Pretenţii.

Sentinţă civilă 1384 din 28.01.2015


Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 12.05.2011 intre numita F.I.  în calitate de împrumutător si parata, în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de imprumut fara dobanda, obiectul acestuia constituindu-l suma de 11.666 lei, sumă ce urma a fi restituită până la 12.07.2011 (filele 20-26).

Ulterior, respectiv la data de 12.05.2014 intre reclamanta, in calitate de cesionar, si numita I.F., in calitate de cedent, s-a încheiat contractul de cesiune de creanta nr.602, avand ca obiect creanta in suma de 11.666 lei detinuta de catre cedent faţă de pârâtă (filele 18-19).

Cesiunea de creanta a fost notificata paratei la data de 26.05.2014 prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc I.F.L. (fila 17).

În ceea ce priveşte contractul de cesiune de creanţă, instanţa reţine că aceasta este cu titlu gratuit, întrucât nu s-a menţionat preţul cesiunii.

În aceste condiţii, sunt incidente prevederile art. 1567 al. 1 din Codul civil, potrivit cu care „Dacă cesiunea este cu titlu gratuit, dispoziţiile prezentei secţiuni se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de donaţie”.

Conform art. 1011 din Codul civil, „(1) Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute. 

(2) Nu sunt supuse dispoziţiei alin. (1) donaţiile indirecte, cele deghizate şi darurile manuale. 

(3) Bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie enumerate şi evaluate într-un înscris, chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei. 

(4) Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al părţilor, însoţit de tradiţiunea bunului”.

Or, instanţa reţine că respectivul contract de cesiune de creanţă nu a fost încheiat în formă autentică, astfel că este incidentă sancţiunea menţionată mai sus, respectiv nulitatea absolută.

Aşadar, faţă de motivele de fapt si de drept expuse mai sus, instanţa apreciază că acţiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, aceasta având la bază un contract de cesiune nul absolut, urmând a fi respinsă ca atare.

Totodată, instanţa va lua act de precizarea pârâtei, în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.