Contestație la executare. Excepția tardivității formulării contestației la executare.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 8544/2019 pronunțată la data de 18.12.2019 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 28042/299/2019, instanța a constatat că la filele 89-98 vol. I din acel dosar se regăsește o cerere de chemare în judecată, neînregistrată, formulată de contestatoarea ACJ în contradictoriu cu intimata F. S.A. (denumită anterior P.  B S.A.), denumită „contestație la executare împotriva executării silite și actelor de executare efectuate în dosarul nr. 268/2019 al B.E.J.A. M.  în baza titlurilor executorii constând în bilete la ordin”, a respins cererea de disjungere formulată de contestatoarea ACJ, ca neîntemeiată, a dispus detașarea filelor 89-183 vol. I (cererea de chemare în judecată și înscrisuri), precum și a filelor 170-175, 178 vol. II (cererea modificatoare și precizatoare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei, în original), urmând a fi păstrate copii în acel dosar și înaintarea acestora la Serviciul Registratură în vederea formării unui nou dosar, având ca părți pe contestatoarea AC și pe intimata F. S.A. (denumită anterior PB  S.A.) și ca obiect „contestație la executare” și repartizării aleatorii a acestuia, a admis excepția netimbrării, invocată de intimată, și a anulat contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 62 din Legea nr. 58/1934, formulată de contestatoarea AC în contradictoriu cu intimata F.B S.A., ca netimbrată.

Astfel, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București a fost format dosarul nr. 39045/299/2019, iar prin cererea ce face obiectul prezentul dosar, contestatoarea AC, în contradictoriu cu intimata FB S.A., a solicitat, în temeiul art. 632 alin. 1, art. 632 C.pr.civ. și art. 2294 C.civ., anularea următoarelor acte de executare efectuate în dosarul de executare nr. 268/2019 aflat pe rolul B.E.J.A. M. : înștiințarea nr. 6754/10.09.2019 privind înființarea popririi asupra unei cote de 1/3 din drepturile sale salariale; adresele de înființare a popririi; somația imobiliară nr. 6821/11.09.2019 și încheierea nr. 6750/10.09.2019 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin încheierea pronunțată la data de 05.09.2019 de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 25355/299/2019, s-a încuviințat executarea silită împotriva sa, solicitată de B.E.J.A. M., la cererea creditoarei FB S.A., depusă în dosarul de executare nr. 268/2019. Executarea silită a fost încuviințată în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Biletul la ordin nr. PIRB3AG 0138299 emis la data de 14.12.2017 și scadent la data de 10.07.2018, Biletul la ordin nr. PIRB3AG 0138297 emis la data de 14.12.2017 și scadent la data de 10.07.2018 și Biletul la ordin nr. PIRB3AG 0138298 emis la data de 14.12.2017 și scadent la data de 10.07.2018.

Biletele la ordin menționate au fost emise de debitorul S.C. E. S.A. în favoarea creditoarei FB S.A., ce a preluat portofoliul de clienți de la A.  S.A. și P.B. România S.A., pentru a garanta restituirea împrumuturilor acordate conform contractelor încheiate între societate și creditoare (Contractul de credit/facilități de creditare cash nr. 157/15.07.2009, Contractul cadru – Condiții generale de creditare persoane juridice nr. 7 încheiat la data de 24.04.2013 și Contractul cadru – Condiții generale de creditare persoane juridice nr. 8 încheiat la data de 24.04.2013). Biletele au fost emise în alb de societate și au fost completate ulterior de creditoare cu sumele pe care societatea împrumutată le datora conform contractelor de credit.

Contestatoarea a susținut că nu a participant nici în nume personal, nici ca reprezentant al societății creditate la încheierea convențiilor de credit, dar la solicitarea reprezentanților băncii creditoare, a semnat cele trei bilete ca avalist, în calitate de director general al societății. Banca i-a prezentat operațiunea de semnare și avalizare ca o simplă formalitate necesară pentru continuarea executării convențiilor de credit și a activității curente a societății, care efectua încasările și plățile prin conturi deschise la creditorul bancar.

Aceasta a mai învederat că, prin somația nr. 6740/09.09.2019, comunicată de executorul judecătoresc la data de 16.09.2019, i s-a pus în vedere să achite în termen de 1 zile de la primire suma de 2.455.312,50 lei, rezultată din cele 3 bilete la ordin, precum și cheltuielile de executare. Împotriva somației cambiale și biletelor la ordin puse în executare, contestatoarea a formulat contestație la executare specială, conform art. 62 din Legea nr. 58/1934, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. 28042/299/2019.

În continuare, contestatoarea a susținut, în primul rând, că înscrisurile în baza cărora s-a început executarea silită nu au valoarea unor titluri executorii cu efecte juridice împotriva sa.

Aceasta a arătat că a solicitat desființarea titlurilor executorii reprezentate de cele trei bilete la ordin în dosarul nr. 28042/299/2019, pentru următoarele cauze de nulitate: consimțământul exprimat cu privire la obligația cambială a fost nevalabil, fiind afectat de viciul de consimțământ al erorii; contestatoarea, în calitate de consumator, și-a asumat obligația cambială printr-o convenție care nu a fost negociată cu creditorul bancar și care îi este net dezavantajoasă; biletele la ordin, emise și predate în alb de împrumutat, au fost completate abuziv și nelegal de creditoare; executarea silită a fost începută fără respectarea beneficiului de discuțiune al fideiusorului.

Contestatoarea a învederat că intimata este o societate bancară ce desfășoară activități de creditare cu titlu profesional destinate și consumatorilor persoane fizice și a semnat biletele la ordin ca persoană fizică, în afara profesiei/meseriei, având astfel calitatea de consumator în raport cu creditoarea în ceea ce privește obligația cambială rezultată din semnarea biletelor la ordin. Prin urmare, a considerat că este îndreptățită să beneficieze de protecția instituită de legislația națională și de legislația comunitară în favoarea drepturilor consumatorilor persoane fizice în relațiile cu profesioniștii prestatori de servicii și furnizori de produse.

Creditoarea, în calitate de beneficiar al biletului la ordin, avea obligația să o informeze asupra conținutului obligației cambiale și de consecințele asupra patrimoniului său astfel încât, în baza unor informații exacte, să poată decide în cunoștință de cauză dacă dorește să nu să garanteze, prin avalizarea biletelor, obligațiile societății împrumutate.

Asumarea obligației de avalizare a biletelor la ordin este expresia unei convenții cu banca, încheiate în formă nescrisă, care nu a fost negociată și care, în consecință, trebuie considerată ca neacceptată.

În consecință, convenția de avalizare este una abuzivă și netransparentă, fiind rezultatul unui consimțământ viciat, neformat în cunoștință de cauză, contrar dispozițiilor Legii nr. 193/2000, și este supusă în integralitate sancțiunii nulității absolute.

Fiind nulă absolut, convenția cambială nu a produs efectul nașterii în sarcina obligației sale de a restitui împrumuturile neachitate de societate, iar biletele respective nu pot fi considerate titluri executorii împotriva sa. Astfel, în temeiul art. 643 C.pr.civ., se impune desființarea tuturor actelor de executare.

Contestatoarea a susținut că o consecință a anulării titlurilor executorii în dosarul 28042/299/2019 va fi anularea în prezentul dosar a actelor de executare silită efectuate până la această dată în dosarul nr. 268/2019 al B.E.J.A. M.

În al doilea rând, contestatoarea a arătat că executarea silită și actele efectuate în dosarul nr. 268/2019 sunt nelegale ca urmare a nerespectării beneficiului de discuțiune.

Aceasta a invocat prevederile art. 2294 alin. 1 C.civ. și a susținut că, prin efectul avalizării biletelor la ordin, este fideiusor al societății – debitor principal. Aceasta a menționat că nu a renunțat niciodată la beneficiul de discuțiune pentru că nu a fost parte, nici în nume personal, nici ca reprezentant al E.  S.A., în contractele de credit încheiate cu banca.

Contractele respective au fost încheiat de societate prin reprezentantul ML, având funcția de director economic al societății, care a semnat contractele de credit în numele și pentru societatea debitoare. Aceeași persoană a semnat contractele și în calitate de fideiusor, prin care a garantat, cu propriul patrimoniu, în solidar cu societatea, rambursarea la scadență a creditelor angajate de societate.

Prin urmare, contestatoarea nu și-a exprimat niciun acord/consimțământ cu privire la clauzele contractuale asumate de societate și de numitul ML, iar niciuna din aceste clauze, inclusiv cele referitoare la garanții sau la renunțarea garanților/fideiusorilor la beneficiul de discuțiune, chiar dacă fac referire și la contestatoare, nu îi sunt opozabile.

Clauzele privind garanțiile împrumutului din cuprinsul convențiilor de credit nu au dat naștere în sarcina sa vreunei obligații de garantare a rambursării creditelor bancare și, cu atât mai puțin, nu fac dovada că ar fi renunțat la beneficiul de discuțiune.

De asemenea, nu există niciun alt înscris, asumat prin semnătură, prin care să fi renunțat expres la beneficiul recunoscut de lege în favoarea fideiusorului sau să se fi obligat în solidar cu debitorul principal E. S.A. la restituirea creditelor bancar.

În temeiul beneficiului de discuțiune, creditoarea trebuie să urmărească și să-și îndestuleze creanțele în primul rând din bunurile aflate în patrimoniul S.C. E S.A. și doar ulterior, dacă nu reușește să-și acopere astfel creanțele, poată să înceapă urmărirea ei silită.

Referitor la acest aspect, contestatoarea a învederat că S.C. E S.A. se află în procedura de insolvență în dosarul nr. 47214/3/2017 aflat pe rolul Tribunalului București, în care creditoarea s-a înscris la masa credală având calitatea de creditor garantat cu ipotecă asupra bunurilor imobile ale societății. Astfel, creditoarea are posibilitatea concretă, reală de a-și acoperi creanțele din valorificarea ipotecii, fără să fie nevoie de executarea silită a bunurilor contestatoarei, fideiusor.

Prin urmare, contestatoarea a susținut că intimata nu și-a respectat obligația de a urmări cu prioritate bunul ipotecat în favoarea sa, ca garanție reală pentru restituirea împrumuturilor acordate societății.

În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a apreciat că se impune anularea încheierii nr. 6750/10.09.2019, întrucât onorariul executorului judecătoresc, în valoare de 35.525,21 lei depășește onorariul maximal prevăzut de O.M.J. nr. 2550/2006, de 15.000 lei.

Pe de altă parte, se impune reducerea acestui onorariu, fixat „până la acest moment procedural”, întrucât până la acel moment executorul nu a realizat nicio formă de executare silită.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea a pretins că va fi prejudiciată de finalizarea executării silite, existând probabilitatea de a-și pierde locuința, în contextul în care este aproape de vârsta de pensionare și nu are posibilități materiale.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 712 C.pr.civ..

În probațiune, contestatoarea a depus solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul intimatei. Aceasta a atașat un set de înscrisuri (f. 13-94 vol. I).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.000 lei, conform chitanței atașate la dosar (f. 1 vol. I).

La data de 11.12.2019, contestatoarea a depus o cerere modificatoare (f. 98-103 vol. I), prin care a învederat că înțelege să elimine din motivarea contestației la executare motivele de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului, înțelegând să se refere exclusiv la argumentele legate de contestația la executare, și anume că înscrisurile în baza cărora s-a început executarea silită nu au valoarea unor titluri executorii și că executarea silită este nelegală pentru motivul nerespectării beneficiului de discuțiune.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 204 C.pr.civ..

În probațiune, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu interogatoriul intimatei.

La data de 06.02.2020, contestatoarea a depus o nouă cerere modificatoare (f. 110-121 vol. I), prin care a învederat că înțelege să își extindă criticile contestației la executare. Astfel, aceasta a invocat că biletele la ordin sunt nule pentru următoarele motive: consimțământul exprimat cu privire la obligația cambială a fost nevalabil, fiind afectat de viciul de consimțământ al erorii; contestatoarea, în calitate de consumator, și-a asumat obligația cambială printr-o convenție care nu a fost negociată cu creditorul bancar și care îi este net dezavantajoasă; biletele la ordin, emise și predate în alb de împrumutat, au fost completate abuziv și nelegal de creditoare; executarea silită a fost începută fără respectarea beneficiului de discuțiune al fideiusorului.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 204 C.pr.civ..

Aceasta a depus un set de înscrisuri (f. 123-161 vol. I, 1-72 vol. II).

La data de 27.03.2020, intimata a depus întâmpinare (f. 85-106 vol. II), prin care a invocat excepția netimbrării și excepția tardivității opoziției la executare, iar în ceea ce privește fondul acesteia, a solicitat respingerea ei ca neîntemeiată, precum și excepția netimbrării și excepția tardivității contestației împotriva executării silite înseși, excepția inadmisibilității cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor, iar în ceea ce privește fondul acesteia, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și în subsidiar, recalcularea creanței și diminuarea cuantumului acesteia. De asemenea, a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimata a arătat, cu titlu prealabil, că motivele invocate de contestatoare se subsumează, în parte, unei opoziții la executare, respectiv cele privind nulitatea biletului la ordin, limitele garanției date de avalist, limitele creanței în raport de mențiunile titlului și situația de fapt ce a justificat emiterea titlului, sens în care a invocat prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934, raportat la art. 713 alin. 2 C.pr.civ.. Pe de altă parte, contestatoarea a invocat motive de nulitate a executării silite, pentru încălcarea beneficiului de discuțiune aferent fideiusiorului, motive care se subsumează unei contestații la executarea silită însăși.

În ceea ce privește excepția netimbrării opoziției la executare, intimata a invocat dispozițiile art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 și a susținut că prin cererea modificatoare contestatoarea a adus argumente subsumabile unei opoziții la executare. Or, în acest caz, taxa aferentă se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, atunci când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmăribile. De altfel, în dosarul nr. 28042/299/2019, s-a stabilit o taxă judiciară de timbru în cuantum de 35.396,74 lei, aferentă opoziției la executare.

Referitor la excepția tardivității opoziției la executare, intimata a apreciat că aceasta este întemeiată raportat la momentul la care contestatoarea a luat cunoștință de actele de executare silită ce se execută și la termenul prevăzut de dispozițiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934. Aceste dispoziții prevăd un termen de 5 zile pentru formularea contestației la executare, termen care curge de la data comunicării somației.

Orice tentativă de a ocoli procedura strictă a opoziției la executare, prin introducerea unor contestații la executare care vizează în aparență doar acte de executare silită individuale, dar în esență atacă chiar titlul executoriu sau executarea silită în ansamblu pentru motive existente la momentul comunicării somației de executare inițiale, trebuie sancționate cu respingerea ca inadmisibilă a unei astfel de cereri, instanța trebuind să o califice în funcție de obiectul și cauza sa reală, nu în funcție de denumirea dată de parte sau de motivarea în drept a acesteia.

Deși inițial contestatoarea a formulat doar o contestație împotriva executării silite înseși, prin cererea modificatoare din data de 18.12.2019, aceasta a completat contestația inițială în sensul că a invocat și motive specifice unei opoziții la executare. Această modificare a cererii inițiale a fost făcută pentru eludarea dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934, având în vedere și modalitatea în care opoziția la executare formulată în dosarul nr. 28042/299/2019 a fost soluționată.

În cursul executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 278/2019, au existat mai multe comunicări succesive de acte, în raport de care opoziția la executare este formulată cu depășirea termenului imperativ de 5 zile.

Conform susținerilor intimatei, opoziția la executarea biletului la ordin reprezintă o procedură specială prin care poate fi contestată executarea silită, pentru care procedura în fața instanței de judecată se completează cu prevederile dreptului comun acolo unde legea specială nu prevede. Prin opoziția la executare pot fi atacate pe fond astfel de titluri executorii. Astfel, a apreciat că este inadmisibilă o cerere în contestația la executare potrivit dreptului comun împotriva biletului la ordin, cu excepția cazului în care se atacă doar acte singulare de executare survenite după comunicarea somației, deoarece procedura specială exclude incidența prevederilor art. 713 alin. 2 C.pr.civ..

Or, în fapt, contestația la executare a fost înregistrată la data de 12.12.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, iar modificarea cererii inițiale, prin care a fost introdusă opoziția la executare, a fost depusă la dosar la data de 18.12.2019, când a fost soluționat dosarul nr. 28042/299/2019, fiind depășit termenul de 5 zile în raport de toate momentele obiective de luare la cunoștință.

În ceea ce privește fondul opoziției la executare, intimata a învederat, în esență, că dispozițiile art. 104 și art. 105 din Legea nr. 58/1934 nu impun ca titlul cambial să fie scris în întregime de emitent și nici nu cer ca cerințele de formă impuse titlului să existe din momentul emiterii titlului cambial, forma trebuind să fie perfectă în momentul valorificării titlului, conform pct. 323 din Norma BNR nr. 6/1994, adică al plății, completarea fiind o condiție esențială nu pentru nașterea obligației, ci pentru valorificarea ei.

Mai mult, conform pct. 77 raportat la pct. 510 din Norma BNR nr. 6/1994, completarea biletului la ordin în alb se va putea face în orice moment, însă anterior prezentării acestuia la plată și dresării în cazul refuzului plății.

În lipsa unei precizări exprese a legii, se admite că biletul la ordin este acela căruia ăi lipsesc una sau mai multe din condițiile lui esențiale, dar care cuprinde în mod obligatoriu semnătura emitentului, semnătură care se regăsește pe titlul executoriu.

De asemenea, intimata a susținut că din contractele de credit încheiate inițial și din actele adiționale modificatoare ulterioare rezultă în mod evident că partea contestatoare, în calitate de director general al societății debitoare, a avut reprezentarea exactă atât a faptului că avalizează un bilet la ordin în alb, stipulat fără protest, cât și a întinderii obligațiilor asumate, respectiv plata integrală a tuturor sumelor datorate cu orice titlu în baza contractelor de credit.

Totodată, eroarea, ca element destructiv de consimțământ, nu poate fi invocată în ceea ce privește actele unilaterale, încheiate la dorința exclusivă a persoanei, sens în care a invocat prevederile art. 1207 alin. 1 C.civ.. Mai mult, această cerință poate fi restrânsă doar la contractele cu titlu oneros.

Referitor la limitele garanției date de debitoare ca avalist pentru Electrecord S.A., intimata a menționat că avalul dat este necondiționat și nu este influențat de calitatea acesteia în societatea pentru care a garantat. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 58/1934, în conformitate cu care avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a girat.

Avalul este actul juridic prin care o persoană numită avalist se obligă solidar cu ceilalți semnatari ai cambiei/biletului la ordin să garanteze obligația asumată de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat. Prin urmare, avalul este o obligație cambială independentă cu caracter abstract și autonom, iar prin acesta, posesorul cambiei dobândește un nou debitor pe lângă debitorul avalizat, cu mențiunea că avalistul este un garant al plății biletului la ordin. În consecință, situația împrumutatului pentru care a fost dată garanția este irelevantă față de situația garanței, obligația autonomă exprimată de titlul cambial fiind pe deplin valabilă.

De asemenea, avalista, în calitate sa de persoană fizică, și-a asumat obligația personală de a plăti sumele de bani datorate de E. S.A., fiind irelevantă scadența obligației pentru care a garantat din punct de vedere al valabilității garanției date prin avalul pe biletul la ordin. Practic, avalista și-a asumat obligația de a plăti suma de bani menționată în biletul la ordin în măsura în care emitentul, din orice motive, nu va plăti la scadență.

Referitor la întinderea creanței, intimata a învederat că, potrivit dispozițiilor contractelor de credit, contestatoarea și-a asumat manifest și liber exprimat în sensul garantării obligației de restituire a sumei datorate cu titlu de împrumut, la care se adaugă orice altă sumă.

De asemenea, faptul că debitorul principal a fost în procedura insolvenței, nu a avut și nici nu are vreo influență asupra obligațiilor pe care avalistul le are față de unitatea bancară, acesta putând fi executat în continuare în vederea recuperării integrale a creanței. În același sens se interpretează și dispozițiile Legii nr. 85/2006 care prevăd că se suspendă doar procedurile judiciare și extrajudiciare împotriva debitorului aflat în procedura insolvenței, nefăcând nicio referire la garanți.

De asemenea, referitor la creanțe, dobânzile și penalitățile încetează să curgă numai în ceea ce privește debitorul aflat în procedura insolvenței, legea intervenind astfel în înțelegerea părților, intervenție care este însă de strictă interpretare, în sensul că privește doar raportul creditor – debitor insolvent, nu și creditor – garanți, față de aceștia creditorul păstrându-și dreptul de a-și recupera creanța în întregime.

Rezultă fără dubiu în opinia intimatei că un creditor se poate îndrepta pentru recuperarea creanței împotriva unei persoane care are calitatea de garant, acesta din urmă având un drept de regres împotriva debitorului principal.

Incidența normei speciale, asupra debitorului principal, nu înlătură dreptul băncii de a se îndrepta împotriva oricăror codebitori/garanți/avaliști sau oricăror alte terțe părți obligate în solidar, sens în care a invocat dispozițiile art. 70 și art. 71 din Legea nr. 85/2006 și art. 74 din Legea nr. 85/2014.

În speță, chiar contestatoarea a înțeles să renunțe la beneficiul de diviziune și de discuțiune conform mențiunilor din contractul de credit. Într-o astfel de situație, banca are dreptul de a urmări direct pe garant pentru acoperirea întregii creanțe, inclusiv accesorii și penalități până la începerea executării silite.

Avalistul nu este un fideiusor al debitorului, ci un garant al plății, alături de debitor, neputând beneficia de prevederile art. 2295 C.civ..

În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzei de aval, intimata a apreciat că această garanție dată de debitoare nu poate intra în sfera de analiză a dispozițiilor Legii nr. 193/2000, nefiind aplicabile prevederile art. 4 din lege.

Avalul dat prin biletul la ordin continuă să existe indiferent de existența contractelor de credit, sens în care a invocat prevederile art. 52 din Legea nr. 58/1934. De asemenea, avalul nu este o convenție, ci o obligație unilaterală de plată, banca neprestând în favoarea avalistului vreun serviciu pentru a putea intra în sfera de protecție a legislației clauzelor abuzive.

Prin noțiunea de consumator inclusă în prevederile Legii nr. 193/2000 se are în vedere persoana fizică beneficiară a unor bunuri și/sau servicii ce îi sunt oferite cu titlu oneros de către un profesionist, iar prin prisma acestor considerente, rezultă că nu intră sub incidența acestei legi avalul biletului la ordin, acesta având un caracter unilateral, nu sinalagmatic, în condițiile în care au dat naștere unor obligații exclusiv în sarcina garantului, fără ca banca să se oblige la o contraprestație în schimbul obligației de garanției asumate de garant.

În ceea ce privește excepția netimbrării contestației la executare, intimata a invocat dispozițiile art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la art. 712 C.pr.civ. și a susținut că taxa aferentă contestației la executare este de 1000 lei, indiferent de valoarea contestată.

Referitor la excepția tardivității contestației la executare, intimata a apreciat că aceasta este întemeiată în raport de momentul în care contestatoarea a luat cunoștință de actele de executare și de termenul prevăzut de art. 715 C.pr.civ..

În cursul executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 278/2019 au existat mai multe comunicări succesive de acte, în raport de care termenul de 15 zile a fost depășit.

În ceea ce privește fondul contestației la executare, intimata a susținut că singurul act de executare cu privire la care contestația la executare a fost formulată în termen este somația imobiliară nr. 6821/11.09.2019, în privința căruia nu au fost invocate motive de nulitate.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele C.pr.civ..

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul contestatoarei.

Prin încheierea pronunțată la data de 09.06.2020 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 39045/299/2019/a1, instanța a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de petenta-contestatoare, ca neîntemeiată.

La data de 16.06.2020, B.E.J.A. M. a depus, în copie, dosarul de executare nr. 268/2019 (f. 121-192 vol. II).

La data de 19.06.2020, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (f. 1-7 vol. III), prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și înlăturarea apărărilor formulate de intimate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

La prezentul dosar a fost atașat dosarul nr. 28042/299/2019.

Prin încheierea din data de 15.07.2020, instanța a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei și cauțiunea în valoare de 15.990,85 lei, aferente cererii de suspendare a executării silite.

Prin încheierea din data de 29.07.2020, instanța a admis, în parte, cererea de ajutor public judiciar formulată de contestatoare și a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 34.396,74 lei, în 12 rate lunare egale, în cuantum de 2.866,395 lei fiecare, începând cu luna august 2020, urmând ca ratele să fie plătite până la data de 20 a fiecărei luni.

La data de 22.09.2020, E. S.A. a depus o cerere de intervenție accesorie, în favoarea contestatoarei, solicitând admiterea contestației la executare, precum și un set de înscrisuri (f. 77-117, 118-157 vol. III).

La termenul din data de 23.09.2020, contestatoarea a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, precum și dovada achitării cauțiunii în valoare de 15.991 lei (f. 4-5, 17-18 vol. IV). La același termen, instanța a respins excepțiile netimbrării și insuficientei timbrări, invocate de intimată.

La data de 25.09.2020, contestatoarea a depus concluzii scrise cu privire la cererea de suspendare a executării silite (f. 7-10 vol. IV).

Prin încheierea din data de 25.09.2020, instanța a admis, în parte, cererea de suspendare a executării silite și a dispus executarea silită imobiliară, în ceea ce privește imobilul situat în București, str. Sălătruc nr. 11, sector 1, ce se efectuează în dosarul de executare nr. 268/2019, constituit la B.E.J.A. M, până la soluționarea contestației la executare formulate în prezentul dosar.

La data de 24.11.2020, contestatoarea a depus întâmpinare la cererea de intervenție accesorie, solicitând admiterea acesteia, precum și un set de înscrisuri (f. 29-35 vol. IV).

La data de 29.11.2020, intimata a depus punct de vedere referitor la cererea de intervenție accesorie, prin care a invocat excepția netimbrării cererii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de intervenție accesorie ca inadmisibilă, respectiv ca neîntemeiată, cu obligarea societății interveniente la plata cheltuielilor de judecată (f. 36-41 vol. IV).

La data de 25.11.2020, contestatoarea a depus cerere de renunțare la judecata capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin pentru viciul de consimțământ al erorii, solicitând totodată, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. d teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, restituirea taxei judiciare de timbru achitate pentru acest capăt, în cuantum de 11.600 lei (f. 54 vol. IV).

La termenul din data de 16.12.2020, intimata a depus note de ședință, prin care a învederat că se opune renunțării la judecata capătului de cerere care vizează constatarea nulității titlurilor executorii pentru viciul consimțământ al erorii.

La același termen, instanța a respins excepția netimbrării cererii de intervenție, ca neîntemeiată, precum și cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de Electrecord S.A., ca inadmisibilă. De asemenea, a încuviinţat părţilor proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Contestatoarea a depus concluzii scrise.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.08.2019 pe rolul B.E.J.A. M., creditoarea FB S.A. a solicitat începerea procedurii de executare silită împotriva debitoarei AC, în calitate de garant avalist pentru E. S.A., în calitate de împrumutat, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Biletul la ordin seria PIRB3AG nr. 0138299, emis la data de 14.12.2017 de către E. S.A. pentru suma de 1.383.609,03 lei, avalizat de către AC, scadent la data de 10.07.2018, Biletul la ordin seria PIRB3AG nr. 0138297, emis la data de 14.12.2017 de către E. S.A. pentru suma de 756.371,16 lei, avalizat de către AC, scadent la data de 10.07.2018 și Biletul la ordin seria PIRB3AG nr. 0138298, emis la data de 14.12.2017 de către E. S.A. pentru suma de 318.194,28 lei, avalizat de către AC, scadent la data de 10.07.2018, pentru recuperarea creanței în cuantum total de 2.455.312,50 lei, calculată până la data de 10.07.2018, fiind astfel deschis pe rolul B.E.J.A. M. dosarul de executare nr. 268/2019 (f. 185-186 vol. II).

Prin încheierea pronunțată la data de 05.09.2019 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 25355/299/2019, instanța a admis cererea formulată de creditoarea F. S.A. în contradictoriu cu debitoarea AC, având ca obiect încuviințare executare silită, și a dispus încuviințarea executării silite în baza titlurilor executorii reprezentate de Biletul la ordin seria PIRB3AG nr. 0138299, emis la data de 14.12.2017, scadent la data de 10.07.2018, Biletul la ordin seria PIRB3AG nr. 0138297, emis la data de 14.12.2017, scadent la data de 10.07.2018 și Biletul la ordin seria PIRB3AG nr. 0138298, emis la data de 14.12.2017, scadent la data de 10.07.2018 (f. 183 vol. II).

La data de 09.09.2019, executorul judecătoresc a emis pe numele contestatoarei, în temeiul art. 106 coroborat cu art. 61 din Legea nr. 58/1934 și pct. 320 lit. g, h, i și j din Normele-cadru nr. 6/1994 ale Băncii Naționale a României, somația nr. 6740, prin care i s-a pus în vedere să achite suma datorată, inclusiv cheltuielile de executare, în termen de o zi de la primire sau afișarea acesteia, procedându-se și la transcrierea titlurilor executorii (f. 181-182 vol. II).

Prin încheierea din data de 10.09.2019, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum total de 35.545,21 lei, din care 35.525,21 lei (TVA inclus), reprezentând onorariul executorului judecătoresc și 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (f. 180 vol. II).

La data de 10.09.2019, executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi asupra cotei de 1/3 din veniturile salariale și asupra disponibilităților bănești în lei și valută pe care debitoarea le are în conturile deschise la terții popriți, până la concurența sumelor de 2.455.312,50 lei, conform titlurilor, și 35.545, 21 lei, cheltuieli de executare silită (f. 141-179 vol. II).

La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis pe numele debitoarei o înștiințare privind declanșarea procedurii de executare silită, precum și înștiințarea privind măsura popririi (f. 139-140 vol. II).

La data de 11.09.2019, executorul judecătoresc a emis o somație imobiliară, prin care i-a pus în vedere debitoarei să se conformeze dispozițiilor încheierii de încuviințare a executării silite în termen de 15 zile, în caz contrar urmând a se proceda la urmărirea silită a imobilului situat în B., str. S. nr. , sector 1 (f. 138 vol. II).

Analizând cu prioritate cererea de renunțare la judecată a capătului de cerere privind constatarea nulității titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin, pentru viciul de consimțământ al erorii, și excepțiile invocate de intimată, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește cererea de renunțare la judecata capătului de cerere privind constatarea nulității titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin, pentru viciul de consimțământ al erorii, instanța constată că, potrivit art. 406 alin. 4 C.pr.civ., dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți.

Or, așa cum rezultă din notele de ședință depuse de intimată la data de 16.12.2020, aceasta a precizat în mod expres că nu este de acord să se ia act de renunțarea la judecata cererii.

Astfel, având în vedere că cererea de renunțare la judecata acestui capăt de cerere a fost depusă de contestatoare la data de 25.11.2020 (f. 54 vol. IV), ulterior primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate (15.07.2020), și opoziția expresă a intimatei, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 alin. 4 C.pr.civ., va respinge cererea de renunțare la judecata capătului de cerere privind constatarea nulității titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin, pentru viciul de consimțământ al erorii, ca neîntemeiată.

Referitor la excepția tardivității opoziției la executare, invocată de intimată, instanța reține că, potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012, în termen de 5 zile de la comunicarea somațiunii (care, conform art. 61, trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată), debitorul poate face contestație la executare.

În conformitate cu prevederile art. 63 din Legea nr. 58/1934, „în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitate a titlului, potrivit dispozițiilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19”.

Așadar, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, s-a modificat calea de atac prevăzută în legea specială pentru desființarea biletului la ordin, din „opoziție la executare” în „contestație la executare”, care se soluționează conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, care reprezintă legea generală, ținând cont și de derogările prevăzute de Legea nr. 58/1934, una dintre acestea fiind termenul de formulare a căii de atac (5 zile, în loc de 15 zile).

În cererea inițială, contestatoarea a menționat motive de nulitate a titlurilor executorii reprezentate de cele trei bilete la ordin, și anume faptul că nu și-a exprimat un consimțământ valabil la obligația cambială, acesta fiind afectat de viciul de consimțământ al erorii, că, în calitate de consumator, și-a asumat obligația cambială printr-o convenție nescrisă care nu a fost negociată cu creditorul bancar și care îi este net dezavantajoasă și că biletele la ordin, emise și predate în alb de împrumutat, au fost completate abuziv și nelegal de creditoare, însă a specificat în mod expres că acestea fac obiectul dosarului nr. 28042/299/2019, neînțelegând să învestească și prezenta instanță cu analizarea acestora, și că solicită doar anularea executării silite ca urmare a soluției de anulare a titlurilor executorii ce va fi pronunțată în respectivul dosar.

Ulterior pronunțării Sentinței civile nr. 8544/18.12.2019 de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 28042/299/2019, prin care contestația la executare întemeiată de contestatoare pe dispozițiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 a fost anulată ca netimbrată, la data de 06.02.2020, contestatoarea a formulat o nouă cerere modificatoare în prezentul dosar, prin care a extins criticile inițiale, invocând și nulitatea titlurilor executorii reprezentate de cele trei bilete la ordin, pentru cele trei motive expuse anterior. Or, toate aceste motive se subsumează contestației la executare prevăzute de legea specială, contestatoarea urmărind practic desființarea celor trei biletele la ordin în temeiul cărora s-a început executarea silită.

Prin urmare, în privința contestației la executare prevăzute de legea specială, contestatoarea trebuia să respecte termenul de 5 zile de la data comunicării somației nr. 6740/09.09.2019.

Așa cum rezultă din dovada de comunicare din dosarul de executare (f. 131 vol. I), somația nr. 6740/09.09.2019 a fost comunicată contestatoarei la data de 16.09.2019, astfel încât contestația la executare prevăzută de legea specială, formulată prin cererea modificatoare înregistrată la data de 06.02.2020, depusă la oficiul poștal la data de 05.02.2020 (f. 73 vol. II), a fost introdusă cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934.

Pentru motivele expuse, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației la executare prevăzute de legea specială, invocată de intimată, și, pe cale de consecință, va respinge contestația la executare prevăzută de legea specială, ca tardiv formulată.

Astfel, având în vedere că motivele referitoare la caracterul abuziv al clauzelor se subsumează, în opinia instanței, contestației la executare prevăzute de legea specială, instanța nu se va mai pronunța asupra excepției inadmisibilității, invocată de intimată, în privința acestui aspect.

Referitor la excepția tardivității contestației la executare de drept comun, invocată de intimată, instanța reține că, potrivit art. 715 alin. 1 C.pr.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. Contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă; cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi (...); debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.

Așa cum rezultă din dovada de comunicare din dosarul de executare (f. 131 vol. I), încheierea de încuviințare a executării silite și titlurile executorii au fost comunicate contestatoarei la data de 16.09.2019, astfel încât de la acest moment a început să curgă termenul de 15 zile, prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ., pentru formularea contestației la executare de drept comun, împotriva executării silite înseși.

Chiar dacă contestația la executare de drept comun nu a fost înregistrată la momentul trimiterii acesteia, ci ulterior, ca urmare a dispozițiilor din Sentința civilă nr. 8544/18.12.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 28042/299/2019, ceea ce este relevant în acest context este faptul că aceasta a fost depusă la oficiul poștal la data de 01.10.2019, astfel cum reiese din plicul atașat la dosar (f. 97 vol. I), întrucât, conform art. 183 alin. 1 C.pr.civ., actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal este socotit a fi făcut în termen.

Astfel, având în vedere că termenul de 15 zile, calculat conform art. 181 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., s-ar fi împlinit la data de 02.10.2019, instanța reține că partea contestatoare a formulat în termenul prevăzut de lege contestația la executare de drept comun.

Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția tardivității formulării contestației la executare de drept comun, invocată de intimată, ca neîntemeiată.

Analizând fondul contestației la executoare de drept comun prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 622 alin. 1 și 2 C.pr.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută astfel obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.

Conform art. 712 alin. 1 și 3 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.

Instanța constată că, prin cererea inițială, contestatoarea a invocat nelegalitatea executării silite pentru nerespectarea beneficiului de discuțiune prevăzut de art. 2294 alin. 1 C.civ. și nelegalitatea cheltuielilor de executare constând în onorariul executoriului judecătoresc.

În primul rând, instanța reține că executarea silită a început împotriva contestatoarei, în calitate de avalist, în temeiul Biletului la ordin seria PIRB3AG nr. 0138299, emis la data de 14.12.2017, scadent la data de 10.07.2018, Biletului la ordin seria PIRB3AG nr. 0138297, emis la data de 14.12.2017, scadent la data de 10.07.2018 și Biletului la ordin seria PIRB3AG nr. 0138298, emis la data de 14.12.2017, scadent la data de 10.07.2018, care, potrivit art. 640 C.pr.civ., constituie titluri executorii.

În ceea ce privește susținerile contestatoarei privind nerespectarea beneficiului de discuțiune, instanța reține că, potrivit art. 2.294 alin. 1 C.civ., fideiusorul convențional sau legal are facultatea de a cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a renunțat la acest beneficiu în mod expres.

Cu toate acestea, instanța ia în considerare atât prevederile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, în conformitate cu care „avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat”, cât și dispozițiile art. 52 din același act normativ, potrivit cărora „Trăgătorul, acceptantul, girantul și avalistul sunt ținuți solidar față de posesor. Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat. (...) Acțiunea pornită împotriva unuia din obligați nu împiedică urmărirea celorlalți, chiar dacă sunt posteriori aceluia împotriva căruia s-a procedat mai întâi”.

Din dispozițiile legale anterior enunțate reiese în mod clar că societatea creditoare are un drept de opțiune, în sensul de a se îndrepta doar împotriva societății debitoare, în speță Electrecord S.A. (emitentul biletelor la ordin), doar împotriva avalistului Andreescu Corneliea Jana sau împotriva amândurora pentru recuperarea creanței sale.

În speță, intimata a optat pentru recuperarea creanței atât de la societatea debitoare Electrecord S.A. (cu privire la care s-a deschis procedura insolvenței prin încheierea din data de 29.01.2018 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 47214/3/2017), solicitând înscrierea la masa credală a creanței în valoare de 2.304.685,87 lei, cât și de la avalist, contestatoarea din prezenta cauză, fapt permis de dispozițiile art. 52 din Legea nr. 58/1934.

Dispozițiile art. 2315 C.civ., invocate de contestatoare, nu sunt aplicabile în cauză, câtă vreme aceasta are calitatea de avalist, nu de fideiusor. Avalul este un act juridic prin care avalistul se obligă să garanteze obligația asumată de debitorul avalizat, obligația avalistului fiind o obligație independentă, cu caracter autonom, guvernată de regulile cambiale, nu de cele ale contractului de fideiusiune.

În ceea ce privește susținerile contestatoarei din cererea modificatoare depusă la data de 06.02.2020, privind lipsa caracterului cert și lichid al sumelor pentru care s-a început executarea silită împotriva sa, instanța constată că prin cererea inițială nu au fost formulate astfel de critici, Or, potrivit art. 713 alin. 3 C.pr.civ., „nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare”.

Astfel, în raport de data comunicării primului act de executare către contestatoare, 16.09.2019 și de faptul că pretinsa lipsă a caracterului cert și lichid al creanței a existat încă de la debutul declanșării executării silite, instanța apreciază că adăugarea acestui nou motiv de contestație la executare este inadmisibil față de prevederile art. 713 alin. 3 C.pr.civ., neputând fi analizat.

Referitor la faptul că, ulterior formulării contestației la executare din prezenta cauză, prin Sentința civilă nr. 3300 pronunțată la data de 14.09.2020 de Tribunalul București în dosarul nr. 47214/3/2017, s-a confirmat planul de reorganizare a debitorului Electrecord S.A., conform căruia aceasta trebuie să achite eșalonat creanța cu care intimata s-a înscris la masa credală, în valoare de 2.304.685,87 lei și că s-a efectuat deja o plată, în valoare de 60.000 lei la data de 22.09.2020, instanța apreciază că aceste împrejurări nu au nicio relevanță în soluționarea prezentei cauze, întrucât sunt ulterioare emiterii actelor de executare contestate în prezenta cauză, neputând constitui astfel o probă că, la data declanșării executării silite, valoarea creanței nu era de  2.455.312,50 lei.

În consecință, nici această critică nu este de natură să ducă la anularea executării silite.

Referitor la cheltuielile de executare silită, în conformitate cu prevederile art. 670 alin. 2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel.

De asemenea, conform art. 670 alin. 3 C.pr.civ., categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanşării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum şi alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. 

Dispozițiile art. 670 alin. 4 C.pr.civ. prevăd că sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 fiind aplicabile în mod corespunzător.

În consecință, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanţa de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheierea executorului judecătoresc au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale şi dacă nu sunt disproporţionate faţă de cuantumul creanţei şi volumul de muncă efectuată de cei implicaţi în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bunăvoie creanţa cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că partea creditoare poate efectua cheltuieli de executare exagerate, ştiind că le va recupera în temeiul art. 670 alin. 2 C.pr.civ..

Astfel, în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, contestat în prezenta cauză, instanța reține că sunt aplicabile prevederile art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti și ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, potrivit cărora, în cazul executării silite având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

Instanța constată că, prin încheierea din data de 10.09.2019, executorul judecătoresc și-a stabilit onorariul la valoarea maximală de 35.525,21 lei TVA inclus (29.853,12 lei + TVA de 5.672,09 lei), prin adunarea la suma de 6.300 lei a procentului de 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței (1% din 2.355.312,5 lei = 23.553,12 lei), la care s-a aplicat TVA.

Cu privire la taxa pe valoare adăugată, instanţa constată că aceasta nu este o taxă pe care executorul o reţine pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nefiind inclusă în cuantumul onorariului propriu-zis şi nefiind avută în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de dispozițiile legale anterior citate. Astfel, instanţa reține că această taxă se impută tot debitorului, şi anume persoanei care se face vinovată de declanşarea procedurii de executare silită, prin neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei stabilite în titlul executoriu.

Astfel, contrar alegațiilor contestatoarei, onorariul executorului judecătoresc a fost în mod legal stabilit, neputând fi reținută valoarea de aproximativ 15.000 lei, indicată de contestatoare fără nicio justificare în fapt și în drept.

Împrejurarea că executorul judecătoresc a menționat în cuprinsul încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare că sunt stabilite cheltuielile de executare până la acel moment procedural, nu înseamnă, în mod evident, că onorariul vizează actele de executare anterioare datei respective, acesta fiind determinat pentru întreaga procedură de executare silită. Or, având în vedere valoarea ridicată a debitului urmărit silit, se poate aprecia că durata procedurii va fi considerabilă.

Oricum, instanţa apreciază că nu poate interveni pentru a mări sau micşora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentând onorariul executorului (în măsura în care sunt respectate prevederile legale), având în vedere că legiuitorul a reglementat plafoane minimale şi maximale între care trebuie stabilit onorariul, oferind astfel protecţie debitorului. Astfel, onorariul executorului judecătoresc, calculat în conformitate cu dispoziţiile Ordinului nr. 2550/2006, nu poate fi considerat disproporţionat faţă de munca depusă de executor, întrucât textul de lege înlătură orice disproporţie vădită. Așadar, nu se poate considera că executorul judecătoresc nu a respectat criteriile impuse de art. 55 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

Pentru considerentele expuse, nefiind constat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, instanța va respinge contestația la executare de drept comun, ca neîntemeiată.

În privința cheltuielilor de judecată, dispozițiile art. 453 alin. 1 C.pr.civ. prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuielile de judecată.

Contestatoarea a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, în cuantum de 8.000 lei, însă față de soluția ce urmează a fi pronunțată și de lipsa unei culpe procesuale a intimatei, instanța va respinge această cerere, ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, intimata a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și a făcut dovada achitării sumei de 1.719,81 lei cu acest titlu, conform facturii nr. 582/16.03.2020 și extrasului de cont aferent.

Față de culpa procesuală a contestatoarei, fiind partea care a pierdut procesul, instanța o va obliga pe aceasta la plata către intimată a sumei de 1.719,81 lei, reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, sunt incidente prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Astfel, în raport de aceste dispoziții legale și de soluția ce urmează a fi pronunțată, de respingere a contestației la executare de drept comun, instanța va respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei, ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, contestatoarea a solicitat restituirea și a taxei judiciare de timbru în cuantum de 11.600 lei, în raport de faptul că a renunțat la capătul de cerere privind constatarea nulității titlurilor executorii pentru viciul de consimțământ al erorii.

Dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 80/2013, invocate de contestatoare în susținerea acestei cereri, nu sunt aplicabile, întrucât jumătate din taxa plătită se acordă doar când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât. Or, față de faptul că această cerere a fost depusă de contestatoare la data de 25.11.2020, este evident că acest moment procesual a fost cu mult depășit.

Conform art. 717 alin. 2 C.pr.civ., instanţa sesizată cu contestaţie la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa va obliga contestatoarea la plata către B.E.J.A. M. a sumei de 94,01 lei (f. 121-122 vol. II), reprezentând cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, către B.E.J.A. M. după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare