Inadmisibilitate. Plata contravalorii partilor cesionate.

 Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. X din 16.07.2020 pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr. X/311/2019, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul V A, în contradictoriu cu pârâta Farmacia H SRL.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată parțiale, în cuantum de 2.000 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina în data de 05.11.2019 sub nr. X/311/2018, reclamantul V A în contradictoriu cu pârâta Farmacia H Srl, în conformitate cu dispoziţiile art. 670 C.c., 671 alin 2 C.c., raportat la art. 668 alin 2 C.c. şi art. 980 C.p.c. şi urm. a solicitat partajarea bunului comun imobil, spaţiul comercial farmacie, situat în municipiul S,  , judeţul O, în suprafaţa de 107,31 mp (compusă din: - 90,07 mp suprafaţă utilă şi 17,24 mp - intrând proprietate exclusivă), identificat cu nr. cadastral X, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. X/14.12.1998 emis de Sc A SA, în sensul atribuirii imobilului către Sc H Srl şi obligarea societăţii pârâte la plata unei sulte în suma totală de 57.560 euro, echivalentul în lei la data achitării efective.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Sc H Srl a fost înfiinţată în anul 1992, cu sediul în municipiul S,  , judeţul O, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J X/232/1992, având CIF, având ca acţionari principali, cu o cota de 1/2 din părţile sociale ale unităţii, pe mama sa V E şi pe numita M E, ambele desfăşurând activitatea de medic farmacist, în cadrul societăţii respective.

La data de 14.12.1998, în baza contractului nr. X, Sc H Srl a cumpărat de la Sc A SA spaţiul comercial care face obiectul prezentului litigiu, unde societatea şi-a desfăşurat activitatea farmaceutică din acel moment, până în prezent.

A menţionat că în anul 2015, în luna martie, ziua 16, mama sa V E, care era persoană asociată cu o cotă de 1/2 din capitalul social al Sc H SRL, a decedat, iar în urma dezbaterii succesiunii s-a emis un certificat de moştenitor, înregistrat sub nr. X/31.07.2015, autentificat de către Notarul Public B R, prin care s-a stabilit faptul ca reclamantul a dobândit un număr de 10 părţi sociale din totalul de 20, deţinute de Farmacia H SRL.

A mai arătat că la data de 07.09.2015 a convenit cu cealaltă asociata a societăţii, respectiv cu numita M E, să cesioneze către aceasta cota sa parte de 50 %, adică 10 părţi sociale, pe care a deţinut-o la Sc H SRL, la preţul de 30.000 euro, preţ care a fost achitat până în prezent, totodată stabilind faptul că bunurile mobile şi imobile ale societăţii să fie supuse unui partaj voluntar. În acest sens, s-a încheiat o convenţie autentificata sub nr. X din 07.09.2015, de către Notarul Public R B. După achitarea primei sume de bani în valoare de 30.000 euro, la data de 23.01.2019, între reclamant şi Sc H s-a încheiat un angajament de plata prin care pârâta i-a achitat suma de 55.000 lei, în transe lunare, conform procesului-verbal încheiat între cele 2 părţi, reprezentând contravaloarea stocului de marfa rămas în patrimoniul societății la data de 07.09.2015, odată cu încheierea convenţiei notariale.

Ulterior, arată că a stabilit verbal cu reprezentanta societăţii, M E, ca după pronunţarea sentinţei civile nr. X/2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, să se efectueze partajul voluntar, în conformitate cu ce s-a stabilit în cadrul convenţiei notariale încheiate la 07.09.2015, astfel încât el sa fie despăgubit şi cu privire la spaţiul în care farmacia îşi desfăşoară activitatea.

Sentinţa civilă nr. X/25.01.2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în cadrul dosarului nr. X/280/2015 a rămas definitivă şi a avut ca obiect revendicarea spaţiului aferent clădirii, în cota indiviză, în suprafaţă de 49,38 mp.

Reclamantul a susţinut că a convocat administratorul Sc H SRL, respectiv pe numita M E pentru data de 02.09.2019, orele 11:00, la sediul Cabinetului de Avocat R T, situat în str. ,  jud. O, în vederea efectuării partajului voluntar, cu privire la imobilul care formează obiectul prezentului litigiu, însă aceasta nu a dat curs convocării respective.

Mai mult de atât, a susţinut că s-a deplasat personal la sediul şi punctul de lucru al unităţii farmaceutice deţinute de către Sc H SRL şi a luat legătura cu reprezentanta societăţii, în vederea efectuării partajului voluntar, însă la fel a fost lovit de un refuz categoric din partea acesteia, relatându-i verbal faptul că nu doreşte sa îi acorde sulta cuvenită aferentă cotei de 1/2 din imobilul respectiv.

În dovedirea celor invocate, a solicitat să fie administrata proba cu înscrisuri.

Pârâta Farmacia H SRL a formulat întâmpinare la data de 02.03.2020, solicitând respingerea cererii de partaj formulat de reclamant, în principal, ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuală activă şi în subsidiar, ca inadmisibilă, respectiv ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, pârâta a arătat că societatea Farmacia H SRL a fost deţinută de către doi asociaţi, respectiv:

•M E deţinând 10 părţi sociale din capitalul social, respectiv o cota de 50% participare la beneficii şi pierderi şi

•V E deţinând 10 părţi sociale din capitalul social, respectiv o cota de 50% participare la beneficii şi pierderi.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. X/04.12.1998, pârâta a achiziţionat, astfel cum rezulta din art. 1 imobilul, fără teren, situat în Slatina,  , în suprafaţa de 90 mp (ce face obiectul cererii de chemare în judecată). A subliniat faptul că, potrivit contractului mai sus menţionat, dreptul de proprietate exclusivă a fost dobândit de către pârâtă, Farmacia H SRL, persoana juridica română, subiect de drept distinct de asociaţii săi, persoane fizice.

Potrivit contractului, proprietatea se transmite de drept cumpărătorului, în momentul semnării contractului, predarea-primirea bunului făcându-se la achitarea integrală a preţului.

Prin urmare, pârâta a susţinut că proprietar exclusiv asupra imobilului clădire este pârâta în baza actului mai sus menţionat, astfel cum reiese chiar şi din extrasul de carte funciară pentru informare depus de către reclamant.

Totodată, prin acelaşi contract nr. X/04.12.1998, s-a prevăzut, în cadrul art. 12, obligaţia cumpărătorului de a achiziţiona terenul în suprafaţa de 67,50 mp, aferent imobilului, în momentul dobândirii de către vânzător a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, la preţul pieţei, prin negociere directă.

Ulterior, având în vedere ca nu s-a încheiat contractul aferent terenului, a fost format dosarul nr. X/280/2015 de pe rolul Judecătoriei Piteşti, în cadrul căruia părţile, pârâta în calitate de cumpărător şi vânzătorul A SA, au încheiat o tranzacţie, instanţa luând act de învoiala părţilor prin sentinţa nr. X din 25.01.2018 potrivit căreia pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 17,24 mp proprietate exclusivă şi 49,38 mp cota parte indiviză aferent spaţiului comercial deţinut de pârâtă conform contractului X/04.12.1998.

Astfel, a arătat că imobilul (spaţiul comercial de 90 mp) şi terenul (17,24 mp) asupra cărora reclamantul solicită partajul se află în proprietatea exclusiva a pârâtei, în calitate de unic proprietar conform titlurilor mai sus menţionate.

În data de 16.03.2015, asociata V E a decedat, succesorul său V A - reclamant în prezenta cauză, dobândind conform certificatului de moştenitor nr. X/31.07.2015 bunuri mobile constând în 10 părţi sociale, în valoare de 10 lei fiecare, deţinute în cadrul pârâtei.

Ca urmare a acceptării şi voinţei acestuia, reclamantul a dobândit calitatea de asociat în cadrul pârâtei, fiind astfel înregistrat la Registrul Comerţului în calitate de asociat potrivit hotărârii asociaţilor nr. l din data de 03.09.2015. Ulterior, a arătat că între persoanele fizice M E şi reclamantul V A, s-a încheiat Convenţia nr. X/07.09.2015 prin care reclamantul, în calitate de asociat, a cesionat către M E părţile sociale deţinute, respectiv 10 părţi sociale, la preţul de 30.000 euro, plătibil în 30 de rate lunare egale. În baza acestei convenţii a fost adoptată hotărârea adunării generale a asociaţilor nr. 2 din data de 09.09.2015 prin care în temeiul art. 202 alin. (l) din Legea nr. 31/1990 reclamantul a confirmat cesionarea celor 10 părţi sociale către asociatul M E şi ieşirea acestuia din societate. Achitarea integrală de către M E a preţului cesiunii mai sus menţionate a fost efectuată conform înţelegerii părţilor, fiind chiar recunoscută de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, solicitând instanţei să admită excepţia şi să respingă cererea ca fiind introdusă de o persoana care nu are calitate procesuală activă, având în vedere dispozițiile art. 631 din capitolul IV- Proprietatea comună din N.C.Civ.: dispoziţiile prezentului capitol se aplică ori de câte ori, în temeiul unui act juridic sau al altui mod de dobândire prevăzut de lege, dreptul de proprietate privată are 2 sau mai mulţi titulari, iar potrivit art. 632 N.C.Civ. formele proprietăţii comune sunt: proprietatea pe cote-părţi (coproprietatea) şi proprietatea în devălmaşie.

Conform art. 686 N C. civ., prevederile prezentei secţiuni (Secţiunea a 5-a - partajul) sunt aplicabile bunurilor aflate în coproprietate, indiferent de izvorul sau, precum şi celor aflate în devălmăşie.

Aşadar, arată că faţă de aceste prevederi legale, partajarea unui bun nu poate fi cerută decât de titularul dreptului de proprietate asupra acestuia.

Prin urmare, pentru partajarea unui imobil trebuie să se facă dovada dreptului de proprietate. Or, pârâtă consideră că în cauza, reclamantul nu a făcut dovada dreptului sau de proprietate, ci titular al dreptului de proprietate asupra imobilului este pârâta, astfel cum rezultă din contractul nr. X/04.12.1998 şi sentinţa civilă nr. X/25.01.2018 a Judecătoriei Piteşti din dosarul nr. X/280/2015.

Persoanele fizice - M E şi V E - nu au deţinut în niciun moment dreptul de proprietate asupra imobilului, acesta fiind dobândit de societate, în calitate de subiect de drept distinct de asociaţii săi.

A mai arătat că acest fapt este confirmat şi prin certificatul de moştenitor nr. X din data de 31.07.2015 emis de notarul public B R, de pe urma defunctei V E, prin care a rămas masă succesorală compusă doar din bunuri mobile - cele 10 părţi sociale, în valoare de 10 lei fiecare, deţinute în cadrul pârâtei. Prin urmare, V E nefiind proprietar, nu a putut transmite dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauza către reclamant.

Mai mult decât atât, potrivit ari. 1132 N.C.Civ. unul dintre efectele certificatului de moştenitor este acela ca face dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor asupra bunurilor din masa succesorală. Astfel se observă că în masa succesorală nu se număra imobilul asupra căruia reclamantul solicita partajul.

Pârâta a mai invocat excepţia inadmisibilitatii cererii de partaj formulată de reclamant - având în vedere ca nu există un drept de coproprietate asupra imobilul. A apreciat ca nu poate fi primită cererea reclamantului de ieşire din indiviziune în condiţiile lipsei obiectului cererii - respectiv a unui bun deţinut în copropietate/devălmăşie, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibile. Bunul ce face obiectul cererii de partaj nu este deţinut în coproprietate fiind proprietatea exclusivă a pârâtei. Nefiind, astfel, îndeplinită situaţia premisă obligatorie a partajului- bun aflat în coproprietate - cererea de partaj nu poate fi primită, în opinia pârâtei.

Pe fondul cauzei, în măsura în care instanţa va respinge excepţiile mai sus invocate, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Reclamantul V A a formulat răspuns la întâmpinare la data de 20.03.2020, solicitând admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Deși pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, a arătat că aceasta omite să precizeze faptul că, prin convenţia notarială nr. X întocmită la data de 07.09.2015 de către Notarul Public R B, s-a stabilit în mod cert faptul ca suma de bani în valoare de 30.000 euro va fi achitată în tranşe lunare de 1000 euro/lună, iar contravaloarea stocului de marfă, în suma de 55.000 lei şi a imobilului care face obiectul prezentei acţiuni de partaj să fie achitate ulterior, într-un termen care urmează să fie stabilit de comun acord, după soluţionarea cauzei civile nr. X/280/2015, aflată pe rolul Judecătoriei Piteşti, privind sentinţa civilă nr. X/2018, rămasă definitivă la 25.06.2018, prin neapelare.

Având în vedere faptul că societatea, prin reprezentantul legal M E, a acceptat aceasta situaţie prin convenţia voluntară încheiată, acesta împrejurare denotă, în opinia reclamantului, cu exactitate faptul ca reclamantul nu şi-a pierdut dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din stocul de marfă, în suma de 55.000 lei şi asupra cotei de 1/2 din imobilul ce face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

Mai mult de atât, arată că acceptarea acestei situaţii de către reprezentanta legală a societăţii pârâte, M E, este determinată de faptul că, convenţia notarială a fost precedată de întocmirea unui proces-verbal, prin care Sc H SRL a achitat suma de 55.000 lei, în 6 tranşe, 5 de câte 10.000 lei şi una de 5 000 lei.

În atare situaţie, a considerat că nu se poate interpreta în sensul că, odată cu cesionarea celor 10 părţi sociale, reclamantul V A a pierdut dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din stocul de marfă, în valoare de 55.000 lei şi asupra imobilului în valoare de 57.560 euro.

În consecință, a solicitat respingerea celor două excepţii invocate ca fiind neîntemeiate.

Faşă de cele invocate în întâmpinare, a solicitat să se dispună completarea probatoriului ce urmează sa fie administrat, în sensul administrării probei cu interogatoriul administratorei Sc H SRL.

La termenul din 02.07.2020, instanța a pus în discuție cele două excepții invocate în cauză, stabilind, în temeiul art. 248 alin. 2 C.proc.civ., că se va analiza mai întâi excepția inadmisbilității cererii și apoi aceea a lipsei calității procesuale active.

Pârâta a depus concluzii scrise.

La termenul din 02.07.2020, instanţa a pus în discuţie excepţiile inadmisibilităţii cererii de partaj şi a lipsei calităţii procesuale active, invocată de către pârâtă.

Analizând cu prioritate cauza, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii cererii de partaj, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, aşa cum reiese din certificatul constatator emis de ONRC-ORC de pe lângă Tribunalul Olt nr. X/04.09.2013 (fila 9), societatea pârâtă Farmacia H Srl a avut doi asociaţi, care deţineau şi calitatea de administratori, în persoana numitelor V E şi M E. Numărul de părţi sociale al pârâtei este de 20, iar dintre acestea, 10 părţi sociale îi reveneau asociatului V E şi 10 părţi sociale asociatului M E. Fiecărui asociat îi revenea o cotă de participare la beneficii şi pierderi de câte 50%.

Conform certificatului de deces Seria DZ nr. X (fila 6), asociatul V E a decedat la data de 16.03.2015. Potrivit certificatului de moştenitor nr. X/31.07.2015 (fila 12), reclamantul V A are calitatea de unic moştenitor al defunctei V E şi el a moştenit un număr de 10 părţi sociale deţinute de defunctă la Farmacia H Srl.

Prin convenţia autentificată sub nr. X/07.09.2015 (fila 11) reclamantul i-a cesionat numitei M E cota lui de 50%, adică 10 părţi sociale pe care le deţinea la Farmacia H Srl, pentru suma de 30.000 euro.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. X/04.12.1998, Farmacia H Srl a cumpărat imobilul reprezentat de spaţiul destinat farmaciei, cu nr. 10, din S,  , fără teren.

Ca urmare a decesului asociatului V E, reclamantul a solicitat partajarea imobilului mai sus-menţionat în contradictoriu cu pârâta.

Operațiunea de partaj judiciar presupune cu necesitate existența unei stări de coproprietate pe care reclamantul este obligat să o invoce ca temei al cererii de partaj și să o dovedească prin probele administrate în cauză. Instanţa a avut în vedere, de altfel, că reclamantul a solicitat partajarea „bunului comun”. Or, instanţa a reţinut că formele proprietăţii comune sunt cele reglementate de art. 632 C.civ.. Reiese, analizând dispoziţiile art. 669 şi 680 C.civ,. că partajul este menit să ducă la încetarea stării de coproprietate. Aşadar, în absenţa unei forme de coproprietate, devine indiscutabil partajul.

Aşa cum s-a arătat în precedent, la data 04.12.1998, pârâta Farmacia H Srl este cea care a devenit proprietar exclusiv al imobilul, iar nu asociaţii acesteia. În patrimoniul asociaţilor se regăsesc părţile sociale, pe care de altfel, reclamantul le-a moştenit şi le-a cesionat, dar în patrimoniul asociaţilor nu se regăsesc bunurile imobile achiziţionate de societatea comercială.

Totodată, în acelaşi sens sunt şi prevederile art. 202 din Legea 31/1990, care permit transmiterea părţilor sociale, nicidecum a bunurilor proprietate exclusivă a societăţii prin succesiune. Mai reiese din dispoziţiile art. 26 lit. e din Decretul 31/1954, în vigoare la data constituirii societăţii pârâte şi la data achiziţionării bunului, că persoana juridică are un patrimoniu propriu. Ca persoană juridică, societatea comercială beneficiază de un patrimoniu distinct de cel al asociaţilor, de atribute proprii de identificare, îşi asumă o responsabilitate proprie şi intră în raporturi juridice în calitate de subiect de drept prin intermediul organelor sale. Patrimoniul social al societăţii este separat de patrimoniile individuale ale asociaţilor. Din acest motiv, nicio interferenţă sau concurs nu sunt posibile între creditorii sociali, pe de o parte, şi creditorii personali ai asociaţilor, pe de altă parte.

Altfel spus, instanţa a reţinut că reclamantul solicită să partajeze cu pârâta un bun proprietate exclusivă a acesteia din urmă. Natura juridică a bunului nu se schimbă nici prin aceea că prin convenţia autentificată sub nr. X/07.09.2015, reclamantul şi numita M E au convenit ca toate bunurile mobile şi imobile ale societăţii pârâte să rămână în patrimoniul acesteia, urmând ca ulterior să se efectueze un partaj voluntar. Atâta vreme cât imobilul a cărui partajare se solicită nu a făcut vreodată obiectul proprietăţii defunctei V E, fie şi în cotă-parte, aceasta nu a putut transmite un astfel de drept moştenitorului său. Prin decesul unui dintre asociaţi nu se schimbă natura juridică a bunurilor ce fac parte din patrimoniul societăţii, patrimoniu distinct de cel al asociaţilor acesteia.

Proprietatea comună presupune că, în temeiul unui act juridic sau al altui mod de dobândire prevăzut de lege, dreptul de proprietate privată are doi sau mai mulți titulari, simultan și concurent. Atâta vreme cât imobilul face obiectul proprietăţii exclusive a pârâtei, cererea reclamantului este incompatibilă cu procedura partajului reglementată de dispoziţiile art. 980-996 C.proc.civ., cu care reclamantul a înţeles să învestească instanţa.

În consecinţa celor ce preced, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii cererii şi va respinge cererea de „partaj judiciar” formulată de reclamantul V A în contradictoriu cu pârâta Farmacia H Srl, ca inadmisibilă.

În atare împrejurări, devine de prisos analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

Ca urmare a căderii sale în pretenţii, reclamantul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Instanţa reţine că pârâta a depus dovada suportării unor cheltuieli de judecată în cuantum de 3.756,12 lei cui titlu de contravaloare a asistenţei juridice de consultanţă şi în faţa instanţei de care a beneficiat pârâta. Instanța a mai avut însă în vedere și incidența dispozițiilor art. 451 alin. 2 C.proc.civ., care permit instanței ca, la cerere sau din oficiu, să reducă partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial, atunci când aceasta are caracter disproporționat. În concret, instanța are în vedere că pentru soluționarea dosarului nr. X/311/2019, a fost nevoie de nu mai mult de un termen de judecată, cauza fiind soluționată în baza unei excepții procesuale, fără administrarea unui probatoriu complex.

Totodată, a avut în vedere că în acest context, activitatea apărătorului pârâtului se rezumă la redactarea întâmpinării și reprezentarea pârâtei la termenul din 02.07.2020. Față de aceste împrejurări, reținând o complexitate medie a cauzei și faptul că reprezentarea pârâtei nu a impus o prestație laborioasă din partea apărătorului acesteia, date fiind circumstanțele cauzei, instanța a reţinut că onorariul de 3.756,12 lei are caracter disproporționat și apreciază suma de 2.000 lei cu același titlu ca fiind proporțională cu gradul de complexitate a cauzei și munca efectiv depusă. În consecinţă, instanţa a obligat reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată parțiale, în cuantum de 2.000 lei.

Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, apelantul-reclamant V A, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

A solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei pronunţate de Judecătoria Slatina, iar pe cale de consecinţa respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii.

Prin încheierea mai sus indicată, instanţa de judecată, respectiv Judecătoria Slatina a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată stabilind astfel că, apelantul reclamant nu a dovedit existenţa unei stări de coproprietate faţă de bunul care face obiectul acţiunii de partaj.

În acest sens, instanţa de judecată a reţinut faptul că, formele proprietăţii comune sunt cele reglementate de art. 632 c.civ iar în acest sens a stabilit faptul că, reclamantul a solicitat să partajeze cu pârâta un bun, proprietate exclusivă a pârâtei, însă s-a omis faptul că, între cele două părţi a existat o înţelegere materializată în formă scrisă prin care s-a stabilit cu certitudine faptul că, după achitarea sumelor de bani menţionate în convenţia de partaj voluntar, reclamantul urmează să fie despăgubit şi cu privire la valoarea imobilului care a făcut obiectul prezentei cererii de chemare în judecată.

Aşa cum a arătat şi în cererea de chemare în judecată privind partajarea imobilului, la data de 14.12.1998, în baza contractului nr. X, Sc H Srl a cumpărat de la SC A SA spaţiul comercial care face obiectul prezentului litigiu, unde societatea şi-a desfăşurat activitatea farmaceutică din acel moment, până în prezent.

În anul 2015, în luna martie, ziua l6, mama reclamantului, V E, care era persoana asociată cu o cota de 1/2 din capitalul social al SC H SRL, a decedat, iar în urma dezbaterii succesiunii s-a emis un certificat de moştenitor, înregistrat sub nr. X/31.07.2015, autentificat de către Notarul Public B R, prin care s-a stabilit faptul că a dobândit un număr de 10 părţi sociale din totalul de 20, deţinute de Farmacia H SRL.

La data de 07.09.2015 a convenit cu cealaltă asociată a societăţii, respectiv cu numita M E, să cesionez către aceasta cota parte de 50 %, adică 10 părţi sociale, pe care a deţinut-o la SC H SRL, la preţul de 30.000 euro, preţ care a fost achitat pana în prezent, totodată stabilind faptul că, bunurile mobile şi imobile ale societăţii să fie supuse unui partaj voluntar.

În acest sens s-a încheiat o convenţie autentificata sub nr. X/07.09.2015, de către Notarul Public R B, după achitarea primei sume de bani in valoare de 30.000 euro, la data de 23.01.2019, între apelantul-reclamant şi SC H s-a încheiat un angajament de plată prin care i-a achitat suma de 55.000 lei, în tranşe lunare, conform procesului verbal încheiat între cele 2 părţi, reprezentând contravaloarea stocului de marfă rămas în patrimoniul societăţii la data de 07.09.2015, odată cu încheierea convenţiei notariale.

Ulterior a stabilit verbal cu reprezentanta societăţii M E, ca după pronunţarea sentinţei civile nr. X/2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti să se efectueze partajul voluntar, în conformitate cu ce s-a stabilit în cadrul convenţiei notariale încheiate la 07.09.2015, astfel încât să fie despăgubit şi cu privire la spaţiul în care farmacia îşi desfăşoară activitatea.

Sentinţa civilă nr. X/25.01.2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în cadrul dosarului nr. X/280/2015, a rămas definitivă şi a avut ca obiect revendicarea spaţiului aferent clădirii, în cota indiviză, în suprafaţă de 49,38 mp.

Instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale şi a omis sa dea eficienţă dispoziţiilor art. 1144 CC, privind instituţia partajului voluntar.

În acest sens, în momentul în care cele 2 părţi s-au înţeles cu privire la cesionarea cotei de 50%, adică 10 părţi sociale, pe care reclamantul apelant a deţinut-o la SC H SRL, au întocmit un document în forma autentică, prin care se obligau să partajeze voluntar imobilul care face obiectul cererii de chemare în judecată.

Reclamanta SC H SRL, a respectat parţial înţelegerea întocmită, în sensul că, i-a achitat o parte din obligaţiile pe care le avea, respectiv suma de 30.000 euro, achitată în tranşe lunare şi suma de 55.000 lei, tot în tranşe lunare, iar prin angajamentul încheiat s-a specificat, în mod concret faptul că, urmează să se încheie un partaj voluntar cu privire la imobilul în care societatea îşi desfăşoară activitatea.

Având in vedere cele arătate mai sus, se poate stabili cu certitudine faptul că, instanţa de judecată a omis să dea eficienţă dispoziţiilor legale privind partajul voluntar cu privire la partajul voluntar.

La data de 11.11.2020, intimata-pârâtă Farmacia H SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal să se dispună nulitatea apelului, iar în subsidiar pe fondul căii de atac, respingerea ca neîntemeiată.

În situaţia în care se va aprecia temeinic apelul, a solicitat trimiterea cauzei spre judecare primei instanţe, în raport de dispoziţiile art. 480 alin. 3 C.proc.civ. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării a arătat că, în fapt, apelantul-reclamant a înţeles să critice hotărârea primei instanţe privind respingerea ca inadmisibilă a cererii introductive.

În raport de dispoziţiile art. 470 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 C.proc.civ. a apreciat că apelul este nul.

După cum se observa în petitul căii de atac, nu este prevăzută hotărârea care se atacă. Pe de o parte, se indică încheierea din data de 02.07.2020, dar aceasta încheiere este cea prin care instanţa a amânat pronunţarea hotărârii. Însă, în cuprinsul apelului, motivele acestuia susţin critica hotărârii date de prima instanţă pe fondul cauzei, anume sentinţa civilă nr. X din 16.07.2020.

Văzând acestea, a apreciat nul apelul pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 470 alin. 1 lit. b C.proc.civ. prin raportare la alin. 2 al aceluiaşi text de lege.

În măsura în care instanţa va trece peste nulitatea apelului, pe fond, cererea este neîntemeiată. Astfel, ceea ce a reţinut prima instanţa în aprecierea inadmisibilităţii cererii este lipsa calităţii de bun comun a imobilului ce face obiectul partajului.

De esenţa cererii de partaj este natura bunului supus partajării, de bun aflat în coproprietate/devălmăşie. Numai în această situaţie poate fi supusă judecăţii cererea de partaj.

În consecinţă, prima instanţă a analizat actul care atesta dreptul de proprietate asupra bunului în cauză, anume Contractul de vânzare-cumpărare nr. X/04.12.1998. concluzionând, în mod just, ca dreptul de proprietate asupra bunului, conform acestui act exercitat exclusiv de către societate.

Mai mult, prima instanţa indică expres şi dispoziţiile din legile speciale ce susţin dreptul de proprietate exclusiv al societăţii – art. 202 din legea societăţilor comerciale nr 31/1990, art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954.

S-a stabilit, astfel, fără echivoc că bunul dobândit de o societate comerciala cu răspundere limitată, intră în patrimoniul acesteia, patrimoniu care nu se confunda cu cel al asociaţilor, aceştia din urma neavând niciun drept cu privire la bunul aflat în proprietatea societăţii.

Apelantul-reclamant nu critică aplicarea dispoziţiilor sus-menţionate şi nu face dovada unei proprietăţi comune, care să permită soluţionarea unei cereri de partaj, prin raportare la motivarea hotărârii primei instanţe.

Susţinerea că prima instanţa a înlăturat dispoziţiile privind un eventual partaj voluntar îşi găsesc, în cauza, nicio temeinicie, deoarece, fiind vorba de un partaj voluntar, atunci cererea excede soluţionării instanţei de judecată, fiind, inadmisibilă, în condiţiile în care ar fi existat un partaj voluntar anterior. De altfel, nu poate fi vorba nici despre un partaj voluntar, în condiţiile lipsei proprietăţii comune asupra bunului în cauză.

Nici apelantul-reclamant şi nici autoarea sa, nu au fost vreodată proprietari ai bunului în cauza, au avut doar calitatea de asociaţi, însă fără a avea vreun drept de proprietate asupra bunurilor aflate în patrimoniul societăţii, care să conducă la o proprietate comună ce urmează a înceta prin partaj.

Pe de alta parte, nu rezultă, din niciun înscris indicat de apelantul-reclamant, cunoaşterea vreunui drept de proprietate al autoarei apelantului-reclamant sau încheierea unui partaj voluntar.

Cum, în cauză, nu s-a făcut dovada niciunei proprietăţi comune, fie pe cote-părţi, fie în devălmăşie, cu privire la bunul în cauză, cererea de partaj, în lipsa proprietăţii comune asupra bunului supus partajării, nu poate fi primită, fiind inadmisibilă. Si nici apelul nu răstoarnă aceasta situaţie reţinută de prima instanţă.

Faţă de aceste motive, a solicitat anularea apelului şi pe fond, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

În drept, au fost invocate textele de lege menţionate în cuprins.

În dovedirea întâmpinării, a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, Tribunalul a reţinut următoarele:

Instanţa a fost învestită cu apelul formulat de V A, solicitând, în temeiul caracterului devolutiv al apelului, reanalizarea cererii de chemare în judecată, prin reapreciera probele administrate şi reevaluarea cererilor părților.

Temeiul de drept material al cererii este prev de disp. art 631 şi urm. NCC, partajul judiciar asupra imobilul situat în Slatina,  , în suprafaţa de 90 mp. Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, partajul este menit să ducă la încetarea stării de coproprietate.

De esenţa cererii de partaj este stabilirea naturii bunului supus partajării şi a titularului dreptului de proprietate.

Tribunalul reţine că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. X/04.12.1998(f 118 dosarul judecătoriei), SC H SRL a cumpărat spaţiul farmacia nr. X S, situat în  . Acest drept de proprietate a fost înscris în cartea funciară X S, în favoarea SC H SRL(f 10 dosarul judecătoriei).

Concluzionând, în mod just a reţinut prima instanţă, că dreptul de proprietate asupra bunului imobil este exercitat în mod exclusiv de către societate.

Mergând mai departe cu raţionamentul juridic, instanţa reţine că SC H SRL era reprezentată într-adevăr de 2 asociaţi - V E şi M E. V E a decedat, astfel că reclamantul şi-a dovedeşte calitatea de moştenitor al unui asociat.

Tribunalul mai reţine că societatea are 20 de părţi sociale, fiecărui asociat revenindu-i câte 10 părţi sociale. Astfel, în urma dezbaterii succesiunii s-a emis un certificat de moştenitor(f 12 dosarul judecătoriei), înregistrat sub nr. X/31.07.2015, autentificat de către Notarul Public B R, prin care s-a stabilit faptul ca reclamantul a dobândit un număr de 10 părţi sociale din totalul de 20, deţinute de Farmacia H SRL.

Părţile sociale sunt fractiuni din capitalul social al societăţii cu răspundere limitata, similare cotelor-parti indivize ale coproprietarilor, în care se exprima contribuţia asociaţilor.

Totodată, la data de 07.09.2015, reclamantul a convenit cu cealaltă asociată a societăţii, respectiv cu M E, să cesioneze către aceasta, cota sa parte de 50%, adică cele 10 părţi sociale pe care a deţinut-o la SC H SRL, la preţul de 30.000 euro, preţ care a fost achitat(f 57 dosarul judecătoriei).

În concluzie, după această cesiune, SC H SRL are un singur reprezentant, cea care a dobândit toate părţile sociale, cele 20, şi anume M E.

Astfel, prin cesiunea părţilor sociale, reclamantul a renunţat la toate drepturile şi obligaţiile pe care le avea cu privire la bunurile SC H SRL.

Menţiunea reclamantului că între părţi urma să fie efectuat un partaj voluntar nu are nicio susţinere juridică deoarece acesta nu mai este proprietarul niciunui bun al societăţii.

Faptul că între părţi a intervenit o înţelegere verbală cu privire la o majorare a despăgubirii nu poate fi analizată de instanţă, această înţelegere rămânând doar la stadiul de discuţie, fără a fi susţinută de înscrisuri.

Convenţia nr. X/07.09.2015 privind cesiunea (f 11 dosarul judecătoriei) prevede că între părţi urmează a fi efectuat un partaj, dar nu menţionează alte elemente din care să rezulte că reclamantul încă mai are vreun drept de proprietate asupra bunurilor societăţii.

Dacă înțelegerea dintre părțile contractului de cesiune presupunea păstrarea dreptului asociatului la anumite bunuri care urmau să iasă din societate, acest aspect trebuia stipulat în mod expres prin contractul de cesiune, din modul de redactare al contractului de cesiune nerezultând această înţelegere.

Din actele de la dosar a rezultat că între părţi a intervenit o cesiune totală şi nu una parţială, astfel că reclamantul nu mai este proprietarul niciunui bun al societăţii şi pe cale de consecinţă, nici nu mai există posibilitatea partajării vreunui bun.

În concluzie, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul - reclamant V A, împotriva sentinţei civile nr. X din 16.07.2020, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2019, în contradictoriu cu intimata - pârâtă S.C. H S.R.L., ca nefondat.

Fiind în culpă procesuală pentru declanşarea litigiului, va obligă apelantul la plata catre intimata SC H SRL a sumei de 1912,51 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocaţial în apel).

Data publicarii pe portal: 02.07.2021

Domenii speta

Spete similare