Potrivit art. 254 din Codul Muncii, pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului sunt necesare întrunirea cumulativă a unor condiţii de fond

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 30.04.2020 pe rolul Tribunalului Dolj- Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub numărul de dosar mai sus specificat, reclamanta S... M... SRL în contradictoriu cu pârâtul J.D.V., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2712 lei, echivalentul a 560 euro, reprezentând prejudiciul produs în calitatea sa de angajat, precum şi plata dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii prezentei cereri şi până la data plăţii efective.

În motivare, reclamanta arată că pârâtul a fost salariatul său, în funcţia de şofer autocamioane de mare tonaj, în baza contractului individual de muncă nr. 521/10.07.2019.

Pârâtul în calitatea sa de conducător auto avea obligaţia conform fişei postului, să asiste la marcarea mărfurilor, să fixeze şi asigure încărcătura, astfel încât transportul acesteia să se realizeze în condiţii de siguranţă.

La data de 26.09.2019 în timp ce se afla pe teritoriul Sloveniei, pârâtul a fost oprit de autorităţile rutiere constatându-se ca acesta efectua transportul mărfii fără ca aceasta să fie asigurată corespunzător cu chingi şi cu colţare, aplicând reclamantei, în calitate de angajator, o sancţiune de 560 euro.

Pârâtul în calitate de salariat a semnat atât fişa postului cât şi anexa la contractul  individual de muncă, prin care îi sunt stabilite atribuţiile de serviciu.

Atribuţiile de serviciu ale pârâtului sunt cele stabilite prin contractul individual de munca, actele adiţionale, fişa postului şi prin regulamentul intern al societăţii.

Ca atare, reclamanta solicită antrenarea răspunderii civile delictuale şi a răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, respectiv a obligaţiilor contractului individual de muncă şi a obligaţiilor stabilite prin fişa postului şi anume: asistarea la încărcarea mărfurilor, fixarea şi asigurarea încărcăturii astfel încât transportul acesteia sa se realizeze în condiţii de siguranţa.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 254 alin. 1 din Codul Muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Din analiza prevederilor art. 254 alin. 1 din Codul Muncii rezultă că, pentru a  antrena răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii de fond, între care existenţa unui contract de muncă valabil încheiat, calitatea de salariat la unitatea păgubită, existenţa unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită şi personala a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si vinovăţia salariatului.

În legătură cu întrunirea cumulativa a condiţiilor răspunderii patrimoniale enumerate mai sus, respectiv, prejudiciul constă în producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului de către un salariat al său.

Inexistenta prejudiciului sau imposibilitatea dovedirii lui conduce la exonerarea de răspundere patrimoniala a salariatului în cauză.

Dovedirea în instanţa a existentei prejudiciului în patrimoniul angajatorului creat prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu a salariatului, cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic existenţa şi întinderea cuantumului pagubei, aceasta fiind în cuantum de 560 euro.

Fapta ilicită ca şi element al răspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie săvârşită de acesta în legătură cu munca sa, reprezentând orice faptă comisivă sau omisivă a salariatului ce presupune fie neexecutarea obligaţiilor de serviciu şi orice alte acte omisive în raport cu obligaţiile de serviciu, fie încălcarea unor dispoziţii prohibitive ale contractului individual de  muncă, ale regulamentului intern sau ale legii.

Săvârşirea unei fapte ilicite şi personale de către salariat în legătură cu munca sa este de esenţa răspunderii patrimoniale.

Inexistenţa faptei ilicite personale şi prejudiciabile a salariatului cât şi lipsa legăturii unei asemenea fapte cu munca salariatului conduce la exonerarea de răspundere patrimonială a salariatului în cauză.

Dovada existentei unei fapte ilicite săvârşite în legătură cu munca sa de către salariat, respectiv dovedirea în instanţa a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cade în sarcina angajatorului.

În prezenta cauză, pârâtul se face vinovat de nerespectarca obligaţiilor din contractul individual de muncă şi a obligaţiilor stabilite prin fişa postului şi anume: asistarea la încărcarea mărfurilor, fixarea şi asigurarea încărcăturii astfel încât transportul acesteia să se realizeze în condiţii  de siguranţă.

Reclamanta înţelege să facă dovada celor suţinute cu înscrisuri eliberate de autorităţile competente slovene, cât şi cu înscrisuri contabile ce atestă existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei salariatului pârât în producerea prejudiciului, pârâtul recunoscându-şi fapta.

Temeiul de drept îl stabileşte ca fiind dispoziţiile art. 254 Codul Muncii, art. 1385 Cod Civil.

În scop probator depune:  contractul individual de muncă nr. 521/10.07.2019; actul adiţional la contractul individual de muncă; fişa postului şi anexa la aceasta; înscrisurile întocmite de autorităţile slovene privind încălcarea legislaţiei rutiere şi sancţionarea contravenţionala a reclamantei; traducerea acestora de un traducător autorizat; dovada plăţii amenzii contravenţionale;  împuternicire avocaţială.

Pârâtul, legal citat nu a depus întâmpinare şi nici alte înscrisuri în apărare.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri pentru reclamantă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, dispoziţiile legale aplicabile în cauză, instanţa reţine următoarele:

Pârâtul J.D.V., în perioada dedusă judecăţii a fost salariatul societăţii reclamante, pe durată nedeterminată, în funcţia de şofer autocamion/maşină de mare tonaj, COR -833201, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă şi actul adiţional, înscrisuri ataşate la dosarul cauzei (filele 6-12).

Prin prezenta acţiune, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 2712 lei, echivalentul a 560 euro, reprezentând amendă contravenţională primită de către aceasta, pe teritoriul Sloveniei la data de 26.09.2019, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, dar şi traduse în limba română (filele 21-30).

Amenda a fost achitată de către societatea reclamantă, conform Facturii nr. 338/03.12.2019 (fila 31).

Astfel, la data de 26.09.2019 pârâtul a fost oprit în trafic de autorităţile rutiere, care au constatat că acesta efectua transportul mărfii, fără ca aceasta să fie asigurată corespunzător cu chingi şi colţare.

Reclamanta s-a adresat cu acţiune în răspundere patrimonială împotriva pârâtului, în vederea recuperării sumei.

Potrivit art. 254 din Codul Muncii, pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului sunt necesare întrunirea cumulativă a unor condiţii de fond respectiv: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului.

Numai întrunirea cumulativă a acestor condiţii atrage răspunderea patrimonială, iar lipsa uneia dintre condiţiile enumerate înlătură această răspundere.

Instanţa reţine că în cazul de faţă sunt întrunite toate condiţiile de fond pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului.

Astfel, calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul, respectiv, persoana care este parte a unui raport juridic de muncă tipic, este dovedită în cauză, pârâtul fiind angajat în cadrul societăţii reclamante la data producerii prejudiciului reclamat în cauză.

Pârâtul, în calitate de şofer, avea obligatia potrivit fişei postului (fila 13): " fixează şi asigură încărcătura cu chitici, şipci de lemn, centuri de ancorare sau alte materiale, astfel încât transportul acesteia să se efectueze în condiţii maxime de siguranţă".

Din probele administrate în cauză reiese că pârâtul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu înscrise în fişa postului, în speţă dovedindu-se fapta ilicita a acesteia.

Fapta ilicită a pârâtului, care în calitate de şofer nu a luat măsuri corespunzătoare pentru transportul mărfii în condiţii de siguranţă, deşi avea cunoştinţă de această sarcină de serviciu, pe care nu şi-a îndeplinit-o, cauzând un prejudiciu reclamantei, în cuantum de 2712 lei, aşa cum rezultă din fişa postului. 

Fapta ilicită a salariatului trebuie să fie săvârşită în legătură cu munca sa. Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligaţiile de serviciu, ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern. Un reper esenţial este, din acest punct de vedere, fişa postului. Unitatea trebuie să facă dovada sarcinilor de serviciu ale salariatului a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au cauzat prejudicii.

Această condiţie a fost dovedită în cauză.

Răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică generată de salariaţi din vina şi în legătură cu munca lor.

Vinovăţia este o condiţie a răspunderii patrimoniale, fără de care aceasta nu există şi constituie elementul subiectiv al răspunderii, în cauză probându-se existenţa vinovăţiei salariatului prin raportare la încălcarea obligaţiilor contractuale derivând din raportul de muncă.

Având în vedere că sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii patrimoniale, în ceea ce priveşte prejudiciul în cuantum de 2712 lei, instanţa urmează să admită acţiunea si să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2712 lei plus dobânda legală începând cu 30.04.2020, data formulării acţiunii şi  până la data plăţii efective.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi cu prezentele considerente

Domenii speta

Spete similare