Ordonanţă preşedinţială

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

T-C.

Sentinţa civilă Nr. 357/2014

Şedinţa publică de la 25 Februarie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE L.M.P.

Grefier E.I.

Pe rol fiind judecarea cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta P.N. M., domiciliată în comuna B., satul S., judeţul G., în contradictoriu cu pârâtul P.N.G., domiciliat în comuna Ţ., sat Ţ., judeţul G..

La primul apel nominal făcut în şedinţa publică, conform ordinii stabilite prin lista de şedinţă, şi la al doilea apel nominal făcut la sfârşitul şedinţei de judecată au lipsit părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei că la dosarul cauzei au fost înaintate, prin serviciul registratură, de către reclamantă filă carnet CEC iar de către pârât întâmpinare, având ataşate sentinţa civilă nr. 851/01.03.2007, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr. 3802/317/2006, învestită cu formulă executorie, sentinţa civilă nr. 1474/21.04.2008, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr. 5582/317/2007, învestită cu formulă executorie, sentinţa civilă nr. 1019/06.04.2011, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr. 5317/317/2010, învestită cu formulă executorie, sentinţa nr. 311/29.05.2012, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr. 1506/317/2012, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria T-C. în dosarul nr. 46/P/2013 şi adresa de comunicare către P.G.N., referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T-C. în dosarul nr. 46/P/2013, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria T-C. în dosarul nr. 1748/P/2012 şi adresa de comunicare către P.G.N., referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T-C. în dosarul nr. 1748/P/2012, declaraţia dată de C.T. în data de 12.08.1991, titlul de proprietate nr. 1481323/05.04.2001, autorizaţia de construire nr. 7/01.04.1993, procesul-verbal din 03.11.2008 întocmit de executorul judecătoresc R.V., după care;

Instanţa, verificând competenţa de soluţionare a cauzei, potrivit art. 131 C.pr.civ., a constatat că este competentă general, material şi teritorial, conform art. 997 raportat la art. 94 pct.4 şi art.107 C.pr.civ., să soluţioneze prezenta cauză.

Instanţa a luat în discuţie cererile de probatorii formulate de părţi.

În deliberare, apreciind că probele cu înscrisuri sunt admisibile şi duc la soluţionarea cauzei, în raport de disp. art. 255 şi art. 258 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul  cauzei, iar pârâtului i-a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul  cauzei.

Cu privire la proba cu martorii V.Ş.şi Ş.T., solicitată de reclamantă prin nota de regularizare, apreciind că este inutilă soluţionării cauzei, instanţa a respins proba testimonială.

Nemaifiind cereri de formulat, constatându-se cauza în stare de judecată, instanţa a reţinut cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T-C. la data de 04.02.2014, sub nr. …/317/2014, reclamanta P.N. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul P.N.G., solicitând instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună introducerea sa în spaţiul de locuit situat în comuna B., sat S., judeţul G., casă proprietate unde reclamanta a locuit din anul 1992, când a construit-o, şi de unde a fost alungată în luna noiembrie a anului 2008.

În  motivare, reclamanta a arătat că în noiembrie 2008 pârâtul a alungat-o din locuinţă, a bătut-o şi de atunci ea locuieşte prin vecini, precizând, de asemenea, că nu are spaţiu de locuit, este bătrână, bolnavă şi nu este normal să fie alungată după ce a cumpărat terenul, a construit casa şi a plătit impozite.

A învederat reclamanta că va face dovada cu înscrisuri şi martori că a cumpărat terenul şi a construit casa, susţinând că pârâtul a alungat-o din casă pe motiv că este proprietatea lui, folosindu-se de acte false.

A mai arătat reclamanta că cererea sa întruneşte caracterul de urgenţă, deoarece este iarnă, iar ea este bolnavă şi bătrână.

La data de 11.02.2014  reclamanta P.N. M. a depus la dosar o notă de şedinţă (fila 7), prin care şi-a indicat codul numeric personal, a indicat numele şi prenumele şi domiciliile a doi martori propuşi în dovedirea cererii. Au fost ataşate notei de şedinţă, în original, chitanţa de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 lei, şi în copie, carte de identitate reclamantă, certificat de moştenitor nr.1266 din data de 25.12.1989 eliberat de fostul Notariat de Stat, act de dare cu plată  a locului de casă, carte de adopţie nr.6, înscris sub semnătură privată intitulat „dovadă” (filele 8-13).

Reclamanta a mai înaintat la dosar, în copie, file carnet CEC (filele 17-20).

La data de 18.02.2014  pârâtul P.N.G. a înaintat la dosar întâmpinare (filele 22-23), prin care prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul a arătat că este proprietarul unei case de locuit şi a terenului aferent în suprafaţă de 720 m.p. din comuna B., sat S., judeţul G., conform actelor de  proprietate pe care le deţine (T.P. nr.1481323/05.04.2001, adeverinţa de la registrul agricol, autorizaţie de construcţie), iar casa a construit-o în anul 1993, conform autorizaţiei de construcţie  nr.7/01.04.1993.

A mai arătat pârâtul că reclamanta, care este  mama sa, motivează în mod nereal că este proprietara casei şi a terenului aferent, iar de aproximativ 10 ani aceasta a încercat de mai multe ori  să-i ocupe în mod abuziv proprietatea, sau făcând diverse acţiuni  în instanţă. În acest sens, pârâtul a învederat că în anul 2007 a introdus acţiune în revendicare la Judecătoria T-C., dosarul nr.5582/317/2007, pronunţându-se sentinţa civilă nr.1474/21.08.2008, rămasă irevocabilă  şi pusă în executare conform procesului – verbal de executare din 3.11.2008, dosarul de executare nr.946/E/2008.

A mai susţinut pârâtul că reclamanta şi ceilalţi fraţi ai săi au încercat în anul 2007 să-i anuleze titlul de proprietate, acţiune ce le-a fost respinsă, conform sentinţei civile  nr.851/01.03.2007, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr.3802/317/2006, de asemenea fiind respinsă şi acţiunea prin care reclamanta încerca să obţină constatarea existenţei  unui drept de proprietate asupra aceluiaşi imobil, şi în acest caz  pronunţându-se o sentinţă favorabilă pârâtului, nr.4029/21.11.2008.

A mai arătat că reclamanta a formulat mai multe plângeri penale împotriva sa şi a membrilor Comisiei Locale B., însă Parchetul şi Judecătoria T-C. au respins acţiunile acesteia.

În continuarea motivării, pârâtul a susţinut că reclamanta locuieşte în casa bătrânească a fostului ei soţ, tatăl pârâtului, dar şi la unul din fraţii pârâtului, imobile ce au domiciliul în comuna B., sat S., judeţul G., întrucât, aşa s-a convenit, fiind 6 fraţi, iar la fratele  unde locuieşte reclamanta stă de aproximativ 8 ani, astfel încât a fost invocată în mod neîntemeiat  prima condiţie de admisibilitate a ordonanţei, aceea a urgenţei.

A menţionat pârâtul că între el şi reclamantă nu a existat niciodată vreun contract de  locaţie sau de altă natură.

În probaţiune, pârâtul a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

Au fost ataşate, în copie, următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. 851/01.03.2007, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr. 3802/317/2006, învestită cu formulă executorie, sentinţa civilă nr. 1474/21.04.2008, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr. 5582/317/2007, învestită cu formulă executorie, sentinţa civilă nr. 1019/06.04.2011, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr. 5317/317/2010, învestită cu formulă executorie, sentinţa nr. 311/29.05.2012, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr. 1506/317/2012, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria T-C. în dosarul nr. 46/P/2013 şi adresa de comunicare către P.G.N., referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T-C. în dosarul nr. 46/P/2013, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria T-C. în dosarul nr. 1748/P/2012 şi adresa de comunicare către P.G.N., referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T-C. în dosarul nr. 1748/P/2012, declaraţia dată de C.T. în data de 12.08.1991, titlul de proprietate nr. 1481323/05.04.2001, autorizaţia de construire nr. 7/01.04.1993, procesul-verbal din 03.11.2008 întocmit de executorul judecătoresc R.V. (filele 24-43).

Având în vedere că în procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale întâmpinarea nu este obligatorie, potrivit disp. art.998 alin.1 teza finală C.pr.civ., instanţa a apreciat că nu sunt aplicabile nici disp. art.201 alin.2 C.pr.civ. privind comunicarea întâmpinării către reclamant.

La primul termen de judecată, pentru considerentele ce se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri, instanţa a încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi a respins proba cu martori solicitată de reclamantă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că, pe calea procedurii sumare a ordonanţei preşedinţiale, reclamanta P.N. M. solicită reintegrarea sa de urgenţă în imobilul casă de locuit situat în comuna B., sat S., judeţul G., cu motivarea că această casă de locuit este proprietatea sa, construită de reclamantă în anul 1992, fiind alungată de către pârât din această locuinţă în noiembrie 2008.

Instanţa reţine că, potrivit art. 996 alin.1 C.pr.civ., „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Din analiza textului normativ invocat rezultă că, pe lângă condiţiile generale ce trebuie îndeplinite în cazul oricărei acţiuni civile, pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanţă preşedinţială este necesară şi întrunirea cumulativă a anumitor condiţii speciale: aparenţa dreptului, urgenţa, caracterul provizoriu al măsurilor şi neprejudecarea fondului.

În speţa dedusă judecăţii, este evident că aparenţa dreptului este în favoarea pârâtului P.N.G., instanţa reţinând că imobilul casă de locuit situat în comuna B., sat S., judeţul G., în care solicită reclamanta să fie reintegrată, precum şi terenul aferent casei de locuit au făcut obiectul unui litigiu în revendicare, desfăşurat între aceleaşi părţi, în urma căruia instanţa de judecată a tranşat situaţia juridică a acestor bunuri. Mai exact, în dosarul nr.5582/317/2007 al Judecătoriei T-C., prin sentinţa civilă nr.1474/21.04.2008 (filele 26-28), irevocabilă prin nerecurare, instanţa a admis acţiunea în revendicare formulată de P.N.G., pârâtul din prezenta cauză, împotriva lui P.N. M., reclamanta din prezenta cauză, şi a obligat pârâta să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul casă de locuit situat în comuna B., sat S. şi terenul în suprafaţă de 720 m.p., aferent construcţiei şi înscris în titlul de proprietate emis pe numele reclamantului, cu nr. 1481323/5.04.2001, în tarlaua 21, parcela 1217. În considerentele hotărârii judecătoreşti menţionate s-a reţinut că reclamantul P.N.G. a dovedit că este proprietarul imobilului de locuit şi al terenului în cauză, cât şi ocupaţiunea fără drept a imobilelor de către pârâtă.

Se mai reţine că sentinţa civilă nr.1474/21.04.2008 a fost pusă în executare silită, la data de 03.11.2008, conform procesului verbal întocmit de BEJ R.V. în dosarul nr.46/E/2008 (fila 43), acesta fiind, probabil, momentul la care se referă reclamanta când invocă alungarea sa din locuinţă.

De asemenea, reţine instanţa că, în afara faptului că s-a pretins proprietară, reclamanta nu a invocat şi dovedit alte drepturi locative care să justifice cererea sa de reintegrare în imobilul casă de locuit, astfel încât aparenţa de drept nu este în favoarea reclamantei, ci în favoarea pârâtului.

De asemenea, în speţa dedusă judecăţii nu este îndeplinită condiţia "urgenţei" soluţionării pricinii pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa reţinând că urgenţa trebuie să rezulte din fapte concrete, reclamantei revenindu-i sarcina de a stabili prin mijloace probatorii adecvate existenţa acesteia, urgenţa fiind o condiţie ce trebuie justificată de reclamantă atât pentru exercitarea cererii, cât şi pentru pronunţarea ordonanţei.

 Se reţine de către instanţă în primul rând că urgenţa trebuie apreciată în considerarea intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil şi până la introducerea cererii de ordonanţă preşedinţială.

În acest sens, instanţa constată că, potrivit chiar susţinerilor reclamantei, înlăturarea sa din locuinţă a avut loc în noiembrie 2008, astfel încât, în considerarea intervalului mare de timp scurs de la momentul părăsirii locuinţei (noiembrie 2008) până la momentul introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială (04.02.2014), instanţa nu poate reţine ca îndeplinită condiţia urgenţei.

Faţă de aceste considerente, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite condiţia aparenţei dreptului şi condiţia urgenţei pentru admiterea cererii şi, întrucât condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale trebuie îndeplinite în mod cumulativ, constată că nu mai este necesar să analizeze îndeplinirea şi a celorlalte două condiţii, motiv pentru care va respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de  reclamanta P.N. M., CNP ………….., domiciliată în comuna B., satul S., judeţul G., în contradictoriu cu pârâtul P.N.G., domiciliat în comuna Ţ., sat Ţ., judeţul G..

Cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică din 25.02.2014.

Preşedinte,

L.M.P.

Grefier,

E.I.

Domenii speta

Spete similare