Litigiu privind funcţionarii publici statutari

Cod ECLI ECLI:RO:..............................

Cod operator ...........................................

Dosar nr........................................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentința Nr. 452/2020

Şedinţa publică de la 09 Septembrie 2020

Completul compus din:

Preşedinte: ..............

Grefier: .......................

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții X prin Sindicatul ..................şi Y prin Sindicatul ................în contradictoriu cu pârâţii C şi D, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici statutari.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei obiectul pricinii, stadiul procesual şi modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Totodată, s-a învederat faptul că termenul de judecată a fost acordat pentru a da posibilitatea părţilor pârâte să observe precizările; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, în condiţiile art. 244 alin. 1 raportat la art. 389 Cod de procedură civilă, tribunalul declară încheiată cercetarea judecătorească şi reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului ......- Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal la data de........, sub nr........., reclamanții X prin Sindicatul ........şi Y prin Sindicatul ....................au chemat în judecată pârâţii C şi D, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună:

 - obligarea pârâţilor la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea reclamanților funcționari publici, în funcție de nivelul maxim de salarizare, existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, pentru aceeași funcție şi grad profesional;

- obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a aplicării nivelului maxim de salarizare din cadrul categoriei profesionale, familiei ocupaționale, pentru aceeași funcție şi grad profesional, și salariile efectiv achitate reclamanților, începând cu data de 08.07.2016 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflației de la data scadenței lunare până la data plății efective;

- obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale rezultând din diferența dintre salariile cuvenite și cele efectiv achitate reclamanților, de la data scadenței lunare până la data plății efective;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a arătat faptul că, reclamanții - enumerați în tabelul anexat la cererea de chemare în judecată, sunt membri ai sindicatului reclamant și funcționari publici salarizați de către instituția pârâtă.

Că, până în 2010 funcționarii publici erau salarizați în funcție de clasa, funcție, grad profesional și treapta de salarizare.

Ordonanța nr. 6 din 24/01/2007, în art. 4 prevede: „Salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum şi în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. 1-6”.

Art. 5. - (2) „Pentru fiecare grad profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare, potrivit anexelor la prezenta ordonanță”.

A arătat că prin legea unitară de salarizare nr. 330/2009 şi ulterior Legea nr. 284/2010 s-a schimbat sistemul de stabilire a salariului, eliminându-se treptele de salarizare.

Legea nr. 284/2010 - Art. 13. - (2) „ În cadrul fiecărei funcții, salariile de bază se diferențiază pe grade în cazul studiilor superioare şi studiilor superioare de scurtă durată şi pe trepte profesionale în cazul studiilor medii, respectiv pe grade profesionale în cazul funcționarilor publici, astfel încât să se asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi cu experiența acesteia în muncă. De regulă, se utilizează 2 sau 3 grade şi, respectiv, 2 sau 3 trepte profesionale. (3) În cadrul fiecărui grad sau fiecărei trepte profesionale, diferențierea salariilor de bază se face, de regulă, pe un număr de 5 gradații, corespunzătoare celor 5 tranșe de vechime în muncă, prevăzute la art.11.

A arătat că din 2010 şi până în prezent, pe fondul unor reglementari legale deficitare în materia salarizării personalului bugetar, s-a creat o situație inechitabilă în cadrul autorităților şi instituțiilor de stat, ajungându-se în situaţia în care persoane care au aceeași funcție şi care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, să fie salarizate în mod diferit. Practic, în cadrul aceleiași instituții, angajații încasează sume diferite pentru salariul de bază sau cel al sporurilor, deși au aceeași funcție şi desfășoară aceeași activitate, întrucât au dispărut treptele de salarizare şi, implicit, posibilitatea promovării/încadrării în treptele de salarizare superioare deținute de colegi din cadrul aceleiași instituții.

Potrivit prevederilor art. 1 al. 5 indice 1 din OUG 83/2014 modificată şi completată prin Legea 71/2015 „Prin excepție de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituții şi autorități publice, salarizat la același nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenței şi al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la  art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă şi gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfăşoară activitatea în aceleași condiții. "

Că, din cenzurarea textului de lege se poate observa faptul că legiuitorul a sesizat diferența de salarizare între persoane care au aceeași funcție şi își desfășoară activitatea în aceleași condiții, şi a dorit să înlăture această disfuncționalitate.

Că, este de notorietate şi recunoscut şi de legiuitor faptul că noul sistem de salarizare introdus prin Legea 330/2009 şi ulterior prin Legea 284/2010, coroborat cu reglementările normative anuale având ca obiect salarizarea personalului bugetar, au determinat un sistem neunitar de salarizare, ajungându-se în situația în care persoane care ocupă aceeași funcție şi lucrează în aceleași condiții de muncă, să aibă salarii diferite.

Această situație creată îi afectează direct şi pe membrii săi şi este de natură a le încălca grav unul din drepturile fundamentale pe care le au în calitate de salariați – „la muncă egală, salariu egal”, componentă a principiului egalității de tratament şi interzicerii discriminării.

Acest principiu este acceptat ca valoare fundamentală atât la nivel național, cât şi internațional.

Este evident că salariații, inclusiv cei bugetari, sunt protejați împotriva unor situații precum cea întâlnită în prezent, în care persoane care desfășoară munca în aceleași condiții, sunt salarizate diferit, unii cu un salariu de bază sau sporuri mai mari şi alţii, pentru aceeași muncă, beneficiind de valori mai mici.

Aşa cum a arătat, prin OUG 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015, s-a încercat remedierea acestei grave disfuncționalități, prevăzându-se ca persoanele care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În acest sens, a învederat instanței de judecată faptul că la data de 26.09.2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Decizia nr. ......../26.09.2016 în dosarul ....../...../2016 după cum urmează: „Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel .......- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. ......../...../2015, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile şi, în consecință, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 5 (indice 1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorități şi instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi. 26 septembrie 2016”.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare „Dispozițiile prezentei legi se aplică: a) personalului din autorități şi instituții publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, cât şi instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale”.

Faţă de cele prezentate mai sus, a solicitat instanţei de judecată ca la pronunțarea hotărârii în prezenta cauză să aibă în vedere dezlegarea dată chestiunii de drept prin Decizia nr. ....../26.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

În considerentele pct. 34 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, general obligatorie, se precizează faptul că egalizarea salariului de bază se face la nivel maxim în cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale de funcții bugetare, stabilit prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă, aceleași condiţii de studii, astfel încât să se includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive şi irevocabile.

În concluzie, a solicitat să se dispună admiterea acțiunii şi obligarea pârâtului la salarizarea reclamanților într-un mod echitabil, în funcție de nivelul maxim pentru aceeași funcţie existentă în cadrul categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale şi plata drepturilor salariale pentru perioada anterioară.

În dovedirea cererii de chemare în judecată a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 9-40 din dosar nr. ..............al Tribunalului ..............-Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal).

În drept, şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1 alin. 51 al UOG nr. 83/2014 modificată prin Legea nr. 71/2015, Legea nr. 188/1999, art. 5 Codul Muncii, Legea nr. 284/2010, Carta Socială Europeană, Constituţia României.

În temeiul art. 223 alin. 3 şi art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instituţiile pârâte C şi D nu au formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr.....pronunțată la data de ......de către Tribunalului .......- Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. ...........s-a admis excepţia necompetenței teritoriale a Tribunalului ..........invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului..........

Pe rolul Tribunalului ...........-Secţia Contencios Administrativ și Fiscal dosarul a fost înregistrat sub nr................., la data de................

Reclamantul Sindicatul................., în numele membrilor de sindicat X şi Y, a depus prin serviciul registratură, la data de............, răspuns ca urmare adresei emise de instanţa de judecată (fila 11), prin care a solicitat obligarea pârâţilor la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea reclamanților funcționari publici, în funcție de nivelul maxim de salarizare, existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu trei ani în urmă de la data introducerii acţiunii.

Totodată, a depus prin serviciul registratură, la data de ............., precizări (filele 28-31) prin care au arătat că nivelul maxim de salarizare în raport de care solicită drepturile deduse judecăţii este cel comunicat de Consiliul Judeţean ................prin adresa nr. ......../............, anexând în acest sens Tabelul centralizator cu salariile calculate la nivelul maxim în cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie”, întocmit pe baza adreselor transmise de instituţiile menţionate. 

Analizând cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, raportat la obiectul acesteia și temeiul legal operant, la motivele de fapt și de drept invocate de către reclamanți, precum și la înscrisurile depuse, tribunalul constată şi reţine următoarele:

Membrii de sindicat în numele cărora a fost introdusă acțiunea, sunt funcționari publici salarizați de instituția pârâtă – polițiști locali

Prin precizarea la acțiune depusă la dosarul cauzei, s-a solicitat obligarea pârâtei la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea reclamanţilor funcţionari publici, în funcţie de nivelul maxim de salarizare, existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional (nivelul maxim de salarizare este cel cu privire la salariile de bază brute maxime de la Consiliul Județean...................) și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa între salariile cuvenite ca urmare a aplicării nivelului maxim de salarizare din cadrul categoriei profesionale, familiei ocupaţionale, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional, şi salariile efectiv achitate reclamanţilor, începând cu data de 08.07.2016 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii.

 Este de precizat că, salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 s-a făcut conform OUG 83/2014.

OUG 83/2014 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea 71/2015 ce a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Potrivit art. 51 din OUG 83/2014, introdus prin Legea 71/2015: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. ..../2016 pronunţată în dosarul nr. ....../...../2016 şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. ...... din 09/11/2016, a statuat că:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.

Astfel instanţa supremă a statuat asupra domeniului de aplicare al dispoziţiei art. 1 alin. (51) din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 precizând că această dispoziţie legală se aplică întregului personal din cadrul autorităţilor şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010.

Salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 a fost reglementată prin OUG 57/2015.

Ulterior, prin OUG 20/9 iunie 2016 a fost introdus în cuprinsul OUG 57/2015 art. 31 iar prin OUG 43/31 august 2016 alin. 1 al art. 31 a fost modificat introducându-se în cuprinsul acestui articol patru noi alineate 11 – 14.

În această formă art. 31 alin. 1 din OUG 57/2015 aveau următorul conținut: “(…) începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, (...) mai mic decât cel stabilit în plată pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.

În aplicarea acestei dispoziții legale prin alin 11 s-a definit sintagma “fiecare funcție” ca reprezentând funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, prin alin. 13 s-a definit sintagma „instituție sau autoritate publică” ca fiind acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. Aceeași dispoziție legală precizează în teza a II-a a sa că: “În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabilită nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.”

Prin Decizia nr. ..... din 15 decembrie 2016, pronunţată de către Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. ..... din 21.12.2016, ce constituie principalul argument al reclamantului în susţinerea temeiniciei acţiunii sale, s-a constat că dispoziţiile art. 31 alin. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale, întrucât contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare.

Pct. 32 din această decizie nr...../2016 menţionează că: ,,În consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică”.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. ...../2016, instanţa arată că prin aceasta s-a stabilit (paragraful nr. 34) că "în vederea egalizării prevăzute de art. 31 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică".

Cât privește dispozițiile art. 31 alin. (11) și (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Curtea Constituţională a reținut că aceste dispoziţii nu contravin dispozițiilor invocate din Constituţie, ci doar stabilesc definiția sintagmei „fiecare funcție” și definiția „instituției sau autorității publice” (pct. 33).

Prin urmare, Curtea a constatat că, în vederea egalizării prevăzute de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare”, care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică (pct. 34).

Raportat la această decizie a instanţei de contencios constituţional se reţine că este adevărat faptul că prin efectul art. 147 alin. (4) din Constituţie aceasta este obligatorie atât în privinţa dispozitivului cât şi a considerentelor sale, însă cele două părţi ale unei decizii a Curţii Constituţionale trebuie interpretate ca un tot unitar, considerentele deciziei având rolul de a explicita decizia luată de instanţa de contencios constituţional şi efectele acesteia.

Având în vedere acest mod de interpretare paragrafele 32 şi 34 din Decizia nr. ....../2016 a Curţii Constituţionale, nu fac decât să expliciteze efectele constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din OUG nr. 57/2015, introdus prin OUG 43/2016, cu următorul conţinut: „În aplicarea prevederilor alin.(1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.” asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice, în condiţiile în care prin aceeaşi decizie respinge ca neîntemeiată excepţia de necostituţionalitate cu privire art. 31 alin. (11) și (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, constatând că aceste dispoziţiii legale sunt constituţionale.

În acest context interpretarea ce se impune a fi dată paragrafului 34 din Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale este aceea în sensul că drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive se includ în salariul de bază/indemnizaţia de încadrare, determinând astfel nivelul maxim al acestora indiferent de instituţia sau autoritatea publică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, iar nu în sensul propus de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, respectiv acela că paragraful 34 din Decizia nr....../2016 a Curţii Constituţionale creează posibilitatea ca salariul de bază/indemnizaţiei de încadrare al funcţionarului public să fie stabilit la nivel maxim în cadrul întregii categorii profesionale din care acesta face parte, indiferent de instituţia sau autoritatea publică în cadrul căreia acesta îşi desfăşoară activitatea.

Interpretarea propusă de reclamanţi a fi dată considerentelor Deciziei nr. ...../2016 a Curţii Constituţionale ar contraveni scopului Legii-cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sub imperiul căruia a fost edictată OUG 57/2015 cu modificările şi completările ulterioare, ale cărei dispoziţii fac obiectul controlului de constituţionalitate prin Decizia nr....../2016, respectiv acela de diferenţiere a salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare în funcţie şi de nivelul la care se prestează activitatea: central, teritorial şi local (art. 5 lit. e din Legea-cadru 284/2010).

Aşadar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, nivel la care să fie salarizat şi personalul care ocupă aceeaşi funcţie, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, se stabileşte în cadrul instituţiei cu care personalul plătit din fondurile publice are raporturi de serviciu  şi nu prin raportare la nivelul maxim al salariului stabilit în cadrul altor instituţii din ţară (altfel spus, un element de comparaţie la nivel naţional), opinie ce se bazează pe o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 31 alin. 13 teza a doua din OUG nr. 57/2015.

În cadrul instituţiei în care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, funcţionari publici la nivelul comunei..............., ordonator de credite nu este Consiliul Judeţean..............., astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile legale de stabilirea a salariului lor prin raportare la salariile maxime aflate în plată pentru funcţii similare, dat fiind că autoritatea publică în cadrul căreia aceştia funcţionează, în mod evident nu se află în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, aşa cum cere expres textul de lege.

Nu este întrunită astfel una dintre condiţiile esenţiale prevăzute de textul de lege incident, aceea ca instituţiile să fie subordonate unui ordonator de credite comun, de vreme ce în cauză fiecare instituţie în parte este subordonată unui ordonator de credite diferit, găsindu-şi aplicabilitate conceptul de autonomie financiară reglementat de art. 3 şi 4 din Legea nr. 215/2001, cu atât mai mult cu cât art. 31 alin. 13 teza a doua din OUG nr. 57/2015 face menţiune explicită că este vorba de instituţii aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, în cadrul aceluiaşi ordonator de credite.

Este de reţinut că prin probele administrate în cauză nu a rezultat că membrii de sindicat ar fi fost salarizați la un nivelul inferior  de salarizare faţă de o funcţie similară  în cadrul aceluiaşi ordonator de credite, în cadrul căreia își desfășoară activitatea.

Pe de altă parte, în cauză nu sunt întrunite nici condiţiile discriminării, deoarece nu s-a făcut dovada unui tratament diferențiat aplicat unor situaţii egale fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă, în contextul în care, având in vedere dispozițiile mai sus arătate, reclamanții și funcționarii publici din instituția mai sus arătată Consiliul Județean................, sunt în situații diferite, fiind angajați ai unor ordonatori de credite diferiți.

În ceea ce privește perioada după intrarea în vigoare a Legi 153/2017, 01.07.2017, în baza art. 11 alin. 1 din Legea 153/2017, "Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale "Administraţie" din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.", iar în baza art. 11 alin. 2 din Legea 153/2017, "Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV."

În aceste condiții, având în vedere că este vorba de ordonatori de credite diferire și ca fiecare ordonator de credite a emis hotărâri în baza art. 11 din Legea 153/2017, pentru stabilirea salariilor de bază, solicitarea reclamanților este vădit neîntemeiată, neexistând nicio dispoziție legală care să susțină solicitarea acestora.

Este adevărat că reclamanţii au invocat, implicit, şi includerea în salariul de bază a anumitor sporuri obţinute prin hotărâri judecătoreşti, însă această cerere a fost făcută generic, fără a fi indicate în concret hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză. Curtea Constituţională s-a referit în cuprinsul deciziei la principiul egalităţii cu referire la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, vizând efectele hotărârii judecătoreşti raportat la o situaţie juridică identică, prin includerea  în nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare a drepturilor stabilite/recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, însă aceste dispoziţii nu şi-au găsit aplicarea având în vedere faptul că nu au fost indicate situaţii juridice identice cu ale reclamanţilor.

Față de aceste împrejurări, instanța urmează a respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respingea acţiunea formulată de către reclamanții X prin Sindicatul şi Y prin Sindicatul cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în.................., în contradictoriu cu pârâţii C şi D, ambii cu sediul în................................................

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul................

Pronunţată, azi, 09.09.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Preşedinte, Grefier,

Red......../Tehnored. .........

5 ex./ ..................................

Domenii speta

Spete similare