Anulare convenţie matrimonială

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2019:165.000571

Dosar nr. 30492/215/2015*

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

 Decizia civilă nr. 571/2019

Şedinţa publică de la 29 Martie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

Judecător:

Grefier:

Pe rol judecarea  apelului formulat apelantul-reclamant D.I.O. împotriva sentinţei civile nr. 6086/30.05.2018 pronuntată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 30492/215/2015* în contradictoriu cu intimata-pârâtă D.A., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă av. M.A.H. pentru apelantul-reclamant, intimata-pârâtă, personal şi asistată de av. A.P. pentru intimata-pârâtă, lipsă fiind  apelantul-reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la data de 18.03.2019 s-a răspuns de către BNP Tomiţă Sebastian Dan la adresa instanţei.

Instanţa învederează că s-a repus cauza pe rol şi s-a emis adresă către BNP Tomiţă Sebastian Dan sub rezerva punerii acesteia în discuţia părţilor, s-a primit răspuns la adresa instanţei.

Instanţa, constatând că nu mai sunt cereri de formulat acordă cuvântul asupra apelului. 

Av. M.A.H. pentru apelantul-reclamant, învederează că menţine concluziile de la termenul anterior de judecată.

Av. A.P. pentru intimata-pârâtă, învederează că menţine concluziile de la termenul anterior de judecată.

 După dezbaterea cauzei, av. A.P. pentru intimata-pârâtă, depune concluzii scrise.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la nr. 30492/215/2015  de Judecătoria Craiova Judeţul Dolj, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea convenţiei matrimoniale autentificată sub nr. 504 /27.05.2014, încheiată între autorul D. G. şi pârâta D. A., având ca obiect imobilul, teren şi construcţii, identificat cu numărul cadastral 214006, 214006-C1,214006-C2 , înscris în cartea funciară nr. 214006 a Municipiului Craiova , situate în ..., compus din teren intravilan în suprafaţă de 1649 mp potrivit actelor de proprietate, şi de 1682 mp potrivit măsurătorilor, din construcţia C1 –locuinţă-cu suprafaţa construită la sol de 77 mp şi regimul de înălţime parter, construită din cărămidă şi acoperită cu tablă, şi din construcţia C2 –anexă-cu suprafaţa construită la sol de 37 mp şi regimul de înălţime parter, construită din cărămidă şi acoperită cu tablă.

Prin sentinţa civilă nr.7829/01.06.2016, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.30492/215/2015, a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D.I.O., în contradictoriu cu pârâta D.A..

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG 80/2013, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

Potrivit dispoziţiilor art.3 pct.(2) lit.a din OG 80/2013 se taxează potrivit alin.1 şi acţiunile în constatarea nulităţii unui act juridic patrimonial, iar potrivit alin.1, acţiunile şi cererile evaluabile în bani, se taxează la valoare, conform criteriilor enumerate.

Reclamantul, prin apărător, a învederat că nu înţelege să timbreze cererea de chemare în judecată întrucât a timbrat cererea de chemare în judecată având ca obiect partaj succesoral.

Instanţa  a apreciat că prezenta cerere de chemare în judecată are un temei distinct de cererea de partaj succesoral invocată de reclamant şi, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, trebuie timbrată la valoarea imobilului ce face obiectul convenţiei matrimoniale a cărei nulitate se solicită.

Instanţa  a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 197 NCPC în cazul în care cererea este supusă timbrării,  dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.

Din aceste considerente, instanţa a anulat cererea de chemare în judecată, ca netimbrată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul D.I.O., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Prin dec. nr. 354/16 02 2017 Tribunalul Dolj,, in baza art. 480 NCPC, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant D.I.O., a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond. 

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Craiova la data de 11 05 2017, sub nr. 30492/215/2015*

În temeiul art. 258 Cod proc.civ. coroborat cu art.  255  N.c.p.c., instanţa a încuviinţat pentru părţi, proba cu înscrisuri, proba cu  interogatoriul părţilor şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii S. O., propusă de reclamant, şi A. M., propus de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 6086/30.05.2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 30492/215/2015*, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul D.I.O., în contradictoriu cu pârâta D.A., ca neîntemeiată.

S-a luat act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin convenţia matrimonială autentificată sub nr. 504 /27.05.2014 de SNP Dana Tomita şi Sebastian Tomita, încheiată între numitul D. G. şi pârâta D.A., s-a schimbat regimul matrimonial din cel al comunităţii legale in cel al comunităţii convenţionale prin includerea următorului bun imobil in comunitate : teren şi construcţii, identificat cu numărul cadastral 214006, 214006-C1,214006-C2 , înscris în cartea funciară nr. 214006 a Municipiului Craiova, situate în ...., compus din teren intravilan în suprafaţă de 1649 mp potrivit actelor de proprietate, şi de 1682 mp potrivit măsurătorilor, din construcţia C1 –locuinţă-cu suprafaţa construită la sol de 77 mp şi regimul de înălţime parter, construită din cărămidă şi acoperită cu tablă , şi din construcţia C2 –anexă-cu suprafaţa construită la sol de 37 mp şi regimul de înălţime parter, construită din cărămidă şi acoperită cu tablă.

Potrivit art. 367 alin.1 lit. a C.civ., în cazul în care se adoptă comunitatea convenţională, convenţia matrimonială se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte: ,, a) includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor prevăzute la art. 340 lit. b) şi c)” .

Conform dispoziţiilor legale menţionate soţii pot stabili extinderea masei bunurilor comune, prin includerea în tot ori în parte, a bunurilor dobândite înainte ori după încheierea căsătoriei,  cu excepţia bunurilor de uz personal sau a bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 366 din Noul Cod civil, regimul comunităţii convenţionale este definit ca normă derogatorie de la regimul comunităţii legale, potrivit acordului dintre părţi.

In consecinţă, regimul comunităţii convenţionale asigură posibilitatea de a restrânge ori de a lărgi comunitatea de bunuri, derogând de la regimul comunităţii legale.

Principiul sus enunţat reprezintă o forma de exprimare a principiului libertăţii si al autonomiei de voinţa in materia regimurilor matrimoniale.

Libertatea alegerii regimului matrimonial oferă posibilitatea alegerii unui regim matrimonial in acord cu nevoile soţilor, regimurile fiind unice şi imperative.

Opţiunea soţilor este concretizata printr-o convenţie matrimoniala.

Căsătoria implica raporturi patrimoniale specifice, între soţi, neexistând nicio raţiune pentru a suprima principiul libertăţii economice a persoanei, care poate dispune, în mod liber, de bunurile sale.

În situaţia regimului comunităţii convenţionale, împărţeala se realizează conform clauzelor cuprinse în convenţia matrimonială, conform art. 367 din Codul civil, aplicându-se regulile specifice partajului bunurilor comune, totodată.

Convenţia matrimonială este un act juridic bilateral, sinalagmatic,  solemn,  un act juridic, supus formalităţilor de publicitate.

Convenţia matrimonială este un act solemn, pentru că se cere, ca o condiţie ad validitatem, formă autentică notarială.

Conform art. 330 alin. 1 Cod civ. prevede faptul că o convenţie matrimonială se încheie printr-un înscris autentificat de notarul public, sub sancţiunea nulităţii absolute, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut predeterminat.

In consecinţă, o convenţie matrimonială astfel încheiată va fi înscrisă în Registrul Naţional Notarial al Regimurilor Matrimoniale (RNNRM), ţinut în format electronic potrivit legii. Prin această înscriere se asigură posibilitatea cunoaşterii de către oricine a regimului matrimonial ales de soţi. Neîndeplinirea formalităţilor de publicitate face ca soţii să fie consideraţi, în raport cu terţii de bună credinţă, ca fiind căsătoriţi, sub regimul matrimonial al comunităţii legale.

De altfel, în cazul în care convenţia matrimonială nu a fost înscrisă potrivit legii sau a fost lovită de nulitate, între soţi, potrivit art.  338 Cod civil, se va aplica regimul comunităţii legale. Regimul matrimonial, odată ales, va putea fi modificat sau înlocuit de soţi cu un alt regim matrimonial numai după trecerea a cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.  Drept urmare, motivele pentru care au fost impuse aceste condiţii de formă sunt aceleaşi ca pentru orice act solemn şi anume oferirea unei protecţii juridice cât mai bună părţilor, dată fiind importanţa efectelor acestui tip de convenţie, atât pentru relaţiile dintre soţi, cât şi pentru raporturile acestora cu terţii.

De asemenea, trebuie menţionat faptul că, privit din această perspectivă, convenţia matrimonială este un act juridic intuitu personae.

Aşadar, noţiunea de convenţie matrimonială se conturează ţinând cont de faptul că ea prezintă următoarele trăsături ori caractere juridice care o fac un: act juridic bilateral, sinalagmatic, act juridic solemn, supus formalităţilor de publicitate, act juridic accesoriu căsătoriei, act juridic intuitu personae şi, nu în ultimul rând, un act juridic complex. Dacă se ţine cont de tot acest complex de caractere juridice, definirea sau conturarea noţiunii de convenţie matrimonială este una conformă cu spiritul modului în care a fost conturată legislativ şi orice formulare ori definire de către doctrină poate fi considerată ca fiind una potrivită.

Prin cererea de chemare în judecată s-a invocat nulitatea  convenţiei matrimoniale autentificată sub nr. 504 /27.05.2014 deoarece notarul a modificat ilegal regimul juridic al bunului propriu al soţului, considerând ca acesta este un bun comun în devălmăşie.

Din cuprinsul convenţiei matrimoniale autentificată sub nr. 504 /27.05.2014, instanţa constată ca se adoptă comunitatea convenţională, iar prin convenţia matrimonială menţionata s-a inclus  în comunitate,  bunul imobil propriu situat in municipiului ...., fiind respectate dispoziţiile art. art. 367 alin.1 lit. a C.civ..

Un alt motiv de nulitate invocat de reclamant este lipsa bunei-credinţe la încheierea convenţiei matrimoniale, motivat de faptul că pârâta B. A. a ascund existenţa unui bun propriu pe care nu l-a cuprins în convenţie.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 28/16.01.2009 de BNP Tarbujaru Maria Monica,  pârâta B.A. a dobândit dreptul de proprietate  imobilul situat în ....

Instanţa nu a reţinut lipsa bunei-credinţe la încheierea convenţiei matrimoniale, atât vreme cat la data încheierii contractul de vânzare-cumpărare cei doi nu erau căsătoriţi, iar numitul D. G. avea cunoştinţă de acest bun propriu al pârâtei, bun ce fusese cumpărat chiar de la el.

În concluzie, necuprinderea bunului imobilul situat în mun. ..., dobândit de pârâta B.A. nu constituie un motiv de nulitate al convenţiei.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor privind succesiunea legală, instanţa a constatat că din probatoriul administrat nu s-a dovedit că reclamantul ar fi fost prejudiciat sub aspectul rezervei succesorale. 

Având în vedere considerentele enunţate, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul D.I.O., în contradictoriu cu pârâta D.A.,  ca neîntemeiată şi a lua act că au fost solicitate cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul D.I.O. prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii, în sensul constatării ca fiind lovită de nulitate absolută convenţia matrimonială autentificată sub nr. 504/27.05.2014 de B.N.P. Tomiţă Sebastian Dan şi aducerii imobilului situat în ....., în integralitatea la masa de partaj a defunctului D. G..

În esenţă, apelantul a arătat că în ceea ce priveşte reaua-credinţă a părţilor, cauza ilicită a convenţiei matrimoniale şi frauda la lege, instanţa de fond a respins în mod ilegal cererea privind nulitatea.

Nulitatea reprezintă o sancţiune civila care consta in desfiinţarea retroactiva a unui act juridic încheiat cu incalcarea dispoziţiilor legale.

Dispoziţiile legale incalcate la incheierea convenţiei matrimoniale sunt art. 1170 si art. 1.179 Noul Cod Civil.

Potrivit art. 1170 Noul Cod Civil, „părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie.”, iar potrivit art. 1179 Cod civil,

Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta; consimţământul părţilor; un obiect determinat şi licit; o cauză licită şi morală.

În speţă, prin instituirea articolului 2 alin. 2, în Convenţia matrimonială părţile declara în fals şi împotriva bunei credinţe, că pârâta nu deţine bunuri proprii.

Aşa cum a reieşit din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.28/16.01.2009 de BNP Tarbujaru Maria-Monica, din extrasul de carte funciară pentru informare nr.118457/24.09.2014 emis de OCPI Dolj anexat cauzei precum şi din răspunsurile pârâtei la întrebările nr. 1, nr.3 si nr.4 din interogatoriul administrat în cauză, la data autentificării Convenţiei matrimoniale D.A. avea în proprietate imobilul-apartament situat în ..., imobil al cărui proprietar este si in prezent.

De asemenea, la data autentificării Convenţiei matrimoniale în speţă, 27.05.2014: pârâta era proprietara imobilelor casa de locuit cu 3 camere şi teren intravilan în suprafaţă de 149,5 mp situate în ..... aşa cum reiese din Contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.587/29.05.2015 de BNP Tarbujaru Maria- Monica anexat prezentei cauze.

Pârâta a dobândit proprietatea acestor imobile prin vânzare- cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1657/2003 de BNP Stefanescu Floriana.

Pârâta deţinea nuda proprietate a imobilelor casa de locuit cu 1 cameră, bucătărie, sală, hol si teren intravilan în suprafaţă de 1600 mp situate în ..., judeţul Dolj iar mama sa, B.V., deţinea uzufructul asa cum reiese din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.586/29.05.2015 de BNP Tarbujaru Maria- Monica anexat prezentei cauze.

 Prin instituirea art.2 alin.3 din Convenţia matrimoniala părţile declara în fals ca soţii nu au datorii nici proprii şi nici comune.

Din adresa nr.93924/25.03.2015 emisa de GarantiBank anexată cauzei se evidenţiază faptul ca in timpul căsătoriei au fost contractate două credite bancare având ca titular D.G. în speţă, contractul de credit nr.020003220120002494 din data de 27.06.2012 si contractul de credit nr.53055 din data de 25.02.2014. Aceste credite au fost stinse integral în data de 13.03.2015 prin virament bancar efectuat prin Ordinul de plată nr.1/13.03.2015 din contul ... RON având titular-plătitor pe D.A. în contul ..... N cu titular D. G., beneficiarul plăţii fiind GarantiBank.

De asemenea, din adresa nr.132/21.04.2015 emisă de Garanti Credite de Consum rezultă faptul că în timpul căsătoriei a fost contractat un credit de consum prin contractul de credit cu nr.1494552 /25.02.2014, credit stins integral în data de 13.03.2015 de către D.A. conform aviz plata anexat.

Din adresa RB/RCL/950 emisa de ING a reieşit faptul că la data de 25.03.2015 au fost închise contul curent nr..... cat şi Linia de credit de tip Extra Rol nr..... iar suma totală restantă rămasă de plată a fost achitată de D.A. în data de 02.03.2015.

Convenţia matrimonială a fost autentificată în data de 27.05.2014 deci, aşa cum a reieşit din cele expuse mai sus, creditele au fost contractate în timpul căsătoriei, înainte de încheierea convenţiei şi se aflau în derulare la data încheierii Convenţiei matrimoniale, fiind stinse de către D.A. în anul 2015.

Referitor la frauda la lege, apelantul a considerat că declaraţiile în fals date de cei doi soţi în faţa notarului sunt declaraţii contrare adevărului care conduc la cauza ilicită şi imorală a convenţiei matrimoniale.

La încheierea convenţiei matrimoniale, ambele părţi, de comun acord, cunoscând că declaraţiile date sunt false au urmărit micşorarea patrimoniului lui D.G., în defavoarea moştenitorului său legal D.I.O., micşorând masa succesorală a moştenitorului legal.

Prin convenţia matrimonială s-au împărţit în cote de  ½  bunurile proprii ale soţului D.G. în convenţie nefiind specificat categoria bunurilor comune sau cele proprii ale soţiei D.A..

În ceea ce priveşte nulitatea convenţiei matrimoniale privind lichidarea regimului comunităţii legale de bunuri, apelantul a considerat că potrivit art. 339 şi art. 340 C.civil, bunul propriu nu poate fi considerat bun comun, bunul în litigiu fiind dobândit înainte de încheierea căsătoriei tatălui său cu D.A., prin moştenire având originea în actul dotal  nr. 229/17.04.1912 şi sentinţa civilă nr. 18263/2011, pronunţată de Judecătoriei Craiova.

Potrivit art. 357 Noul Cod Civil privind lichidarea regimului comunităţii legale, în cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune si la regularizarea datoriilor.

Deci, în cadrul lichidării comunităţii de bunuri: fiecare dintre soţi ar fi trebuit să preia bunurile sale proprii, în speţă D.A. ar fi trebuit sa preia imobilul -apartament situat în ... precum şi imobilele case de locuit şi terenuri intravilane situate în .... iar D.G. să preia imobilele situate în .....

A arătat că era necesar să se realizeze regularizarea datoriilor existente la acea dată.

La data încheierii Convenţiei matrimoniale nr.507/27.05.2014 existau datorii credite în derulare către Garanti Bank şi ING Bank conform documentelor anexate .

După realizarea operaţiunilor de mai sus, se trecea la partajul bunurilor comune si stabilirea cotelor de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, ori în speţa nu existau bunuri comune astfel încât a fost partajat ilegal un bun propriu al defunctului şi s-au stabilit cote de contribuţie fictive.

Prin convenţia matrimonială privind lichidarea comunităţii legale de bunuri, notarul a modificat ilegal regimul juridic al bunului propriu al soţului considerând mod abuziv ca acesta este bun comun în devălmăşie, si aplicând procentul de dobândire a acestui bun în proporţie de 1/2 pentru fiecare soţ.

În continuare, apelantul a arătat că părţile nu au avut bunuri comune şi a fost partajat integral un bun propriu.

În speţă, nu există un partaj al bunurilor comune,  deoarece nu există bunuri comune. De asemenea, a arătat faptul că orice stabilire a cotelor de contribuţie trebuie efectuată conform prevederilor art.357 alin 2 Cod civil adică conform contribuţiei părţilor atât la dobândirea bunurilor comune (inexistente în prezenta speţa) dar şi pe baza contribuţiei părţilor la îndeplinirea obligaţiilor comune (datoriile ascunse cu rea-credinţă). Practic, prin lichidarea regimului comunităţii legale de bunuri, au fost stabilite ilegal cote de contribuţie fictive pentru bunul propriu al defunctului printr-un partaj inexistent ceea ce înseamnă că lichidarea regimului comunităţii legale de bunuri este nulă şi conform principiului Quad nullum est, nullum producit effectum rezultă că extinderea comunităţii legale de bunuri prevăzută în art.3 al Convenţiei matrimoniale este nulă.

Potrivit art. 359 Noul Cod Civil, privind Convenţiile contrare regimului comunităţii legale, „Orice convenţie contrară dispoziţiilor prezentei secţiuni este lovită de nulitate absolută, în măsura în care nu este compatibilă cu regimul comunităţii convenţionale.”

În ceea ce priveşte nulitatea absolută şi combinarea regimurilor matrimoniale, apelantul a arătat că în mod ilegal nu a fost anulată convenţia matrimonială dedusă judecăţii prin care au fost combinate regimurile matrimoniale, respectiv cel al separaţiei de bunuri pe cote părţi şi cel convneţional prevăzut de art. 367 Noul Cod Civil.

Prin art. 312 Noul Cod Civil privind regimurile matrimoniale, viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională.

Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispoziţiile prezentei secţiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Iar potrivit art. 332. - (1)” Prin convenţia matrimonială nu se poate deroga, sub sancţiunea nulităţii absolute, de la dispoziţiile legale privind regimul matrimonial ales decât în cazurile anume prevăzute de lege.

Aşa cum se poate observa, la articolul 2 din convenţia matrimonială, soţii au ales proprietatea pe cote parte egale de 1/2 care va domina regimul juridic matrimonial.

Prin aceasta, soţii au optat pentru regimul matrimonial al separării de bunuri pe cote părţi de 1/2.

Acesta opţiune este incompatibilă cu extinderea comunităţii de bunuri prevăzută la art.3 al convenţiei matrimoniale fiind interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 312 si 332 Noul Cod Civil.

Aşadar, odată ales de către soţi regimul matrimonial pe cote părţi, specific separaţiei de bunuri aceştia nu mai puteau să opteze pentru comunitatea convenţională. Soţii, prin notar, au lichidat regimul matrimonial legal şi au combinat cele două regimuri, al separaţiei de bunuri pe cote – părţi şi cel convenţional.

În drept, apelul a fost întemeiat pe art. 466-482 C.proc.civ.

S-a solicitat proba cu înscrisuri.

Apelul a fost timbrat  cu taxa judiciară de timbru în sumă de 4.354,90 lei  achitată la data de 15.10.2018.

Intimata-pârâtă D.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

A arătat că sentinţa apelată este legală, deoarece, aşa cum a reţinut corect instanţa de fond, conform dispoziţiilor legale menţionate "soţii pot stabili extinderea masei bunurilor comune, prin includerea în tot ori în parte, a bunurilor dobândite înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor de uz personal sau a bunurile destinate juridic intuitu personae şi, nu în ultimul rând, un act juridic complex. Dacă se ţine cont de tot acest complex de caractere juridice, definirea sau conturarea noţiunii de convenţie matrimonială este una conformă cu spiritul modului în care a fost conturată legislativ şi orice formulare ori definire de către doctrină poate fi considerată ca fiind una potrivită.

Instanţa a reţinut din cuprinsul convenţiei matrimoniale autentificată sub nr. 504 / 27.05.2014, ca s-a adoptat comunitatea convenţională, iar prin convenţia matrimonială menţionata s-a inclus în comunitate, bunul imobil propriu situat in ....., fiind respectate dispoziţiile  art. 367 alin.1 lit. a C.civil.

Instanţa a constatat că nu se poate lipsa bunei-credinţe la încheierea convenţiei matrimoniale, atât vreme cat la data încheierii contractul de vânzare- cumpărare intimata nu era căsătorită cu D.G., şi acesta avea cunoştinţă de acest bun propriu al intimatei, bun ce fusese cumpărat chiar de la el.

S-a concluzionat ca necuprinderea bunului imobilul situat în ...., dobândit de intimat - D.A. nu constituie un motiv de nulitate al convenţiei.

Apelantul cunoaşte foarte bine faptul că autorul a înţeles să încheie Convenţia matrimonială în aceasta forma ştiind foarte bine ce bunuri mai are fiecare dintre părţi şi în considerarea faptului că intimata şi-a vândut partea sa din apartamentul situat în cartierul ...., în anul 2010 şi preţul obţinut l-a folosit la consolidarea şi repararea casei din ... (ce a făcut obiectul Convenţiei) şi la achitarea unui credit din anul 2007 la Banca Romanescă; credit din anul 2007 pe care autorul D.G. l-a contractat înainte de încheierea căsătoriei dintre părţi, credit pe care îl făcuse tocmai pentru a-şi ajuta fiul, pe apelantul -reclamant D.I.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C.proc.civ.

Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea motivelor invocate de pârâta-intimată.

Instanta nu a analizat cauzele nulităţii actului juridic civil în raport de bună credinţă a părtilor, înlăturând aceasta obligaţie a părtilor, instanţa era obligată a constata că ambele părţi ale convenţiei matrimoniale au fost de rea-credinţă, declarând în fals ca intimata nu deţinea bunuri imobile.

Intimatul a reluat motivele invocate în cererea de apel care să justifice nulitatea absolută a convenţiei matrimoniale, considerând ca fiind demonstrată cauza ilicită şi fraudarea terţului, moştenitorul legal prin micşorarea masei succesorale.

Consecinţa comportamentului ilegal al părţilor, prin declaraţiile în fals în faţa notarului, nu poate fi sancţionată decât prin anularea actului juridic, încheiat prin încălcarea legii.

Din analiza actului juridic civil, instanţa era obligată a constata cauza ilicită a convenţiei matrimoniale.

Intimata, prin întâmpinare nu s-a referit la nulitatea convenţiei matrimoniale privind lichidarea regimului comunităţii legale de bunuri.

Instanţa de fond nu a analizat acest aspect, deşi era obligată a răspunde pe excepţie.

Potrivit art. 357 noul Cod Civil, privind lichidarea regimului comunităţii legale,  în cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la  regularizarea datoriilor.

Deci, în cadrul lichidării comunităţii de bunuri: a) fiecare dintre soţi ar fi trebuit sa preia bunurile sale proprii, in speţa, D.A. ar fi trebuit sa preia imobilul -apartament situat în .... precum şi imobilele case de locuit şi terenuri intravilane situate în ..., iar D.G. să preia imobilele situate în ..., era necesar să se realizeze regularizarea datoriilor existente la acea dată.

La data încheierii Convenţiei matrimoniale nr. 507/27.05.2014 existau datorii fără credite în derulare către Garanti Bank şi ING Bank conform documentelor anexate .

După realizarea operaţiunilor de mai sus, se trecea la partajul bunurilor comune şi stabilirea cotelor de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, ori în speţă nu existau bunuri comune astfel încât a fost partajat ilegal un bun propriu al defunctului şi s-au stabilit cote de contribuţie fictive.

Prin convenţia matrimonială privind lichidarea comunităţii legale de bunuri, notarul a modificat ilegal regimul juridic al bunului propriu al soţului considerând în mod abuziv că acesta este bun comun în devălmăşie, şi aplicând procentul de dobândire  acestui bun în proporţie de 1/2 pentru fiecare soţ.

În continuare, apelantul a arătat că în cauză nu există un partaj al bunurilor comune.

 De asemenea, a arătat faptul că orice stabilire a cotelor de contribuţie trebuie efectuată conform prevederilor art.357 alin 2 Cod civil, adică conform contribuţiei pârţilor atât la dobândirea bunurilor comune (inexistente în prezenta speţă) dar şi pe baza contribuţiei părtilor la indeplinirea obligaţiilor comune (datoriile ascunse cu rea-credinţă). Practic, prin lichidarea regimului comunităţii legale de bunuri, au fost stabilite ilegal cote de contribuţie fictive pentru bunul propriu al defunctului printr-un partaj inexistent ceea ce înseamnă ca lichidarea regimului comunităţii legale de bunuri este nulă şi conform principiului Quod nullum est, nullum producit effectum rezultă că extinderea comunităţii legale de bunuri prevăzută în art.3 al Convenţiei matrimoniale este nulă.

Potrivit art. 359 Noul Cod Civil privind Convenţiile contrare regimului comunităţii legale, "orice convenţie contrară dispoziţiilor prezentei secţiuni  este lovită de nulitate absolută, în măsura în care nu este compatibilă cu regimul comunităţii convenţionale".

Atât instanţa de fond, cât şi intimata prin întâmpinare nu au răspuns excepţiei privind nulitatea absolută a convenţiei matrimoniale rezultată prin combinarea regimurilor matrimoniale.

Aşa cum se poate observa la articolul 2 din Convenţie, soţii au ales proprietatea pe cote parte egale de 1/2 care va domina regimul juridic matrimonial.

Prin aceasta, soţii au optat pentru regimul matrimonial al separării de bunuri pe cote părţi de 1/2.

Această  opţiune este incompatibilă cu extinderea comunităţii de bunuri prevăzută la art.3 al convenţiei matrimoniale fiind interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 312 si 332 NCC.

Aşadar, odată ales de către soţi regimul matrimonial pe cote-părţi, specific separaţiei de bunuri aceştia nu mai puteau să opteze pentru comunitatea conventionala.

Prin încheierea din 19.02.2019 s-a dispus, din oficiu, înaintarea la dosar, a convenţiei matrimoniale autentificată sub nr. 504/27.05.2014 de B.N.P. Tomiţă Sebastian Dan şi a actelor care au stat la baza întocmirii ei, acestea fiind înaintate de B.N.P. Sebastian Tomiţă la data de 18.03.2019, filele 65-89.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reţine următoarele:

Tradiţional, regimurile matrimoniale erau imutabile, ceea ce însemna că în timpul căsătoriei, soţii nu puteau modifica sau schimba regimul matrimonial sub imperiul căruia s-au născut.

Mutabilitatea regimului matrimonial este admisă astăzi în majoritatea sistemelor de drept, considerându-se că este necesar a se institui o anume flexibilitate de natură a permite soţilor încheierea de contracte între ei.

Noul Cod Civil, favorabil pluralismului şi flexibilităţii, permite modificarea regimului matrimonial în timpul căsătoriei pe calea convenţiei matrimoniale.

În acest sens, art. 369 alin. (1) Noul Cod Civil prevede că „după cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, soţii pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru încheierea convenţiilor matrimoniale.

În funcţie de întinderea modificărilor, rezultatul poate să fie o înlocuire a regimului matrimonial cu un altul sau modificarea regimului existent. Astfel, soţii pot opta pentru o schimbare totală a regimului matrimonial, de exemplu pot trece de la regimul de comunitate la un regim de separaţie de bunuri sau pentru o schimbare parţială, în sensul că pot să modifice doar regimul unuia sau al anumitor bunuri.

Reglementat de prevederile art. 366 – 368 Noul Cod Civil, regimul comunităţii convenţionale poate fi ales de viitorii soţi sau de soţi prin încheierea unei convenţii matrimoniale.

Clauzele unei comunităţi convenţionale enumerate cu caracter limitativ de art. 367 Noul Cod Civil vizează compunerea comunităţii (extinsă sau restrânsă), gestiunea bunurilor, precum şi lichidarea şi partajul bunurilor comune.

Potrivit art. 367 alin. (1) lit. „a” Noul Cod Civil, „în cazul în care se adoptă comunitatea convenţională, convenţia matrimonială se poate referi la includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor prevăzute la art. 340 lit. b) şi c)”.

Aşadar, în ceea ce priveşte compunerea activului matrimonial, pe lângă bunurile considerate comune sub imperiul regimului legal, se vor regăsi acele bunuri dobândite înainte sau după încheierea căsătoriei care, în regimul comunităţii legale ar fi bunuri proprii. Extinderea comunităţii se poate realiza parţial sau total. Îşi vor păstra caracterul de bunuri proprii cele prevăzute de art. 340 lit. b) şi c), respectiv bunurile de uz personal precum şi bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi.

În speţă, părţile convenţiei matrimoniale autentificate sub nr. 504/27.05.2014 a cărei nulitate absolută s-a cerut a fi constatată, sunt defunctul D.G. şi intimata – pârâtă D.A., căsătoriţi la data de 12.11.2009, conform certificatului de căsătorie seria CE nr. ........

Prin convenţia matrimonială mai sus menţionată, au decis includerea imobilului, compus din teren şi construcţii, identificat cu număr cadastral 214006, 214006 – C1, 214006 – C2, înscris în cartea funciară nr. 214006 a ..., bun deţinut în proprietate exclusivă de D.G., în comunitatea bunurilor comune.

Tribunalul constată că faţă de data căsătoriei, regimul matrimonial iniţial a fost cel al comunităţii legale, fiind de altfel, sub imperiul Codului familiei, unicul regim matrimonial.

Articolul 367 alin. (1) lit. „a” Noul Cod Civil le-a permis însă stipularea unei clauze convenţionale, vizând extinderea comunităţii la bunul anume determinat în convenţia matrimonială, chiar dacă acesta avea natura juridică a unui bun propriu sub imperiul regimului legal. Astfel, bunul a trecut din patrimoniul propriu al soţului D.G. în patrimoniul comun al ambilor, în cote de ½.

Apelantul – reclamant D.I.O. critică sentinţa primei instanţe, din perspectiva motivelor de nulitate absolută a convenţiei matrimoniale, expuse în cuprinsul cererii introductive.

Se susţine în primul rând, existenţa unei cauze ilicite a convenţiei ca urmare a faptului că prin art.2 alin.2, contrar adevărului, părţile au declarat că pârâta nu deţine bunuri proprii.

Tribunalul consideră că nedeclararea bunurilor proprii ale acesteia nu afectează valabilitatea convenţiei câtă vreme obiectul acesteia a constat în extinderea comunităţii numai

pe seama bunului propriu al unuia dintre soţi, D.G., celălalt păstrându-şi masa de bunuri proprii.

Din interpretarea coroborată a reglementărilor privind regimul matrimonial în general (art. 312 – 320 Noul Cod Civil), regimul comunităţii legale (art. 339 – 359), regimul comunităţii convenţionale (art. 366 – 368) şi modificarea regimului matrimonial (art. 369 – 372) rezultă că prin regimul comunităţii convenţionale, se poate menţine regimul comunităţii legale, fiind modificată doar întinderea acesteia – în sensul restrângerii sau extinderii – aşa cum este cazul în speţă unde soţii D. au optat doar pentru o schimbare parţială a regimului matrimonial iniţial, prin atribuirea calităţii de bun comun şi includerea în comunitate a unui bun propriu. De altfel, art. 368 Noul Cod Civil stipulează că „în măsura în care prin convenţie matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunităţii convenţionale se completează cu dispoziţiile legale privind regimul comunităţii legale”.

Aşadar, în măsura în care aceste regimuri matrimoniale, ambele vizând comunitatea de bunuri, legală sau convenţională nu se exclud reciproc, este lipsită de relevanţă împrejurarea că unul dintre soţi nu ar declara în cuprinsul convenţiei masa bunurilor proprii.

Se invocă de asemenea, de către apelantul – reclamant, cauza ilicită a convenţiei matrimoniale autentificate sub nr. 504/27.05.2014 şi prin prisma faptului că în art. 2 alin.3 al convenţiei, părţile au declarat că nu au datorii nici proprii, nici comune, deşi la momentul încheierii convenţiei, acestea aveau în derulare credite bancare contractate în timpul căsătoriei.

Este de necontestat că referitor la pasivul comunitar – corelativul şi dimensiunea negativă a activului matrimonial – s-a prevăzut posibilitatea extinderii prin convenţie matrimonială. Cu toate acestea, dacă prin convenţia matrimonială nu s-a stipulat nimic în ceea ce priveşte pasivul, atunci datoriile comune ale soţilor vor fi doar cele prevăzute de art. 351 Noul Cod Civil în materia comunităţii legale.

Cum în speţă, nu s-au prevăzut clauze referitoare la pasivul comunitar, soţii preocupându-se numai de latura activă a comunităţii, vor fi comune aceleaşi categorii de datorii pe care art. 351 Noul Cod Civil le califică astfel în regimul comunităţii legale de bunuri.

Apelantul – reclamant invocă fraudarea sa, motivat de faptul că la încheierea convenţiei matrimoniale, ambele părţi au urmărit micşorarea patrimoniului în defavoarea sa, ca moştenitor legal.

Această susţinere este nefondată întrucât nu poate fi reţinută o fraudă la lege câtă vreme tocmai legiuitorul permite soţilor deplina libertate de a decide includerea în activul comunitar a unor bunuri calificate ca proprii sub imperiul regimului legal. Posibilitatea de a reglementa prin convenţie matrimonială anumite aspecte derogatorii de la dispoziţiile regimului comunităţii legale face să nu fie lipsit de conţinut dreptul de proprietate  care constă în dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege, conform art. 555 Noul Cod Civil.  Pentru a putea constitui exerciţiul unor drepturi, actele persoanei trebuie să fie recunoscute, sau să nu fie interzise de lege, întrucât un act contrar legii nu poate constitui, din punct de vedere juridic, exerciţiul unui drept. Dreptul subiectiv este o prerogativă a activităţii individuale, în virtutea căruia subiectul unui raport juridic poate acţiona în limitele permise de lege.

Criticile apelantului sunt nefondate şi din perspectiva invocării faptului că notarul a modificat ilegal regimul juridic al bunului propriu al soţului, considerând în mod abuziv că acesta este în devălmăşie.

Compunerea activului şi pasivului comunitar este amplificată pe seama patrimoniului propriu al ambilor soţi sau al unuia dintre soţi (aşa cum este cazul în speţă), prin voinţa părţilor şi în limitele voinţei acestora, iar nu ca o consecinţă a exercitării în mod presupus abuziv a atribuţiilor de către notarul public. Acesta a surprins fidel intenţia părţilor şi a configurat în mod corespunzător clauzele.

În speţă, soţii s-au învoit doar să transforme devălmăşia, ca efect al includerii bunului propriu în comunitatea bunurilor comune, în indiviziune – caz în care nu este vorba de partaj, ci doar de stabilirea contribuţiei fiecăruia la dobândirea bunurilor comune şi pe cale de consecinţă, a cotelor – părţi din dreptul de proprietate comună; bunurile nu s-au împărţit în materialitatea lor, nerealizându-se un partaj propriu-zis.

Abandonarea unui regim matrimonial în favoarea altuia de alt tip implică lichidarea regimului matrimonial anterior. Dacă se menţine însă regimul comunităţii şi se modifică doar întinderea acesteia, nu este necesară lichidarea regimului matrimonial anterior.

În mod neîntemeiat apelantul consideră că prin încheierea convenţiei matrimoniale, părţile contractante au ajuns la o combinare a regimurilor matrimoniale, cel al separaţiei de bunuri şi cel al comunităţii convenţionale.

 Obiectul convenţiei constă în includerea unui bun în comunitate, astfel că nu se poate vorbi în speţă de faptul că soţii ar fi adoptat regimul separaţiei de bunuri câtă vreme acesta nu creează nicio comunitate patrimonială între soţi, asigurând cea mai mare independenţă din punct de vedere al modului de exercitare a atributelor dreptului de proprietate asupra bunurilor proprii.

Regimul analizat presupune cu necesitate separarea activului şi pasivului ce compun patrimoniile celor doi soţi, fiecare dintre soţi fiind proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată.

În speţă, soţii D. nu au ales regimul separaţiei de bunuri, ci au adus prin convenţia matrimonială derogări regimului comunităţii legale de bunuri care guverna căsătoria lor, în condiţiile şi limitele prevăzute de art. 367 Noul Cod Civil, respectiv includerea în comunitate a unui bun propriu care în mod firesc nu intra în masa bunurilor comune. Aşa cum s-a subliniat în doctrină, în limitele indicate de art. 367 lit. „a” – „e” Noul Cod Civil, soţii sunt liberi să acordeze regimul comunităţii propriilor interese, de la derogări minimale de la regimul comunităţii legale, aşa cum este includerea unui bun propriu al soţului în masa bunurilor comune până la formarea unei comunităţi universale asupra cvasi – totalităţii bunurilor prezente şi viitoare ale soţilor.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul declarat ca nefondat.

Dreptul la un proces echitabil include în conţinutul său o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, astfel încât în conformitate cu dispoziţiile art.453 Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, va obliga apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial, achitat prin chitanţa nr. 647/15.10.2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant D.I.O., CNP ...., cu domiciliul ales în ..., împotriva sentinţei civile nr. 6086/30.05.2018 pronuntată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 30492/215/2015*,  în contradictoriu cu intimata-pârâtă D.A., CNP ...., cu domiciliul în ...., ca nefondat.

Obligă apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la sediul Tribunalului Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 29 Martie 2019.

Preşedinte,

Judecător,

Grefier,

Red.jud.

05.04.2019

Tehnored. S.V./4 ex.

Jud.fond.

Domenii speta

Spete similare