Pretenţii, anulare, reţinere pentru evocarea fondului, obligaţie proper rem, la asigurarea bunei vecinătăţi, putere de lucru judecat

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2021:165.000161

Dosar nr. 23453/215/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 161/2021

Şedinţa publică de la 03 Februarie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE: E. S.

Judecător: I. G. Ş.

Judecător: R. L. Z.

Grefier: C. C. S.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanţii-pârâţi D.I.şi  D.M.împotriva sentinţei civile nr. ......./20.12.2019 şi a încheierii de şedinţă din 13.03.2019 pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr......./215/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M.C., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns apelanţii pârâţi reprezentaţi de avocat Belu Tudor, intimata reclamantă reprezentată de avocat T.D.

Procedura  de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, s-au depus planşe fotografice  de către intimata reclamantă, după care;

Avocat B.T.pentru apelanţii - pârâţi depune două înscrisuri, respectiv un răspuns la notificare formulat de către M.C.şi o adresa de înaintare a răspunsului la notificare, către apelanţii pârâţi, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse.

Avocat T.D. pentru intimata reclamantă depune trei cereri formulate de către I.I.  şi două chitanţe reprezentând onorariul de avocat, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse.

Instanţa, în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 7 C.p.civ. , încuviinţează proba cu înscrisurile depuse de către părţi, prin apărători.

Avocat B.T.pentru apelanţii - pârâţi reiterează cerere privind încuviiţarea probei cu cercetare la faţa locului pentru a vizualiza situaţia imobilului, solicitată la termenul din 07 decembrie 2020.

Avocat T.D. pentru intimata reclamantă  se opune, învederează că la dosarul cauzei s-au depus planşe fotografice pentru a evidenţia situaţia imobilului şi apreciază că nu este o probă utilă în soluţionarea cauzei.

Instanţa constată că proba cu cercetare la faţa locului a mai fost solicitată la termenul din 07 decembrie 2020, când instanţa s-a pronunţat asupra acestei probe , urmează a respinge cererea formulată, ca neîntemeiată.

Nemaifiind  cereri de formulat, excepţii de invocat, probe de administrat, instanţa  declară închisă cercetarea judecătorească şi  acordă cuvântul pe  apel.

Avocat B.T.pentru apelanţii - pârâţi solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea încheierii de şedinţă şi a hotărârii  în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală dată cu interpretarea greşită a legii atunci când a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată la fond, cu cheltuieli de judecată.

Avocat T.D. pentru intimata reclamantă  solicită respingerea apelului, menţinerea sentinţei civile ca temeinică şi legală,  pentru a putea fi reţinută autoritatea de lucru judecat, în cauză trebuiau  îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiţii prevăzute de art. 431 alin. 1 C.p.civ. , respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, potrivit motivelor din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. ........../20.12.2019 şi a încheierii de şedinţă din 13.03.2019 pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 23453/215/2018, a fost admisă, în parte, cererea precizată şi formulată reclamanta M.C., în contradictoriu cu pârâţii D.I.şi D.M.. Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei reprezentând despăgubiri pentru deteriorarea imobilului reclamantei (baie). Au fost obligaţi pârâţii să permită reclamantei accesul la instalaţia de apă din beciul imobilului. Au fost obligaţi pârâţii să facă reparaţiile necesare la instalaţia de apă şi canalizare, precum şi la podeaua din baia lor, aflată deasupra imobilului reclamantei. Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 885 lei cheltuieli de judecată reprezentând 135 lei taxă judiciară de timbru şi 750 lei onorariu expert.

Pentru  a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta M.C. este proprietara imobilului parter situat în Craiova, str. Romain Roland, nr. 9, jud. Dolj, iar pârâţii D.I.şi D.M. sunt proprietarii etajului aceluiaşi imobil.

În aceste condiţii, părţile au obligaţia ca în calitate de coproprietari, să exercite folosinţa bunului comun, cu condiţia să respecte destinaţia acestuia şi să permită exercitarea folosinţei de către ceilalţi coproprietari, potrivit dispoziţiilor art. 647 alin. 1 C.civ.

În cauză, raporturile de coproprietate ale părţilor sunt afectate de defecţiunile existente la băile celor două părţi, aflate pe verticală, cea a pârâţilor la etaj, iar cea a reclamantei la parter.

Astfel, prin raportul de expertiză judiciară în specialitatea instalaţii în construcţii efectuată de expert, Popescu Marin (filele 130-145 şi 153-172), s-a constatat că sistemul de canalizare din baia pârâţilor, situată la etajul clădirii, deasupra băii de la parter ce aparţine reclamantei, prezintă defecţiuni care permit pătrunderea umezelii şi a apei la parter. De asemenea, s-a constatat că baia pârâţilor este nefuncţională în prezent deoarece coloana verticală de scurgere a apei uzate, la care este racordată şi baia reclamantei, este înfundată şi deversează din baia pârâţilor de la etaj pe la îmbinare.

Pentru a deveni funcţională canalizarea, se impune, conform expertizei judiciare de specialitate, desfundarea canalizării şi asigurarea unei pante de scurgere de minim 1%.

Aşadar, defecţiunile existente în baia pârâţilor produc efecte negative asupra băii reclamantei aflate la parterul clădirii, efecte care sunt vizibile şi din planşele foto efectuate de expert la faţa locului (filele 162-172).

 În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 1376 alin. 1 C.civ., potrivit cărora, „oricine este obligat să repare independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat în paza sa”, iar, potrivit art. 1377 C.civ., are paza lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.

Pentru a fi angajată răspunderea delictuală pentru fapta lucrului, cel care a suferit prejudiciul trebuie să facă dovada acestuia precum şi dovada raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu, iar, în speţă, reclamanta a făcut dovada acestora.

Astfel, prejudiciul suferit constă în deteriorarea băii reclamantei, prejudiciu ce a fost evaluat de către reclamantă la suma de 1000 lei (fila 12). Deşi, prin raportul de expertiză, prejudiciul a fost evaluat la suma totală de 8454,9 lei (fila 137), reclamanta nu a înţeles să modifice câtimea obiectului cererii, solicitând suma de 1000 lei contravaloarea prejudiciului suferit, motiv pentru care, în baza principiului disponibilităţii (art. 9 alin. 2 C.proc.civ.), instanţa va lua act de cererea reclamantei astfel cum a fost precizată (fila 12).

Referitor la raportul de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu, s-a constatat că, în primul rând, fapta lucrului a constat în infiltraţiile de apă menajeră de la baia pârâţilor de la etaj, care au distrus plafonul şi pereţii băii de la parter, baie care aparţine reclamantei. Aceste aspecte au fost constatate personal la faţa locului de către expertul tehnic specialitatea instalaţii pentru construcţii, dar a fost recunoscut şi de pârâtul D.I.prin răspunsul la interogatoriu – întrebarea nr. 5 (fila 188).

Referitor la cauzele de exonerare a răspunderii pârâţilor, potrivit art. 1380 C.civ., nu există obligaţie de reparare a prejudiciului atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.

În speţă, nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi provocat deteriorările la baia pârâţilor sau o altă persoană decât pârâţii, şi nici nu s-a invocat existenţa unui caz de forţă majoră pentru a interveni exonerarea pârâţilor de la răspundere.

În aceste condiţii, fiind întrunite condiţiile angajării răspunderii delictuale pentru fapta lucrului, a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei solicitate de reclamantă, de 1000 lei reprezentând despăgubiri pentru deteriorarea imobilului-baie.

De asemenea, fiind o stare prezentă şi care produce în continuare efecte negative, a obligat pârâţii să facă reparaţiile necesare la instalaţia de apă şi canalizare, precum şi la podeaua din baia lor, aflată deasupra imobilului reclamantei. Aceste reparaţii sunt necesare pentru ca reclamanta să nu mai fie prejudiciată şi pe viitor, prejudiciu care se produce independent de reparaţiile necesare la baia reclamantei de la parter.

În ceea ce priveşte accesul la beciul imobilului, s-a constatat că reclamantei nu îi este permis acest acces, aspect recunoscut de pârâtul D.I.în răspunsul la interogatoriu (fila 188). Şi, deşi, dreptul de folosinţă asupra pivniţei a fost respins autorului reclamantei conform sentinţei civile nr. 14034/15.09.2010, pronunţate în dosarul nr. 19154/215/2008 (filele 45-46 şi 51-53), se constată că accesul la coloana de alimentare cu apă curentă nu poate fi restricţionat unui coproprietar.

Potrivit dispoziţiilor art. 649 alin. 1 lit. c) C.civ., instalaţiile de apă şi canalizare sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel. Iar, potrivit dispoziţiilor art. 650 alin. 1 C.civ., părţile comune pot fi atribuite coproprietarilor în folosinţă exclusivă numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalţi coproprietari.

În speţă, reclamanta şi pârâţii sunt coproprietari ai imobilului nr. 9, iar instalaţiile de apă şi canalizare sunt părţi comune ale imobilului potrivit dispoziţiilor anterior-menţionate.

Aşadar, folosinţa exclusivă a acestor instalaţii de către pârâţii-coproprietari aduce grave leziuni reclamantei care nu are acces la apa curentă. Acest fapt al debranşării efectuate de pârâţi prin oprirea robinetului ce se află în subsolul imobilului, subsol la care reclamanta nu are acces, a fost constatat personal de expertul judiciar (fila 136), care a declarat că la parterul imobilului nu există apă curentă.

În aceste condiţii, prin oprirea voluntară a apei către apartamentul reclamantei se aduce atingere dreptului acesteia la condiţii normale de viaţă şi sănătate, motiv pentru care se impunea ca dreptul exclusiv de folosinţă de care dispun pârâţii aspra pivniţei imobilului să fie îngrădit de accesul reclamantei la instalaţia de apă şi canalizare. Acest acces este recunoscut coproprietarilor de dispoziţiile art. 649 C.civ., şi a fost implicit acceptat de către pârâţi în momentul în care au renunţat la proprietatea exclusivă asupra întregului imobil prin înstrăinarea către autorul reclamantei a unei părţi din imobil, respectiv a parterului acestuia, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2919/28.03.1974 (fila 6).

Pentru aceste considerente, a admis şi capătul de cerere privind accesul reclamantei la instalaţia de apă ce se află în beciul imobilului şi a obligat pârâţii să îi permită accesul, acces care nu presupune un drept de folosinţă al beciului, aspect ce a fost tranşat definitiv printr-o hotărâre judecătorească cu autoritate de lucru judecat (dosar nr. 19154/215/2008), ci doar un acces limitat şi legal la instalaţia de apă.

În ceea ce priveşte solicitarea de deviere a conductei de evacuare-canalizare de la baia pârâţilor prin racordarea la conducta de evacuare canalizare exterioară, acesta nu poate fi admisă deoarece, potrivit inginerului specialist, expert Popescu Marin, conducta verticală de evacuare ce traversează baia reclamantei face parte din instalaţia imobilului şi poate fi utilizată după desfundarea acesteia. Iar, o eventuală dezacordare şi racordare la cealaltă conductă nu este o soluţie tehnico-economică, deoarece, între baia de la etaj şi exterior se află un balcon vechi de lemn şi geam cu o deschidere de aproximativ 2,00 m a cărui rezistenţă poate fi afectată. Aşadar, cea mai practică soluţuie pentru canalizare o reprezintă desfundarea coloanei existente cătreia să i se asigure o pantă minimă de 1%.

Pentru aceste considerente, cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate, a admis în parte cererea precizată şi a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei reprezentând despăgubiri pentru deteriorarea imobilului reclamantei (baie), a obliga pârâţii să permită reclamantei accesul la instalaţia de apă din beciul imobilului, precum şi să facă reparaţiile necesare la instalaţia de apă şi canalizare, precum şi la podeaua din baia lor, aflată deasupra imobilului reclamantei.

Iar, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanţa a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 885 lei cheltuieli de judecată reprezentând 135 lei taxă judiciară de timbru (filele 60 şi 75) şi 750 lei onorariu expert (fila 111).

Prin încheierea de şedinţă din 13 03 2019, instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 16969 din 13 12 2013 pronunţată în dosarul cu nr. 20372/215/2011 pe motiv că nu sunt îndeplinite cerinţele legale.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 14034/15.09.2010 pronunţată în dosarul nr. 19154/215/2008, se constată că a fost respinsă cererea reclamanţilor I.F.şi I.I., în contradictoriu cu pârâţii D.I.şi D.M., admisă in parte cererea  reconvenţională, respins petitul cererii reconvenţionale privind ieşirea din indiviziune asupra pivniţei, admisă acţiunea posesorie asupra casei scărilor şi obligaţi reclamanţii să permită folosinţa pârâţilor asupra casei scărilor, folosinţa comună a pârtilor, forţata şi perpetua.

Această soluţie a fost menţinută prin decizia nr. 121/14.03.2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în apel.

În aceste condiţii, s-a constatat că nu există autoritate de lucru judecat între cele două cereri, atâta timp cât, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta M.C. în contradictoriu cu pârâţii D.I.şi D.M. a solicitat obligarea pârâţilor la lipsa de folosinţă pentru încăperea baie, la permiterea accesului în beciul imobilului din Craiova, str. Romain Rolland, nr. 9, la efectuarea racordărilor la apă, precum şi la devierea conductei de canalizare.

 Astfel, s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 430 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora, „hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată”.

În speţă, aspectele solicitate de reclamantă nu au fost soluţionate prin sentinţa civilă nr. 14034/15.09.2010.

Nu operează autoritatea de lucru judecată nici cu privire la dosarul nr. 20372/215/2011 ale cărui părţi au fost reclamanţii I.F.şi I.I. şi pârâţii D.I.şi D.M., iar, obiectul fiind obligarea pârâţilor la contravaloarea prejudiciului creat reclamanţilor. În aceeaşi cauză, a fost formulată cererea de chemare în judecată a lui M.C. în calitate de intervenientă în interes propriu, cerere care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 20372/215/2011.

Faţă de aceste aspecte, se constată că nu operează autoritatea de lucru judecat în prezenta cauză, cele solicitate de reclamanta M.C. nefăcând obiectul vreunei altui litigiu.

Pentru considerentele expuse, cu respectarea dispoziţiilor art. 430 C.proc.civ., instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată prin întâmpinare.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă de la 13.03.2019, au declarat apel pârâţii D.I.şi D.M., solicitând admiterea acestuia, schimbarea, în tot, a sentinţei şi încheierii de şedinţă apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Apelanţii au arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală prin încheierea de la 13.03.2019, atunci când a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 16969/13.12.2013, pronunţată în dosarul nr. 20372/215/2011 întrucât şi prezenta cerere urmăreşte acelaşi lucru.

Cu privire la căpătul nr. 2 din cerere, referitor la bunul imobil intitulat „pivniţă” există autoritate de lucru judecat dată de hotărârea nr. 14 034 din 15 sept. 2010, pronunţată de Judecătoria Craiova in dosarul nr 19 154 / 215 / 2008 pronunţată în aceeaşi cauză, cu privire la acelaşi obiect, unde  autorii reclamantei au solicitat acelaşi lucru pe care îl solicită si reclamanta din prezenta cauza, acţiunea fiind respinsă de către Judecătoria Craiova prin sent.civ. nr. nr 19 154 / 215 / 2008. Chiar dacă acum reclamanta şi-a intitulat altfel obiectul cererii ei, scopul este acelaşi, să uzurpe prin orice mijloc proprietatea pivniţei dar si proprietatea suprafeţei de 78,50 mp.

Apelanţii au arătat că există putere de lucru judecat a sentinţei civile nr. 4104 din 16 03 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. 38 / 215 / 2012 faţă de prezenta cauză în ceea ce priveşte dovedirea faptei ilicite şi a vinovăţiei apelanţilor, necesară pentru aplicarea răspunderii civile delictuale în cauza de faţă.

Astfel, la plângerea procuratorului M. M. - procuratorul din prezenta cauză prin procesul-verbal nr. 000310 din 13 09 2100, au fost sancţionaţi contravenţional de către DSP Dolj.

Au formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal nr. 000310 din 13 09 2100, iar prin sentinţa civilă nr. 4104 din 16 03 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr 38 / 215 / 2012 a fost dispusă anularea procesului-verbal nr. 000310 din 13 09 2100, întocmit de către DSP Dolj, dosar în care a fost audiat martorul Pastaca Silviu care este instalator sanitar autorizat.

In dispozitivul sentinţei civile nr. 4104 din 16 03 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr 38 / 215 / 2012 s-a prevăzut admiterea plângerii şi anularea procesului verbal de contravenţie seria nr. 000310/31.10.2011 emis de DSP Dolj.

În motivarea sentinţei civile n.r 4104 din 16 03 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova in dosarul cu nr 38 / 215 / 2012, se poate lesne observa că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nu apelanţii sunt vinovaţi de infiltraţiile apărute în baia reclamantului şi nu au efectuat cu vinovăţie modificări la conducta de la baie, ci chiar reclamantul, aşa cum se menţionează in considerente:

Apelanţii au criticat sentinţa invocând de asemenea, faptul că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Prin cerere, reclamanta a cerut le fie permis accesul la beci în imobilul situat în loc. Craiova, str. Romain Roland, nr. 9, judeţul Dolj, iar prin dispozitivul sentinţei civile apelate au fost obligaţi pârâţii să permită reclamantei accesul la instalaţia de apă din beciul imobilului", ceea ce este cu totul diferit şi, mai ales nelegal, astfel că atrage nulitatea hotărârii.

 Prin aceeaşi cerere, reclamanta a cerut să fie obligaţi să efectueze racordări la instalaţia de apă pentru imobilul parter proprietatea reclamantei, iar în dispozitivul sentinţei apelate, au fost obligaţi pârâţii să facă reparaţiile necesare la instalaţia de apă şi canalizare, precum şi la podeaua din baia lor, aflată deasupra imobilului reclamantei, care, se asemenea este cu totul diferit şi atrage nulitatea hotărârii.

Apelanţii au arătat că instanţa a înlăturat în mod nelegal probele în apărare, respectiv, sentinţa civilă nr. 4104 din 16.03.2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. 38/215/2012. În mod greşit a menţionat instanţa că pârâţii nu au făcut dovada că reclamanta ar fi provocat deteriorările la baia pârâţilor” fără a ţine cont de această sentinţă şi de raportul de expertiză efectuat de d-l expert Dirmon Marin.

Apelanţii consideră că au dovedit în apărare, îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 1380 din Codul civil, respectiv deteriorarea băii reclamantei se datorează exclusiv culpei acesteia, care a executat în mod defectuos reparaţii la propria baie şi a înfiinţat un nou WC fără a respecta panta de scurgere de 1 cm / m liniar.

In anul 2010, reclamanta şi antecesorii săi şi-au modificat instalaţia de la baie de la parter şi au mai adăugat un WC, ocazie cu care s-au racordat la instalaţia lor de PVC cu ambele WC- uri precum şi scurgerea de la chiuveta.

Această stare de fapt rezulta din considerentele sentinţei civile nr. 4104 din 16 03 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr 38/215/2012 şi de raportul de expertiza efectuat de d-1 expert Dirmon Marin.

In anul 2010 când au racordat ambele WC - uri la instalaţia de PVC, „instalatorii aduşi de către soţii Iacob, care au montat al doilea WC, au tras de ţeava de scurgere a băii pârâtului, adică a apelanţilor, atunci când au vrut să dea o panta ţevii de scurgere” şi au smuls ţeava de PVC producând umezeală în baia reclamantei, aceasta fiind constatarea d-lui expert Dirmon Marin cu ocazia efectuării primei expertize tehnice din data de 30 05 2013. Tot atunci d-1 expert Dirmon Marin a dorit să spargă pardoseala în baia reclamantului pentru a observa de unde provine cauza, însă o persoană străină de prezentul litigiu: Moraru Mihai s-a opus la efectuarea acestei operaţiuni tehnice absolute necesare pentru elucidarea cauzei.

D-1 expert Dirmon Marin a precizat clar că în WC - ul reclamantului, a fost smulsă conducta din mufă, cu ocazia montării celui de al II-lea WC din baia reclamantului de către persoanele puse de reclamant sa efectueze lucrarea şi că: „Sifonul din baia reclamantului nu este montat corespunzător, nu preia decât apa de la chiuveta, care are montată o conductă aparentă de sifon”.

Ca atare, au dovedit că prejudiciul a fost cauzat exclusiv de reclamantă iar deteriorările din baia proprie i se datorează in mod exclusiv.

In considerentele sentinţei nr. 4104 din 16 03 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. 38/215/2012 Expertul Dincă Paulina, a precizat şi că sifonul din baia reclamantului nu este montat corespunzător, nu preia decât a de la chiuveta, care are montată o conductă aparentă de sifon”.

Apelanţii consideră că nu sunt vinovaţi de producerea degradărilor, ci chiar reclamanta care se opune de peste 7 ani la rezolvarea acestei probleme.

Cu toate că au notificat reclamanta prin executorul judecătoresc să rămână aşa, pentru a repara racordul la baie, aceasta a refuzat, menţionând că mai bine i se face alt proces decât să repare instalaţia la baie.

Apelanţii au arătat că au făcut proba cu martorul P. S., cu care au mers la familia I. să remedieze eventualele degradări, dar au fost refuzaţi de către reclamantă, prin reprezentant M. M.

Instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală data cu interpretarea greşită a legii, considerând părţi comune instalaţiile de apă şi canalizare ce aparţin exclusiv reclamantei, care merg de la punctul de distribuţie comună a apei, către părţile aflate în proprietate exclusivă.

Instalaţia de apă a reclamantei nu a fost oprită voluntar de apelanţi, din pivniţă, ci este oprită de la punctul de distribuţie din baia reclamantei de către locatarul I. P.

Deoarece I. P., locatarul de la parter, a oprit instalaţia de încălzire a locuinţei proprietate personală, ţeava de alimentare cu apa a băii de la parter este spartă, deoarece a îngheţat în timpul iernii când temperatura a scăzut sub 0 grade.

Consideră inadmisibil căpătul nr. 3 de cerere, aşa cum a fost el solicitat pentru lipsa unei autorizaţii de racordare din partea Primăriei Craiova deoarece nu pot fi obligaţi să racordeze o persoană fizică la reţeaua publică de apă a oraşului.

Autorii reclamantei au fost dezacordaţi de la reţeaua de apă de către Primăria Craiova pentru că nu şi-au achitat obligaţiile de plată pentru apă şi nu pot fi obligaţi să racordeze reclamanta la reţeaua de apă.

Apelanţii au solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi urm. Noul Cod de Procedură Civilă.

Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 77 lei, achitată prin chitanţa nr. 0235073/22.09.2020.

Intimata M.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

A arătat că prin cererea de chemare în judecată, a solicitat instanţei prin primul capăt al cererii „sa dispună obligarea pârâţilor în solidar să-i plătească lipsa de folosinţă, ca despăgubire pentru deteriorarea şi aducerea în stare de nefolosire a încăperii cu destinaţie baie", proprietatea reclamantei, situată la parterul imobilului din Craiova, str. Romain Rolland, nr. 9, jud. Dolj, pentru perioada ultimilor 3 ani, anteriori formulării prezentei cereri.

În cadrul dosarului nr. 20372/215/2011, reclamanţii I. F. şi I.I. au solicitat pârâţilor D.I.şi D.M.plata contravalorii prejudiciului creat acestora, respectiv perioadei anterioare anului 2011.

Ca atare pentru a putea fi reţinută autoritatea lucrului judecat în cauză trebuiau îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiţii prevăzute de art. 431 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

În ceea ce priveşte critica de la punctul nr. 2 din motivele de apel,  intimata arată că prin cererea de chemare în judecată formulată, a solicitat instanţei să oblige pârâţii "să-i permită accesul în beciul imobilului din Craiova, str. Romain Rolland, nr. 9", astfel obiectul acestei cereri îl reprezintă obligaţia de a face. În cadrul dosarului nr, 19154/215/2008, reclamanţii Iacob Florea şi I.I. în contradictoriu cu D.I.şi D.M.au solicitat ieşirea din indiviziune în ceea ce priveşte pivniţa. Ca atare, pentru a putea fi reţinută autoritatea lucrului judecat în cauză trebuiau îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiţii prevăzute de art. 431 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv tripla identitate de părţi obiect şi cauză. Ori, între aceste dosare nu există identitate de părţi, obiect şi

cauză.

Apreciază că în mod temeinic şi legal instanţa a respins şi această excepţie motivând explicit în cuprinsul încheierii din data de 13.03,2019 raţionamentul juridic ce a determinat această soluţie.

In ceea ce priveşte puterea lucrului judecat raportat la dispoziţiile sentinţei civile nr. 4104/16.03.2012, pronunţată în dosarul nr. 38/215/2012 de către Judecătoria Craiova, apreciază că reprezintă o apărare nouă, neinvocată în faţa instanţei de fond care vizează aspecte străine de prezenta pricină. Instanţa nu a avut posibilitatea să analizeze aceste aspecte invocate de către apelanţii-pârâţi prin motivele de apel.

Se impunea însă înlăturarea acestei apărări, întrucât aspectele puterii de lucru judecat invocate în ceea ce priveşte depoziţia martorului P. S. sunt străine de natura pricinii în condiţiile în care vizează fapte ilicite şi prejudicii din anul 2001 care i-au afectat pe numiţii I. F. şi I.I..

În prezenta cauză prejudiciul vizează perioada 2015-2018 şi este solicitat de proprietarul M.C..

Nici în această situaţie nu se poate discuta de un efect al puterii de lucru judecat având în vedere neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 431 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă.

În ceea ce priveşte critica de la punctul nr. 3 din motivele de apel apreciază că aceasta este nefondată.

Instanţa a acordat ceea ce a cerut prin cererea introductivă, raportat la motivele cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care prin această cerere a arătat că "nu poate să remedieze distrugerile, atât ale conductei de canalizare şi nici racordarea cu apă, întrucât pârâţii nu îi permit accesul, nici în beci şi nici în apartamentul lor de la etaj". Ca atare, instanţa a permis accesul reclamantei în beci pentru a efectua lucrările necesare remedierii distrugerilor cauzate instalaţiei  de apă din beciul  imobilului. Instanţa a ţinut cont,  în acest sens, de hotărârea pronunţată în dosarul nr. 19154/215/2008, prin care a fost tranşat în mod definitiv litigiul cu privire la folosinţa beciului (paragraful nr. 2, pagina 5 din hotărârea nr. 14053/20.12.2019).

De asemenea, instanţa au obligat pârâţii să efectueze lucrări de reparaţie la podeaua din baia acestora tocmai pentru a se preveni ulterioare infiltraţii şi deteriorări ale tavanului băii reclamantei. Aceste aspecte au rezultat din expertiza tehnică întocmită de expertul Popescu Marin, astfel că, pentru a crea o stare de normalitate în relaţiile de vecinătate între cele două familii, instanţa a apreciat că se impune înlăturarea tuturor efectelor negative produse de către pârâţi prin inactivitatea lor. Necesitatea efectuării acestor reparaţii a rezultat din petitul cererii reclamantei care a invocat aceste aspecte şi totodată a dovedit aceste aspecte în faţa instanţei de fond.

Mai mult decât atât repararea podelei băii pârâţilor profită în primul rând acestora şi ulterior reclamantei.

In ceea ce priveşte critica de la punctul nr. 4 din motivele de ape, intimata  a apreciat că aceasta este nefondată. Apelanţi  din nou se raportează la hotărâri străine de natura pricinii prin care au fost tranşate alte aspecte decât cele ce fac obiectul prezentei cauze.

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică bazată pe probatoriul administrat în această cauză.Astfel prin raportul de expertiză judiciară în specialitatea instalaţii în construcţii efectuată în prezenta cauză de domnul expert, Popescu Marin (filele 130-145 şi 153-172), s-a constatat că sistemul de canalizare din baia pârâţilor, situată la etajul clădirii, deasupra băii de la parter ce aparţine reclamantei, prezintă defecţiuni care permit pătrunderea umezelii şi a apei la parter. De asemenea, s-a constatat că baia pârâţilor este nefuncţională în prezent deoarece coloana verticală de scurgere a apei uzate, la care este racordată şi baia reclamantei, este înfundată şi deversează din baia pârâţilor de la etaj pe la îmbinare.

Raţionamentul logico-juridic prin intermediul căruia instanţa de fond a motivat hotărârea este unul detaliat raportat la probatoriul administrat în prezenta cauză.

Astfel instanţa a ajuns la concluzia legală că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 1376 alin. 1 Noul Cod Civil, potrivit cărora, „oricine este obligat să repare independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat în paza sa", iar, potrivit art. 1377 C.civ., are paza lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.

Numitul P. S. la care apelanţii reclamanţi fac referire în cuprinsul motivelor de apel nu a fost audiat ca martor în prezenta cauză, de altfel acesta nu cunoaşte detalii legate de prejudiciile produse reclamantei M.C. ci doar cu privire la prejudiciile produse familiei Iacob.

Însă, chiar din aceste aspecte invocate de către apelanţii-reclamanţi a rezultat o perseverenţă a acestora într-un comportament inadecvat lipsit de bună-vecinătate, având în vedere că începând cu anul 2001 aceştia au avut probleme cu vecinii lor.

În ceea ce priveşte critica de la punctul nr. 5 din motivele de apel, se arată că prin sentinţa civilă nr. ...../20.12.2019, instanţa de fond nu a obligat pârâţii să racordeze instalaţia reclamantei la reţeaua de apă aşa cum în mod eronat se susţine în cuprinsul motivelor de apel. Instanţa a obligat pârâţii: să permită reclamantei accesul la instalaţia de apă din beciul imobilului şi să facă reparaţiile necesare la instalaţia de apă şi canalizare, precum şi la podeaua din baia lor, aflată deasupra imobilului reclamantei.

Interpretarea pe care reclamanţii o dau dispoziţiilor instanţei este una străină de natura pricinii care nu vizează petitele cererii de chemare în judecată şi nici soluţia pronunţată de către instanţa de fond.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reţine următoarele:

Principiul disponibilităţii, consacrat de art. 9 Noul Cod de Procedură Civilă, presupune că părţile pot determina existenţa procesului dar şi conţinutul său, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa părţilor, o obiectului cât şi a cauzei. Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, aşa cum dispune art. 9 alin. (2) Noul Cod de Procedură Civilă. Conform art. 22 alin. (6) Noul Cod de Procedură Civilă, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.

Instanţa este ţinută şi de cauza cererii de chemare în judecată, în sensul în care nu ar putea să schimbe peste voinţa celui care are calitatea de reclamant în cererea respectivă, fundamentul pretenţiei formulate.

Cauza cererii de chemare în judecată  reprezintă situaţia de fapt calificată juridic.

Este de necontestat că judecătorul nu este ţinut de textul legal indicat de parte, el trebuind să aplice acel text de lege care corespunde situaţiei de fapt calificate juridic de către parte în măsura în care situaţia de fapt este confirmată de probele administrate în cauză.

Calificarea juridică a situaţiei de fapt şi aplicarea textului de lege sunt două operaţiuni distincte, ce nu trebuie confundate, cea din urmă presupunând-o pe cea dintâi. Supunând o pretenţie judecăţii, reclamantul şi-o fundamentează pe o anumită situaţie de fapt pe care apoi o califică din punct de vedere juridic, astfel încât pretenţia respectivă să apară ca justificată. Pârâtul în apărare, construieşte o situaţie de fapt aşa încât pretenţia formulată împotriva lui să apară ca fiind neîntemeiată.

În speţă, prima instanţă a analizat cauza din perspectiva răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri, considerând incidente prevederile art. 1376 şi 1377 Noul Cod Civil deşi intimata – reclamantă a promovat demersul juridic dedus judecăţii în considerarea răspunderii civile delictuale pentru fapta omului, invocând împrejurarea că apelanţii -pârâţi refuză de ani de zile să remedieze conducta de scurgere de la baie.  În concluziile scrise a solicitat admiterea acţiunii în sensul constatării faptei ilicite a pârâţilor şi a prejudiciului pe care aceştia i l-ar fi cauzat.  Pârâţii au  invocat în şedinţa publică din data de 13.02.2019, excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de dosarul nr. 20372/215/2011, în care acţiunea autorilor reclamantei, soţii I.I. şi I.F.prin care solicitau obligarea pârâţilor D.M.şi D.I.la plata contravalorii degradărilor cauzate băii aceluiaşi imobil din prezentul litigiu, invocând defecţiunile situate la nivelul şi sub planşeul băii aflate la etaj, aparţinând pârâţilor, a fost analizată de instanţa prin prisma răspunderii civile delictuale pentru fapta omului, prevăzută de art. 998 – 999 Vechiul Cod Civil.

Aşadar, percepţia ambelor părţi litigante a fost că speţa va fi analizată prin prisma condiţiilor prevăzute de lege pentru răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie iar nu din perspectiva răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri.

Aceasta din urmă reprezintă o construcţie doctrinară şi jurisprudenţială care a fost avută în vedere atât de Vechiul  Cod Civil  dar care este prevăzută expres şi în art. 1376 coroborat cu art. 1377 şi 1379 – 1380 Noul Cod Civil, prin care se reglementează principiul răspunderii pentru lucruri.

Potrivit art. 1376 alin. (1) Noul Cod Civil oricine este obligat să repare independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. Se consacră răspunderea obiectivă, fără culpă, fundamentată pe ideea de garanţie în sarcina păzitorului juridic cu privire la "comportamentul lucrului" care are ca suport riscul de activitate.

Or în speţă, intimata – reclamantă M.C. formulează acţiunea împotriva apelanţilor – pârâţi Drăgoescu, invocând faptul că prejudiciul pe care l-ar încerca este consecinţa faptei lor ilicite de a nu remedia conducta de scurgere de la baie şi de a nu-i permite nici ei accesul la pivniţă pentru efectuarea acestei operaţiuni. Chiar folosirea unor sintagme precum "acţiunea culpabilă a pârâţilor" sau "pârâţii sunt vinovaţi de deteriorarea şi aducerea în stare de nefolosire a încăperii cu destinaţie baie" conduce la ideea că reclamanta susţine ideea unei răspunderi civile delictuale pentru fapta acestora, obiectivată într-o inacţiune. Fapta ilicită poate îmbrăca forma unei inacţiuni în cazul în care legea prevede imperativ obligaţia unei persoane de a acţiona într-un anumit fel, de a avea o conduită pozitivă, obligaţie care nu a fost respectată, similar susţinerilor din speţă.

Sub aspectul depăşirii limitelor învestirii, Tribunalul constată de asemenea, că prima instanţă a obligat apelanţii – pârâţi la plata sumei de 1000 lei cu titlu de despăgubiri pentru deteriorarea băii intimatei – reclamante deşi aceasta a pretins suma cu titlu de lipsă de folosinţă a băii, pe durata ultimilor trei ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată, ceea ce implică un alt fundament al pretenţiei băneşti enunţate. În ipoteza în care se pretinde obligarea pârâţilor pentru lipsa de folosinţă a băii pe durata ultimilor trei ani anteriori introducerii acţiunii, instanţa nu ar putea acorda acea sumă ca despăgubiri pentru deteriorare. Or prima instanţă, a acordat această sumă cu titlu de prejudiciu pentru deteriorarea băii. Rezultă acest aspect  nu numai din dispozitivul sentinţei apelate ci şi din împrejurarea că în motivarea hotărârii, reţinându-se respectarea principiului disponibilităţii părţii, se face trimitere la raportul de expertiză unde prejudiciul a fost evaluat la 8454, 9 lei, prin prisma lucrărilor necesare pentru remedierea băii: desfacerea tencuielilor interioare de la pereţi şi tavan, efectuarea altor tencuieli, turnarea unei şape, pardosire din spărtură de marmură sau travertin, realizarea unor zugrăveli superioare.

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul constată o necercetare a fondului  prin prisma schimbării cauzei juridice şi a fundamentului pretenţiilor solicitate, ceea ce face incidente prevederile art. 480 alin. (3) Noul Cod de Procedură Civilă, în baza cărora urmează să admită apelul, să anuleze sentinţa apelată nr. 14053/20.12.2019 şi să judece procesul evocând fondul.

Va fi anulată şi s.c. 60/8.07.2020 pronunţată în acelaşi dosar, având ca obiect completarea dispozitivului sentinţei nr. 14053/20.12.2019 întrucât aceasta nu ar putea avea altă soartă juridică decât aceea a sentinţei principale de care este dependentă, în virtutea principiului accesorium sequitur principalem.

Evocând fondul, Tribunalul consideră necesar să stabilească limitele învestirii, în raport de acţiunea introductivă, răspunzând implicit la criticile din apel referitoare la unele petite, legate de faptul că instanţa ar fi dat ceea ce nu s-a cerut.

Obiectul unei cereri de chemare în judecată îl constituie pretenţia concretă dedusă spre soluţionare instanţei prin care se urmăreşte respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim.

Deşi nu se poate pune semnul egalităţii între noţiunea de "acţiune civilă" şi cererea de chemare în judecată, este de necontestat că aceasta reprezintă o formă concretă de manifestare  a acţiunii. Potrivit art. 30 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă "oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente".

Demersul juridic al unei părţi este în strânsă legătură cu protecţia juridică a dreptului invocat, astfel încât în baza rolului activ dar cu respectarea principiului disponibilităţii, instanţa este datoare să deceleze exact raporturile juridice existente între părţi şi pretenţiile concrete ale reclamantului, chiar dacă uneori acestea sunt formulate într-o manieră vagă, confuză sau susceptibilă de interpretări.

Posibilitatea conferită părţilor de art. 478 alin. (4) Noul Cod de Procedură Civilă ca în faza procesuală a apelului, să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe denotă faptul că legiuitorul atribuie judecătorului competenţa de a reformula într-o manieră clară obiectul acţiunii câtă vreme se bazează pe împrejurări de fapt şi de drept ce se înscriu în limitele cadrului procesual trasat de părţi. Obiectul astfel stabilit nu poate devia de la fundamentul pretenţiilor şi apărărilor formulate, fiind necesar să se ţină cont de motivarea prin care s-a fixat cadrul procesual.

Raportând aceste considerente de ordin teoretic la datele de fapt ale speţei, rezultă în mod evident că reclamanta M.C., atunci când a cerut la petitul nr. 2, obligarea pârâţilor să-i permită accesul la beciul imobilului din  str. Romain Rolland, nr.9, a urmărit în realitate să aibă acces la instalaţia de apă din această încăpere, iar nu să - l folosească în alt scop, cum ar fi de exemplu pentru depozitarea unor lucruri pentru că a invocat faptul că pârâţii au distrus conducta de aducţiune a apei în imobil care este  situată în beciul construcţiei şi  deserveşte parterul imobilului proprietatea sa.

Obligarea pârâţilor la efectuarea racordărilor la instalaţia de apă şi devierea conductei de evacuare - canalizare de la baia acestora prin racordarea la conducta de evacuare - canalizare exterioară se înscriu în fapt în  obligarea pârâţilor să facă reparaţiile necesare la instalaţia de apă şi canalizare, pentru a putea folosi baia potrivit destinaţiei. Formularea într-o astfel de manieră a petitului înglobează pe deplin manifestarea de voinţă a reclamantei; prin demersul său juridic, aceasta urmăreşte să - şi asigure finalmente o baie funcţională în cadrul imobilului parter al cărui proprietară este, prin efectuarea oricăror activităţi ce ar fi utile pentru realizarea acestui scop şi care pot îmbrăca denumirea generică de "reparaţii".

Astfel, Tribunalul reţine că în cauză, capetele de cerere asupra cărora urmează să se pronunţe sunt următoarele: 1) obligarea pârâţilor D.I.şi Mitra la plata către reclamanta M.C. a unor despăgubiri în cuantum de 1000 lei reprezentând contravaloarea pe ultimii trei ani a lipsei de folosinţă a încăperii cu destinaţie "baie" din imobilul acesteia, situat în Mun. Craiova, str. Romain Rolland, nr.9; 2) obligarea pârâţilor să permită reclamantei accesul la instalaţia de apă din beciul imobilului; 3) obligarea pârâţilor să facă reparaţiile necesare la instalaţia de apă şi canalizare, precum şi la podeaua din baia lor, aflată deasupra imobilului reclamantei.

Având în vedere obiectul acţiunii deduse judecăţii, nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat în raport de sent.civ. nr. 14034/15.09.2010 pronunţată în dosarul nr. 19154/215/2008 care a avut ca obiect ieşirea din indiviziune asupra pivniţei, întrucât în speţa actuală se cere accesul la beci pentru rezolvarea instalaţiilor de apă iar nu împărţirea spaţiului din pivniţă, fiind statuat deja prin sentinţa anterior menţionată că pivniţa imobilului în litigiu se află în proprietatea familiei Drăgoeanu;  nu există autoritate de lucru judecat nici în raport de sent.civ. nr. 4104/16.03.2012 pronunţată în dosarul nr. 38/215/2012 care a avut ca obiect plângere contravenţională, obiectul fiind cu totul altul faţă de cel dedus judecăţii; de altfel, şi  într-un litigiu anterior, în dosarul nr. 20372/215/2011, unde s-au analizat condiţiile răspunderii civile delictuale, a fost invocată autoritatea de lucru judecat faţă de sent.civ. nr. 4104/16.03.2012 şi  s-a reţinut că nu poate fi incidentă această instituţie procesuală în raport de cadrul procesual.

Nu există autoritate de lucru judecat în  nici în raport de sent.civ. nr. 16969/13.12.2013 pronunţată în dosarul nr. 20372/215/2011 întrucât acolo prejudiciul privea altă perioadă şi se referea la c/val. degradărilor cauzate băii, or aici, reclamanta cere c/val. lipsei de folosinţă a băii, aspecte asupra cărora nu s-au făcut probe şi instanţa s-a pronunţat asupra altceva.

În schimb, raportat la sent.civ. nr. 16969/13.12.2013, definitivă prin dec. civ. nr. 1229/2017 a Tribunalului Dolj  se poate valorifica o putere de lucru judecat în ceea ce priveşte statuările instanţei referitoare la culpa pârâţilor Drăgoiescu cu privire la defecţiunile lăsate neremediate ale conductei de canalizare ce coboară din baia lor.

Din acest punct de vedere, Tribunalul are în vedere următoarele aspecte:

Prin sentinţa civilă nr. 16969/13.12.2013, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 20372/215/2011, a fost admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţii  I.I. şi I.F.decedaţi în cursul procesului, acţiunea fiind continuată  de moştenitorul acestora reclamantul Iacob Petru  împotriva pârâţilor D.M.şi D. I., care au fost obligaţi la plata sumei de 5211 lei reprezentând contravaloarea degradărilor cauzate băii din locuinţa situată la parterul imobilului din Craiova, str.Romain Rolland,nr.9, jud.Dolj, ca urmare a defecţiunilor conductei şi instalaţiei de canalizare, defecţiuni, situate la nivelul şi sub planşeul din baia aflată la etajul aceluiaşi imobil, aparţinând pârâţilor şi totodată, au fost obligaţi pârâţii să efectueze toate reparaţiile necesare  în vederea funcţionării normale a conductei şi instalaţiei de canalizare menţionate mai sus, iar în caz de refuz, autorizat reclamantul să efectueze aceste reparaţii pe cheltuiala pârâţilor.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în baia reclamantului există o conductă de canalizare care coboară din baia pârâţilor şi care prezintă aspecte clare de umezeală, dovada că sub planşeul de la etaj există o defecţiune care generează scurgerea apei la parter pe exteriorul conductei. S-a mai constatat că planşeul fals din baia reclamantului este deteriorat iar pereţii şi tavanul prezintă igrasie accentuată, ceea ce dovedeşte faptul că această defecţiune este veche. S-a reţinut drept certă  existenţa defectiunii şi prezenţa unei umezeli pe conducta ce coboară din baia pârâţilor, infiltraţii si mucegai  pe pereţii şi tavanele reclamantului, care duc la degradarea imobilului său. S-a reţinut că prejudiciul produs reclamantului se datorează defecţiunii conductei, existente la nivelul planşeului pârâţilor (sub planseu), nereparată în timp. Faţă de această stare de fapt, instanţa a apreciat că s-a dovedit în cauză întrunirea condiţiilor necesare  pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâţilor în temeiul art.998,999 Vechiul Cod civil şi anume existenţa faptei ilicite a acestora constând în neefectuarea reparatiilor necesare la conducta de canalizare, existenţa unui prejudiciu constând in degradarea încăperii de baie a reclamantului şi legatura de cauzalitate dintre faptă  şi prejudiciu.

Tribunalul a menţinut soluţia primei instanţe, reţinând prin dec. civ. nr. 1229/29.05.2017 că potrivit art. 14 din Legea 230/2007 proprietarul este obligat să menţină proprietatea sa individuală, apartament sau spaţiu cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, în stare bună, pe propria cheltuială. Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalţi proprietari din condominiu, iar conform art. 17 din acelaşi act normativ dacă proprietarul unui apartament ori spaţiu sau oricare altă persoană care acţionează în numele său provoacă daune oricărei părţi din proprietatea comună sau unui alt apartament ori spaţiu, respectivul proprietar sau respectiva persoană are obligaţia să repare stricăciunile ori să plătească cheltuielile pentru lucrările de reparaţii. A considerat că sunt neîntemeiate susţinerile apelanţilor-pârâţi privind neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, dând eficienţă rapoartelor de expertiză efectuate în cauză din care rezulta existenţa unor defecţiuni la îmbinarea conductei de canalizare comună, care sunt situate sub pardoseala băii pârâtului, respectiv tavanul băii reclamantului.

Noul Cod de procedură civilă reglementează în materia hotărârilor judecătoreşti efectele pe care acestea le produc, prin urmare putem înţelege aceste efecte ca fiind consecinţele soluţionării raport juridic litigios într-o anumită manieră.

Sunt efecte ale hotărârilor judecătoreşti în viziunea Codului de procedură civilă, dezînvestirea instanţei, autoritatea de lucru judecat, puterea executorie, forţa probantă, obligativitatea şi opozabilitatea acestora.

Potrivit art. 431 alin. (2) Noul Cod de Procedură Civilă, oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În speţă, nu se deduce o altă situaţie de fapt şi nici un alt izvor al producerii prejudiciului invocat de către reclamantă decât cel care a făcut şi obiectul situaţiei de fapt reţinute în dosarul nr. 20372/215/2011. Este vorba despre aceeaşi baie, situată la acelaşi imobil, a cărei lipsă de funcţionalitate se datorează aceloraşi împrejurări ca cele reţinute în litigiul anterior. În acest sens, potrivit raportului de expertiză efectuat în prezentul dosar de dl. expert Popescu Marin, conducta de evacuare – canalizare (coloana verticală de scurgere a apei uzate) din baia pârâţilor situată la etajul clădirii, de deasupra băii reclamantei, prezintă defecţiuni care permit pătrunderea umezelii şi a apei la parter; cauza principală de neutilizare este coloana verticală de scurgere a apei uzate care este înfundată şi deversează pe la îmbinarea din baia pârâţilor de la etaj. Pârâţii sunt vinovaţi de producerea prejudiciului în baia reclamantei căci apa a curs de sus în jos, conform legii gravitaţiei.

Aşadar, cum litigiul de faţă nu este consecinţa unor împrejurări ivite ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 16969/13.12.2013 în dosarul nr. 20372/215/2011, ci readuce în atenţia instanţei aceeaşi situaţie de fapt care a mai fost analizată, în mod firesc se cuvine să se dea eficienţă puterii de lucru judecat al cărei efect pozitiv se impune în acest  al doilea proces în legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Stabilind vinovăţia părţilor în producerea prejudiciului, în altă maineră decât cea pe care deja a tranşat-o anterior instanţa de judecată, ar însemna lipsa respectării consecvenţei în judecată şi nerespectarea principiului potrivit căruia ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Este de necontestat că în dosarul nr. 20372/215/2011, beneficiarul hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit vinovăţia pârâţilor D. care au fost obligaţi să efectueze toate reparaţiile necesare  în vederea funcţionării normale a conductei şi instalaţiei de canalizare menţionate mai sus, a fost numitul I. P., iar în prezent, noua proprietară a imobilului este reclamanta M.C., în baza actului de partaj voluntar autentificat aflat la filele 7 – 8 dosar fond.

Schimbarea proprietarului imobilului nu este însă de natură a repune în discuţie raporturile juridice deja tranşate între părţi întrucât obligaţia pârâţilor D.I.şi M. de a remedia situaţia şi a efectua toate reparaţiile necesare în scopul redării funcţionalităţii băii de la parter subzistă şi în această ipoteză, fiind o obligaţie propter rem.

Obligaţia propter rem, cunoscută şi sub denumirea de obligaţie reală de a face reprezintă o îndatorire care revine deţinătorului unui bun determinat pentru raţiuni precum: protecţia unor lucruri de importanţă naţională, exploatarea ori conservarea unor calităţi ale unor lucruri importante, existenţa unor raporturi de bună vecinătate, aşa cum este cazul în speţă.

Sarcina reală - obligaţia de a face este impusă de lege sau de voinţa părţilor şi grevează dreptul asupra bunului. Fiind  accesorie a  acestuia, atât obligaţia cât şi corelativ dreptul creditorului se vor transmite odată cu bunul, fără a fi nevoie de nicio formalitate specială de transcriere sau înscriere ori de o nouă convenţie a părţilor în acest sens.

Într-un astfel de raport juridic, sfera persoanelor la care se raportează obligaţia reală  şi dreptul corelativ rămâne invariabil aceeaşi: în speţă, etajul imobilului are aceiaşi proprietari – pârâţii Drăgoescu, a căror obligaţie de  a efectua toate reparaţiile necesare  în vederea funcţionării normale a conductei şi instalaţiei de canalizare, statuată prin sentinţa civilă nr. 16969/13.12.2013 grevează în continuare imobilul şi are drept corelativ dreptul actualului proprietar – reclamanta M.C. de a obţine efectuarea acestor reparaţii, câtă vreme, în calitate de titular al dreptului de proprietate  asupra parterului imobilului, se află în raport direct cu bunul.

 Obligaţia pârâţilor de a remedia situaţia existentă, care trenează dinaintea litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. 20372/215/2011, subzistă în continuare în considerarea caracterului de  "propter rem" -  sarcină care revine titularului unui drept real şi a finalităţii unei asemenea obligaţii. Scopul acesteia este să permită o mai bună folosinţă a bunului, să asigure o exploatare eficientă a acestuia, profitabilă interesului general sau interesului privat.

Or câtă vreme starea de fapt avută în vedere la soluţionarea sent.civ. nr. 16969/13.12.2013 se menţine actualmente iar pârâţii Drăgoescu sunt în continuare proprietari ai etajului imobilului în litigiu, aceştia au obligaţia de a stăpâni imobilul în aşa fel încât să nu provoace daune oricărei părţi din proprietatea comună sau altui apartament ori spaţiu iar dacă prejudiciul s-a produs, au obligaţia de a repara stricăciunile sau a plăti cheltuielile pentru reparaţii.

În speţă, ţinând cont de principiul disponibilităţii specific procesului civil, subsumând petitele formulate generic, ideii de remediere a situaţiei existente, reclamanta M.C. a cerut în realitate ca pârâţii să-i permită accesul la instalaţia de apă din beciul imobilului şi să facă reparaţiile necesare la instalaţia de apă şi canalizare, precum şi la podeaua din baia lor, aflată deasupra imobilului reclamantei.

Tribunalul apreciază că cererea formulată este pertinentă, susţinută de puterea de lucru judecat din dosarul nr. 20372/215/2011 şi de probele administrate în prezenta cauză care denotă aceeaşi situaţie de fapt şi aceleaşi cauze ale deteriorării încăperii denumită "baie" situată la parterul imobilului din str. Romain Rolland ca cele din litigiul anterior. În  acest sens, în raportul de expertiză efectuat în primă instanţă se arată că debranşarea de la alimentarea cu apă a parterului imobilului nu s-a efectuat de salariaţii Regiei de Apă Oltenia, ci a fost întreruptă de pârâţi de la robinetul de separaţie amplasat în beciul imobilului a căror cheie o au exclusiv aceştia. Conducta de aducţiune a apei fiind amplasată în beciul imobilului, este necesar accesul reclamantei în această încăpere pentru a se rezolva situaţia alimentării cu apă. Soluţia propusă de reclamantă privind devierea conductei de evacuare – canalizare de la baia pârâţilor prin racordarea la conducta de evacuare exterioară care deserveşte al doilea grup sanitar al etajului, nu a fost găsită viabilă de expert întrucât între baia de la etaj şi exterior se află un balcon vechi din lemn şi geam cu o deschidere de cca 2 m a cărui rezistenţă poate fi periclitată.

În ceea ce priveşte primul petit al acţiunii – obligarea pârâţilor la plata lipsei de folosinţă a băii, instanţa reţine că, deşi este evidentă starea sa de nefuncţionalitate,  reclamanta nu a dovedit împrejurarea că a avut intenţia de a folosi această încăpere alături de întregul imobil de la parter. În cuprinsul acţiunii a precizat că autorii săi au folosit în mod exclusiv parterul imobilului, de la data cumpărării, după care i l-au transmis, fără însă a rezulta din probele administrate că reclamanta a locuit vreodată în acest imobil şi a fost în imposibilitate efectivă de a utiliza baia potrivit destinaţiei. De altfel, din cererea de chemare în judecată rezultă că aceasta locuieşte la o altă adresă în Mun. Craiova decât cea la care este situat imobilul în litigiu. Faţă de considerentele mai sus amintite, ţinând cont de respectarea limitelor învestirii, Tribunalul apreciază că în speţă, reclamanta nu a cerut plata sumei de bani pentru acoperirea cheltuielilor cu reparaţiile necesare remedierii băii şi aducerii în stare de funcţionare, ci a solicitat suma de 1000 lei cu titlu de lipsă de folosinţă a băii; un argument în plus este dat şi de faptul că aceasta nu a mărit câtimea obiectului acestui petit la 8454, 90 lei, atât cât se apreciase în expertiza de la fond că reprezintă cheltuielile cu tencuirea, pardosirea şi aplicarea unor zugrăveli superioare acestei încăperi, aşa cum ar fi fost firesc să procedeze dacă suma de bani ar fi fost  pretinsă cu titlu de despăgubiri pentru reparaţiile necesare.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul va admite în parte cererea de chemare în judecată şi va obliga pârâţii să permită reclamantei accesul la instalaţia de apă din beciul imobilului şi totodată, aceştia să facă reparaţiile necesare la instalaţia de apă şi canalizare, precum şi la podeaua din baia lor, aflată deasupra imobilului reclamantei. Se va respinge capătul de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor pentru contravaloarea lipsei de folosinţă pe ultimii trei ani.

În ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, se va avea în vedere  poziţia juridică de parte câştigătoare în proces a reclamantei, determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului, dar şi de soluţia găsirii ca întemeiat a apelului formulat în cauză de pârâţii D.I.şi M. Pe cale de consecinţă, pretenţiile ce formează obiectul acţiunii fiind admise în parte, instanţa trebuie să acorde celui care a câştigat procesul, cheltuielile de judecată, proporţional, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (2) Noul Cod de Procedură Civilă.

În faţa primei instanţei, reclamanta M.C. a achitat două taxe de timbru, respectiv, 75 lei, aferentă petitului privind obligarea la plata sumei de 1000 lei reprezentând lipsa de folosinţă (fila 18) şi 60 lei, aferentă celorlalte petite (fila 13); a achitat un onorariu avocaţial în cuantum de 600 lei (fila 104) şi 750 lei onorariu de expert (fila 111); în apel, în calitate de intimată, a achitat 1000 lei cu titlu de onorariu avocaţial, conform chitanţelor nr. 333/01.02.2021 şi nr. 334/01.02.2021.

Pârâţii D.I.şi Mitra au achitat la fond cu titlu de onorariu de expertiză, suma de 500 lei (fila 121) şi 251,70 lei (fila 187) iar în apel, taxă de timbru în cuantum de 77 lei (fila 15 dosar apel).

Faţă de împrejurarea că reclamantei urmează să-i fie respins  primul petit având ca obiect obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor pentru contravaloarea lipsei de folosinţă pe ultimii trei ani, Tribunalul consideră că nu are îndreptăţire nici la recuperarea taxei de timbru în cuantum de 75 lei aferentă acestei solicitări. Nici reclamanta nu poate fi obligată la rambursarea către pârâţi a sumei de 750 lei reprezentând onorariul de expert întrucât proba a profitat exclusiv acesteia, stabilind situaţia de fapt şi concluziile de specialitate ale expertului care au fost avute în vedere la soluţionarea petitelor admise, considerate drept întemeiate.

Apelul fiind admis, se cuvine ca apelanţii – pârâţi să primească suma de 77 lei reprezentând taxă de timbru achitată pentru exercitarea căii de atac.

Aşadar, Tribunalul va admite în parte cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată, proporţional pretenţiilor admise şi va obliga pârâţii în solidar la plata sumei de 1410 lei reprezentând onorariu expert, taxă timbru, onorariu avocat în favoarea reclamantei. Va obliga reclamanta la plata sumei de 77 lei taxă timbru aferentă apelului în favoarea pârâţilor şi va compensa cheltuielile de judecată  până la concurenţa sumei de 77 lei, urmând ca pârâţii să fie obligaţi în solidar la plata către reclamantă la suma de 1.333 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de apelanţii-pârâţi D.I.şi  D.M., ambii cu ............., împotriva sentinţei civile nr.  14053/20.12.2019 şi a s.c. 60/8.07.2020, pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 23453/215/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M.C., cu domiciliul în ................

Anulează sentinţa atacată şi s.c. 60/8.07.2020 privind completarea sentinţei precedente.

Admite în parte cererea de chemare în judecată

Obligă pârâţii D.I.şi  D.M.să permită reclamantei M.C. accesul la instalaţia de apă din beciul imobilului.

Obligă pârâţii să facă reparaţiile necesare la instalaţia de apă şi canalizare, precum şi la podeaua din baia lor, aflată deasupra imobilului reclamantei.

Respinge capătul de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor pentru contravaloarea lipsei de folosinţă pe ultimii trei ani.

Admite în parte cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.

Obligă pârâţii în solidar la plata sumei de 1410 lei reprezentând onorariu expert, taxă timbru, onorariu avocat în favoarea reclamantei.

Obligă reclamanta la plata sumei de 77 lei taxă timbru aferentă apelului în favoarea pârâţilor.

Compensează până la concurenţa sumei de 77 lei.

Obligă pârâţii în solidar la plata către reclamantă la suma de 1.333 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare ce se depune la Tribunalul Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Februarie 2021.

Preşedinte,

E. S.Judecător,

I. G. Ş.Judecător,

R. L. Z.

Grefier,

C. C. S.

Red.jud.I.G.Ş.

15.02.2021

Tehn.S.V./5 ex.

Jud.fond-N.Popescu

Domenii speta

Spete similare