Despăgubire integrală datorată chiriaşilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii 112/1995 au fost desfiinţate. Actualizarea cu rata inflaţiei din anul plăţii a preţului din contractul de vânzare-cumpărare conform dispoziţii...

Decizie 23 din 15.01.2008


Pe rolul Judecătoriei Galaţi a fost înregistrată acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de M.N. şi M.T. în contradictoriu cu Consiliul Local Galaţi, Municipiul Galaţi şi Ministerul Finanţelor Publice – DGFP Galaţi prin care au solicitat obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galaţi la plata sumei de 64.600 lei noi reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectare contract vânzare-cumpărare, plata actualizată a cheltuielilor de judecată suportate cu ocazia procesului de anulare a contractului. despăgubiri care să acopere prejudiciul material şi moral creat prin vânzarea imobilului, iar pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin DGFP Galaţi pentru restituirea contravalorii îmbunătăţirilor aduse  imobilului şi preţul plătit, în total 82.000 lei.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.53 alin.1,2,3 din Legea nr.10/2001, art.998-999 Cod civil.

În motivarea acţiunii au arătat că începând din anul 1967 au locuit cu chirie în imobilul din cauză, l-au cumpărat conform Legii 112/1995 iar contractul de vânzare-cumpărare li s-a anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă (dec.civ.107/2005 a Curţii de Apel).

Deoarece prin hotărârea judecătorească s-a considerat că imobilul a fost preluat de la stat fără titlu valabil, reclamanţii au solicitat conform art.53 din Legea 10/2001 modificată, să fie despăgubiţi pentru sporul de valoare adus imobilului în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 889/2007 a Tribunalului Galaţi s-a admis în parte acţiunea. A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamanţilor suma de 1530,56 lei reprezentând preţul din contractul anulat actualizat cu rata inflaţiei până la data plăţii şi suma de 60.250 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloare îmbunătăţiri.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Galaţi în ceea ce priveşte capătul de cerere priveşte capătul de cerere privind restituirea preţului.

S-a respins ca nefondată, acţiunea faţă de Municipiul Galaţi şi Consiliul Local Galaţi.

Împotriva sentinţei civile nr.889/2007 a Tribunalului Galaţi au declarat recurs atât reclamanţii cât şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

Reclamanţii au precizat că sunt nemulţumiţi de sentinţa civilă nr.889/2007 a Tribunalului Galaţi pentru că :

1. suma de 1530,56 lei trebuia actualizată începând cu data plăţii efectuate de ei şi până la restituirea efectivă de către Ministerul Finanţelor Publice,aşa cum prevede art.50 alin.2 din Legea 10/2001.;

2. suma de 60.250 lei,de asemenea,trebuie actualizată cu rata inflaţiei pentru că sunt prejudiciaţi ca urmare a practicii pârâtei de a efectua plata cât mai târziu;

3. suma de 64.600 lei ar trebui să fie în sarcina atât a Consiliului local al Mun. Galaţi cât şi a Primăriei Galaţi (obligate în solidar) în baza răspunderii civile delictuale,motivat de faptul că prin decizia civilă nr.107/2005 s-a stabilit că preluarea de către Statul Român s-a făcut „fără titlu valabil”. Subliniază faptul că au fost de bună credinţă la data perfectării actelor de vânzare-cumpărare,fiind încredinţaţi că Primăria Galaţi are un  titlu valabil asupra imobilului.

Datorită relei credinţe a Primăriei au fost obligaţi să suporte,pe lângă cheltuielile făcute cu perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare anulate şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigii în care au fost „pârâţi”,o traumă psihică mult peste capacitatea lor de a îndura,boli cronice…

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a considerat că sentinţa civilă nr.899/2007 a Tribunalului Galaţi este nelegală fiind dată cu încălcarea art.49.3 din HG 498/2003. Potrivit acestui text de lege ,dacă îmbunătăţirile necesare şi utile au fost făcute la cererea expresă sau cu acordul expres al locatorului,debitorul obligaţiei de restituire a despăgubirilor este unitatea deţinătoare – adică Primăria Galaţi şi nu Ministerul Finanţelor Publice.

Cum certificatul de urbanism nr.88/1998, autorizaţia de construire sunt emise de Primăria Galaţi, rezultă că în speţă ne aflăm în cadrul ipotezei enunţate mai sus (acordul locatorului pentru îmbunătăţiri).

Examinând actele şi lucrările dosarului s-a constatat că  recursul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice nu este fondat,pe când al reclamanţilor da.

Astfel, imobilul în cauză a fost preluat fără titlu valabil de către stat,fapt hotărât în mod irevocabil prin decizia civilă nr.107/2005 a Curţii de Apel Galaţi.

Conform art.48 din Legea 10/2001 chiriaşii au dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile. În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil,obligaţia de despăgubire revine statului sau unităţii deţinătoare.

Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 (HG 250/2007) vin cu noi precizări în sensul că opţiunea între cele două categorii alternative de debitori ai obligaţiei de despăgubire aparţine creditorului obligaţiei de despăgubire. Dacă îmbunătăţirile necesare şi utile au fost făcute la cererea expresă sau cu acordul expres al locatorului,debitorul obligaţiei de restituire a despăgubirilor este unitatea deţinătoare.

Instanţa de fond în baza expertizei efectuate-n cauză a reţinut că reclamanţii au făcut următoarele îmbunătăţiri : refăcut gardul şi poarta,consolidat perete şi acoperiş magazie,înlocuit tâmplăria, refăcut acoperişul, refăcut plafoane, montat parchet, tencuit, racordare la reţeaua de gaz metan, refăcut instalaţia de apă, montat gresia şi faianţa, boiler, izolat pereţi, betonat curtea, înlocuit instalaţia electrică.

Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie invocate de recurentul Ministerul Finanţelor Publice pentru a face dovada faptului că a existat un acord al Primăriei vizează racordarea imobilului la reţeaua de apă potabilă şi canalizare a oraşului. Însă, acest „acord” este dat în 1998, dată la care recurenţii reclamanţi aveau calitatea de proprietari ai imobilului în cauză (potrivit contractului nr.10089/16.04.1997 încheiat în baza Legii 112/1995), iar raporturile dintre părţi nu erau nicidecum locatar-locator  ci proprietar imobil – organ administrativ. Ca atare, nu aveau nici un acord în sensul Legii 10/2001. Pentru celelalte îmbunătăţiri reţinute de instanţă nu s-a făcut dovada existenţei vreunui acord expres al locatorului.

Drept consecinţă, în mod corect a fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului, la plata acestor îmbunătăţiri.

În ceea ce priveşte recursul reclamanţilor,acesta este întemeiat prin prisma disp. art. 50.3 din HG 250/2007, potrivit cărora actualizarea sumelor constând în restituirea preţului plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate se va face prin aplicarea indicelui anual de inflaţie din anul plăţii la anul introducerii acţiunii. Pentru sumele plătite în rate, actualizarea se va face în funcţie de anul aferent ratelor plătite în acel interval.

Ca atare, s-a modificat sentinţa civilă nr.889/2007  prin completarea cu menţiunea că suma de 1530,56 RON reprezentând restituirea preţului achitat în baza contractului de vânzare-cumpărare va fi actualizată potrivit art.50.3 din HG 250/2007.

Suma de 60.250 lei reprezentând c/valoarea îmbunătăţirilor, de asemenea, s-a dispus a fi actualizată cu rata inflaţiei de la data stabilirii de către expert şi până la plata efectivă, pentru că art.48 din Legea 10/2001 precizează că aceşti chiriaşi au dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare.

O despăgubire integrală presupune luarea-n calcul a ratei inflaţiei de la data efectuării expertizei şi până la plata efectivă pentru că este binecunoscut că între cele două date se scurge un interval de timp destul de mare.

Celelalte sume de bani solicitate de recurenţii-reclamanţi provenite din perfectarea contractului, cheltuieli de judecată şi daune morale,în mod corect nu au fost acordate pentru că, prin decizia civilă nr.107/2005 a Curţii de Apel Galaţi s-a reţinut în mod irevocabil faptul că au fost de rea credinţă la data încheierii contractului. Orice discuţie pe această temă nu poate fi reluată,avându-se în vedere puterea de lucru judecat a deciziei civile nr.107/2005 a Curţii de Apel Galaţi.

Faţă de considerentele de mai sus s-a respins recursul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice ca nefondat, iar al reclamanţilor s-a admis prin prisma primelor două motive de recurs