Declanşarea procedurii insolvenţei şi falimentului.Calitatea procesuală de recurent.

Decizie 2165 din 12.11.2009


Declanşarea procedurii insolvenţei şi falimentului.

Calitatea procesuală de recurent.

- Legea  nr. 64/1995 -  art. 78 şi 131

- Codul de procedură civilă -  art. 41

- Legea 19/2000 – art. 652  din

Normele metodologice de aplicare  a legii

- Codul  muncii  - art. 60  alin. 2

Recursul declarat  împotriva  sentinţei prin care  a fost  admisă  cererea de  acordare  a  indemnizaţiei  pentru creşterea  copilului în vârstă de până la  doi ani,  împotriva  societăţii aflată  în procedura  de insolvenţă  şi faliment  - se  respinge  în situaţia  în  care  societatea debitoare  a fost  radiată  din Registrul comerţului  urmare  închiderii procedurii insolvenţei.

(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia  Conflicte de  Muncă  şi Asigurări Sociale,  Decizia  civilă nr. 2165 din  12 noiembrie  2009)

Prin  cererea introductivă  s-a  solicitat  obligarea  angajatorului  să-i plătească  indemnizaţia  pentru  creşterea  şi îngrijirea copilului  până la  vârsta  de  doi ani,  contestând  şi  decizia  de  desfacere  a  contractului  de  muncă, cerând  reintegrarea sa.

Tribunalul Prahova,  prin  sentinţa  civilă  nr. 2165 din 12  noiembrie  2009,  a respins  excepţia inadmisibilităţii contestaţiei  invocată  de  societatea  intimată, aflată în procedura  insolvenţei,  iar pe  fond,  acţiunea  a  fost  admisă  în  parte şi  obligată  intimata  prin  lichidator  să-i plătească  reclamantului  contestator  suma  de 8.799.180 lei  cu  care s-a  înscris pe  tabelul creditorilor  cu  ocazia  reorganizării judiciare,  fiind  respinse  capetele  de  cerere  privind  anularea deciziei de  desfacere  a  contractului  de  muncă  şi acordarea  daunelor  morale .

Temeiul faptic  şi juridic  al  admiterii  în parte  a  acţiunii  l-a  constituit faptul că  intimata  are  obligaţia  să efectueze  toate  demersurile necesare  prevăzute  de  art. 652 din Normele metodologice  de aplicare  a Legii nr. 19/2000 pentru depunerea  actelor necesare  pentru acordarea  drepturilor  cuvenite, în condiţiile în care  sumele  datorate  de intimată  se referă la o perioadă  anterioară deschiderii procedurii  de  insolvenţă şi lichidare judiciară,  care se  achită  din  fondurile de  asigurări sociale  şi  nu din salarii.

În  legătură cu celelalte două  capete de cerere-desfacerea  contractului  individual de muncă  şi acordarea  daunelor morale – s-a reţinut  de  către  instanţă  că interdicţiile de concediere  a salariaţilor  prevăzute la  art. 60 alin. 1 lit. e din  codul  muncii  pentru perioada creşterii  copilului până la  doi ani,  nu sunt incidente  în  cazul 

concedierilor pentru motive  ce  survin  ca  urmare reorganizării judiciare sau falimentului angajatorului, iar pentru  daunele morale  nu sunt împlinite  cerinţele  vizate  de art. 998 şi 999 Cod civil.

Recursul  declarat de  pârâta intimată  împotriva acestei sentinţe a  fost  respins  ca  fiind  formulat  de o persoană  lipsită  de  capacitate  procesuală de folosinţă, prevăzută  de art.  41  din Codul de procedură civilă, întrucât  prin  sentinţa  civilă  nr. 1354 din 2 octombrie  2009, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a  dispus închiderea procedurii insolvenţei  privind pe  debitoare şi  radierea  acesteia  din Registrul Comerţului,  conform art. 131 din  Legea  nr. 64/1995 cu  modificările  şi completările ulterioare, astfel că, aşa  cum a  învederat  lichidatorul  judiciar,  intimata  recurentă  nu mai poate  utiliza  această  cale  de atac  nemaiavând capacitatea procesuală  necesară în  sensul mai sus arătat.