Obligaţie de a face - suplinire acord pârât

 La data de 03.12.2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții CG  şi CV, în contradictoriu cu pârâții CD si CA, prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate refuzul nejustificat al pârâților de a-si da consimțământul la efectuarea unor lucrări de extindere si supraetajare a imobilului situat in Sinaia, Bd. Republicii, nr.30, parter, sa fie suplinit consimțământul pârâților de a le permite reclamanților efectuarea lucrărilor, necesar pentru obținerea autorizației de construire; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii se arată de reclamanți că sunt proprietarii apartamentului nr.5, situat in Sinaia, Bd. Republicii, nr.30, parter, compus din: o camera, doua verande, hol si baie, in suprafață utila de 44,66 m.p. si suprafață construita de 61 m.p., o cota indiviza de 15,29% din părțile si dependințele de folosință comuna ale construcției si teren aferent in suprafață de 44,66 m.p. indiviz din 336 m.p., cu nr. cadastral 21254-C1-U6, apartament dobândit prin cumpărare de prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 880 din 19 septembrie 2017 de S.P.N. Ioniță Dorina si Bogasiu Gheorghe.

Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 343/167.04.2019 de același birou notarial, au achiziționat tot de la Orașul Sinaia un teren curti-constructii in suprafață de 37 m.p., situat in Sinaia, Bd. Republicii, nr.30, lot.2, cu nr. cadastral 24983.

Întrucât spațiul de locuit consta dintr-o singura camera si dependințe, familia se compune din trei persoane, au hotărât sa procedeze la extinderea parterului pe o suprafață foarte mica si supraetajarea acesteia.

Primăria orașului Sinaia a eliberat certificatul de urbanism nr. 1214/10.07.2020, obținerea unor avize si acorduri, printre care si acordul vecinilor necesar eliberării autorizației de construire.

In acest sens, au solicitat acordul pârâților pentru executarea construcției, s-au lovit de refuzul nejustificat, in condițiile in care lucrările ce le vor executa nu afectează in niciun fel condițiile de trai ale pârâților si nici folosința locuinței lor, imobilul lor nu are elemente comune cu proprietatea acestora.

Intre părţi s-a creat o situație conflictuala, au sesizat Politia Sinaia, i s-a atras atenția paratului CD cu privire la aspectele semnalate, așa cum rezulta din adresa nr. 828995/05.08.2020.

Au înaintat si o notificare pârâților prin intermediul SCPEJ Pavel si Musat, înregistrată sub nr. 149/9/22.07.2020, prin care le-au solicitat ca in data de 6 august 2020, ora 11,00, sa se prezinte la B.N.P. Costea Andra Ioana, in vederea exprimării acordului pentru extinderea si înălțarea construcției proprietatea lor.

Pârâții nu au dat curs solicitării, nu s-au prezentat la biroul notarial, potrivit încheierii de certificare nr.6 din 06.08.2020.

Menționează ca supraetajarea locuinței se realizează la apartamentul proprietatea lor nu afectează proprietatea pârâților sub aspectul structurii de rezistenta, nu generează niciun inconvenient cu privire la folosința locuinței lor.

Au efectuat studiu geotehnic de către o firma specializata, au proiectul de extindere a locuinței, avizele de la societățile de furnizare a utilităților, potrivit cerințelor din certificatul de urbanism şi se află în situația de a obține autorizația de construire, dar in lipsa acordului pârâților, al refuzului nejustificat al acestora, sunt nevoiți sa se adreseze instanței.

Potrivit disp. art.27 alin. 1 din Ordinul 839/12.10.2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, acordul vecinilor prevăzut la punct 2.5.6 al secțiunii I Piese scrise, acordul vecinilor este necesar pentru construcții noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata lor vecinătate.

Art.27 alin. 1 din același ordin, la pct.6 se stipulează „refuzul nejustificat de a-si da acordul se constata de către instanța de judecata competenta ”.

In drept: disp. art.27 din Norma metodologica de aplicare a Legii nr.50/1991, art. 1516 Cod civil.

Pârâţii CD și CA au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii se arată de pârâţi că, din punctul lor de vedere cererea este inadmisibila, apreciind că primul capăt de cerere este neîntemeiat.

Pe de o parte se solicita instanței sa se constate refuzul nostru nejustificat de a ne da consimțământul la extinderea construcției in condițiile in care până in acest moment nu li s-au prezent niciun fel de planuri pe care sa le studieze sau să le prezinte unor specialiști și sa vadă in ce măsură sunt respectate actele normative care reglementează materia construcțiilor.

Dețin in strada Republicii nr.30 un apartament compus din 2 camere in proprietate exclusivă si bucătărie, magazine si terasa, iar in indiviziune pivniță, precum şi terenul de 22,88 % cota indiviza din terenul aflat sub corpul A si terenul in suprafață de 15,56 % cotă indiviză sub corpul B.

Arată pârâţii că apartamentul pe care il dețin la aceasta adresa l-au dobândit prin cumpărare in baza contractului de vânzare cumpărare nr.1487 N din 16.02.1996 încheiat cu S.C CONTI S.A PLOIEȘTI.

La data de 22.07.2020 reclamanții s-au adresat executorului judecătoresc, unde au depus o notificare care sa le fie comunicata, ce nu este însoțită de niciun document, fiindu-le solicitat să-şi exprime acordul pentru edificare, ceea ce este inacceptabil.

Potrivit principiului libertății actelor juridice, atât timp cât se respectă legea și morala, subiectele de drept sunt libere ca prin acordul lor să încheie sau nu acte juridice, fără nici o intervenție a statului în procesul decizional.

Intervenția instanțelor în a pronunța hotărâri care să substituie consimțământul de a încheia sau nu un act, ar constitui o ingerință gravă în viața privată a persoanelor și o îngrădire a capacității de exercițiu a acestora, echivalentă cu declararea acestor persoane ca incapabile să-și exprime libere consimțământul.

Pentru a se putea reține un abuz de drept din partea pârâților, în refuzul de a-și da acordul pentru extindere si etajare , trebuia probată de reclamanți existența exercitării cu rea credință a dreptului de a se opune, prin deturnarea acestui drept de la scopul pentru care a fost instituit de lege, respectiv nu pârâții trebuiau să-și justifice refuzul, ci reclamanții trebuiau să justifice că exercitarea dreptului de opoziție a pârâților a fost făcut cu rea credință și în afara limitelor sale create de lege, care ar putea constitui un abuz de drept din partea lor.

Libertatea persoanelor presupune că atât timp cât fiecare acționează cu respectarea normelor impuse de lege și de morală, se prezumă că acționează cu bună credință, pe care nu trebuie să și-o justifice în niciun fel, iar sarcina probei revine celui care invocă reaua credință și exercitarea abuzivă a dreptului.

Or, amplasarea acestei construcții ar fi o sursă suplimentară de zgomot și ar afecta considerabil condițiile de igienă în zonă

1.10.1.Noi pârâții nu are nici o obligație de a suporta modificarea mediului ambiental și destinației locuinței sale, pentru a facilita reclamantilor construirea acestei extinderi.

De asemenea, lucrarea ce se doreste a fi realizata conduce la desființarea în parte a spațiului verde din zonă și prin destinația sa afectează condițiile de igienă, inclusiv cele de confort vizual și fonic.

Afirmă pârâţii că refuzul lor este justificat, cu atât mai mult cu cât el vizează aspecte din toate cele trei categorii de impedimente prevăzute de art. 27 alin. l lit. a, b, c din O. nr. 839/2009.

Astfel, în categoria impedimentelor prevăzute de art. 27 alin. l lit. a din ordin ne aflăm în situația unei construcții noi, amplasată adiacent unei construcții existente, când trebuie respectați toți parametri indicați la alin. 2 privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare, gradul de însorire, etc.

Edificarea construcției anexate locuinței în care locuiesc pârâții presupune afectarea fundației clădirii existente, a conductei de alimentare cu apă care traversează perimetrul respectiv, poate produce infiltrații de ape pluviale în zona de alipire a celor două construcții și poate îngreuna operațiunile de securitate la incendii.

Se mai arată că Primăria Sinaia nu a solicitat in certificatul de urbanism sa se efectueze o expertiza MLPAT care sa verifice in ce măsură este afectata construcția lor si nici nu a dispus ca pentru admiterea si eliberarea autorizației de construire sa fie efectuat un studiu de însorire, fapt ce se explica prin aceea ca reclamanta este consilier local la Consiliul Local Sinaia si beneficiază de bunăvoința entității administrative .

În aceasta maniera prin abuz si intr-un mod care atinge sfera abuzului a reușit sa cumpere și terenul in suprafață de 37 mp in condițiile in care curtea era in indiviziune, toți proprietarii si-au manifestat dorința de a cumpăra teren, pârâţii arătând că au formulat mai multe cereri încă din 2005 si chiar au achitat 300 euro garanție pentru cumpărarea acestui teren.

Se mai susţine că la Primăria Sinaia fost o așa zisa licitație publica cu încredințare directa reclamantei a terenului, aceasta pentru ca reclamanta sa fie premiata pentru calitatea sa de consilier local, apreciind că, altfel nu ar fi reusit sa cumpere casa si terenul din curte, deoarece nu era chiriaș la momentul apariției legii nr. 112/1995.

Solicită analizarea certificatului de urbanism sub nr.124/10.07.2020, care vizează terenul si construcțiile din Sinaia, str. Republicii nr.30, insă la regimul juridic entitatea locala vorbește despre terenul in suprafata de 500 mp cumpărat de reclamanții si care se afla in Sinaia, str. Republicii nr.28, in spatele imobilului lor.

Învederează ca pentru a construi pe terenul in suprafață de 495 mp situat in Sinaia, str. Republicii nr.28, nu au nevoie de acordul lor, situație în care consideră că nu au calitate procesuala pasivă.

Reclamanții nu au prezentat nici schițe si nici planuri, iar avizele obținute vizează str. Republicii nr.30, însă terenul care este menționat in certificatul de urbanism este cel din str. Republicii nr.28.

Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții „Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I „Piese scrise” a cap. A. „Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire -D.T.A.C.”, prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații:

pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate -și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora;

pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente;

în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate".

În alin. 2 și 3 ale art. 27 din ordinul mai sus menționat se stipulează în mod expres că „Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare.

Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire.

Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) corespund cazurilor în care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze.

Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe etc".

Potrivit alin. 4-5 ale aceluiași articol „(4) Acordul vecinilor se va da condiționat de asigurarea, prin proiectul tehnic P.Th. și autorizația de construire/desființare, a măsurilor de punere în siguranță a construcției preexistente rezultate în urma raportului de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcții. (5) Acordul vecinilor este valabil numai în formă autentică".

Prin alin. 6 al art. 27 din ordin este reglementată situația refuzului nejustificat al acordului vecinilor în care se arată că „(6) Refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor” .

Aceasta este reglementarea de drept a perceperii acordului vecinilor și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată a acestora în cazul în care uzează nejustificat și abuziv de acest drept.

În cazul de fată, refuzul pârâților nu este în nici un fel nejustificat, cu atât mai mult cu cât el vizează aspecte din toate cele trei categorii de impedimente prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. a, b, c din Ordinul nr. 839/2009.

De asemenea, lucrarea conduce la desființarea în totalitate a spațiului verde din zonă și prin destinația sa afectează condițiile de igienă, inclusiv cele de confort vizual și fonic. Pârâții nu au nici o obligație de a suporta modificarea mediului ambiental al locuinței lor.

Pe de o parte, dată fiind vechimea imobilului, aceste lucrări ar afecta peretele comun și implicit, siguranța locuinței lor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul probelor administrate şi al dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii CG şi CV sunt proprietarii terenurilor în suprafaţă de 44,66 mp indiviz din 336 mp, cu nr. cadastral 21254-C1-U6 şi a construcţiei edificate pe acest teren – apartamentul nr.5, situat în Sinaia, str. Republicii nr. 30, parter, respectiv de 37 mp, situat la aceeași adresă, nr. cadastral 24983, care alcătuiesc un corp comun, precum şi asupra terenului de 495 mp, nr. cadastral 25127, pe care se află edificată o anexă gospodărească, teren situat în Sinaia, str. Republicii nr. 28, jud. Prahova, drept de proprietate dobândit în baza contractelor de vânzare autentificate sub nr. 880/19.09.2017 de SPN „Ioniţă Dorina – Bogasiu Gheorghe” (f. 8-9), nr. 343/16.04.2019 de SPN „Ioniţă Dorina – Bogasiu Gheorghe” din Sinaia (f. 10-11) şi nr. 852/22.04.2020 de SPN „Marin Ion şi Ion Cătălin” din Braşov (f. 76-78).

Pe terenul din Sinaia, str. Republicii nr. 30, reclamanţii doresc edificarea unei extinderi pe verticală/orizontală a construcţiei existente, cu destinaţia de locuinţă, sens în care s-au adresat Primăriei oraşului Sinaia în vederea autorizării construcţiei respective.

Prin certificatul de urbanism nr. 30/13.02.2020 eliberat de Primăria or. Sinaia s-a solicitat reclamanţilor să obţină acordul în formă autentică al vecinilor, aceasta fiind una dintre condiţiile eliberării autorizaţiei de construire (f. 97-102).

Pârâţii CD și CA sunt unii dintre vecinii al căror acord este necesar reclamanţilor în vederea autorizării edificării extinderii construcţiei sus-menţionate, care au fost notificaţi în acest sens de reclamanţi prin executorul judecătoresc, prin două notificări, respectiv cea din data de 10.07.2020 (f. 22), respectiv din data de 23.07.2020 (f. 23), însă au refuzat să-şi exprime acest acord (f. 20-21), astfel cum rezultă din încheierea de certificare nr. 6/96.08.2020 întocmită de BIN Costea Andra-Ioana din Sinaia, motivându-şi refuzul de nedepunerea planului de situaţie şi amplasament al extinderii construcţiei şi eventualele avize şi acorduri solicitate de la instituţiile abilitate, astfel cum au detaliat prin întâmpinare, menţionând faptul că respectiva extindere a construcţiei reclamanţilor presupune afectarea fundației clădirii existente, a conductei de alimentare cu apă care traversează perimetrul respectiv, poate produce infiltrații de ape pluviale în zona de alipire a celor două construcții și poate îngreuna operațiunile de securitate la incendii.

Se mai susţine de pârâţii că Primăria Sinaia nu a solicitat in certificatul de urbanism sa se efectueze o expertiza MLPAT care sa verifice in ce măsură este afectata construcția lor si nici nu a dispus ca pentru admiterea si eliberarea autorizației de construire sa fie efectuat un studiu de însorire, fapt ce se explica prin aceea ca reclamanta este consilier local la Consiliul Local Sinaia si beneficiază de bunăvoința entității administrative .

În faţa instanţei pârâţii şi-au justificat refuzul prin depunerea unui raport de expertiză extrajudiciară construcţii întocmit de expert Niţă Dumitru (f. 195-202), prin care se concluzionează de către expertul constructor că prin această extindere este afectat dreptul de proprietate al pârâţilor C, că aceasta afectează rezistenţa construcţiilor existente, însorirea şi chiar securitatea la incendiu, sănătatea, igiena şi mediul, certificatul de urbanism este ilegal, deoarece nu respectă legislaţia în vigoare, chiar Legea nr. 50/1991.

Aceste concluzii la care se ajunge de către expertul Niţă Dumitru prin întocmirea raportului de expertiză extrajudiciară depăşesc sfera competenţei profesionale a expertului, dat fiind faptul că domnul expert nu are competenţe să întocmească un studiu de însorire (dat prin dispoziţiile legale în competenţa arhitecţilor), nu are competenţe în domeniul rezistenţa construcţiilor, nefiind expert autorizat MLPAT (nu se regăseşte pe lista experţilor autorizaţi MLPAT, informaţie publică, afişată pe site-ul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administrației https://www.mdlpa.ro), experţi care sunt autorizaţi pentru diferite domenii specifice proiectării structurilor de rezistență, respectiv:

A1 – Rezistenta si stabilitate pentru construcții civile, industriale, agrozootehnice; energetice; telecomunicații; miniere; edilitare si de gospodărie comunala cu structura din beton, beton armat, zidarie, lemn;

A2 – Rezistenţă si stabilitate pentru construcții civile, industriale, agrozootehnice; energetice; telecomunicații; miniere; edilitare si de gospodărie comunala cu structura de rezistenta din metal, lemn;

Af – Rezistenţă si stabilitatea terenului de fundare a construcțiilor si a masivelor de pământ.

Or, domnul expert Niţă Dumitru nu este autorizat pe niciuna dintre aceste categorii specifice proiectării structurilor de rezistenţă, nu arată modalitatea prin care a ajuns la o astfel de concluzie, calculele efectuate care să susţină o astfel de concluzie.

În acelaşi sens, procedează şi cu privire la studiul de însorire, deşi nu are nicio competenţă care să justifice o asemenea concluzie şi nici nu dovedeşte studiul de însorire pe care l-a efectuat şi care să legitimeze o astfel de concluzie.

O depășire a competențelor profesionale ale domnului expert se impun a fi constatate şi prin celelalte concluzii pe care le afirmă, şi anume: afectarea securităţii la incendiu, sănătății, igienei şi mediului, în condițiile în care prin certificatul de urbanism s-au impus avize şi acorduri de la societăţile de alimentare cu energie, gaze naturale, salubritate, precum şi proiect întocmit de verificator de proiecte atestat – pct.5 lit.d.1 (fila 101).

Or, prin obţinerea avizelor de specialitate nu se constată încălcarea vreunei norme legale prin proiectul tehnic întocmit de arhitect, care va sta la baza obţinerii autorizaţiei de construire.

De asemenea, controlul îndeplnirii tuturor condiţiilor necesare în vederea eliberării autorizaţiei de construire cade în sarcina autorităţii publice locale, prin compartimentul de specialitate, aceasta urmând să respingă eliberarea autorizaţiei în condiţiile în care constată că nu sunt respectate cerinţele legale pentru emiterea ei.

Tototdată, cenzurarea legalităţii emiterii certificatului de urbanism, apreciat de pârâţi ca nelegal, precum şi a autorizaţiei de construire cade în competenţa instanţei de contencios administrativ – tribunalul, ca primă instanţă.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, documentația tehnică pentru autorizația de construire trebuie să cuprindă acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.

Abuzului de drept îi este consacrată de actualul Cod civil o reglementare expresă: pe de o parte, art. 15 Cod civil: niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credințe, iar pe de altă parte, art. 1353 Cod civil: cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să-l repare, cu excepţia cazului în care acesta este exercitat abuziv.

În esenţă, exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci cu intenţia de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credințe.

Potrivit dispoziţiilor art. 54 din Constituția României, cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

În doctrina juridică română, abuzul de drept a fost definit ca fiind „exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale”.

Au fost identificate patru caractere care se circumscriu noţiunii de abuz de drept, respectiv exercitarea dreptului subiectiv civil: (i) prin nesocotirea scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut, (ii) cu nesocotirea legii şi moralei, (iii) cu rea-credinţă şi (iv) cu depăşirea limitelor sale.

În acest sens, după caz, pot fi incidente două modalităţi de sancţionare a abuzului de drept: pe de o parte, refuzul concursului forţei de constrângere a statului, în sensul că instanţa, constatând că este în prezenţa exercitării abuzive a unui drept subiectiv civil, nu va admite cererea reclamantului, iar, dacă exerciţiul abuziv emană de la pârât, va înlătura o atare apărare; pe de altă parte, atunci când abuzul de drept se concretizează într-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, poate fi antrenată răspunderea autorului exerciţiului abuziv faţă de cel vătămat într-un drept al său, prin obligarea la daune-interese.

În egală măsură, jurisprudenţa a calificat abuzul de drept ca fiind o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, în structura căreia trebuie să coexiste cele două elemente, unul subiectiv – reaua credinţă şi unul obiectiv – deturnarea dreptului de la finalitatea sa.

Răspunderea pentru abuzul de drept rămâne în noua reglementare o formă particulară de manifestare a răspunderii civile delictuale, astfel încât aceasta nu poate fi angajată în absenţa vinovăţiei şi a prejudiciului cauzat unei alte persoane.

Astfel, potrivit celei de-a doua ipoteze a art. 15 Cod civil, intervine răspunderea civilă în situaţia în care dreptul subiectiv este exercitat în mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe şi dacă, prin aceasta, se cauzează altuia un prejudiciu. Şi în cazul abuzului de drept, pentru a se putea antrena răspunderea civilă, este necesară întrunirea condiţiilor generale, respectiv existenţa faptei ilicite, concretizate în exercitarea abuzivă a dreptului, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia.

Caracterul excesiv al exercitării dreptului, necesar pentru antrenarea răspunderii, are în vedere situaţia valorificării acestuia de către titular într-un mod exacerbat, cauzându-se altuia un prejudiciu mai oneros decât cel care ar putea fi, în mod obiectiv, creat prin exercitarea acestui drept, în mod firesc, în conformitate cu scopul în virtutea căruia a fost recunoscut de legiuitor şi în limitele sale. Caracterul excesiv al exercitării dreptului impune, per a contrario, necesitatea existenţei unui raport de proporţionalitate între exerciţiul dreptului de către titular şi prejudiciul care ar putea fi cauzat unui terţe persoane pe această cale. Depăşirea acestui raport de proporţionalitate şi, implicit, situarea dreptului subiectiv în afara limitelor sale, face ca exerciţiul dreptului să fie excesiv şi de natură să atragă răspunderea titularului. De altfel, chiar Codul civil, în art. 1353, stabileşte, ca principiu general, că cel care cauzează altuia un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare.

În egală măsură, legiuitorul reglementează abuzul de drept în strânsă legătură cu noţiunea de bună-credință. Faţă de dispoziţiile art. 15 Cod civil, săvârșește un abuz de drept cel care exercită un drept subiectiv într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

Iar prin art. 14 Cod civil se prevede că orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.

Existenţa bunei-credinţe va constitui un element important de apreciere privind săvârşirea unui abuz de drept. Cu alte cuvinte, acolo unde există bună-credinţă nu poate fi abuz de drept, iar, în măsura în care dreptul este exercitat cu rea-credinţă, prin deturnarea acestuia de la scopul economic şi social în vederea căruia a fost recunoscut şi, respectiv, prin încălcarea drepturilor unei alte persoane, acesta nu mai poate beneficia de protecţie juridică.

Raportându-se aceste dispoziţii legale la prezenta cauză, prin probele administrate rezultă fără îndoială faptul că prin refuzul exprimat al pârâţilor C de a permite realizarea unei extinderi a apartamentului nr. 5 din imobil, aparţinând soţilor C, îmbracă forma caracterului nerezonabil al exercitării dreptului de proprietate, dreptul subiectiv al acestora fiind valorificat cu nerespectarea limitelor sale şi a scopului în considerarea căruia a fost edictat, reprezentând un exerciţiu excesiv şi nerezonabil al acestui drept.

În speţă, instanţa constată că, în realitate, pârâţii nu doresc în nici un mod edificarea unei extinderi a locuinţei reclamanţilor. Astfel, deşi aceştia susţin că dreptul lor de proprietate asupra apartamentului învecinat ar fi afectat, în realitate pârâţii fac trimitere la ilegalitatea emiterii certificatului de urbanism, precum şi la ilegalitatea dobândirii de către reclamanţi a dreptului de proprietate asupra locuinţei, respectiv asupra terenului aflat în indiviziune, aspecte care exced prezentei cauze.

Mai mult decât atât, prejudiciile invocate de pârâţi sunt unele viitoare şi incerte, întrucât nu s-a făcut dovada nici unei vătămări prezente. Nu pot fi condiţionaţi reclamanţii de prezentarea unor date certe, a unor detalii, în condiţiile în care aceştia abia acum se află în cursul obţinerii aprobărilor legale, ele reprezintă tergiversări de natură a-i împiedica pe reclamanţi să-şi continue proiectul.

În ipoteza în care reclamanţii nu ar respecta autorizaţiile, avizele obţinute, poate opera răspunderea acestora în faţa autorităţilor.

Dar, în situaţia în care pârâţii C nu şi-au exprimat acordul în forma autentică prevăzută de lege pentru edificarea extinderii construcţiei reclamanţilor, fără a putea justifica într-un mod convingător refuzul exprimării acestui acord, întrucât nu au dovedit că prin edificarea respectivei extinderi a apartamentului reclamanţilor le-ar fi afectat, îngrădit sau încălcat în vreo modalitate exerciţiul dreptului de proprietate, instanţa apreciază că exerciţiul dreptului de a-şi exprima acordul pentru edificarea viitoarei extinderi a construcţiei reclamanţilor s-a făcut cu rea-credinţă, constituind un abuz de drept, care poate fi îndreptat prin admiterea cererii reclamanţilor şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să suplinească consimțământul pârâților CD şi CA de a le permite reclamanților efectuarea lucrărilor, necesar pentru obținerea autorizației de construire.

Referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor, această excepţie a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor şi soluţionată prin încheierea de şedinţă din data de 09.04.2021, pentru considerentele expuse în respectiva încheiere, ce nu vor fi reluate prin prezenta (f. 162-163).

În temeiul art. 451-453 Cod pr. civilă, pârâţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi în sumă de 3.278 lei, constând în taxa judiciară de timbru (40 lei), onorariu avocat ales (3.000 lei, dovedit cu chitanţa de la fila 190), 238 lei, cost notificare prin executor judecătoresc (fila 191).

Domenii speta

Spete similare