalizarea acestei societăţi şi intrarea în insolvenţă la data de 06.03.2017, lucru stabilit printr-o hotărâre a Tribunalului Olt.

De asemenea, prin faptul că inculpatul I D, în aceeaşi perioadă de timp, nu a înregistrat în evidenţele contabile veniturile societăţii, venituri pe care şi le-a însuşit şi pe care le-a folosit în scop personal, provocând un prejudiciu atât societăţii comerciale pe care o administra, cât şi bugetului de stat prin neplata sumelor datorate ca TVA sau impozit pe profit.

S-a arătat că acest lucru este stabilit inclusiv de organele de control fiscale, care în urma controlului efectuat au stabilit că administratorul societăţii, respectiv inculpatul I D, începând cu anul 2011 şi-a însuşit sumele de bani obţinute din activitatea societăţii, folosindu-le în scop personal şi în dauna SC T T SRL C, lucru demonstrat prin faptul că, deşi în această perioadă societatea a avut cifră de afaceri mare, începând cu anul 2012 aceasta a înregistrat numai pierderi.

Mai mult decât atât, în această perioadă, inculpatul în numele societăţii a contractat o linie de credit în valoare de 680.000 lei, care, în mod normal, trebuia folosită în dezvoltarea societăţii, dar în realitate sumele de bani au fost folosite în dauna societăţii şi în folosul personal al inculpatului.

Se poate spune că folosirea creditului de care se bucură societatea în folosul inculpatului este un comportament ce constă în utilizarea resurselor financiare împotriva intereselor acesteia şi pentru a obţine beneficii personale de către inculpat.

Astfel, creditul bancar contractat în numele societăţii, dar care a fost folosit direct de către administrator în interesul său personal, fără ca lichidităţile să ajungă în conturile societăţii fraudate, în accepţiunea juridică reprezintă creditul de care se bucură societatea.

Altfel spus, prin însuşirea sumelor de bani de către inculpat şi folosirea bunurilor societăţii în scop personal, altele decât cele legate de activitatea SC T T SRL C, constituire infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a bunurilor şi creditelor de care se bucură societatea în folosul propriu al inculpatului I D.

Din actele de urmărire penală a rezultat faptul că prin activitatea desfăşurată de către inculpatul I D prin folosirea creditului societăţii (sumele de bani obţinute din activitatea comercială) şi folosirea creditului bancar acordat societăţii, punând astfel societatea pe care o administra în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin contract şi de a funcţiona întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 şi a avut ca urmare intrarea în insolvenţă a SC T T SRL C, prin faptul că sumele de bani în loc să fie folosite la dezvoltarea societăţii au fost însuşite în mod personal de către inculpat.

Prin urmare, raportat la aspectele reţinute în minuta încheierii Tribunalului Olt din data de 18.02.2019, a precizat că interesul urmărit de inculpat este unul natură patrimonială, bunurile şi sumele de bani folosite aparţinând SC T T SRL C, neexistând însă o altă societate comercială beneficiară a folosirii acestor bunuri şi sume de bani care au profitat doar inculpatului ca persoană fizică. În ceea ce priveşte bunurile folosite acestea sunt:

-mărfuri aprovizionate şi comercializate de SC T T SRL C (conform procesului verbal nr. X/24.11.2016) în valoare de 1.370.881,59 lei, pentru care a fost ajustată negativ şi. implicit stabilită ca TVA de plată suma de 233.257 lei (228.191 lei + 5.066 lei);

-combustibili în valoare de 43.972,66 lei, lipsă constatată la data de 30.06.2016 ( pentru care a fost ajustată negativ şi implicit stabilită ca TVA de plată suma de 10.539 lei (10.467 lei + 72 lei);

-creditul contractat la unitatea bancară în valoare de 680.000 lei, în numele SC T T SLR C.

In concluzie, s-a arătat că prin activitatea desfăşurată în perioada 2011-2016 inculpatul I D a folosit cu rea-credintă bunurile şi creditul de care se bucură societatea, în scop contrar intereselor acesteia şi în folosul lui propriu în valoare totală de 1.404.858, 63 lei, activitate prin care a produs daune atât SC T T SRL C, cât şi bugetului consolidat al statului.

1.Prin Încheierea nr. X din data de 13 septembrie 2019 pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Olt în dosarul nr.X/104/2018/a1, în baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul I D la Parchetul de pe Tribunalul Olt; în baza art. 275 alin. 1 pct. 4 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a constatat că procurorul nu a remediat neregularitățile actului de sesizare, existând în continuare imposibilitatea stabilirii limitelor şi obiectul judecății, deopotriva in ceea ce priveste cadrul procesual al cauzei, avand in cercetare judecatoreasca o cauza cu parti neconceptate legal in faza de urmarire penala si fata de care nu s-au efectuat acte de urmarire penala, respectiv in ceea ce priveste situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu pentru infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii în scop contrar intereselor prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, cu privire la aceasta fiind enumerate alte fapte si acte materiale, initial neavute in vedere de procurorul de caz .

Mai mult, s-a reţinut în cauză că, potrivit art. 371 C.p.p., judecata se mărginește la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței; or, în situația în care, în cele două acte (rechizitoriul din data de 10 septembrie 2018 şi ordonanta din data de 21 februarie 2019) nu există concordanță sub aspectul cadrului procesual rezultat din retinerea infracțiunii de evaziune fiscala pentru care se dispune trimiterea în judecată, dar nici sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii în scop contrar intereselor prev. de art. 272 alin. 1 lit. B din Legea nr. 31/1990, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond nu a putut considera că este legal învestit.

În atare situaţie, apar ca incidente in cauza prevederile privind restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii actului de sesizare.

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a constatat incident în speţă cazul de restituire prev. de art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., cu consecinţa restituirii cauzei privind pe inculpatul I D la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie – în termenul prevăzut de lege - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT, în motivele dezvoltate în scris, depuse la dosar la data de 08.11.2019 (filele 2 – 6) criticând soluţia judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond pentru nelegalitate

2.Prin Încheierea nr. X/25.02.2020, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 347 alin.3 C.p.p. a admis contestaţia declarată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva Încheierii nr. X din data de 13 septembrie 2019, pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Olt în dosarul nr.X/104/2018/a1, privind pe intimatul – inculpat I D (CNP , fiul lui A şi E, născut la data de, domiciliat în, jud. O).

A desfiinţat Încheierea nr. X pronunţată la data de 13.09.2019 de Tribunalul Olt în dosarul X/104/2018/a1 şi, rejudecând a respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpatul I D.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt privind pe inculpatul I D, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi folosirea cu rea credinţă a bunurilor societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. 1, lit. b din Legea nr. 241/2005 şi art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 38 alin. 1 C.p., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

A dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul I D, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi folosirea cu rea credinţă a bunurilor societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. 1, lit. b din Legea nr. 241/2005 şi art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 38 alin. 1 C.p. .

În baza art. 275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Completul de cameră prelimară de la Curtea de Apel a constatat ca fiind fondată contestaţia declarată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, pentru următoarele considerente, in esenta:

În ceea ce priveşte obiectul procedurii camerei preliminare, completul de cameră preliminară a constatat că potrivit art.342 C.p.p. acesta este constituit de verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Dreptul la un proces echitabil, privit ca o garanţie procedurală a drepturilor şi libertăţilor persoanei, este cel care asigură supremaţia dreptului într-o societate democratică, precum şi protecţia individului împotriva posibilelor abuzuri ale autorităţilor judiciare.

Un principiu fundamental al procesului penal este aflarea adevărului, pentru a se putea realiza scopului procesului penal, ceea ce presupune cunoaşterea completă şi exactă a faptelor în materialitatea lor precum şi a persoanei care le-a săvârşit, pentru ca aceasta din urmă să fie trasă la răspundere penală.

De asemenea, potrivit art.10 alin.1 C.p.p. cu denumirea marginală "dreptul la apărare", părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înşişi sau de a fi asistaţi de avocat, iar conform alin.5 al aceluiaşi articol, organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal

Având în vedere aceste principii, organele judiciare îndrituite cu ancheta penală trebuie să administreze probe pentru aflarea adevărului cu privire la faptă şi la persoana cu privire la care se presupune că ar fi săvârşit-o, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la apărare a persoanei care este suspectată de comiterea faptei.

S-a reţinut că dovedirea faptelor şi împrejurărilor de fapt, care constituie obiectul probaţiunii, se obţine prin probe, care sunt obţinute prin mijloacele de probă. Noţiunea de “probe” a fost definită legal atât în Cod de proc. pen. de la 1969 cât şi în NCPP. Astfel, conform art. 63, alin. 1 al actualului Cod de proc. pen. probele sunt elementele de fapt care servesc la constatarea existenţei sau a inexistenţei unei fapte prevăzute de legea penală, la identificarea persoanei sau persoanelor care au săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. NCPP prevede, la art. 97 alin.1, că proba este orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. “

Mijloacele de probă” sunt mijloacele prevăzute de lege prin care se constată elementele de fapt ce constituie probe, mijloace obţinute de organele de anchetă prin procedee de probaţiune. Observând distincţia dintre noţiune de “probe” şi cea de “mijloace de probă” se poate concluziona că probele pot fi folosite în cadrul procesului penal numai dacă sunt obţinute prin intermediul mijloacelor de probă prevăzute de lege.

Pentru prima dată în legislaţia procesual penală din România, s-a introdus sancţiunea excluderii probelor, ca un corolar al principiului legalităţii şi loialităţii administrării probelor, acesta făcând obiectul unei proceduri de cameră preliminară.

Principiul legalităţii în administrarea probelor presupune utilizarea numai a mijloacelor de probă strict şi limitativ prevăzute de lege şi doar în condiţiile prevăzute de aceasta. Principiul loialităţii administrării probelor, creaţie a doctrinei şi a jurisprudenţei, interzice utilizarea oricărei strategii sau manopere care are ca scop administrarea, cu rea-credinţă, a unui mijloc de probă sau care are ca efect provocarea comiterii unei infracţiuni în vederea obţinerii unui mijloc de probă, dacă prin aceste mijloace se aduce atingere demnităţii persoanei, drepturilor acestei la un proces echitabil sau la viaţă privată.

În expunerea de motive a NCPP se arată că în materia probaţiunii a fost introdus un set de reguli care consacră principiul loialităţii în obţinerea probelor. Aceste reguli, care prevăd sancţiunea excluderii probelor obţinute nelegal sau neloial, vizează creşterea profesionalismului organelor judiciare în obţinerea probelor, iar pe de altă parte, vor garanta respectarea fermă a drepturilor părţilor un proces echitabil.

Astfel, în art. 102 al NCPP se prevede şi sancţiunea pentru nerespectarea principiului legalităţii şi loialităţii administrării probelor, respectiv excluderea probelor obţinute în mod nelegal, iar probele obţinute prin tortură, precum şi orice alte probe derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. În acelaşi sens, probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, iar nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei. Probele derivate din probele administrate nelegal se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod .

În momentul în care o probă a fost obţinută cu încălcarea dispoziţiilor legale intră în conflict două interese, pe de o parte interesul statului (societatea şi este reprezentată de acuzare), iar pe de altă parte persoana despre care se presupune că ar fi comis o infracţiune, primul având interesul ca presupusul făptuitor să fie identificat, judecat, condamnat şi să-şi execute pedeapsa, iar secundul să apere interesul său individual, respectiv ca niciun drept al său să nu fie încălcat prin conduita abuzivă a persoanelor însărcinate cu ancheta penală. Bineînţeles, în activitatea sa de probaţiune în procesul penal, Ministerul Public este primul chemat la respectarea legii, adică să apere, conform Constituţiei, drepturile tuturor persoanelor implicate în procesul penal, iar atunci când regulile nu sunt respectate, sancţiunea excluderii probelor este un mijloc de restabilire a legălităţii şi de a egaliza interesele divergente.

Legalitatea mijloacelor de probă este verificată de judecătorul de cameră preliminară, după ce a fost sesizată instanţa de judecată, competenţa sa fiind oprită la controlul legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, precum şi legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror, fiind astfel realizat obiectul procedurii de camera preliminară.

Scopul acestei delimitări a avut ca obiectiv consacrarea la nivel legislativ a principiului separării funcţiilor judiciare fiind reglementată expresă în art. 3 al CPP, deoarece funcţia pe care o îndeplineşte judecătorul de cameră preliminară este o instituţie distinctă, care nu face parte nici din faza de urmărire penală şi nici din faza de judecată, fiind evident că judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă cauza pe fond.

Ca urmare, plecând de la un argument de topografie a textelor de lege, a modului cum este aşezată în lege instituţia camerei preliminare, rezultă că în exercitarea acestei funcţii procesuale, judecătorul de cameră preliminară nu are iniţiativa de a administra probe, ci este garantul drepturilor pentru faza anterioară a procesului penal, verificând legalitatatea (nu temeinicia) probelor administrate în faza de urmărire penală, atribuţiile sale fiind expres prevăzute de lege, în mod exhaustiv.

Astfel fiind, judecătorul hotărăşte asupra competenţei şi legalei sesizări a instanţei, precum şi asupra mijloacelor de probă şi actelor efectuate în cursul urmăririi penale, printr-o încheiere motivată. În aceste demers, judecătorul poate constata că probele au fost administrate cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care trebuie excluse, iar consecinţa este că acestea nu pot fi reţinute pentru judecare cauzei, cu privire la fondul său.

În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280–282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în conformitate cu art. 345, alin. 2 NCPP încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

Judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea să dispună restituirea cauzei la parchet doar în situaţia în care toate probele din cursul urmăririi penale au fost administrate cu încălcarea prevederilor legale, iar în situaţia în care doar o parte dintre acestea au fost administrate cu încălcare prevederilor legale, acesta are obligaţia de a dispune informarea conducătorului parchetului care a emis rechizitoriu care, în termen de 5 zile de la comunicare, fie remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată, fie solicită restituirea cauzei.

În acest sens sunt prevederile art. 346 NCPP conform cărora (3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii; b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.( 4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280–282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.

Examinând, în continuare, încheierea contestată, prin prisma motivelor invocate de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond şi prin raportare la dispoziţiile art.345-346 C.p.p., completul de cameră preliminară constată următoarele:

Astfel, punctual, s-a constatat că în baza art. 345 alin. 2, 3 C.p.p. rap. la art. 328 alin. 1 C.p.p. judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. X/P/2016 din data de 10 septembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în ceea ce priveşte stabilirea obiectului şi limitelor, cadrului procesual al judecăţii, cu privire la inculpatul I D, respectiv:

- eronata stabilire a cadrului procesual , cu privire la părţile A.J.F.P. O, respectiv Societatea Profesională IGF E C IPURL, niciuna dintre acestea nefiind titulare de drepturi şi obligaţii fiscale în raportul juridic obligaţional.

-situaţia de fapt, reţinută in rechizitoriu, pentru infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii într-un scop contrar intereselor, prevăzuta de art. 272 alin. 1 litera b din Legea nr. 31/1990, nu cuprinde descrierea faptelor/ actelor materiale ale inculpatului, într-o modalitate care să permită identificarea conduitei corespunzătoare acţiunilor incriminate, cu indicarea elementelor necesare pentru a încadra faptele/ actele materiale în tipicitatea infracţiunii, nefiind precizate: natura interesului (patrimonial/moral), bunurile folosite, societatea comercială beneficiară a folosirii acestor bunuri, societatea comercială ale cărei bunuri au fost folosite în interesul altei societăţi.

La data de 21.02.2019 s-a depus de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt ordonanţa procurorului prin care s-a dispus remedierea neregularităţilor rechizitorului nr. X/P/2016 privind pe inculpatul I D.

Prin încheiere finală s-a dispus restituirea cauzei la Parchet.

În dezacord cu judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond, completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel a constatat că prima exceptie a fost admisa în mod greşit, deoarece eronata conceptare, din dispozitivul rechizitoriului, a Societăţii Profesionale IGF E C IPURL ca parte civilă în procesul penal, iar nu a SC T T SRL C, prin lichidator judiciar Societatea Profesională IGF E C IPURL, este doar o eroare care poate fi încadrată cel mult într-o nulitate relativă.

S-a reţinut că potrivit art. 282 alin.1 C.p.p. încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subicţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfinţarea actului.

Aşadar, pentru a opera nulitatea, nu este suficientă încălcarea unei dispoziţii legale, ci este necesară îndeplinirea şi celorlalte două condiţii, deoarece numai în cazul nulităţilor absolute, prevăzute în art. 281 nu se mai cere îndeplinirea acestor condiţii, deoarece se consideră că sunt incluse în prima condiţie, gravi¬tatea încălcării unor asemenea dispoziţii producând întotdeauna o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel a reţinut că nu s-a produs un prejudiciu procesual, chiar dacă s-a procedat eronat la efectuarea actelor de procedura în faza de urmarire penala fata de lichidatorul judiciar Societatea Profesională IGF E C IPURL, iar nu direct faţă de SC T T SRL C, deoarece chiar Societatea Profesională IGF E C IPURL era ţinută să apere drepturile şi interesele părţii, motiv pentru care Curtea reţine nu s-a adus o vătămare a drepturilor părţii şi nu sunt întrunite condiţiile nulităţii relative.

S-a mai reţinut că judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond recunoaşte că potrivit art. 57 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, Societatea Profesională IGF E C IPURL este un reprezentant al societatii comerciale desemnat de catre judecatorul sindic, atributiile acestuia fiind cele instituite de legiuitor prin art. 58 ale aceluiași act normativ.

Curtea a constatat că şi în condiţiile în care în mod greşit s-a conceptat în rechizitoriu ca parte civilă AJFP O drept parte civila, iar nu Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice, DGRFP C, prin AJFP O, dacă nu s-a adus o vătămare a drepturilor părţii, acest aspect nu duce la atragerea unei nulităţi relative, care să aibă un efect atât de peremptoriu faţă de rechizitoriu şi să conducă la restituirea cauzei. Aceasta deoarece, presupusele nulităţi invocate, nu duc la o neregularitate a rechizitoriului care să atragă imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, care sunt trasate de disp. art. 371 C.p.p., şi se rezumă la fapta şi persoana arătată (inculpată) în actul de sesizare a instanţei.

În ceea ce priveşte cea dea doua excepţie admisă, Curtea de Apel a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a reţinut iniţial că „ fapta inculpatului I D a constat în aceea că, în perioada 01.11.2010 – 30.06.2016, în calitate de administrator al S.C. T T SRL C, a folosit cu rea credinţă bunurile sau creditul de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care avea interese directe sau indirecte, în valoare totală de 1.414.858 lei, având în vedere că, începând cu anul 211, societatea nu a prezentat nici o inventariere a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi faptul că, începând cu anul 2012, societatea a înregistrat numai pierderi, culminând în anul 2016 cu deschiderea procedurii de insolvenţă ..”

Ulterior, prin ordonanţa din data de 21.02.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a descris acuzaţia, în sensul că din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat faptul că, inculpatul I D, în calitate de administrator la SC T T SRL C, a folosit cu rea credinţă bunurile sau creditele de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acestei, prin folosirea în scop personal a sumelor de bani obţinute din activitatea comercială desfăşurată în această perioadă.

Raportat la aspectele reţinute în minuta încheierii Tribunalului Olt din data de 18.02.2019, s-a precizat prin ordonanţă că interesul urmărit de inculpat este unul natură patrimonială, bunurile şi sumele de bani folosite aparţinând SC T T SRL C, neexistând însă o altă societate comercială beneficiară a folosirii acestor bunuri şi sume de bani care au profitat doar inculpatului ca persoană fizică. În ceea ce priveşte bunurile folosite acestea sunt:

-creditul contractat la unitatea bancară în valoare de 680.000 lei, în numele SC T T SLR C.

Completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel a constatat, în primul rând, că prin ordonanţa de remediere a neregularităţilor constatate de către judecătorul de cameră preliminară, s-a menţionat că daunele au fost în valoare totală de 1.404.858, 63 lei, la fel cum s-a reţinut şi în rechizitoriu, iar aceste sume derivă din mărfuri aprovizionate şi comercializate de SC T T SRL C (conform procesului verbal nr. X/24.11.2016) în valoare de 1.370.881,59 lei, pentru care a fost ajustată negativ şi implicit stabilită ca TVA de plată suma de 233.257 lei (228.191 lei + 5.066 lei), precum şi din combustibili în valoare de 43.972,66 lei, lipsă constatată la data de 30.06.2016 ( pentru care a fost ajustată negativ şi implicit stabilită ca TVA de plată suma de 10.539 lei (10.467 lei + 72 lei).

Este adevărat că procurorul a greşit când a adus o acuzaţie nouă prin imputarea sumei în valoare de 680.000 ce reprezintă creditul contractat la o unitatea bancară, în numele SC T T SLR C, însă limitele judecăţi pot fi trasate doar prin rechizitoriu, iar nu printr-o ordonanţă, iar acest aspect putea fi rezolvat de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond, deoarece procurorul s-a supus exigenţelor şi a explicat acuzaţia formulată.

Prin urmare, Curtea a reţinut că în mod greşit s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, deoarece obiectul şi limitele judecăţii pot fi stabilite, inculpatul urmând a fi judecat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin.1 lit. b din Lg. 31/1990, constând în aceea că în perioada 01.11.2010 – 30.06.2016, în calitate de administrator al S.C. T T SRL C, a folosit cu rea credinţă bunurile sau creditul de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care avea interese directe sau indirecte, în valoare totală de 1.414.858 lei, având în vedere că, începând cu anul 211, societatea nu a prezentat nici o inventariere a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi faptul că, începând cu anul 2012, societatea a înregistrat numai pierderi, culminând în anul 2016 cu deschiderea procedurii de insolvenţă .

În concret, actele materiale pentru care urmează a fi judecat inculpatul I D constau în folosirea bunurilor societăţii, respectiv mărfuri aprovizionate şi comercializate de SC T T SRL C (conform procesului verbal nr. X/24.11.2016) în valoare de 1.370.881,59 lei, pentru care a fost ajustată negativ şi. implicit stabilită ca TVA de plată suma de 233.257 lei (228.191 lei + 5.066 lei) şi combustibili în valoare de 43.972,66 lei, lipsă constatată la data de 30.06.2016 ( pentru care a fost ajustată negativ şi implicit stabilită ca TVA de plată suma de 10.539 lei (10.467 lei + 72 lei).

Însă, nu poate fi reţinut că intră în conţinutul acuzaţiei penale în prezenta cauză şi faptul că, în această perioadă, inculpatul în numele societăţii a contractat o linie de credit în valoare de 680.000 lei, care, în mod normal, trebuia folosită în dezvoltarea societăţii, dar în realitate sumele de bani au fost folosite în dauna societăţii şi în folosul personal al inculpatului, deoarece acestă faptă nu au fost descrisă în rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată.

In fondul prezentei, se are in vedere ca s-a formulat cerere de constituire parte civilă, raportat la ambele infractiuni retinute in sarcina inculpatului, astfel:

1.Statul Roman – Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.-D.G.R.F.P. C, prin AJFP O, a solicitat obligarea inculpatului, in solidar cu partea responsabila civilmente SC T T SRL C, prin lichidator judiciar Societatea Profesionala IGF E C IPURL, file 29- 32/ dosar judecata. la:

- plata sumei totale de 243.796 lei, cu titlu de debit fiscal principal (cauzate prin savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta art.9 alin.1 lit. b) din Legea nr.241/2005),

- plata obligaţiilor fiscale accesorii, calculate la debitul principal, conform art.119 – 120 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, din ziua imediat următoare termenului de scadenţă a debitului principal şi până la achitarea integrală a debitului principal.

Se retine ca inculpatul a recunoscut prejudiciul sus mentionat, in faza de judecată; mai mult, inculpatul, in calitate de debitor, a achitat partii civile, liberatoriu, suma totala de 5000 lei ( chitante/ f 74-75 dosar instanţă), prin Chitanta justificativa seria TS X, nr.X/19 oct. 2020, emisa de MFP Trezorerie mun. C/ 2500 lei, respectiv prin Chitanta justificativa seria TS X, nr.X/27 oct. 2020, emisa de MFP Trezorerie mun. C ,

La data pronuntarii, inculpatul, in masura in care s-ar face vinovat de savarsirea infractiunii de evaziune fiscala sus prezentata, ar trebui sa achite efectiv partii civile Statul Roman – Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.-D.G.R.F.P. C, prin AJFP O:

- diferenta de 238.796 lei, cu titlu de obligaţie fiscală principală neachitata;

- obligaţiile fiscale accesorii, calculate la debitul fiscal principal neachitat 238.796 lei, conform art. 119 – 120 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, din ziua imediat următoare termenului de scadenţă a debitului principal şi până la achitarea integrală a acestuia;

- obligaţiile fiscale accesorii, calculate la debitul fiscal achitat pendinte, cel de 5000 lei, conform art.119 – 120 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, din ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la achitarea integrală a acestuia (2500 lei/ 19 oct. 2020, respectiv 2500 lei/27 oct. 2020).

Se mai retine, raportat la cea de a doua infractiune, ca partea civila SC T T SRL C, prin Lichidator Judiciar Societatea Profesionala IGF E C IPURL a cerut sa fie obligat inculpatul, catre partea civila SC T T SRL C, prin lichidator judiciar Societatea Profesionala IGF E C IPURL, la plata sumei totale de 1.080.433,53 lei, cu titlu de daune materiale (cauzate prin savarsirea infractiunii de folosirea cu rea credinta a bunurilor societatii intr-un scop contrar intereselor acesteia, comisă în formă continuată, prevazuta de art.272 alin. 1 lit.b din Legea nr.31/1990/ fila 70/ dosar judecata.

În conformitate cu disp. art. 374 alin. 1 C.p.p., la termenul din data de 28 octombrie 2020, instanţa a facut o prezentare succintă a actului de sesizare, iar conform dispoz. art. 83 C.p.p., art. 108 alin. 1 şi 2 C.p.p. a adus la cunoştinţă inculpatului, drepturi si obligatii, respectiv instanţa a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia a procedat la audierea acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 375 alin. 1 C.p.p., declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei potrivit art. 375 alin. 1 C.p.p.

Cererea ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi a fost admisă de instanţă la acelaşi termen de judecată.

Se impune a se avea in vedere limitele investirii raportat la rechizitoriu, completat cu ordonanta de remediere, aspecte puse in discutie si retinute in consecinta la primul termen de judecata al fondului prezentei cauze, motiv pentru care, coroborat cu recunoasterea necalificata a inculpatului I D cu privire la ambele infractiuni, retinute in sarcina sa, Tribunalul Olt, pe fond, va retine:

S.C. T T SRL C, a fost înființată în anul 1994, având ca obiect de activitate ”Comerț cu amănuntul al articolelor de fierărie, al articolelor de sticlă și a celor pentru vopsit în magazine specializate”.

Societatea are sediul în mun. C, jud. O și mai multe sedii secundare și puncte de lucru în mun. C, iar de la înființare a avut ca unic asociat și administrator pe numitul I D.

De asemenea, în ceea ce privește stocul de combustibil s-a constatat că stocul faptic este 0(zero), iar stocul scriptic este de 43.972,66 lei.

De asemenea, minusul rezultă și din marfa deteriorată pe parcursul acestor ani pe care nu a evidențiat-o în vreun document contabil, tot ca urmare a neglijenței sale.

Audiat fiind, in faza de urmarire penala, inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră, susţinând că, într-adevăr, a existat o diferenţă foarte mare între soldul scriptic şi soldul faptic, invocând faptul că foarte multe produse pe care le-a comercializat au fost perisabile sau le-a expirat termenul de valabilitate, lucru care nu are o susţinere reală pentru că, pe de o parte acesta era obligat să întocmească procese verbale de distrugere pe care trebuia să le introducă în contabilitatea societăţii, iar pe de altă parte, este totuşi neverosimil ca în acea perioadă produsele de o valoare foarte mare să expire sau să devină perisabile.

In faza de judecat inculpatul a recunoscut faptele astfel cum au fost retinute in actul de sesizare, iar, in privinta infractiunii de evaziune fiscala a rezultat si prejudiciul rezultat din raportul de expertiza efectuat in cauză, prejudiciu retinut, de altfel , in rechizitoriu.

Din coroborarea probelor administrate, s-a reţinut că în perioada 01.11.2010 – 30.06.2016, inculpatul I D, administratorul S.C. T T SRL C, a omis evidențierea în documentele contabile sau în alte documente, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, care au determinat existența unei lipse în gestiune în valoare totală de 1.414.854,25 lei, fapt ce a generat un prejudiciu produs bugetului de stat constând în TVA de plată, în valoare totală de 243.796 lei, din care 233.257 lei provenit din lipsa în gestiune de mărfuri în valoare de 1.370.881,59 lei și 10.467 lei provenit din lipsa în gestiune de combustibil în valoare de 43.972,66 lei.

Totodată, inculpatul I D, în calitate de administrator al S.C. T T SRL C, a folosit cu rea-credință bunurile de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia, având în vedere că începând cu anul 2011 societatea nu a efectuat nici o inventariere a bunurilor, deși din anul 2012 a înregistrat pierderi.

Situatia de fapt rezultantă din intregul material probator si din recunoasterea detaliata, a inculpatului, este urmatoarea:

Inculpatul I D, în perioada 01.11.2010 – 30.06.2016, în calitate de administrator al S.C. T T SRL C, a folosit cu rea credinţă bunurile sau creditul de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care avea interese directe sau indirecte, în valoare totală de 1.414.858 lei, având în vedere că, începând cu anul 2o11, societatea nu a prezentat nici o inventariere a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi faptul că, începând cu anul 2012, societatea a înregistrat numai pierderi, culminând în anul 2016 cu deschiderea procedurii de insolvenţă .

Asadar, a folosit cu rea credinţă bunurile sau creditele de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acestei, prin folosirea în scop personal a sumelor de bani obţinute din activitatea comercială desfăşurată în această perioadă.

În această perioadă, respectiv 01.11.2010 - 30.06.2016, societatea SC T T SRL C a desfăşurat activităţi comerciale, iar în urma controalelor efectuate a rezultat că suma folosită în această perioada de referinţă a fost de 1.414.854,25 lei, ceea ce echivalează cu lipsa în gestiune constatată în urma controlului efectuat de organele fiscale.

Din mijloacele de probă administrate în cauză , coroborat cu recunoasterea inculpatului, administrata in faza de judecata, rezultă că, inculpatul, începând cu anul 2011, nu a inventariat elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale societăţii, astfel, a produs o pagubă societăţi pe care o administra, iar sumele de bani rezultate în urma activităţilor comerciale le-a folosit în scop personal, ceea ce a dus în final la devalizarea acestei societăţi şi intrarea în insolvenţă la data de 06.03.2017, lucru stabilit printr-o hotărâre a Tribunalului Olt.

Acest lucru este stabilit inclusiv de organele de control fiscale, care în urma controlului efectuat au stabilit că administratorul societăţii, respectiv inculpatul I D, începând cu anul 2011 şi-a însuşit sumele de bani obţinute din activitatea societăţii, folosindu-le în scop personal şi în dauna SC T T SRL C, lucru demonstrat prin faptul că, deşi în această perioadă societatea a avut cifră de afaceri mare, începând cu anul 2012, aceasta a înregistrat numai pierderi.

Se constata, asadar, indubitabil că interesul urmărit de inculpat este unul natură patrimonială, bunurile şi sumele de bani folosite aparţinând SC T T SRL C, neexistând însă o altă societate comercială beneficiară a folosirii acestor bunuri şi sume de bani care au profitat doar inculpatului ca persoană fizică. În ceea ce priveşte bunurile folosite acestea sunt:

-creditul contractat la unitatea bancară în valoare de 680.000 lei, în numele SC T T SRL C.

Concluzionand, prin activitatea desfăşurată în perioada 2011-2016, inculpatul I D a folosit cu rea-credintă bunurile şi creditul de care se bucură societatea, în scop contrar intereselor acesteia şi în folosul lui propriu în valoare totală de 1.404.858, 63 lei, activitate prin care a produs daune atât SC T T SRL C, cât şi bugetului consolidat al statului.

În concret, actele materiale pentru care urmează a fi analizata activitatea infractionala a inculpatului I D constau în folosirea bunurilor societăţii, respectiv mărfuri aprovizionate şi comercializate de SC T T SRL C (conform procesului verbal nr. X/24.11.2016) în valoare de 1.370.881,59 lei, pentru care a fost ajustată negativ şi. implicit stabilită ca TVA de plată suma de 233.257 lei (228.191 lei + 5.066 lei) şi combustibili în valoare de 43.972,66 lei, lipsă constatată la data de 30.06.2016 ( pentru care a fost ajustată negativ şi implicit stabilită ca TVA de plată suma de 10.539 lei (10.467 lei + 72 lei).

Situatia de fapt retinuta in precedent rezulta din Potrivit art. 97 alin. (2) C.pr.pen., situaţia de fapt expusă se probează cu următoarele mijloace de probă :

- plângere AJFP O, filele nr. 13-17 vol.I, up;

- raport de constatare prejudiciu, filele nr. 97-198, vol.I, up,

- proces-verbal aplicare sechestru, filele nr. 82-94, vol.I, up;

- încheiere desființare sechestru asigurator, filele nr. 80-81, vol.I,up;

- documente contabile, filele nr. 18-79, vol.I,up;

- declaraţie martor, filele nr. 208-210, vol.I, up;

- declaraţie suspect, filele nr. 205-207, vol.I, up;

- declarație inculpat, filele nr. 200-204, vol.I, up;

- cazier judiciar, filele nr. 211,vol.I, up

- declaratia de recunoastere a inculpatului din faza de judecata;

-chitante /file 74-75 dosar instanţă:Chitanta justificativa seria TS 507, nr.X/19 oct. 2020, emisa de MFP Trezorerie mun. C/ 2500 lei, respectiv prin Chitanta justificativa seria TS 507, nr.X/27 oct. 2020, emisa de MFP Trezorerie mun. C

În drept, se constata ca faptele săvârșite de inculpatul I D care, în perioada 01.11.2010 – 30.06.2016 în calitate de administrator al S.C. T T SRL C, a omis evidențierea în documentele contabile sau în alte documente, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, determinând existența unei lipse în gestiune în valoare totală de 1.414.854,25 lei, având ca rezultat prejudicierea bugetului de stat cu suma de 243.796 lei, reprezentând TVA de plată, din care 233.257 lei provenit din lipsa în gestiune de mărfuri în valoare de 1.370.881,59 lei și 10.467 lei provenit din lipsa în gestiune de combustibil în valoare de 43.972,66 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ,,evaziune fiscală,, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1, lit. b din Lg. 241/2005, sub aspectul material al laturii obiective;

De asemenea, se constata ca faptele săvârșite de inculpatul I D care, în perioada 01.11.2010 – 30.06.2016, în calitate de administrator al S.C. T T SRL C a folosit cu rea-credință bunurile sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia, sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese directe sau indirecte, în valoare totală de 1.414.858 lei, având în vedere că începând cu anul 2011 societatea nu a prezentat nici o inventariere a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și faptul că începând cu anul 2012 societatea a înregistrat numai pierderi, culminând în anul 2016 cu deschiderea procedurii de insolvență, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ,,folosirea cu rea credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia,, , prevăzută și pedepsită de art. 272, alin. 1, lit. b) din Lg. 31/1990, circumscris la suma de 1.414.854,25 lei, sub aspectul material al laturii obiective;

Mai mult, activitatea infractionala a inculpatului I D a fost desfășurată în timp, astfel că în cauză se va reține forma prevăzută de art. 35, alin. 1 şi art.38, alin. 1 din Codul penal .

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul I D a acționat cu intenție directa, în sensul că a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acestor fapte.

Prin aceste acţiuni, bugetul de stat a fost prejudiciat si, raportat strict la infracțiunea de evaziune fiscala, deşi art. 10 din Legea 241/2005, in forma in vigoare la data săvârşirii faptei, dădea posibilitatea inculpaţilor să achite prejudiciul până la primul termen de judecată cu procedura completă cu consecinţa aplicării unei amenzi administrative pentru prejudiciul cauzat, se constata că această dispoziţie legală nu se aplică inculpatului cauzei.

Nu se aplica intrucat acest prim termen de judecată a fost depăşit, în condiţiile în care, la data de 28 octombrie 2020, instanţa a adus la cunoştinţă inculpatului învinuirea şi s-a procedat la începerea cercetării judecătoreşti si recunoaşterea acuzaţiei de către inculpat, ulterior fiind acordat termen pentru plata prejudiciului principal, ce s-a realizat partila, prin chitante/ f 74-75 dosar instanţă), prin Chitanta justificativa seria TS X, nr.X/19 oct. 2020, emisa de MFP Trezorerie mun. C/ 2500 lei, respectiv prin Chitanta justificativa seria TS X, nr.X/27 oct. 2020, emisa de MFP Trezorerie mun. C.

In cauza, instanţa va da, insa, eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.p.p.,privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului se va tine seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, de pericolul social concret al faptei şi făptuitorului, de urmările faptei săvârşite, de împrejurarea că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut fapta săvârşită şi întregul prejudiciu cauzat, pe care pendinte l-a achitat şi a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate de procuror în faza de urmărire penală .

Asadar, finalmente, în baza art.9 alin.1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., va condamna inculpatul I D, fiul lui A si E, nascut la data de in Com, domiciliat in Mun. C, jud. O, CNP, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, comisă în formă continuată.

În baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 rap. la art. 66 alin. 1, 2, 3 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a , b şi g Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia, de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale) pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 al.1 C.p. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b şi g C.p. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia, de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale), ca pedeapsă accesorie.

La stabilirea drepturilor care vor fi interzise cu titlul de pedeapsă complementară se va avea în vedere continutul infracţiunii de evaziune fiscală, dar şi starea de nedemnitate a inculpatului decurgând din această faptă penală.

De aceea, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza I si teza II-a (dreptul de a alege si a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), litera b ( dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi litera c ( dreptul de a ocupa funcţia de administrator de societăţi comerciale) din C.pen. anterior pe durată de 2 ani.

În baza art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 35 alin 1 C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., va condamna inculpatul I D, la pedeapsa principală de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea cu rea credinta a bunurilor societatii intr-un scop contrar intereselor acesteia, comisă în formă continuată.

În baza art. 66 alin. 1, 2, 3 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cp (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia, de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale) pe o durată de 1 an, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art.65 al.1 C.p. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b şi g C.p. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia, de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. 1 C.pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal coroborat cu art. 39 alin. 2 C.pen. va contopi pedepsele principale stabilite mai sus:

- pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicata pentru infracţiunea evaziune fiscala, comisa in forma continuata şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a , b şi g Cp, aplicată pe o durată de 2 ani.

- pedeapsa principală de 9 luni inchisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea cu rea credinta a bunurilor societatii intr-un scop contrar intereselor acesteia, comisă în formă continuată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a , b şi g Cp pe o durată de 1 an, si

- urmând ca inculpatului să I se aplice, în final, pedeapsa cea mai grea, cea de 2 ani inchisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, care este de 3 luni, rezultand pedeapsa principală de 2 ani si 3 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b,g C.p., pe o perioadă de 2 ani, stabilită potrivit art. 66 C.p. şi art. 67 C.p.

În baza art. 45 alin. 1 si alin. 5 C.p. va aplica, pe langă pedeapsa rezultanta de 2 ani si 3 luni închisoare:

-pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor art. 66 alin. 1 lit. a , b şi g Cp g Cp (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia, de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale) pe o durată de 2 ani, conform art. 66 C.p. şi art. 67 C.p si

--pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b si g Cp (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia, de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale).

Pedeapsa accesorie stabilită, cea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g din C.p (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia, de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale), se va executa, conform art. 65 alin. 3 C.p., din momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei se constată că sunt îndeplinite cerinţele art. 91 C.p. întrucât inculpatul, a avut o atitudine sinceră, este relativ tanar, a colaborat cu organele judiciare, a achitat partial prejudiciul comis prin savarsirea faptei penale de evaziune fiscala si a recunoscut săvârşirea faptei, astfel că scopul pedepsei s-ar putea atinge şi prin neexecutarea acesteia în regim privativ de libertate, iar această modalitate de executare a pedepsei va constitui un avertisment suficient si îndestulător pentru inculpată pentru care s-a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de patru ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.p.

Pentru cele sus mentionate, în baza art. 91 C.p. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. 1 din C.p. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) din C.p. va impune condamnatei să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Olt sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din C.p. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei C, jud. O, in activitati edilitar - gospodaresti sau in cadrul Liceului Teoretic M V, în activităţi de zidărie, tâmplărie, instalații electrice, zugrăvire, igienizare, îngrijire spaţii verzi şi activităţi de curăţenie în subsolurile localurilor şcolare , indepartare zapada/ cand este cazul (doar pe timpul vacanţei școlare) pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. 2 C. p.p. raportat la art. 91 alin. 4 din C.p., va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, atrăgând atenția ca, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum şi în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen.

Raportat la latura civila a cauzei:

Potrivit art. 1357 Noul Cod civil: cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Aşadar, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul cert, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Retinand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, instanta va retine cuantumul prejudiciul rezultat din raportul de constatare tehnico- stiintifica/ expertiza, iar nu cel al inspectorilor fiscale in ceea ce priveste evaziunea fiscala.

Raportat la cealalta infractiune, instanta va retine prejudiciul solicitat de societatea comercială SC T T SRL prin lichidator judiciar, - fila 68, fiind irelevant ca inculpatul are calitatea de creditor al societatii cu o creanta in suma de 662725, 40 lei / aspect neprobat neoperand compensarea, putand inculpatul creditor sa se inscrie cu creanta respectiva la masa creala, satisfacerea creantelor ( inclusiv a inculpatului, in masura in care exista si are cuantum cert) urmand as fi realizata conform codului fiscal si legislatiei in materia insolventei.

Relativ la condiţia existenţei unui prejudiciu, se reţine ca acesta constă in rezultatul, efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoană, necesară fiind proba, prin orice mijloc, a pagubei suferite, prin dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prejudiciului: să fie cert (sub aspectul existenţei, cât şi a cuantumului/ valorii acestuia) şi să nu fi fost încă reparat.

În consecinta, retinand ca inculpatul se face vinovat de savarsirea ambelor infractiuni retinute in sarcina sa, ambele fiind infractiuni de prejudiciu, Tribunalul Olt va retine ca debitul principal rezultat din savarsirea infractiunii de evaziune fiscala este achitat partial de catre inculpat, urmand ca accesoriile sa fie achitate de inculpat sau executate silit, conform normelor de procedura fiscale

Pentru aceasta, trebuie să distingem între prejudiciul produs prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală de care se ține seama la încadrarea juridică și care este echivalentul taxelor și impozitelor de la plata cărora s-a sustras inculpatul (debitul principal) și paguba la repararea căreia acesta poate să fie obligat în caz de condamnare, care cuprinde debitul principal și accesoriile fiscale, potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 17/2015, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Concluzionand, in solutionarea actiunilor civile ale prezentei, in baza art. 23, art.25 şi art. 397 C.p.p. şi art. 1357 şi urm. C.civ. va admite acțiunea civila formulata de Statul Roman – Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.-D.G.R.F.P. C, prin AJFP O, impotriva inculpatului, in solidar cu partea responsabila civilmente SC T T SRL C, prin lichidator judiciar Societatea Profesionala IGF E C IPURL, de obligare la:

- plata sumei totale de 243.796 lei, (din care suma de 233.257 lei proveniti din lipsa in gestiune de marfuri in valoare de 137.0881,59 lei si suma de 10.467 lei proveniti din lipsa in gestiunde de combustibil in valoare de 43.972,66 lei) cu titlu de debit fiscal principal (cauzate prin savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta art.9 alin.1 lit. b) din Legea nr.241/2005),

În temeiul art. 23 alin. 2 si alin. 3 C.p.p raportat la art. 1357 şi urm. C. civil va constata ca:

- inculpatul, in calitate de debitor, a achitat partii civile, liberatoriu, suma totala de 5000 lei ( chitante/ f 74-75 dosar instanţă), prin Chitanta justificativa seria TS X, nr.X/19 oct. 2020, emisa de MFP Trezorerie mun. C/ 2500 lei, respectiv prin Chitanta justificativa seria TS X, nr.X/27 oct. 2020, emisa de MFP Trezorerie mun. C ,

În temeiul art. 23 alin. 2 si alin. 3 C.p.p raportat la art. 1357 şi urm. C. civil inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC T T SRL C, prin lichidator judiciar Societatea Profesionala IGF E C IPURL, urmeaza sa achite efectiv partii civile Statul Roman – Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.-D.G.R.F.P. C, prin AJFP O:

- diferenta de 238.796 lei,cu titlu de obligaţie fiscală principală neachitata;

În baza art. 23, art.25 şi art. 397 C.p.p. şi art. 1357 şi urm. C.civ. va admite acțiunea civila formulata de partea civila SC T T SRL C, prin Lichidator Judiciar Societatea Profesionala IGF E C IPURL.

În baza art. 19, art. 25 şi art. 397 C.p.p. şi art. 1357 şi urm. C.civ. va obliga pe inculpat, catre partea civila SC T T SRL C, prin lichidator judiciar Societatea Profesionala IGF E C IPURL, la plata sumei totale de 1.080.433,53 lei, cu titlu de daune materiale (cauzate prin savarsirea infractiunii de folosirea cu rea credinta a bunurilor societatii intr-un scop contrar intereselor acesteia, comisă în formă continuată, prevazuta de art.272 alin. 1 lit.b din Legea nr.31/1990

În baza art. 404 rap. la art. 249 C.p.p., totul raportat la art. 11 din Legea 241/2005 va institui măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului I D, pana la concurenta prejudiciilor retinute, masura fiind necesara pentru a garanta achitarea prejudiciilor sus mentionate..

În baza art. 13 alin.1 din Legea 241/2005 modif., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecatoresti, copia dispozitivului acesteia se comunică Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

In baza art. 4 şi 5 din O.G. 39/26.08.2015 privind cazierul fiscal, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecatoresti, extras de pe dispozitivul acesteia se transmite organului fiscal competent în a cărui rază teritorailă îşi are domiciliul fiscal inculpatului I D.

În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 va dispune ca inculpatul I D să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.

În baza art. 398 din C.p.p. şi art. 274 alin. 1 din C.p.p. va obliga pe inculpatul I D la plata sumei de 2.550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 lei din cursul urmăririi penale, iar suma de 1.550 lei cheltuieli judiciare din cursul judecăţii.

In baza art. 272 alin.1 C.p.p. onorariul partial al avocatului din oficiu T Z, din faza camerei preliminare, in suma de 110 lei, conform Delegatiei nr. / 2018 va rămâne in sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei in contul Baroului O.

In baza art. 272 alin.1 C.p.p. onorariul partial al avocatului din oficiu T Z, din faza judecăţii, in suma de 400 lei, conform Delegatiei nr. X/ 2020, va rămâne in sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei in contul Baroului Olt.

Data publicarii pe portal: 17.03.2021

Domenii speta

Infracţiuni prevăzute în legi şi decrete

Infractiuni de evaziune fiscala (Legea 87/1994, 241/2005) - art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 art.272 alin.1 lit.b din lg 31/1990 cu aplic art.35 alin. 1 c.p si art. 38c.p

Domenii speta

Spete similare

Decizie - 21.03.2019

Sentinţă penală - 25.01.2011

Sentinţă penală - 19.11.2018

Sentinţă civilă - 08.03.2011

Sentinţă penală - 10.02.2011