Litigiu civil având ca obiect acţiune în revendicare imobiliară prin comparare de titluri

Litigiu civil având ca obiect actiune în revendicare imobiliara prin comparare de titluri. Lipsa calitatii procesuale pasive într-un astfel de proces a pârâtului care nu mai detine imobilul revendicat întrucât l-a înstrainat anterior. Consecinte de ordin juridic.

- Codul Civil, art. 480

Curtea retine ca intimata-pârâta a detinut bunul imobil ce face obiectul cererii de chemare în judecata formulata de recurentul-reclamant, dar în anul 1996 l-a înstrainat catre intimatul-intervenient.

Or, pentru ca intimata-pârâta P.M.B. sa poata sta în procesul de fata prin care recurentul-reclamant a solicitat sa se constate caracterul preferabil al titlului sau de proprietate în raport cu al pârâtei, trebuia sa dovedeasca faptul ca bunul imobil se afla la data introducerii cererii de chemare în judecata, în patrimoniul acesteia, pentru ca într-o astfel de actiune numai în acest fel se poate justifica calitatea de pârât a celui chemat în judecata, indiferent daca se solicita compararea de titluri sau restituirea efectiva a bunului.

Prin urmare, reclamantului îi revine obligatia de a justifica calitatea procesuala pasiva a pârâtului.

Iar, aceasta obligatie îsi are temeiul în art. 112 C. proc. civ.,care prevede ca  aceasta trebuie sa cuprinda elemente importante ca, de exemplu: obiectul cererii, aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiaza cererea, aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Prin indicarea pretentiei sale precum si a împrejurarilor de fapt si de drept pe care se bazeaza aceasta pretentie, reclamantul justifica îndreptatirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

În cazul de fata, recurentul avea la dispozitie împotriva vânzarii-cumpararii intervenita între Primaria B. si intervenient, actiunea în anulare a acestui contract si nu actiunea prin care sa constate ca titlul sau este preferabil celui detinut de pârâti, deoarece pârâta-intimata Primaria B. procedând la vânzarea bunului nu mai detine nici titlul de proprietate si nici  bunului respectiv ce a iesti astfel din patrimoniul sau, si prin urmare nu mai poate fi obligata sa execute o obligatie ce nu are obiect.

CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 1960 R DIN 29 APRILIE 2010

Prin decizia civila nr.1343 A din 11.1.2009 pronuntata în dosarul nr. 20723/299/2008 de catre Tribunalul Bucuresti -  Sectia a V a civila s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelantul-reclamant T.C.A. în contradictoriu cu P.M.B. si intimatul intervenient T.V.

Pentru a pronunta aceasta decizie Tribunalul a retinut în respingerea apelului urmatoarele considerente:

Instanta de fond a calificat în mod corect actiunea cu care a fost învestita ca fiind o actiune în revendicare prin comparare de titluri, fara a retine ca a fost învestita cu o actiune în anularea deciziei nr.1241/23957/05.11.1996, astfel ca critica apelantului în sensul ca a judecat în afara limitelor investirii sale este neîntemeiata.

De asemenea, s-a retinut ca instanta nu a încalcat dispozitiile procedurale prin admiterea cererii de interventie a intervenientului si prin punerea în discutie din oficiu a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive pârâtei P.M.B.

În aceste sens, mentioneaza Tribunalul ca dispozitiile art. 49 C. proc. civ., privind interventia procesuala au fost respectate, precum si caracterul de ordine publica al exceptiei procesuale pasive.

Tribunalul a constatat ca fiind neîntemeiate criticile privind încalcarea dispozitiilor art. 111 C. proc. civ., si refuzul instantei de a judeca cererea de revendicare prin comparare de titluri cu care a fost învestita, actiunea fiind calificata în mod corect ca fiind o actiune în revendicare al carei temei este constituit de dispozitiile art. 480 C. civ.

Cât priveste împrejurarea ca prima instanta nu a solutionat cauza pe fond, ci prin admiterea unei exceptii, Tribunalul a constatat ca aceasta nu constituie o încalcare a dispozitiilor procedurale, ci o aplicare corecta a prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care impun solutionarea cu prioritate a exceptiilor procesuale.

Prin urmare, în speta nu se putea tece la judecata fondului cauzei în conditiile în care actiunea în revendicare formulata de reclamant a fost îndreptata împotriva pârâtei P.M.B., care nu mai are bunul în patrimoniu, astfel încât nu este întrunita una din conditiile de exercitiu a actiunii si anume, calitatea procesuala pasiva sau cu alte cuvinte identitatea între pârâta chemata în judecata si debitorul raportului juridic dedus judecatii având ca obiect recunoasterea dreptului de proprietate si predarea posesiei bunului.

Concluzionând a mai retinut Tribunalul ca nu prezinta relevanta în prezenta cauza actiunile anterioare pe care apelantul-reclamant le-a promovat împotriva statului sau subdobânditorilor, ci numai faptul ca în prezenta cauza reclamantul a solicitat obligarea pârâtei sa îi lase în deplina proprietate si linistita posesie un bun pe care nu îl are în patrimoniu întrucât l-a înstrainat anterior formularii prezentei actiuni catre intervenientul T.V., fiind evident în aceste conditii ca nu pârâta poate fi socotita debitoarea obligatiei de a preda reclamantului posesia imobilului si deci nu pârâta are calitate procesuala pasiva.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul-reclamant T.C.A prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului si pe fond admiterea actiunii astfel cum a fost formulata, precum si respingerea cererii de interventie în nume propriu formulata de intervenient.

În motivarea, recursului recurentul arata urmatoarele critici la adresa deciziei atacate.

Astfel, gresit a aratat instanta ca P.M.B. nu mai are bunul în proprietate, astfel încât nu este întrunita conditia de exercitiu a actiunii si anume lipsa calitatii procesuale pasive.

Recurentul considera ca instanta nu a vrut sa constate ca Primaria este parte în contractul de vânzare-cumparare cu nr.1241/23957/05.11.1996 si are calitatea de a sta în proces si prin urmare nu îi lipseste calitatea procesuala pasiva prin Primarul General.

Lipsa judecarii fondului face ca instanta de judecata sa nu cunoasca ca legea nr.10/2001 cere anularea contractului de vânzare-cumparare cum se arata în adresa nr.11240/26.10.2005 a Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001. Cum Primaria este parte în contractul de vânzare cumparare a lui T.V., este singura care poate cere anularea acestui contract.

În plus, Legea nr.10/2001, are prioritate fata de art. 480 C. civ.,mai ales prin faptul ca reclamantii au facut notificarea.

De asemenea, recurentul invoca prin motivele de recurs decizia nr.33/09.06.2009 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recursul în interesul legii ca este posibil ca reclamantul într-o atare actiune sa se poata prevala de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol Aditional al Conventiei Europene  a Drepturilor Omului si trebuie sa se asigure accesul la justitie.

Intimatii nu au formulat întâmpinare si nici concluzii scrise.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Examinând decizia atacata prin prisma criticilor invocate, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., si pentru motivele ce se vor arata, urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.

Astfel, Tribunalul respingând apelul a retinut ca pe baza probelor administrate de prima instanta, pârâtei îi lipseste calitatea procesuala pasiva, deoarece bunul imobil ce se revendica nu se mai gaseste în patrimoniul acesteia si prin urmare nu poate sta în proces în calitate de pârâta.

Prin recursul sau, recurentul-reclamant invoca faptul ca „instanta nu a vrut sa constate ca P.M.B. este parte în proces si are calitatea de a sta în proces”.

Curtea retine ca intimata-pârâta a detinut bunul imobil ce face obiectul cererii de chemare în judecata formulata de recurentul-reclamant, dar în anul 1996 l-a înstrainat catre intimatul-intervenient.

Or, pentru ca intimata-pârâta P.M.B sa poata sta în procesul de fata prin care recurentul-reclamant a solicitat sa se constate caracterul preferabil al titlului sau de proprietate în raport cu al pârâtei P.M.B., trebuia sa dovedeasca faptul ca bunul imobil se afla la data introducerii cererii de chemare în judecata, în patrimoniul acesteia, pentru ca într-o astfel de actiune numai în acest fel se poate justifica calitatea de pârât a celui chemat în judecata, indiferent daca se solicita compararea de titluri sau restituirea efectiva a bunului.

Prin urmare, reclamantului îi revine obligatia de a justifica calitatea procesuala pasiva a pârâtului.

Iar, aceasta obligatie îsi are temeiul în art. 112 C. proc. civ.,care prevede ca  aceasta trebuie sa cuprinda elemente importante ca, de exemplu: obiectul cererii, aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiaza cererea, aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Prin indicarea pretentiei sale precum si a împrejurarilor de fapt si de drept pe care se bazeaza aceasta pretentie, reclamantul justifica îndreptatirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

În cazul de fata, recurentul avea la dispozitie împotriva vânzarii-cumpararii intervenita între Primaria B. si intervenient, actiunea în anulare a acestui contract si nu actiunea prin care sa constate ca titlul sau este preferabil celui detinut de pârâti, deoarece pârâta-intimata Primaria B. procedând la vânzarea bunului nu mai detine nici titlul de proprietate si nici  bunului respectiv ce a iesti astfel din patrimoniul sau, si prin urmare nu mai poate fi obligata sa execute o obligatie ce nu are obiect.

Având în vedere ca una dintre conditiile de exercitiu ale actiunii civile este calitatea procesuala pasiva a pârâtei chemata în judecata si având în vedere ca aceasta obligatie îi incumba reclamantului în raport cu obiectul cererii de chemare în judecata, obligatie pe care recurentul-reclamant nu a îndeplinit-o  în mod temeinic si legal a respins Tribunalul apelul formulat de reclamant.

Critica prin care recurentul arata ca P.M.B era singura în masura sa ceara anularea contractului de vânzare-cumparare nu are nicio relevanta în raport cu decizia atacata, deoarece asa cum am aratat mai sus, titularul cererii de chemare în judecata este si cel care determina obiectul actiunii si partile litigante.

În plus, nu Primaria ar justifica un interese în anularea contractului pe care l-a încheiat, ci doar recurentul are un asemenea interes ca bunul înstrainat sa revina în patrimoniu acesteia, pentru ca ulterior sa poata opune un titlul mai bine caracterizat.

Mai mult, anularea unui contract de vânzare-cumparare se poate cere pentru cauze preexistente încheierii lui si care trebuie dovedite de cel care formuleaza o astfel de actiune.

În ceea ce priveste critica privind accesul la justitie si invocarea existentei unui bun în sensul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, Curtea retine ca recurentul-reclamant avea obligatia sa dovedeasca îndeplinirea conditiilor de exercitiu ale actiunii civile, asa cum am mentionat mai sus, respectiv sa justifice calitatea celui chemat în judecata ca pârât pentru ca pârâtul se bucura de prezumtia ca nu datoreaza nimic, iar reclamantul trebuie sa faca dovada pretentiilor sale indiferent de forma în care solicita aceste pretentii.

Având în vedere ca decizia recurata este temeinica si legala, Curtea pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare