Obligarea Regiei Autonome de Distribuire a Energiei Termice Constanţa la debranşarea apartamentelor proprietatea reclamanţilor de la sistemul de termoficare centralizat. Refuz. Stabilirea de daune cominatorii.

Refuzul pârâtei de a proceda la debranşarea apartamentelor proprietatea reclamanţilor de la reţeaua publică de energie termică a fost motivat de împrejurarea că nu există debranşări anterioare în condominiu, astfel cum acesta este definit de art.250 din Ordinul nr.91/2007 coroborat cu HCLM nr.429/2008, o atare condiţie fiind impusă de art.249 din acelaşi act normativ potrivit cu care „Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament.”

Într-adevăr, art.2 alin.2 lit.g din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr.91/20.03.2007, prevede că „Serviciul de alimentare cu energie termică se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pe baza următoarelor principii: […] g) „un condominiu - un sistem de încălzire”.

Însă, potrivit art.2 lit.i din Legea nr.114/1996, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.210/2008, condominiul este definit ca fiind „imobilul format din teren cu una sau mai multe construcţii, dintre care unele proprietăţi sunt comune, iar restul sunt proprietăţi individuale, pentru care se întocmesc o carte funciară colectivă şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individuală aflată în proprietate exclusivă, care poate fi reprezentată de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, după caz. Constituie condominiu:

- un corp de clădire multietajat sau, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună, fiecare tronson cu una sau mai multe scări din cadrul acestuia;”

De asemenea, art.5 pct.7 din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică prevede că prin condominiu se înţelege imobil, bloc de locuinţe, clădire - proprietate imobiliară din care unele părţi sunt proprietăţi individuale, reprezentate de apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, iar restul, din părţi aflate în proprietate comună. Prin asimilare poate fi definit condominiu şi un tronson, cu una sau mai multe scări, din cadrul clădirii de locuit, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună.

În raport de definiţiile legale, este evident că blocul în care se află locuinţele reclamanţilor, cu scările aferente, se constituie într-un condominiu.

Art. 249-250 din Ordinul nr.91/2007

HCLM nr.429/2008

Ordinul nr.91/20.03.2007

Art.2 lit.i din Legea nr.114/1996, modificată prin OUG nr. 210/2008

Prin cererea formulată la data de 22.10.2012 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr.26664/212/2012 reclamanţii [...], [...] şi [...] au solicitat obligarea pârâtei Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa la debranşarea apartamentelor proprietatea acestora din Constanţa, [...], judeţul Constanţa de la sistemul de termoficare centralizat organizat la nivelul municipiului Constanţa, cu stabilirea de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere a executării hotărârii.

Prin Sentinţa civilă nr. 4193/22.03.2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunţată la data de 9.08.2013, prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâta la debranşarea imobilului proprietatea reclamantului [...] situat în Constanţa, …, judeţul Constanţa, a imobilului proprietatea reclamantului [...] situat în Constanţa, …, judeţul Constanţa şi a imobilului proprietatea reclamantului [...] situat în Constanţa, …, judeţul Constanţa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, apel ce a fost respins de Tribunalul Constanţa prin Decizia civilă nr. 147/20.11.2013, fiind obligată apelanta la plata sumei de 1.500 de lei – cheltuieli de judecată – în favoarea intimaţilor reclamanţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente şi a concluzionat că, în raport de actele prezentate de reclamanţii intimaţi, aceştia au făcut atât dovada faptului că îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2007, cât şi dovada faptului că în condominiul respectiv a avut loc o debranşare, fapt ce rezultă din procesul verbal de constatare a debranşării încheiat de RADET Constanţa la data de 29.08.2002 (înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului cadru) şi că în mod corect, în raport de definiţiile date noţiunii de condominiu, a apreciat că debranşarea la o altă scară din acelaşi bloc în care locuiesc reclamanţii şi care fac parte din aceeaşi asociaţie de proprietari echivalează cu „un condominiu în care s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a regulamentului”.

S-a motivat că Ordinul nr.91/2007 a fost dat în aplicarea dispoziţiilor Legii serviciului public de alimentare cu energie termică nr.325/2006, act normativ care reglementează desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică utilizată pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei termice în sistem centralizat.

Potrivit prevederilor art.5 pct.7 (inclus în secţiunea 3 – definiţii) din Legea nr.325/2006, condominiu este „imobil, bloc de locuinţe, clădire - proprietate imobiliară din care unele părţi sunt proprietăţi individuale, reprezentate de apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, iar restul, din părţi aflate în proprietate comună. Prin asimilare poate fi definit condominiu şi un tronson, cu una sau mai multe scări, din cadrul clădirii de locuit, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună”.

Prin prevederile art.30 alin.1 din Legea nr.325/2006 sunt stabilite condiţiile cumulative care trebuie să fie îndeplinite pentru debranşarea totală a „instalaţiilor interioare de încălzire şi/sau pentru apă caldă menajeră ale unui utilizator tip condominiu”, acestea fiind enumerate cu titlu limitativ, astfel: „a) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale; b) anunţarea operatorului care are şi calitatea de furnizor şi a autorităţii administraţiei publice locale cu 30 de zile înainte de debranşare”.

În aliniatul 2 sunt prevăzute condiţiile cumulative care trebuie să fie îndeplinite pentru „deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu: a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât şi pe verticală; b) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenţiei de realizare a unui sistem individual de încălzire; c) anunţarea, în scris, a operatorului care are şi calitatea de furnizor, cu cel puţin 30 de zile înainte.

Alineatele 4, 5 şi 6 prevăd cerinţe care ţin de procedura efectivă de debranşare sau deconectare.

Dispoziţiile Legii nr.325/2006 prevăd expres posibilitatea unui consumator casnic de a renunţa la serviciul de energie termică utilizat, iar apelanta nu a făcut dovada că cele 2 scări fac parte din tronsoane diferite (în sensul art. 5 pct.7 teza finală) pentru a aprecia că nu a operat o debranşare anterioară (conform procesului verbal de constatare a debranşării încheiat de RADET Constanta la data de 29.08.2002).

S-a mai reţinut că în practica judiciară în materie, la nivelul instanţelor constănţene, s-au admis excepţiile de nelegalitate ale art.249 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 91/2007.

Împotriva deciziei pronunţate a declarat recurs pârâta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa, care a criticat soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului s-a arătat că art.246, 247, 248, 250 şi 252 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin ORD.91/20.03.2007 al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru serviciile publice de gospodărie comunală, prevăd condiţiile de debranşare: să se modifice contractul de furnizare a energiei termice, prin act adiţional, la solicitarea reprezentantului legal al asociaţiei de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului; să existe acceptul scris al proprietarilor spaţiilor cu destinaţie de locuinţă sau cu altă destinaţie cu care cel ce doreşte debranşarea are pereţi comuni sau planşee comune, din care să rezulte că sunt de acord cu debranşarea şi cunosc influenţele debranşării asupra condiţiilor de confort şi de mediu din spaţiile pe care le deţin în proprietate; să existe documentaţia tehnică prevăzută de art.254 lit. g; solicitantul să aibă montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spaţiul pe care îl are în proprietate după debranşare; în situaţia în care deconectarea se face cu intenţia înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un alt sistem de încălzire individual, modificarea sistemului de încălzire individual se va face numai cu autorizaţie de construire, obţinută în condiţiile legii, care va ţine cont de modul individual de evacuare a gazelor de ardere, astfel încât condiţiile de mediu din imediata vecinătate să nu fie influenţate şi să fie respectat principiul de asigurare a unui mediu curat pentru vecini, iar furnizorul are obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 246 şi 247 înainte de a emite avizul de deconectare.

Recurenta consideră că instanţele nu au avut în vedere nici dispoziţiile imperative ale art.250 lit.a) care impun că debranşarea totală a instalaţiilor interioare de încălzire şi/sau pentru apă caldă de consum ale unui utilizator tip condominiu se va face în următoarele condiţii: condominiul să nu se afle în zona unitară de încălzire pentru care autoritatea administraţiei publice locale a stabilit că încălzirea se realizează exclusiv în sistem centralizat.

Mai arată că în acest sens dispune şi legea nr.325/14.07.2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică care la art.3 lit.g) statuează ca principiu realizarea „un condominiu - un sistem de încălzire”, astfel încât fiecare condominiu să aibă o singură sursă de alimentare cu energie termică.

Astfel, în conformitate cu art.5 pct.37 art.8 alin.2 lit.i şi art. 9 lit. b din Legea 325/2006, autorităţile administraţiei publice locale au atribuţia de a stabili zonele unitare de încălzire pe baza studiilor de fezabilitate privind dezvoltarea regională, aprobate prin hotărâre a consiliului local.

La nivelul Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa a aprobat prin HCLM 429/08.09.2008 zonele unitare de încălzire de pe raza Municipiului Constanţa unde se promovează ideea unui singur sistem de încălzire. Apartamentele (aparţinând punctului termic 189) pentru care a fost solicitată eliberarea avizului tehnic de deconectare fac parte integrantă din această zonă (punctul termic 185 se află în această zonă - conform nr.5142 din anexă).

Pentru stabilirea zonelor unitare de încălzire se au în vedere şi prevederile programului „Termoficare 2006-2015 Căldură şi Confort” aprobat prin HG nr.462/2006, republicată.

Conform pct.IV din Anexa nr.1 la HG nr.462/2006 „În baza strategiilor de alimentare cu energie termică, consiliile locale vor aproba prin hotărâre definirea sistemului centralizat de producţie şi distribuţie de energie termică şi a zonelor unde se asigură exclusiv serviciul de termoficare, având în vedere aplicarea treptată a principiului o clădire - un singur sistem de asigurare cu energie termică”.

În acest sens, recurenta invocă şi condiţiile de eligibilitate prevăzute în ANEXA 1 art. 2 pct.10 din Regulamentul pentru implementarea programului „Termoficare 2006-2015 - căldură şi confort”, elaborată de Unitatea de Management al proiectului „Termoficare 2006-2015 – căldură”, şi anume obligaţia de a prezenta H.C.L. privind stabilirea zonei sau a zonelor unitare de încălzire, reprezentând arealul geografic (zona unei localităţi) aparţinând unei unităţi administrativ teritoriale în interiorul căruia se poate promova o singură soluţie de încălzire, respectiv soluţia adoptată pentru reabilitarea şi eficientizarea SACET.

Tocmai de aceea la nivelul municipiului Constanţa a fost aprobată Hotărârea Consiliului Local nr.429 privind zonele unitare de încălzire unde se promovează ideea unui singur sistem de încălzire.

Învederează faptul că şi instanţa de fond şi-a întemeiat motivarea având în vedere principiile serviciului de alimentare cu energie termică ţinând cont de unul din aceste principii, respectiv cel enunţat la art.3 lit.g din Legea nr.325/2006 „un condominiu - un singur sistem de încălzire”, principiu reiterat şi în HCLM 429/2008 şi în HG nr.462/2006 privind aprobarea programului "Termoficare 2006-2015 căldură si confort" unde obligă la promovarea unui singur sistem de încălzire într-o zonă unitară de încălzire.

Consideră recurenta că în mod greşit instanţa a considerat că întreg imobilul format din mai multe scări formează un condominiu, fără a avea în vedere susţinerile apelantei potrivit cărora un condominiu reprezintă şi o scară, aşa cum însăşi legea prevede „un tronson cu una sau mai multe scări din cadrul clădirii dacă se poate delimita proprietatea comună”.

Deşi s-a insistat pe faptul că delimitarea proprietăţii se face la nivel de branşament, iar în cazul de faţă la nivel de scară, instanţa a apreciat că procesul verbal de constatare a debranşării care certifică existenţa unei debranşări în scara B a blocului FG3 este îndestulătoare, în sensul că dovedeşte existenţa unei debranşări anterioare în condominiu, trecând peste faptul că delimitarea proprietăţii, aşa cum legea prevede, se face în situaţia de faţă la nivel de scară, acolo unde şi este branşamentul.

Mai mult, potrivit art.44 alin.7 din Constituţia României si art.14 din Legea nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, „niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalţi proprietari din condominiu”. Ori, prin debranşarea pe care o solicită reclamanţii se are în vedere tocmai prevenirea încălcării, afectării sau prejudicierii dreptului de proprietate comună sau individuală a celorlalţi proprietari din condominiu, deoarece prin afectarea confortului termic se aduce atingere exercitării depline a prerogativelor dreptului de proprietate, respectiv a folosinţei în condiţii normale a proprietăţii în cauză, consecinţă negativă pe care proprietarul o poate suporta doar cu acordul său.

Mai arată că, şi din punct de vedere tehnic, prin deconectarea unuia sau mai multor consumatori dintr-un condominiu are loc o modificare a instalaţiilor de distribuţie a energici termice aferente încălzirii care afectează buna lor funcţionare în sensul că vor fi apartamente pe coloanele modificate care se vor încălzi mai mult decât necesar, iar altele care se vor încălzi mai puţin decât este nevoie.

Astfel se realizează un dezechilibru hidraulic şi termic faţă de sistemul iniţial proiectat şi realizat care lua în calcul necesarul total de energie termică de pe coloana respectivă, conform autorizaţiei de construire iniţială.

Mai susţine recurenta că pot exista cazuri în care unul sau mai mulţi proprietari deconectaţi de la sistemul centralizat de energie termică nu îşi dotează apartamentul cu o altă sursă de încălzire, situaţii în care proprietarii din apartamentele sau spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă rămaşi conectaţi la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică, care au pereţi sau planşee comune cu astfel de apartament, trebuie să consume o cantitate mai mare de energie termică pentru a-şi asigura confortul termic necesar, datorită cantităţii de căldură pe care o cedează apartamentului care nu are asigurată o altă sursă de încălzire.

Învederează că la data de 25 octombrie 2012 Parlamentul european şi Consiliul Uniunii Europene au adoptat Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2004/8/CE si 2006/32/CE, publicată în 14 noiembrie 2012 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene l315/1. România, ţinând cont şi de directivele Uniunii Europene, a creat acest cadru legislativ şi instituţional adecvat pentru promovarea eficienţei energetice.

În drept, a invocat Legea nr.51/2006, Legea nr.325/2006, Regulamentul pentru implementarea programului „Termoficare 2006-2015- căldură si confort", elaborată de Unitatea de Management al proiectului "Termoficare 2006-2015 - căldură", HG nr.462/2006 republicată, Cod civil.

În susţinere, recurenta a depus următoarele înscrisuri: HCLM 429/2008; HG 462/2006; Regulamentul pentru implementarea programului "Termoficare 2006-2015-caldură şi confort": Ordinul 124/5.06.2012 pentru aprobarea Regulamentului privind implementarea programului "Termoficare 2006-2015 căldură şi confort".

Intimaţii reclamanţi, legali citaţi, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Deşi recurenta nu a indicat motivele de recurs pe care a înţeles să-şi întemeieze recursul, criticile susţinute pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, urmând a fi analizat din această perspectivă.

Astfel, se reţine că refuzul pârâtei de a proceda la debranşarea apartamentelor proprietatea reclamanţilor de la reţeaua publică de energie termică a fost motivat, conform răspunsului dat prin adresele nr.B 18448, 18449 şi 18450 din 8.10.2012, de împrejurarea că nu există debranşări anterioare în condominiu, astfel cum acesta este definit de art.250 din Ordinul nr.91/2007 coroborat cu HCLM nr.429/2008, o atare condiţie fiind impusă de art.249 din acelaşi act normativ potrivit cu care „Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament.”

Curtea constată că interpretarea dată de prima instanţă şi însuşită de către instanţa de apel noţiunii de condominiu este una corectă.

 Într-adevăr, art.2 alin.2 lit.g din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr.91/20.03.2007, prevede că „Serviciul de alimentare cu energie termică se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pe baza următoarelor principii: […] g) „un condominiu - un sistem de încălzire”.

Însă, potrivit art.2 lit.i din Legea nr.114/1996, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.210/2008, condominiul este definit ca fiind „imobilul format din teren cu una sau mai multe construcţii, dintre care unele proprietăţi sunt comune, iar restul sunt proprietăţi individuale, pentru care se întocmesc o carte funciară colectivă şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individuală aflată în proprietate exclusivă, care poate fi reprezentată de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, după caz. Constituie condominiu:

- un corp de clădire multietajat sau, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună, fiecare tronson cu una sau mai multe scări din cadrul acestuia;”

De asemenea, art.5 pct.7 din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică prevede că prin condominiu se înţelege imobil, bloc de locuinţe, clădire - proprietate imobiliară din care unele părţi sunt proprietăţi individuale, reprezentate de apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, iar restul, din părţi aflate în proprietate comună. Prin asimilare poate fi definit condominiu şi un tronson, cu una sau mai multe scări, din cadrul clădirii de locuit, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună.

Prin urmare, în raport de definiţia legală menţionată, este evident că blocul în care se află locuinţele reclamanţilor, cu scările aferente, se constituie într-un condominiu.

Curtea apreciază că identificarea condominiului cu sistemul de încălzire nu reprezintă decât un principiu în baza căruia trebuie să funcţioneze serviciul de alimentare cu energie termică. O altă interpretare ar conduce la ideea că în definiţia condominiului poate fi inclusă o condiţie suplimentară, respectiv aceea privind existenţa unui singur sistem de încălzire, lucru neprevăzut în mod expres de lege.

În continuare, deşi recurenta a enumerat condiţiile impuse pentru debranşare de art.246, 247, 248, 250 şi 252 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, nu a precizat alte condiţii nerespectate de reclamanţi decât cele impuse de dispoziţiile art.250 lit.a) potrivit cu care „debranşarea totală a instalaţiilor interioare de încălzire şi/sau pentru apă caldă de consum ale unui utilizator tip condominiu se va face în următoarele condiţii: condominiul să nu se afle în zona unitară de încălzire pentru care autoritatea administraţiei publice locale a stabilit că încălzirea se realizează exclusiv în sistem centralizat.”

Curtea constată că o astfel de apărare nu a fost avută în vedere nici de instanţa de fond şi nici de instanţa de apel, fiind formulată prin concluziile scrise depuse în apel.

Ori, potrivit art.292 alin.1 Cod procedură civilă, aplicabil de altfel şi în recurs, „Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi, decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare”, astfel încât în mod corect o astfel de susţinere nu a fost analizată de instanţa de apel.

Mai mult, condiţia invocată de recurentă nu se referă la utilizatorii individuali, ci la un utilizator tip condominiu, doar în această situaţie fiind restricţionată debranşarea totală.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri, privind eventuala prejudiciere a proprietarilor celorlalte apartamente, Curtea constată că exced condiţiilor legale impuse pentru debranşare, condiţii care au prevăzut în mod concret cum trebuie să se obţină acordul proprietarilor vecini.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare