Anulare act – inexistenţa cauzei ilicite şi a fraudei la lege cu ocazia emiterii Dispoziţiei prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a restituit in natură a imobilului

INSTANŢA,

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 12.03.2009, sub nr. 5869/299/2009, reclamanta S.C. M.S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI – COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001, PRIN PRIMARUL GENERAL, şi S.H.C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 4816 din 21.11.2005, prin care în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a restituit în natură în proprietatea pârâtului S.H.C. cota de ½ din subsol, parter şi cota parte din mansarda imobilului situat în ....

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 16 februarie 2006, a fost notificată de către Administraţia Fondului Imobiliar, prin Adresa nr. 25002 din 2.03.2006, că prin Dispoziţia nr. 4816/21.11.2005, imobilul din ..., la parterul căruia societatea îşi are sediul social având deschis un magazin, în calitate de chiriaşi ai Primăriei Municipiului Bucureşti, a fost restituit în natură către pârât. A susţinut că au fost surprinşi de dispoziţia de restituire, întrucât pârâtul S.H.C. a pierdut toate procesele formulate împotriva foştilor chiriaşi, timp de doi ani neputând produce nicio dovadă că ar fi moştenitorul vreunui dintre foştii proprietari, respectiv G.C. şi G.S., aşa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare nr. 14670 din 6.06.1932. Reclamanta a invocat puterea de lucru judecat, deoarece prin Sentinţa civilă nr. 1719 din 11.03.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. ..., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1193/A din 11.06.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, în Dosarul nr. ..., a fost respinsă acţiunea pe excepţia lipsei calităţii procesuale active, cu motivarea corectă că dobânditorii imobilului au fost două persoane distincte, G.C. şi G.S., iar nu una singură (S.G.), cum a susţinut reclamantul, precum şi că acesta nu a dovedit nici măcar faptul că ar fi succesorul în drept al unuia din cei doi cumpărători, întrucât potrivit Certificatului de calitate de moştenitor nr. 125 din 28 noiembrie 2001, el este moştenitorul numitului S.G., persoană care nu se identifică prin nume cu niciunul din cei doi cumpărători. A menţionat că pârâtul a fost de rea-credinţă, întrucât a afirmat că singurul proprietar al imobilului este S.G., iar apoi că sunt doi proprietari, respectiv tatăl său G.S. şi unchiul său G.C.. A considerat că Primăria Municipiului Bucureşti a eliberat Dispoziţia nr. 4816 din 21.11.2005, cu toate că din Certificatul de calitate de moştenitor nr. 125 din 28.11.2001 nu rezultă fără echivoc că pârâtul S.H.C. ar fi succesorul de drept al vreunuia dintre cei doi cumpărători menţionaţi în actul de vânzare-cumpărare nr. 14670/06.06.1932 şi reconfirmaţi cu acelaşi nume în copie de pe procesul-verbal din dosarul nr. 74241/1940 emis de Comisia pentru înfiinţarea cărţilor funciare în Bucureşti, privind imobilul situat în .... A mai invocat şi alte „ciudăţenii” care ridică semne de întrebare asupra legalităţii şi temeinicie restituirii, întrucât s-a depus certificat de moştenitor prin care se arată că pârâtul ar fi moştenitor de pe urma lui S.G., în timp ce în actul de vânzare-cumpărare apar proprietarii G.C. şi G.S., în pregătirea dosarului de revendicare s-a folosit o declaraţie de notorietate dată de o singură persoană, respectiv procuristul pârâtului, iar în procesul-verbal de autentificare încheiat de Tribunalul Ilfov la data de 6.06.1932 se face menţiunea autentificării în trei exemplare, deşi în contractul de vânzare-cumpărare nr. 14670 din 6.06.1932 s-a menţionat că a fost întocmit în două exemplare.

Reclamanta a susţinut că Decizia nr. 4816/21.11.2005 a fost solicitată şi obţinută pentru o cauză ilicită, respectiv pentru a obţine ilegal titlu de proprietate asupra unei părţi dintr-un imobil asupra căruia pârâtul nu avea niciun drept, invocând prevederile art. 966 şi art. 968 Cod civil. Din alt punct de vedere, a arătat că frauda (falsul) are ca obiect înscrisul care este alterat sau creat în întregime şi constă în indiciul materialităţii actului, ca formă de atestare a unor fapte, care în realitate nu au existat. A menţionat că, încă din anul 2002, ocupă spaţiul de la parterul imobilului situat pe ..., în baza fişei de calcul nr. 3527/2002 emisă de S.C. R.V. S.A., care a fost preluat în administrare de P.M.B. – A.F.I., conform fişei de calcul nr. 1852 din 15.12.2003, fiind la zi cu plata chiriei, precum şi că a solicitat cumpărarea spaţiului în baza Legii nr. 550/2002 şi a realizat investiţii de mare amploare în imobilul respectiv.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 948, art. 960, art. 966 şi art. 1203 din Codul civil.

În dovedirea celor susţinute, reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri şi cu martori.

Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, fiind o cerere incidentă care priveşte cererea de restituire formulată de pârâtul S.H.C..

Prin cererea depusă la data de 16.02.2010 (fila 123), reclamanta a precizat că solicită anularea în întregime a Dispoziţiei nr. 4816/2005, deoarece a fost obţinută prin dol, precum şi că valoarea patrimonială generată de Dispoziţia nr. 4816/2005 este de 124.915 lei, conform adresei nr. 65/15.02.2010 emisă de S.C. F.C.C. S.R.L.

Pârâţii, deşi au fost legal citaţi, nu au formulat întâmpinare.

La data de 16.04.2009, pârâtul S.C.H. a formulat note scrise, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, faţă de prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire şi nu are niciun interes legitim protejat, ocupând abuziv un spaţiu comercial pentru care Primăria a refuzat încheierea unui contract de închiriere. De asemenea, pârâtul a susţinut că acţiunea reclamantei este repetarea unei acţiuni precedente similare, respinsă în mod irevocabil prin Sentinţa civilă nr. 1127 din 22.09.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă în Dosarul nr. 12440/3/2006, rămasă irevocabilă.

Prin Încheierea din 16.02.2010, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin Încheierea din 16.03.2010, instanţa a dispus unirea cu fondul cauzei a excepţiilor inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale active, invocate de către pârâtul S.H.C..

Prin Încheierea din 27.04.2010, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 5968/299/2008.

Judecarea cauzei a fost reluată ca urmare a cererii formulate de pârâtul S.C.H. la data de 5.06.2015, la care s-a ataşat Sentinţa civilă nr. 16228 din 24 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. …, rămasă definitivă prin Decizia nr. 843A/16.09.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a Civilă, şi irevocabilă prin Decizia nr. 400/27.03.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a Civilă.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind respinse probele cu înscrisuri suplimentare şi interogatoriul pârâţilor, solicitate de către reclamantă.

Analizând probele administrate în vederea soluţionării cererii de chemare în judecată, instanţa reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr. 4816 din 21.11.2005 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti (filele 263-264), s-a dispus restituirea, în natură, în proprietatea pârâtului S.H.C. a cotei de ½ din subsol, parter şi cota parte din mansarda ocupată cu contract de închiriere din imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, colţ cu ..., sector 1, format în totalitatea sa din construcţie tip A (S+P+3E+M), garaj, cota parte indiviză din părţile şi dependinţele de folosinţă comună, nefăcând obiectul restituirii apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995, cu cota de teren aferentă în suprafaţă de 47,75 m.p. De asemenea, cota de ½ din terenul în suprafaţă de 110 m.p. din suprafaţa totală de 158 m.p., care reprezintă teren aferent construcţiei ce se restituie şi liber curte, identificat conform planului topografic 1:500 ce face parte integrantă din dispoziţie, s-a atribuit în folosinţa specială a pârâtului, cu obligaţia respectării dreptului de acces pentru ceilalţi coproprietari.

Dispoziţia de restituire a fost emisă în urma notificării înregistrată la Primăria Municipiului Bucureşti sub nr. 10498 din 27 iunie 2001 (filele 290-294), comunicată prin intermediul Biroului Individual al Executorului Judecătoresc I.R. sub nr. 392/25.06.2001, prin care pârâtul S.H.C. a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în ..., sector 1, Bucureşti.

Pentru dovedirea calităţii de proprietar al imobilului, pârâtul a depus Actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, prin procesul-verbal nr. 14670 din 6 iunie 1932 (filele 307-310), prin care cumpărătorii G.C. şi G.S. au cumpărat de la vânzătorul T.D.T. imobilul situat în ..., colţ cu ..., cu tot terenul şi toate construcţiile aflate pe el. Identitatea cumpărătorilor a fost constatată prin martorii I. W. şi D G., avocaţi, astfel cum s-a menţionat în procesul-verbal de autentificare nr. 14670 din 6 iunie 1932.

Prin Actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia I, prin procesul-verbal nr. 7148 din 5 iunie 1948 (filele 298-299), vânzătorii G.C. şi G.S. au înstrăinat către cumpărătorul I.T. corpul vechi din imobilul situat în ..., din imobilul dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare autentic nr. 14670 din 6 iunie 1932.

Din nota privind istoricul adresei poştale nr. 5665/13.07.2005 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală, Serviciul Nomenclatură Urbană (fila 339) reiese că imobilul care în prezent poartă numărul 154 pe ..., a purtat următoarele adrese poştale: ... – la nivelul anului 1948, ... – până în anul 1963, ... – începând din anul 1963.

Din adresa nr. 1470 din 30 septembrie 1993 emisă de Consiliul Local al Municipiului Bucureşti (fila 287) şi din adresa nr. 2482/29.06.2001 emisă de S.C. „R.V.” S.A. (fila 305) reiese că imobilul din Bucureşti, ..., colţ cu ... (fost nr. 178) a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, poziţia 1317, 7012, proprietar C.G. – 8 ap. ..., S.G. – ....

Pentru justificarea calităţii de moştenitor al fostului proprietar, pârâtul S.H.C. a depus Certificatul de calitate de moştenitor nr. 125 din 28 noiembrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public I.T. (fila 295), prin care s-a constatat că de pe urma defunctului S.G., decedat la data de 20 ianuarie 1979, cu ultimul domiciliu în Fairfax – Virginia, S.U.A., a rămas moştenitor S.H.C., în calitate de fiu.

Conform Declaraţiei de notorietate dată de numitul V.S.I. şi autentificată de Biroul Notarului Public I.T. sub nr. 534 din 5 mai 2003 (fila 326), acesta i-a cunoscut în timpul cât au locuit în România, după refugierea lor din Turcia, pe soţii S.G. şi S.T., părinţii lui S.H.C., S.G. fiind trecut în diferite acte administrative, din cauza ortografierii şi apoi a românizării, cu următoarele nume: S.G., S.G. G.I., S.G.G., S.I.G., rectificat şi românizat în S.G..

De asemenea, s-a depus extras din registrul de naştere al Municipiului Bucureşti, Sector 1, nr. 64475 din 13.11.2001 (fila 296), din care rezultă că S.G.G. s-a născut la data de 15 mai 1889 în localitatea Cezaria din Turcia, naşterea sa fiind trecută în registrul stării civile nr. 9591 din 28.09.1950. În acest înscris se menţionează că prin decizia Comitetului provizoriu nr. 25436/1950 s-a rectificat numele din S.G.G. în acela de S.G., urmând a se numi S.G.

Din certificatul de călătorie nr. 005872 eliberat la data de 3 aprilie 1964 de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Populare Române (fila 281) reiese că acesta a fost eliberat pe numele S.G. (S.G.), născut la data de 15.05.1889 în Turcia. Din certificatul de căsătorie nr. 349327 din 14.04.1951 eliberat de Republica Populară Română (aflat în traducere în limba franceză la fila 279) reiese că tatăl autorului pârâtului a fost menţionat cu numele S.A.. Din certificatul de naştere nr. 889114 eliberat de Republica Populară Română (aflat în traducere în limba franceză la fila 278) reiese că părinţii pârâtului S.H.C. s-au numit S.G. şi S.T.. În extrasul de identitate eliberat Republica Liban pe numele S.H.C. (filele 276-277), prenumele tatălui pârâtului a fost menţionat ca fiind G..

Conform certificatului de deces nr. 79-001488 din 4 mai 2001 eliberat de Statul Virginia (fila 51, Vol. II), tatăl pârâtului S.H.C. este menţionat sub numele G. S., născut la data de 15 mai 1901 (corectată 15 mai 1889), fiul lui H. S. şi A.M., căsătorit cu T. S..

Anterior emiterii Dispoziţiei nr. 4816 din 21.11.2005, pârâtul S.H.C. a formulat în contradictoriu cu E.V., J.I., G.A., B.I., Municipiul Bucureşti şi S.C. R.V.. S.A. cerere prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare privind apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 în imobilul din ... colţ cu ..., sector 1. Această cerere a fost respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, prin Sentinţa civilă nr. 1719 din 11.03.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. ... (filele 16-18), rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1193 A din 11.06.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, în Dosarul nr. ... (filele 19-20). Această soluţie a fost motivată de faptul că reclamantul a făcut dovada că este unicul moştenitor al unei persoane numite G. S., care nu corespunde cu niciunul dintre foştii proprietari, nefăcând dovada că G. şi G. sunt aceeaşi persoană.

Spaţiul în suprafaţă de 45 m.p. situat la parterul imobilului din ..., sector 1, din care a fost restituită cota de ½ către pârâtul S.H.C., conform Dispoziţiei nr. 4816 din 21.11.2005 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, era folosit de către reclamanta S.C. M.S. S.R.L., conform fişei de calcul nr. 3527 din 9.09.2002 întocmită de S.C. R.V. S.A. (fila 28), contravaloarea dreptului de folosinţă fiind încasată de către Administraţia Fondului Imobiliar începând cu data de 1.12.2013, conform adresei nr. 3618/16.12.2003 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti (fila 30). Prin adeverinţa nr. 210/9.01.2009 (fila 32), Administraţia Fondului Imobiliar a confirmat că reclamanta, în calitate de utilizator al spaţiului din str. ..., sector 1, în baza fişei de calcul nr. 1852/2003, este la zi cu plata obligaţiilor contractuale. Prin fişa de calcul nr. 50/08.01.2010 întocmită de Primăria Municipiului Bucureşti (fila 144), s-a stabilit contravaloarea dreptului de folosinţă pentru spaţiul în suprafaţă totală de 22,5 m.p. ocupat de reclamantă.

Reclamanta a formulat cerere de cumpărare a spaţiului comercial situat în ..., sector 1, din adresa nr. P/4244/25.02.2010 emisă de Primăria Sectorului 1 Bucureşti (fila 163) reieşind că procedura de vânzare este suspendată de drept până la încheierea procedurilor de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001, conform art. 24 din Legea nr. 550/2002.

Anterior formulării cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului litigiu, reclamanta a formulat o acţiune similară de constatare a nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 4816/21.11.2005 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, aceasta fiind respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, prin Sentinţa civilă nr. 1127 din 22.09.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, în Dosarul nr. 12440/3/2006 (filele 73-75). În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamanta nu are calitatea de persoană care se pretinde îndreptăţită la restituirea imobilului, conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, precum şi că nu are calitatea de persoană interesată, neavând calitatea de proprietar al imobilului, nici pe aceea de chiriaş şi ocupând imobilul fără niciun titlu.

De asemenea, la data de 14.04.2008, reclamanta a formulat în contradictoriu cu pârâtul S.H.C. cererea de chemare în judecată înregistrată în Dosarul nr. 5968/299/2008, prin care a solicitat anularea certificatului de moştenitor nr. 125/28.11.2001 emis de Biroul Notarului Public I.T., a certificatului de moştenitor nr. 124/22.05.2006 emis de Biroul Notarilor Publici Asociaţi „B.” şi a declaraţiei de notorietate autentificată prin Încheierea nr. 534/05.05.2003 eliberată de Biroul Notarului Public I.T.. Această acţiune a fost respinsă ca fiind lipsită de interes, prin Sentinţa civilă nr. 16228 din 24 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (filele 26-29, Vol. II), rămasă definitivă şi irevocabilă.

Analizând situaţia de fapt reţinută în vederea soluţionării, cu prioritate, a excepţiei inadmisibilităţii cererii de constatare a nulităţii absolute, instanţa stabileşte că excepţia invocată de pârât este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu exclud posibilitatea formulării cererii de constatare a nulităţii absolute a dispoziţiei de restituire, pentru motivele de drept comun, de către alte persoane decât cele care se pretind îndreptăţite. Având în vedere că reclamanta invocă motive de nulitate absolută de drept comun, respectiv urmărirea unei cauze ilicite şi fraudarea legii cu prilejul emiterii Dispoziţiei nr. 4816/21.11.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, cererea de chemare în judecată este admisibilă.

Analizând situaţia de fapt reţinută în vederea soluţionării cu prioritate a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa stabileşte că, spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană interesată, aşadar de orice persoană care a fost prejudiciată de încheierea actului juridic pretins afectat de un motiv de nulitate absolută.

În speţă, reclamanta are calitatea de persoană interesată pentru a obţine anularea Dispoziţiei nr. 4816/21.11.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, întrucât în urma acesteia i-a fost afectat dreptul de folosinţă asupra spaţiului comercial situat la parterul imobilului din .... Astfel, conform fişei de calcul nr. 50/08.01.2010 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti (fila 144), suprafaţa totală folosită de reclamantă a fost redusă la 22,5 m.p., corespunzătoare cotei de ½ care a rămas în proprietatea unităţii administrativ teritoriale, faţă de suprafaţa de 45 m.p., folosită conform fişei de calcul nr. 3527 din 9.09.2002.

Susţinerile pârâtului în sensul că reclamanta ar fi fost un simplu tolerat în imobilul restituit sunt neîntemeiate, întrucât aceasta ocupă spaţiul comercial în baza unui contract în formă simplificată încheiat cu Municipiul Bucureşti, în conformitate cu Dispoziţia Primarului General nr. 888/2002, plătind o sumă lunară, la care se aplică cota de T.V.A., şi pentru întârzierea plăţii căreia au fost stabilite daune moratorii convenţionale de 0,2 % pe zi.

Astfel, reclamanta este persoană interesată în a obţine constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 4816/21.11.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, pentru a menţine situaţia de fapt anterioară emiterii actului juridic prin care cota de ½ a fost restituită pârâtului S.H.C., prin redobândirea dreptului de folosinţă asupra întregului spaţiu comercial în suprafaţă de 45 m.p. Interesul reclamantei este legitim, născut şi actual, personal şi direct, având în vedere că Primăria Municipiului Bucureşti asigură, în continuare, dreptul de folosinţă asupra diferenţei de 22,5 m.p., conform fişei de calcul nr. 50/08.01.2010.

Admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active prin Sentinţa civilă nr. 1127 din 22.09.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, în Dosarul nr. 12440/3/2006, respectiv a excepţiei lipsei de interes, prin Sentinţa civilă nr. 16228 din 24 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 5968./299/2008*, nu se impune cu putere de lucru judecat în prezentul litigiu, întrucât cererile anterioare formulate de reclamantă nu au fost soluţionate pe fond, nestatuându-se asupra raporturilor juridice dintre părţi. În prezenta cauză, reclamanta a reuşit să justifice calitatea sa de persoană interesată pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei de restituire, situaţia juridică fiind diferită de cea avută în vedere la pronunţarea hotărârilor judecătoreşti invocate de pârât.

Mai mult, nu există identitate de cauză între prezentul litigiu şi cel care a făcut obiectul Dosarului nr. 12440/3/2006, întrucât cererea respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive a fost formulată în procedura specială prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, obiectul cererii de chemare în judecată soluţionată în Dosarul nr. 5968./299/2008* este diferit de obiectul cererii de chemare în judecată înregistrată în prezentul dosar, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 Cod civil din 1864 pentru a se reţine existenţa autorităţii de lucru judecat.

În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtul S.H.C., stabilind că reclamanta S.C. M.S. S.R.L. are calitatea de persoană interesată pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 4816/21.11.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti.

Analizând situaţia de fapt reţinută în vederea soluţionării, pe fond, a cererii de chemare în judecată, instanţa stabileşte că aceasta este vădit neîntemeiată, neputându-se reţine existenţa cauzei ilicite sau a fraudei la lege cu privire la emiterea Dispoziţiei nr. 4816/21.11.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti.

Susţinerile reclamantei privind faptul că pârâtul S.H.C. a solicitat cu rea-credinţă restituirea imobilului, deşi cunoştea că nu are calitatea de persoană îndreptăţită, sunt contrazise de înscrisurile depuse la dosarul constituit la Primăria Municipiului Bucureşti, fiind în afara dubiului faptul că pârâtul are calitatea de moştenitor al unuia dintre foştii proprietari ai imobilului situat în ....

În primul rând, această calitate este dovedită de Certificatul de calitate de moştenitor nr. 125 din 28 noiembrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public I.T. (fila 295), în care se menţionează că pârâtul S.H.C. este unicul moştenitor al defunctului G. S.. Acest act juridic prin care a fost stabilită calitatea de moştenitor este prezumat ca fiind valabil, având în vedere că nu a fost admisă acţiunea în constatarea nulităţii absolute formulată de reclamantă în Dosarul nr. 5968./299/2008*.

Menţionarea numelui G. S. în certificatul de calitate de moştenitor este urmarea faptului că acesta a fost numele defunctului înscris în Certificatul de deces nr. 79-001488 din 4 mai 2001 eliberat de Statul Virginia.

Având în vedere că, în afară de anul naşterii înscris în certificatul de deces, celelalte date de identificare  ale tatălui pârâtului (ziua, luna şi locul naşterii, numele părinţilor şi al soţiei) corespund cu cele ale numitului S.G. din extrasul din registrul de naştere al Municipiului Bucureşti, Sector 1, nr. 64475 din 13.11.2001 (fila 296), din certificatul de călătorie nr. 005872 eliberat la data de 3 aprilie 1964 de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Populare Române (fila 281), din certificatul de căsătorie nr. 349327 din 14.04.1951 eliberat de Republica Populară Română (aflat în traducere în limba franceză la fila 279) şi din certificatul de naştere nr. 889114 eliberat de Republica Populară Română (aflat în traducere în limba franceză la fila 278), instanţa stabileşte că pârâtul a făcut dovada identităţii dintre G. S. şi S.G..

De asemenea, având în vedere menţiunile de pe extrasul din registrul de naştere al Municipiului Bucureşti, Sector 1, nr. 64475 din 13.11.2001 (fila 296), conform cărora, prin decizia Comitetului provizoriu nr. 25436/1950, s-a rectificat numele din S.G.G. în acela de S.G., urmând a se numi S.G., instanţa constată că unul dintre numele purtate de autorul pârâtului anterior rectificării a fost S.G.G..

Este adevărat că în Actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, prin procesul-verbal nr. 14670 din 6 iunie 1932 (filele 307-310), se menţionează numele cumpărătorilor ca fiind G.C. şi G.S.. Însă, din Actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia I, prin procesul-verbal nr. 7148 din 5 iunie 1948 (filele 298-299) reiese că persoana identificată cu numele G.S. în anul 1932 s-a denumit G.S., cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948, acesta corespunzând cu numele rectificat prin decizia Comitetului provizoriu nr. 25436/1950 în S.G..

Mai mult, identitatea dintre cumpărătorul menţionat sub numele G.S. în Actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, prin procesul-verbal nr. 14670 din 6 iunie 1932, şi tatăl pârâtului reiese cu evidenţă din adresa nr. 1470 din 30 septembrie 1993 emisă de Consiliul Local al Municipiului Bucureşti (fila 287) şi din adresa nr. 2482/29.06.2001 emisă de S.C. „R.V.” S.A. (fila 305), conform cărora trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în ..., s-a făcut pe numele S.G., care figurează la poziţia 7012 din anexa la Decretul nr. 92/1950. Având în vedere că, în anul 1950, tatăl pârâtului purta numele S.G., conform deciziei Comitetului provizoriu nr. 25436/1950, instanţa consideră că pârâtul a făcut dovada preluării imobilului de la autorul său.

Astfel, în conformitate cu art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în absenţa oricărei probe din care să rezulte că imobilul restituit s-a aflat în proprietatea altei persoane, instanţa consideră că tatăl pârâtului, menţionat la poziţia 7012 din anexa la Decretul nr. 92/1950, este presupus că deţinea imobilul sub nume de proprietar.

În concluzie, cu prilejul formulării notificării în urma căreia a fost emisă Dispoziţia nr. 4816/21.11.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, pe lângă Certificatul de calitate de moştenitor nr. 125 din 28 noiembrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public I.T., pârâtul S.H.C. a depus acte de stare civilă şi înscrisuri oficiale din care rezultă că tatăl său, decedat sub numele G. S., a folosit numele S.G., S.G.G., G.S., G.S., acesta fiind proprietarul cotei de ½ din imobilul situat în Bucureşti, ... (în prezent, nr. 154), sector 1, la data preluării abuzive în proprietatea statului, prin Decretul nr. 92/1950.

Faptul că prin Sentinţa civilă nr. 1719 din 11.03.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. ... (filele 16-18), rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1193 A din 11.06.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, în Dosarul nr. ... (filele 19-20), s-a constatat lipsa calităţii procesuale active a pârâtului S.H.C. de a solicita constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la alte apartamente din imobil nu face dovada lipsei calităţii de persoană îndreptăţită la restituire.

În acest sens, instanţa stabileşte că Sentinţa civilă nr. 1719 din 11.03.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. ... nu are putere de lucru judecat cu privire la situaţia de fapt dedusă judecăţii în prezenta cauză, întrucât soluţia a fost pronunţată fără a se intra în cercetarea fondului cauzei şi nu există identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 Cod civil din 1864 pentru a se reţine incidenţa autorităţii de lucru judecat.

Omisiunea pârâtului S.H.C. de a aduce probe suficiente pentru a dovedi faptul că autorul său G. S. a fost aceeaşi persoană cu S.G., în litigiul care a făcut obiectul Dosarului nr. ..., a fost sancţionată prin respingerea cererii de chemare în judecată pentru lipsa calităţii procesuale pasive, aceasta neînsemnând că moştenitorul fostului proprietar al imobilului preluat abuziv în proprietatea statului nu îşi poate dovedi calitatea de persoană îndreptăţită în procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate pot fi depuse până la data soluţionării notificării, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001.

În consecinţă, având în vedere că, până la soluţionarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, pârâtul S.H.C. a făcut dovada că este moştenitorul persoanei de la care a fost preluat abuziv imobilul situat în Bucureşti, ... (în prezent, nr. 154), sector 1, acesta nu a acţionat cu rea-credinţă şi nu a urmărit nicio cauză ilicită, Dispoziţia nr. 4816/21.11.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti fiind emisă cu respectarea prevederilor art. 966 şi art. 968 Cod civil din 1864.

Având în vedere că nici Certificatul de calitate de moştenitor nr. 125 din 28 noiembrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public I.T. şi nici celelalte înscrisuri depuse de către pârâtul S.H.C. pentru dovedirea calităţii sale de persoană îndreptăţită nu au fost constatate ca fiind false şi nu au fost desfiinţate, este neîntemeiată solicitarea reclamantei de anulare a dispoziţiei de restituire pentru nevalabilitatea înscrisurilor în baza cărora a fost emisă.

Invocarea de către reclamantă a fraudei la lege este vădit neîntemeiată, întrucât niciunul dintre pârâţi nu a uzat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 într-un alt scop decât cel pentru care a fost adoptată, Dispoziţia nr. 4816/21.11.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti fiind emisă pentru înlăturarea efectelor preluării abuzive, în temeiul Decretului nr. 92/1950, a imobilului care a aparţinut tatălui pârâtului S.H.C..

Faptul că persoanele care au întocmit actele care au stat la baza emiterii Dispoziţiei nr. 4816/21.11.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti ar fi cercetate penal într-o altă cauză nu prezintă nicio relevanţă asupra actului juridic analizat în prezentul dosar, reclamanta nefăcând dovada că ar fi formulat vreo plângere penală cu privire la activitatea comisiei şi nici cu privire la pretinsul fals în înscrisurile utilizate de pârâtul S.H.C.. Referirile reclamantei la modificarea raportului din dosarul nr. 3838 sunt străine de motivele de nulitate invocate, cu atât mai mult cu cât pretinsa modificare a fost în defavoarea persoanei îndreptăţite şi corespunde situaţiei juridice a imobilului care avea doi proprietari la data preluării abuzive în proprietatea statului.

De asemenea, invocarea de către reclamantă a unor „ciudăţenii” referitoare la numele autorului pârâtului sau la numărul de exemplare al actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1932 nu reprezintă motive de nulitate absolută şi sunt uşor explicabile prin lipsa unor documente de identificare pentru emigranţi, la momentul respectiv ambii cumpărători fiind identificaţi prin declaraţii de martori de către tribunalul care a realizat autentificarea contractului.

Susţinerile privind faptul că declaraţia de notorietate nu ar fi valabilă, întrucât a fost dată de o singură persoană, sunt vădit neîntemeiate, regula „testus unus testus nullus” neexistând în dreptul românesc contemporan. Respectiva declaraţie de notorietate este prezumată a fi valabilă şi corespunde realităţii, având în vedere că se coroborează cu actele de stare civilă şi cu înscrisurile oficiale depuse de pârâtul S.H.C..

Faptul că în certificatul de deces al autorului pârâtului ar fi fost menţionat greşit anul naşterii ca fiind 1901 în loc de 1889 nu reprezintă motiv de nulitate absolută a dispoziţiei atacate şi nu prezintă nicio relevanţă pentru valabilitatea acesteia, având în vedere că celelalte date de identificare sunt suficiente pentru stabilirea identităţii dintre G. S. şi S.G.. De asemenea, existenţa altor moştenitori ai defunctului G. S. (S.G.) nu priveşte valabilitatea dispoziţiei de restituire, ci pe cea a certificatului de calitate de moştenitor, putând fi invocată numai de pretinşii moştenitori.

Referirile reclamantei la identitatea dintre imobilul restituit şi imobilul preluat abuziv nu se circumscriu niciunui motiv de nulitate absolută. Oricum, aceste susţineri sunt neîntemeiate, având în vedere că imobilul restituit pârâtului S.H.C. a fost clar identificat prin planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate scara 1:500 (filele 238-240), amplasamentul fiind corespunzător cu cel menţionat în Actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, prin procesul-verbal nr. 14670 din 6 iunie 1932, în care se menţionează că imobilul cumpărat este situat în Bucureşti, ..., colţ cu .... Reclamanta nu a indicat un alt imobil care să respecte descrierea din actul de proprietate al autorului pârâtului, iar schimbarea adresei poştale rezultă din  nota privind istoricul adresei poştale nr. 5665/13.07.2005 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală, Serviciul Nomenclatură Urbană (fila 339).

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, constatând că Dispoziţia nr. 4816/21.11.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti a fost emisă cu respectarea art. 948 raportat la art. 966 şi art. 968 Cod civil, nefiind afectată de motivele de nulitate absolută invocate de către reclamantă, respectiv cauza ilicită sau frauda la lege.

În conformitate cu art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că pârâtul S.H.C. a solicitat recuperarea cheltuielilor de judecată, precum şi că întreaga culpă procesuală îi aparţine reclamantei, care a formulat o cerere de chemare în judecată vădit netemeinică, instanţa o va obliga pe reclamantă la plata către pârâtul S.H.C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei seria BAC nr. 36 din 4.04.2009 eliberată de Cabinet Individual Avocatură B.A.A.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul S.H.C..

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. M.S. S.R.L., cu sediul indicat în Bucureşti, ..., parter, sector 1, în contradictoriu cu pârâţii PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI – COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001, PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 291-293, sector 6, şi S.H.C., cu domiciliul ales în …

Obligă pe reclamantă la plata către pârâtul S.H.C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei seria BAC nr. 36 din 4.04.2009 eliberată de Cabinet Individual Avocatură B.A.A.C..

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15.09.2015.

Domenii speta

Spete similare