Evacuare. Procedura specială

Decizie 488/A din 01.10.2018


Tribunalul reţine însă că exigenţa pe care o impune legiuitorul în definirea noţiunii de ocupant (art. 1034 lit. e Cod procedură civilă) este aceea a inexistenţei vreunui titlu valabil care să justifice folosinţa bunului, iar pârâta intimată nu a putut opune reclamantei cu succes un asemenea titlu, „dăruirea” construcţiei nefiind susţinută de nici o dovadă.

 Astfel, simpla afirmare de către intimată a unui drept de superficie nu poate paraliza acţiunea în evacuare a reclamantei apelante promovate pe calea procedurii speciale reglementate de prevederile art. 1034-1043 Cod procedură civilă, căci în baza prerogativelor conferite de dreptul de proprietate aceasta este îndreptăţit să folosească exclusiv imobilul.

 Un eventual drept de creanţă al intimatei nu conferă drept de folosinţă asupra imobilului, iar autorizaţia de construire nr.256/30.11.2005 emisă pe numele intimatului Ş T vizează edificarea unor anexe gospodăreşti, iar nu imobilul la care se referă cererea de evacuare.”

S-a constat că prin sentinţa civilă nr. 395 din 06.03.2018 a Judecătoriei Vişeu de Sus s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta M V în contradictoriu cu pârâţii S T, Ş A, ambii în nume propriu şi în calitate de reprezentanţi ai minorelor S S şi S A, S D, asistată de S A şi S T.

A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtei S A, născuta T, 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin acţiunea civilă înregistrată la data de 07.02.2018 reclamanta M V, în contradictoriu cu pârâţii S T, Ş A, ambii în nume propriu şi în calitate de reprezentanţi ai minorelor S S şi S A, S D, asistată de S A şi S T, a solicitat în conformitate cu prevederile art. 1034 - art. 1044 Cod procedură civilă evacuarea imediată a pârâţilor din imobilul situat în B, str. T, nr. 4, jud. Maramureş, în natură casă de locuit de tip P+E+M având suprafaţa construită de 77 mp si suprafaţa desfăşurata de 196 mp, înscrisă în CF nr. 56226 B, cad 56226 , cu terenul aferent in suprafaţa de 400 mp şi obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În expunerea stării de fapt, reclamanta a arătat că este proprietară asupra imobilului situat în B, str. T, nr. 4, jud. Maramureş, în natură casă de locuit de tip P+E+M având suprafaţa construită de 77 mp şi suprafaţa desfăşurată de 196 mp, înscris în CF nr. 56226 B, cad 56226 , cu terenul aferent în suprafaţă de 400 mp , dobândind dreptul de proprietate, cu titlu de moştenire, prin hotărâre judecătorească în cotă de 1/1 parte şi construire în ceea ce priveşte clădirea.

Pârâtul S T este fiul reclamantei M V, pârâta Ş A este fosta soţie a pârâtului, iar minorele pârâte sunt nepoatele reclamantei. În prezent pârâţii locuiesc în imobilul situat în B, str. T, nr. 4, jud. Maramureş printr-un act de toleranţă al reclamantei, fără a deţine un titlu asupra imobilului. Pârâţii au promovat acţiune de divorţ, în prezent soluţionată prin admiterea cererii de către Judecătoria Vişeu de Sus, sub dosar nr. 1450/336/2017.

Reclamanta a arătat că actualmente lucrează ocazional în străinătate şi intenţionează să se întoarcă în ţară, să facă demersurile pentru vânzarea locuinţei însă acesta, fiind ocupată de pârâţi, convieţuirea împreună cu aceştia în acelaşi spaţiu de locuit este vădit imposibilă.

Dreptul de proprietate, ca drept real, presupune posibilitatea proprietarului de a se bucura de posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor ce constituie obiectul acestui drept. Lui îi corespunde obligaţia generală şi negativă a oricărei persoane de a nu întreprinde nimic de natură a aduce atingere liberului exerciţiu al dreptului de proprietate.

Prin sentinţa civilă nr. 373 din 20.02.1996 a Judecătoriei Vișeu de Sus, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra terenului în suprafaţă de 400 mp, urmată de intabularea construcţiei situate în B, str. T, nr. 4, jud. Maramureş, în natură casă de locuit de tip P+E+M având suprafaţa construită de 77 mp şi suprafaţă desfăşurată de 196 mp, ambele înscrise în CF nr. 56226 B, cad 56226, cu titlu de moştenire şi construire în favoarea reclamantei,

Dispoziţiile art. 1034 din Codul de procedură civila definesc termenii de locatar, locator şi imobil.

Pârâţii au calitate de ocupanţi astfel ca reclamanta i-a notificat în scris pe pârâţi să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără drept prin intermediul executorului judecătoresc, punându-le în vedere să elibereze imobilul în 5 zile cum prevăd dispoziţiile legale pentru ocupanţi.

Pârâţii deşi au primit notificarea comunicată de executorul judecătoresc la data de 3.01.2018, au refuzat să elibereze imobilul şi să-l predea reclamantei deşi acestora le-a fost oferit pană la data prezentei acţiuni, mai mult timp decât cel indicat iniţial, de 5 zile pentru evacuare, motiv pentru care reclamanta este nevoită să promoveze prezenta cerere.

În probaţiune, a depus înscrisuri: copie de pe cartea de identitate a reclamantei M V, copie de pe cartea de identitate a pârâţilor Ş T, S A, copie de pe certificatul de naştere a minorelor Ş D, Ş S, Ş A, adeverinţa nr. 13429/14.06.2017 eliberată de Primăria B, CF 56226 B, cad 56226 având ca proprietar pe reclamantă,  asupra casei de locuit şi terenului aferent, certificat nr. 23189/2017 emis de Primăria B, notificarea comunicată pârâţilor prin intermediul executorului judecătoresc şi copii de pe procesele verbale de înmânare a notificării pârâţilor.

În drept a invocat art. 1034-1045, art. 451-art.453 c.proc.civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 05.03.2018, pârâta Ş A, în nume propriu şi în reprezentarea  minorelor Ş S, Ş A şi Ş D, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.

 În motivare a arătat că în procedura specială de evacuare nu au calitatea de locatari şi nici aceea de ocupanţi fără drept ale unui imobil (condiţii cerute de art. 1034 cod procedură civilă).  În cerere nu se specifică dacă s-a încheiat un contract de locaţiune sau data la care s-ar fi ocupat, fără drept, aceste construcţii, specificându-se că sunt doar toleraţi, probabil la mila reclamantei. Starea de fapt relevată de reclamantă, în cerere, nu reflectă adevărul. Reclamanta şi-a înscris dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 400 m.p. în baza sentinţei civile nr. 373 din 20.02.1996 ale Judecătoriei Vișeu de Sus şi apoi a construit, fără autorizaţie o locuinţă P+1 compusă din beci, bucătărie, baie, cămară şi două camere, locuinţă ridicată în roşu, si nelocuită.

Pârâta S A a arătat că la data de 10.05.2003 s-a căsătorit cu fiul reclamantei S T, ocazie cu care reclamanta le-a dăruit această construcţie neterminată şi terenul aferent, cu aprobarea expresă că pot face absolut ceea ce doresc pentru a se putea muta în această locuinţa. Timp de 2 ani (2003-2005) au locuit efectiv la părinţii ei, iar această locuinţă a fost complet refăcută, în principal prin contribuţia tatălui ei, care este de meserie dulgher, din vechea locuinţă rămânând doar câţiva pereţi, fiind schimbat acoperişul, ridicându-se încă un nivel, fiind schimbată toată tâmplăria, duşumelele, tencuiala interioară, etc.

Pârâtul a arătat că în anul 2005 soţii s-au mutat în această locuinţă nouă, complet refăcută şi apoi au continuat să construiască şi alte anexe: beciuri, garaje, o ciupercă, centrală termică, cramă etc. parte din ele nefiind finalizate nici în prezent.

Pârâta a arătat că nu se poate pretinde că reclamanta le-a înstrăinat şi terenul, deşi asta a făcut-o în realitate pentru că la înstrăinarea unui teren era necesar un contract autentic, însă construcţia le-a fost dată/înstrăinată, această înstrăinare nefiind condiţionată de existenţa unui contract autentic. Numai în aceste condiţiuni au investit toate economiile de peste 12 ani, în construcţiile edificate şi având calitatea de constructori de bună - credinţă, au dobândit un drept de proprietate asupra tuturor construcţiilor şi de superficie asupra terenului. Că este aşa, rezultă din împrejurarea că fostul soţ, a cerut şi obţinut autorizaţie de construcţie asupra unor anexe gospodăreşti, deşi nu avea calitatea de proprietar legal al terenului( autorizaţia nr. 256 din 30.11.2005 eliberată de Primăria B)

Intervenind neînţelegeri, fostul soţ a izgonit-o din domiciliul comun împreună cu fiicele lor motiv pentru care a fost nevoită să-l acţioneze în judecată, în dosarul nr. 1391/336/2017 al Judecătoriei Vişeu de Sus, pentru reintegrarea în locuinţa conjugală, cerere ce a fost admisă. Fostul soţ nu a negat că sunt proprietarii construcţiilor invocând doar că mama sa este proprietara terenului. Nici reclamanta nu a intervenit în nici un fel în proces, deşi a fost instigată de fostul soţ să o facă, atunci având o conduită corectă. De altfel, reclamanta abia la 27.10.2017, abuziv şi prin afirmaţii false în faţa autorităţilor, şi-a înscris dreptul de proprietate şi asupra construcţiilor în cartea funciară, aşa cum rezultă din extrasul tabular depus chiar de reclamantă.

In aceste condiţii  consideră că în speţă este situaţia tipică a proprietarului neposesor care acţionează împotriva posesorului neproprietar şi nu în cadrul unor raporturi juridice care vizează simplii toleraţi sau locatari în sensul avut în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 1034 şi următoarele din NCPC, neexistând posibilitatea de a dispune evacuarea pe calea procedurii speciale tocmai pentru necesitatea clarificării acestor relaţii şi identificării în concret cu dimensiuni, vecinătăţi şi schiţă a suprafeţei pe care construcţia deţinută de ei ocupă din terenul proprietatea reclamantei, cât şi a drepturilor lor de proprietate asupra construcţiilor  şi de superficie asupra terenului.

Pentru soluţionarea unui astfel de petit se impune administrarea unui probatoriu complex , expertize-tehnice de specialitate şi alte probe care sunt incompatibile cu procedura simplificată pentru care a optat reclamanta.

Se apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 1034 şi următoarele din NCPC, reclamanta având deschisă calea dreptului comun pentru valorificarea pretenţiilor sale.

Calitatea procesuală pasivă a unui pârât poate fie numai aceea de locatar sau ocupant fără drept, iar în ceea ce-i priveşte nu sunt locatari, neexistând un contract de locaţiune si nici nu sunt ocupanţi fără drept, având domiciliul stabil în această locuinţă, de peste 13 ani fiind, mai mult, reintegraţi în locuinţa conjugală, coproprietari împreună cu pârâtul Ş T, fostul soţ şi tată al minorelor. Reclamanta în urmă cu ceva luni şi-a preconstituit, prin inducerea în eroare a organelor administraţiei locale, această intabulare a construcţiilor asupra cărora nu este proprietară, cu larg concurs al fostului soț.

În probaţiune a depus înscrisuri: înscrisuri: autorizaţia nr. 256/30.11.2005, sentinţa civilă nr. 1061/22 iunie 2017, adeverinţa nr.4113/02.03.2018 şi a solicitat interogatoriul reclamantei a pârâtului Ş T şi proba testimonială, cu depoziţia martorilor Ferestean Fa din B, str. Standului bloc C5-C6 ap.2 şi T Ia din B str. 22 Decembrie nr. 9, cu teza  probatorie: cedarea dreptului de proprietate a terenului, locuinţei si a lucrărilor efectuate la construcţiile existente .

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, prima instanţă a reţinut că reclamanta  solicită evacuarea pârâţilor  în procedura specială prev. de art. 1034-1045 c.pr.civ. şi care  se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau după caz ocupate fără drept de către foştii locatari sau alte persoane.

În speţă,  nu se pune problema  unei locaţiuni/sublocaţiuni, pârâţii intrând astfel în categoria altor persoane care fără drept ocupă faptic imobilul (art. 1034 al. 1 şi al. 2 lit. „e” c.pr.civ. ). A apreciat prima instanţă că raporturile juridice existente între părţi sunt însă mult mai complexe, iar acestea rezultă din susţinerile lor, înscrisurile depuse şi hotărârile judecătoreşti definitive sau nu invocate de acestea. Astfel, pe de o parte, reclamanta M V este proprietara terenului în suprafaţă de 400 mp conform sentinţei civile nr. 373/20.02.1996 pronunţată în dosarul  3438/1995 al Judecătoriei Vişeu de Sus. În timpul  procesului de divorţ între pârâţii Ş T şi Ş A(fiul şi nora sa)  şi care face obiectul dosarului  1450/336/2017 aflat în prezent în apel, aceasta îşi înscrie dreptul de proprietate în CF 56226 B şi asupra casei de locuit conform documentaţiei cadastrale nr. 9957/5.10.2017(fila 9).

Pe de altă parte, pârâţii locuiesc în casă de 13 ani având cartea de identitate emisă cu acest domiciliu (filele 53-54).

Litigiul nu se poartă între reclamantă şi pârâţi, ci între cei doi soţi pârâţi cu consecinţe asupra minorelor.

Potrivit art. 1042 al. 2 c.pr.civ. , cererea se judecă de urgenţă şi cu dezbateri sumare.

Art. 1043 c.pr.civ.  prevede că pârâtul nu poate formula cerere reconvenţională, pretenţiile sale urmând a fi valorificate doar pe cale separată. Acesta poate însă invoca apărări de fond inclusiv lipsa titlului  reclamantului.

Pârâta Ş A  contestă titlul de proprietate al reclamantei asupra casei de locuit dar şi a altor construcţii existente pe teren invocând faptul că reclamanta le-a predat o casă în roşu, iar în timpul căsătoriei au refăcut-o complet şi au edificat anexele: beciuri, garaje, o ciupercă, centrala termică , cramă,  etc. 

Prima instanţă a constatat că pe numele pârâtului Ş T s-a emis Autorizaţia de construire nr. 256/30.11.2005 pentru o anexă gospodărească P+M(filele 55-56).

În considerentele sentinţei civile nr. 1061/22.06.2017, s-a reţinut că „ambele părţi au confirmat că au amenajat în timpul căsătoriei casa de locuit”.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus reintegrarea pârâtei Ş A şi a minorelor Ş A şi Ş S  în locuinţa comună(filele 57-60).

Chiar dacă în realitate nu există interese contrare între reclamantă şi fiul ei, nici acesta din urmă nu poate fi evacuat în această procedură specială întrucât atât el cât şi pârâtele nu pot fi consideraţi ocupanţi fără drept a imobilelor.

Pentru a obţine autorizaţie de construire  pe terenul reclamantei, în mod cert a existat acordul acesteia. Ori, pentru a beneficia de toate garanţiile unui proces echitabil, doar într-o judecată în procedura de drept comun se poate stabili dacă pârâţii au un drept de creanţă sau un drept de superficie dacă trebuie să predea imobilele pur şi simplu reclamantei sau au  dreptul la despăgubiri, drept de retenţie sau chiar dreptul de a rămâne pe mai departe în imobil.

În consecinţă,  faţă de considerentele  de fapt şi de drept  arătate, prima instanţă a respins cererea.

Fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată la plata către pârâta Ş A a cheltuielilor de judecată justificate prin onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta M V, care a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, admiterea acţiunii şi evacuarea pârâţilor din imobilul proprietatea reclamantei; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanta apreciază hotărârea atacată ca fiind nelegală în primul rând prin reţinerile contradictorii din considerentele hotărârii. Astfel, dacă analizând calitatea procesuală pasivă a pârâţilor prin prisma dispoziţiilor legale invocate de reclamantă, instanţa reţine că „pârâţii intră în categoria altor persoane care fără drept ocupă faptic imobilul ( art. 1034 alin l şi 2 lit e C.Pr.civ.), în alin.2 al ultimei pagini a hotărârii arată că pârâţii „nu pot fi consideraţi ocupanţi fără drept al imobilelor”. In consecinţă instanţa nu este constantă în aprecierea pe care o face faţă de calitatea procesuală a pârâţilor care este o condiţie a admisibilităţii acţiunii. Trecând peste aceste considerente, apelanta apreciază că în raport de înscrisurile depuse, reclamanta a făcut dovada proprietăţii asupra imobilului obiect al litigiului, din care a solicitat evacuarea pârâţilor, iar aceştia nu au putut să-i opună un înscris cu aceeaşi valoarea juridică probantă. Extrasul de carte funciară depus, face dovada deplină a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, dreptul său fiind înscris în cartea funciară şi opozabil erga omnes. Deşi instanţa reţine în mod corect că pârâţii nu pot formula cerere reconvenţională, pretenţiile lor urmând să le valorificate pe cale separată, arată că pârâta Ş A, invocă apărări de fond şi contestă titlul reclamantei, apărări care în opinia instanţei sunt întemeiate.

Apelanta apreciază că soluţia instanţei este greşită . Este adevărat că pe calea acestei acţiuni nu se pot invoca pretenţii, însă scopul acestei acţiuni este unul de a nu lipsi nejustificat pe proprietarul imobilului de un atribut al dreptului său de proprietate. Pârâţii au calitatea de ocupanţi fără drept al imobilului şi orice pretenţii invocă aceştia, pot fi deduse judecăţii pe cale separată astfel că admisibilitatea acţiunii nu este influenţată de pretenţiile ce pot fi formulate în cauză.

Tocmai aceste împrejurări dispuse de legiuitor fac admisibilă acţiunea reclamantei, apărările permise în cadrul acesteia pârâţilor sunt cele legate de lipsa titlului reclamantei care nu poate fi negat în virtutea înscrisurilor depuse de aceasta şi cele referitoare la netemeinicia cererii.

Referitor la apărările de fond invocate de pârâtă, aceasta arată că imobilul în care locuiesc şi din care se solicită evacuarea a fost construit de reclamantă în roşu, după intabularea terenului prin sentinţa civilă din 1996, apoi le-a fost donat pârâţilor în 2003 după căsătorie, acesta fiind renovat complet de ei, refăcut, ridicat încă un nivel, schimbată toată tâmplăria, duşumelele, tencuiala interioară, etc.

Lecturând susţinerile pârâtei se poate observa că este nesinceră în declaraţii, pe de o parte arată că imobilul le-a fost predat „La roşu” pentru ca apoi să arate că au înlocuit duşumele, pereţi interiori, tâmplăria etc, omiţând să aibă în vedere ca un imobil construit „la roşu” nu are incorporat nimic din ceea ce susţine pârâta că a înlocuit. Deşi la dosar a fost depus certificatul 23189/2017 care atestă edificarea construcţie în litigiu în 1987, contrar evidenţelor, pârâta susţine că aceasta a fost edificată după 1996. Pe de altă parte, dacă reclamanta dorea să îi gratifice pe pârâţi referitor la construcţie şi teren, avea posibilitatea să facă acest lucru, întocmind şi un act care să certifice intenţiile sale. In lipsa acestor înscrisuri, orice susţinere a pârâtei nu se încadrează în dispoziţiile art. 1043 NCPC, putând invoca pe cale separată pretenţii privind investiţiile realizate. De altfel, nu se poate discuta de investiţii realizate de pârâtă în condiţiile în care aceasta de la căsătorie şi până la divorţ nu a lucrat niciodată, nu a avut venituri impozabile, fiind întreţinută de pârâtul Ş T. Aceste împrejurări rezidă din declaraţiile martorilor audiaţi în divorţul părţilor. Imobilului în litigiu, pârâţii nu i-au adus nici un fel de îmbunătăţiri.

Referitor la autorizaţia nr. 256/2005 invocată de instanţă a fi emisă pe numele pârâtului Ş T, aceasta vizează o anexă gospodărească, iar în legătură cu acesta instanţa emite supoziţii reţinând că „în mod cert a existat acordul reclamantei”.

Apelanta apreciază că o hotărâre judecătorească trebuie să conţină aspecte certe, bazate pe probe şi nu probabilităţi. Cu ocazia dezbaterii fondului reclamanta a arătat că autorizaţia invocată de reclamantă vizează o altă adresă administrativă decât cea a imobilului în litigiu. Pârâta în mod deliberat nu a arătat că autorizaţia depusă nu vizează imobilul în litigiu şi nu poate face dovada unei identităţi între imobilul în litigiu şi cel menţionat în autorizaţie nici măcar în ceea ce priveşte terenul. Autorizaţia a fost emisă fără acordul reclamantei întrucât proprietar asupra terenul aferent construcţiei din autorizaţie este pârâtul Ş T. Aceasta autorizaţie vizează o construcţie în natură anexă gospodărească, pe un teren cumpărat de acesta de la o rudenie, prin act sub semnătură privată, validat de instanţa judecătorească. Casa în litigiu a fost edificată în 1987, edificarea celor două făcându-se pe terenuri ce aparţin la proprietari diferiţi şi la o distanţă mai mare de 100 de m. una faţă de alta. Instanţa motivează în hotărârea atacată că domiciliul părţilor se află în acest imobil şi că pârâta a fost reintegrată în acest imobil prin sentinţa civilă 1061/2017. In primul rând, hotărârea la care face referire instanţa nu îi este opozabilă reclamantei nefiind pronunţată în contradictoriu cu acesta. In al doilea rând, reintegrarea dispusă de instanţă nu este aferentă unei perioade de care reclamanta să fie ţinută a o respecta, prin urmare orice reţineri în baza acestei hotărâri se limitează la momentul manifestării de voinţă a reclamantei în evacuarea pârâţilor. Nici domiciliu din buletin al pârâţilor nu-i poate fi opus reclamantei întrucât acesta nu condiţionează obligaţia impusă reclamantei de a-i menţine în spaţiu pe pârâţi conform voinţei acestora ci dimpotrivă aceştia sunt condiţionaţi în şederea în spaţiu de voinţa reclamantei.

Intimata Ş A a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelantei la 300 lei cheltuieli de judecată.

Intimata a arătat că apelanta, după ce repetă toate susţinerile din acţiunea iniţială, recunoaşte faptul că pârâta împreună cu minorele au locuit de peste 15 ani şi că în prezent locuinţa este compusă din P+ E+M, fără ca aceasta să fi contribuit cu ceva, mai mult că familia intimatei a edificat şi unele anexe. In aceste condiţii, se mai poate susţine că au fost doar toleraţi? Intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii apelantei, în această procedură specială de evacuare, intimata neavând calitatea de locator şi nici aceea de ocupanţi fără drept ale unui imobil (condiţii cerute de art. 1033 cod procedură civilă). Nicăieri în cerere nu se specifică dacă s-a încheiat un contract de locaţiune sau data la care ar fi ocupat fără drept aceste construcţii, specificându-se că sunt doar toleraţi.

Intimatul Ş T a depus note scrise prin care arată faptul că este de acord cu admiterea apelului astfel cum a fost formulat de către apelanta-reclamantă, desfiinţarea în totalitate a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii introductive de instanţă şi evacuarea intimaţilor din imobilul proprietatea apelantei.

Intimatul mai arată că în opinia sa hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este nelegală şi netemeinică.

In susţinerea poziţiei sale procesuale, apelanta-reclamantă M V subliniază şi face dovada faptului că este proprietara imobilului situat în B, str. T, nr. 4, jud. Maramureş, în natură casă de locuit P+E+M (având suprafaţa construită de 77 mp şi suprafaţa desfăşurată de 196 mp), înscris în CF nr. 56226 B, nr. cad. 56226, cu terenul aferent în suprafaţă de 400 mp, dreptul de proprietate fiind dobândit prin hotărâre judecătorească, în cotă de 1/1 parte, cu titlu de drept moştenire - pentru teren, şi drept construire - pentru clădire. De asemenea, precizează aspectul potrivit căruia intimatul Ş T este fiul apelantei reclamante, iar intimata Ş A este fosta soţie a intimatului, minorele intimate fiind nepoatele apelantei.

Având în vedere această stare de fapt, se precizează de către instanţa de fond, trecând la analiza condiţiilor procedurii speciale a evacuării, faptul că în speţa supusă analizei „nu se pune problema unei locaţiuni/sublocaţiuni, pârâţii intrând astfel în categoria altor persoane care fără drept ocupă faptic imobilul (art. 1034 al. 1 şi al. 2 Ut. „e" c.pr.civ. )."

Cu toate acestea, în mod eronat apreciază (în opinia intimatului) Judecătoria Vişeu de Sus faptul că „raporturile juridice existente între părţi sunt însă mult mai complexe, iar acestea rezultă din susţinerile lor, înscrisurile depuse şi hotărârile judecătoreşti definitive sau nu invocate de acestea. Mai mult decât atât, în motivarea acestor susţineri se face trimitere la dosarul nr. 1450/336/2017 având ca obiect desfacerea căsătoriei dintre Ş T şi Ş A şi a declaraţiilor făcute de aceştia în respectivul dosar.

Mai precis, instanţa de fond face aprecieri subiective cu privire la raporturile dintre cei doi foşti soţi (litigiul nu se poartă între reclamantă şi pârâţi ci între cei doi soţi pârâţi cu consecinţe asupra minorelor.), în condiţiile în care apelanta-reclamantă a făcut dovada dreptului de proprietate, intimaţii se circumscriu dispoziţiilor art. 1034-art. 1045 Cod procedură civilă (intră în categoria altor persoane care ocupă fără drept, în fapt, imobilul care face obiectul cauzei), dosarul privind desfacerea căsătoriei mai sus indicat nefiind opozabil apelantei-reclamante, cerinţele de admisibilitate ale acestei proceduri speciale fiind prin urmare îndeplinite în mod cumulativ.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a intimaţilor, instanţa de fond reţinând mai întâi faptul că „pârâţii intră în categoria altor persoane care ocupă faptic fără drept imobilul”, respinge acţiunea introductivă de instanţă, motivat ulterior de aspectul potrivit căruia „pârâţii nu pot fi consideraţi ocupanţi fără drept ai imobilelor”. Pe cale de consecinţă, sentinţa civilă apelată este nelegală şi netemeinică şi din acest punct de vedere, considerentele acesteia fiind contradictorii de la un paragraf la următorul.

Potrivit dispoziţiilor art. 555 din Codul civil, proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod absolut, exclusiv şi perpetuu. Ori, apelanta reclamantă a făcut dovada dreptului de proprietate cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, fiind însă stingherită în exerciţiul unuia dintre atributele esenţiale ale acestui drept - folosinţa imobilelor, de prezenţa intimatei, în lipsa unui titlu care să îi recunoască acest drept.

Prin urmare, contrar celor reţinute de către instanţa de fond în cuprinsul sentinţei civile apelate, intimatul apreciază că intimata se circumscrie noţiunii de ocupant fără drept a imobilelor, în sensul definit de dispoziţiile art. 1033 alin. (2) lit. e din Codul de procedură civilă: prin ocupant se înţelege oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea sau îngăduinţa proprietarului.

Aşadar, apelanta-reclamantă dovedind dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, are dreptul de a solicita şi obţine evacuarea persoanelor care îl folosesc fie şi cu îngăduinţa sa (cum este cazul intimatei), simpla tolerare a acesteia în spaţiu, oricât de îndelungată ar fi, neputând da naştere vreunui titlu care să conducă la respingerea acestei solicitări. Prin urmare, afirmaţiile instanţei de fond relative la faptul că „pârâţii locuiesc în casă de 13 ani”, ,,ambele părţi au confirmat că au amenajat în timpul căsătoriei casa de locuit - Sentinţa civilă nr. 1061/22.06.2017”, „litigiul nu se poartă între reclamantă pârâţi ci între cei doi soţi pârâţi cu consecinţe asupra minorelor”, nu pot fi, în opinia intimatului, argumente ale unei soluţii de respingere a acţiunii civile, de maniera în care s-a pronunţat Judecătoria Vişeu de Sus.

Mai mult decât atât, presupusele motive care au determinat intenţia apelantei-reclamante de a evacua intimaţii din imobilele proprietatea acesteia nu prezintă relevantă în cauză, neputând fi cenzurate de către instanţa de judecată. In acest sens au statuat şi alte instanţe de judecată, printre care: Sentinţa civilă nr. 493/2014, pronunţată de către Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 1744/212/2015, Decizia Civilă nr. 402/A/2015 pronunţată de către Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 2011/244/2014, Sentinţa Civilă nr. 122/24. OS.2015 pronunţată de către Judecătoria Botoşani.

In ceea ce priveşte Autorizaţia nr. 256/30.11.2005 emisă pe numele intimatului Ş T, se precizează faptul că aceasta vizează o anexă gospodărească situată pe un alt teren decât cel în litigiu. Aceste aspecte reies fără urmă de îndoială şi din Adeverinţa nr. 7762/10.04.2018, emisă de către Primăria Oraşului B, potrivit căreia: „Domnul Ş T a fost înregistrat în Registrul agricol al oraşului B din perioada 2015-2019 fiind înregistrat la poziţia 32 din volumul 154 fila 249 cu teren în suprafaţă totală de 827 mp şi anexă în suprafaţă de 60 mp din anul 2005 situată pe teritoriul oraşului B, str. T, nr. 4/B, jud. Maramureş.”.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale evocate, tribunalul a reţinut faptul că apelanta M V a solicitat instanţei evacuarea pârâţilor intimaţi - ocupanţi ai imobilului situat în B, str. T nr. 4, jud. Maramureş, în natură casă de locuit de tip P+E+M având suprafaţa construită de 77 mp şi suprafaţa desfăşurată de 196 mp, înscris în CF nr. 56226 B, cad 56226 , cu terenul aferent în suprafaţă de 400 mp.

Potrivit înscrierilor de sub B2 şi 3 din C.F. 562226 B, apelanta M V este proprietara terenului în suprafaţă de 400 mp dobândit prin moştenire conform sentinţei civile nr. 373/20.02.1996 pronunţată în dosarul  3438/1995 al Judecătoriei Vişeu de Sus şi a casei de locuit amplasate pe teren, potrivit documentaţiei cadastrale nr. 9957/5.10.2017(fila 9).

Pârâţii intimaţi au recunoscut că ocupă imobilul din B, str.T nr. 4. Intimatul Ş T a susţinut că imobilul a fost ocupat cu permisiunea proprietarei, iar intimata Ş A a învederat că imobilul construcţie le-a fost donat foştilor soţi cu ocazia căsătoriei chiar de către apelantă şi că, de atunci, i-au adus îmbunătăţiri semnificative, practic l-au transformat într-un nou edificiu,  situaţie care echivalează cu naşterea unui drept de superficie.

Faţă de această afirmaţie a intimatei şi observând autorizaţia de construire nr. 256/30.11.2005 emisă pe numele intimatului Ş T pe terenul apelantei, prima instanţă a apreciat că procedura specială de evacuare reglementată de art. 1034-1043 Cod procedură civilă, nu este incidentă în cauză, întrucât pentru a beneficia de toate garanţiile unui proces echitabil, doar într-o judecată în procedura de drept comun se poate stabili dacă pârâţii au un drept de creanţă sau un drept de superficie, dacă trebuie să predea imobilele pur şi simplu reclamantei sau au dreptul la despăgubiri, drept de retenţie sau chiar dreptul de a rămâne pe mai departe în imobil.

Tribunalul reţine însă că exigenţa pe care o impune legiuitorul în definirea noţiunii de ocupant (art. 1034 lit. e Cod procedură civilă) este aceea a inexistenţei vreunui titlu valabil care să justifice folosinţa bunului, iar pârâta intimată nu a putut opune reclamantei cu succes un asemenea titlu, „dăruirea” construcţiei nefiind susţinută de nici o dovadă. Astfel, simpla afirmare de către intimată a unui drept de superficie nu poate paraliza acţiunea în evacuare a reclamantei apelante promovate pe calea procedurii speciale reglementate de prevederile art. 1034-1043 Cod procedură civilă, căci în baza prerogativelor conferite de dreptul de proprietate aceasta este îndreptăţit să folosească exclusiv imobilul.

 Un eventual drept de creanţă al intimatei nu conferă drept de folosinţă asupra imobilului, iar autorizaţia de construire nr.256/30.11.2005 emisă pe numele intimatului Ş T vizează edificarea unor anexe gospodăreşti, iar nu imobilul la care se referă cererea de evacuare.

Împrejurarea că intimata Ş A avea domiciliul în imobilul din care se solicită a fi evacuată (conform menţiunilor din cartea de identitate seria MM nr. 000802 –f.14 fond) putea conduce la prezumţia existenţei unui contract de comodat încheiat cu apelanta pe durata de valabilitate a cărţii de identitate, însă, întrebată fiind de instanţa de apel, intimata Ş A a menţionat că apelanta nu şi-a dat sub nicio formă acordul pentru adresa de domiciliu cu ocazia întocmirii cărţii de identitate ce i-a fost eliberată în anul 2013, infirmând astfel ipoteza contractului de comodat.

Concluzionând că intimaţii au ocupat imobilul proprietate a apelantei prin simpla îngăduinţă a acesteia şi reţinând că în prezent, prin introducerea cererii de chemare în judecată, apelanta, în calitate de proprietară a imobilului, şi-a retras consimţământul cu privire la folosinţa intimaţilor, în temeiul art.480 al. 2 Cod procedură civilă tribunalul va admite apelul formulat împotriva sentinţei civile nr.395 din  06 martie 2018 pronunţate de Judecătoria Vişeu de Sus pe care o va schimba în tot în sensul că va admite cererea formulată de reclamanta M V împotriva pârâţilor S T, S A, S S  şi S A, ambele reprezentante legal de pârâţii S A şi S  T şi S  D, asistată de S A şi S  T cu consecinţa evacuării acestora din imobilul situat în B, str. T nr. 4, jud. Maramureş, în natură casă de locuit de tip P+E+M având suprafaţa construită de 77 mp si suprafaţa desfăşurata de 196 mp, înscrisă în CF nr. 56226 B, cad 56226  şi  teren aferent in suprafaţa de 400 mp.

În temeiul art.453 al. 1 şi 455 Cod procedură civilă, tribunalul o va obliga pe intimata pârâtă S A să-i plătească reclamantei M V suma de 560 lei cheltuieli de judecată pentru judecata în primă instanţă. Tribunalul are în vedere faptul că reclamanta a dovedit cheltuieli de judecată în cuantum de 2800 lei, din care 100 lei taxă de timbru, 2500 lei onorariu avocaţial şi 200 lei onorariu executor judecătoresc, dar a solicitat doar obligarea pârâtei S A la plata cheltuielilor de judecată. Cum reclamanta a dedus judecăţii raporturi juridice distincte cu fiecare dintre pârâţi, între aceştia din urmă neputând fi reţinută vreo stare de solidaritate faţă de reclamantă, tribunalul a împărţit cheltuielile de judecată în mod egal, pârâtei S A revenindu-i obligaţia de plată a sumei de 560 lei (2800 lei : 5= 560 lei).

Urmând acelaşi raţionament, în baza art.453 al.1 şi 455 Cod procedură civilă tribunalul o va obliga pe intimata  S A să-i plătească apelantei suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (1100 lei:5=220 lei).

Domenii speta