Pretenţii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 66/2012

Şedinţa publică de la 20 Februarie 2012

Obiectul cauzei:pretenţii

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă:

Constată că  prin cererea de chemare în judecată  înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 28.09.2011,  sub nr. 4614/109/2011, reclamanţii B.E. , B.G.L. , B.L.L. , B.O.L. , B.R.C. au solicitat în contradictoriu cu  pârâtul  BAROUL ARGES obligarea pârâtului să plătească  suma de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale către reclamanţi.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că  avocatul B.G. care este soţul şi tatăl  reclamanţilor a fost avocat în cadrul UNBR Structura Bota – Baroul din Bucureşti  începând cu data  de  20.07.2004 şi până la momentul decesului intervenit la data de 25.07.2011.

Reclamanţii mai arată că de la începutul activităţii sale ca avocat Baroul Argeş a început să îl reclame la toate organele de audienţă de pe raza jud.Argeş fiind cercetat penal  sub aspectul infracţiunilor prev.de art.215 , art.281 , art.289 , art.291 Cod penal susţinând că fiind avocat în UNBR Structura Bota nu are calitatea de avocat şi că prin fals şi uz de fals  exercită activitatea de avocat fără drept.

Se mai susţine că  s-au întocmit  la sesizarea Baroului Argeş două dosare de cercetare penală  respectiv dosarul nr.540/P/2006 şi dosarul nr.297/II/2/2006 iar rezoluţiile pronunţate  de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung au fost în sensul neînceperii urmăririi penale  potrivit art.10 lit.d Cod pr.penală.

Împotriva rezoluţiilor parchetului au fost formulate plângeri soluţionate de către instanţele de judecată care la rândul lor au fost respinse , astfel Judecătoria Câmpulung prin sentinţa penală nr.286/05.11.2010 a respins ca nefondată plângerea  formulată de Baroul Argeş împotriva rezoluţiei nr.994/P/2009 prin care s-a dispus  neînceperea urmăririi penale  pentru infracţiunea prev.de art.281 Cod penal, sentinţă rămasă definitivă prin decizia penală nr.15/R/2011 pronunţată de Tribunalul Argeş.

Se arată că pe fondul acestui stres psihic,  s-a produs decesul  autorului  B.G. iar în urma  autopsiei s-a stabilit că  a suferit datorită  acestor traume psihice la care a fost supus  şi care au culminat cu decesul acestuia.

În drept au fost invocate disp.art.991 -999 Cod civil.

La termenul de judecată din  07.11.2011  s-a depus o cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată,  prin care se solicită daune morale motivat de faptul că autorul B.G. pe toată perioada anilor 2006 – 2011 a fost discreditat, defăimat şi pus în situaţii deosebite jenante, prin care i s-a defăimat personalitatea  de către reprezentaţii legali ai Baroului Argeş astfel că daunele morale  pe care le solicită reclamanţii se referă şi la denigrările şi frustrările la care a fost supus în timpul vieţii sale autorul acestora.

La termenul de judecată din 09.01.2012,  apărătorul reclamanţilor arată că  pretenţiile solicitate de către reclamanţi  izvorăsc din pronunţarea hotărârilor penale  precizate în cererea de chemare în judecată şi din această perspectivă  cererea de chemare în judecată este scutită de taxă de timbru şi timbru judiciar.

Prin încheierea pronunţată  la termenul de judecată din 16.01.2012,  Tribunalul a procedat la respingerea  excepţiei netimbrării acţiunii ca neîntemeiată, pentru considerentele  arătate în acea încheiere, iar la termenul de judecată din  13.02.2012 s-a procedat la respingerea excepţiei  nulităţii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:

Instanţa este învestită cu  o acţiune în răspundere delictuală împotriva Baroului Argeş, fiind pretinse  despăgubiri civile  sub forma daunelor morale, motivat de faptul că  prin plângerile penale formulate împotriva autorului reclamanţilor de către pârâtul chemat în judecată,  plângeri urmate de anchetarea sa  de organele de poliţie,  parchet, apoi judecarea sa de către instanţa de judecată,  au contribuit la  degradarea psihică şi fizică a autorului,  i-a fost lezată onoarea şi demnitatea.

Temeiul de drept al cererii  îl reprezintă răspunderea civilă delictuală,  cererea fiind întemeiată pe disp.art.998, 999 Cod civil.

Răspunderea civilă delictuală,  este obligaţia unei persoane  de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală  sau , după caz,  prejudiciul pentru care este chemat să răspundă.

Pentru ca o persoană fizică sau juridică să răspundă pe temei delictual,  este necesară întrunirea cumulativă a  mai multor condiţii: un prejudiciu cauzat altei persoane, să se fi săvârşit o faptă cu caracter ilicit,  între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat să existe legătură de cauzalitate,  vinovăţia persoanei .

Tribunalul va considera că în cauză  nu sunt întrunite  condiţiile răspunderii civile delictuale pentru a se admite acţiunea.

Prejudiciul civil  înseamnă rezultatul dăunător de natură patrimonială sau nepatrimonială (în cauză),  efect al încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unor persoane. Fiind invocat în cauză  un prejudiciu moral aceasta presupune o atingere şi o încălcare a unor drepturi personale patrimoniale.

Prejudiciul moral constă într-o atingere adusă  acelor valori ale individului care-i definesc personalitatea.

În literatura juridică şi în practica judiciară,  s-au propus patru criterii  pentru admiterea cererii de despăgubiri  respectiv caracterul personal,  direct,  cert,  licit  al prejudiciilor invocate.

Dacă în privinţa reparaţiei unui prejudiciu patrimonial  dreptul la acţiune în daune  poate fi transmis pe calea moştenirii legale,  în ce priveşte dreptul la acţiunea  în daune  pentru repararea prejudiciului moral  , rezultat din vătămări aduse personalităţii morale,  cum se invocă în cauză,  transmisibilitatea succesorală  nu este admisibilă  iar potrivit motivelor de fapt ale cererii,  daunele morale pretinse,  sunt ca urmare a lezării drepturilor nepatrimoniale  ale defunctului, iar moştenitorii nu pot să pretindă în profitul lor personal preţul suferinţelor fizice sau psihice îndurate de autor.

Din punct de vedere al solicitării  prejudiciului reclamanţilor în calitate de victime indirecte ca urmare a  prejudiciului personal determinat de  plângerile penale  şi activitatea de judecată penală  pornită împotriva autorului acestora şi care în opinia acestora a culminat cu decesul autorului, în cauză nu s-a dovedit nicicum vreun astfel de prejudiciu astfel că  solicitarea este neîntemeiată urmând ca tribunalul să arate în continuare şi considerente suplimentare.

Prin rezoluţia nr.540/P/2006  a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de intimatul B.G. cercetat pentru infracţiunea prev.de art.215 Cod penal,  art.289 cod penal,  art.291 cod penal,  deoarece B.G. a acţionat în baza deciziilor prin care era recunoscut ca avocat  în cadrul Baroului Constituţional Român,  iar la momentul pronunţării rezoluţiei  nu se reţine săvârşirea infracţiunii  de exercitare a profesiei fără autorizaţie.

Litigiul penal s-a purtat între  Uniunea Naţională a Barourilor din România , persoană juridică distinctă de Baroul Argeş chemat în judecată în litigiul de faţă.

Baroul Argeş a formulat plângere împotriva  rezoluţiei nr.994/P/2009  soluţionată prin sentinţa penală  nr.286/05.11.2010 având în vedere că  profesia de avocat este exercitată  nu în cadrul legislativ reglementat de Legea 51/1995, B.G. nefiind un avocat  în tabelul component al UNBR, iar prin această rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prev.de art.281 cod penal.

Tribunalul nu poate reţine săvârşirea vreunei fapte ilicite de către pârât.

Aşa cum este definită în doctrină,  fapta ilicită  este orice faptă  prin care  încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane.

Referitor la condiţia faptei ilicite, nu se poate considera  că  prin sesizarea organelor de cercetare penală  sau a instanţelor de judecată de către pârât, în legătură cu  exercitarea profesiei de avocat de către autorul reclamanţilor,  s-a săvârşit vreo faptă ilicită care să determine  răspunderea delictuală a pârâtului chemat în judecată.

Astfel,  plângerea penală  formulată de către Baroul Argeş priveşte faptul că autorul B.G. nu ar exercita în mod legal profesia de avocat,  şi chiar cu consecinţa  neînceperii urmăririi penale faţă de acesta,  aceasta constituie o modalitate completă  de exercitare a dreptului de acces la o instanţă de judecată, este vorba de un drept constituţional, cât şi reglementat de CEDO.

Împrejurarea că  prin exercitarea unei plângeri penale nefinalizată cu condamnarea  autorului B.G. ,  nu se poate considera  că s-a săvârşit o faptă ilicită imputabilă pârâtului  şi aşa cum am spus şi anterior, aceasta face parte din exerciţiul normal al dreptului părţii de a se adresa organului de cercetare penală iar  activităţile de denigrare  invocate de către reclamanţi  ca urmare a acestor plângeri penale  precum şi cele adresate instanţei de judecată împotriva rezoluţiei parchetului amintită anterior,  nu pot fi considerate  acte de exercitare  abuzivă a drepturilor procesuale.

Celelalte acte de denigrare invocate prin cererea de chemare în judecată nu  s-au dovedit de către reclamanţi.

Cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului  au fost aduse  restrângeri sau prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane.

Or,  promovarea plângerii penale  şi formularea căilor de atac la instanţa de judecată reprezintă un exerciţiu normal al dreptului  iar exercitarea unui drept  este considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale  ci cu intenţia de a păgubi o persoană.

În litigiul de faţă instanţa de judecată nu are de stabilit  în ce măsură autorul B.G. a exercitat sau nu în mod legal  profesia de avocat, ci  în raport de motivele de fapt ale cererii în ce măsură  plângerea penală făcută de pârât  a  produs un prejudiciu nepatrimonial acesteia.

Tribunalul apreciază că  nu este întrunită nici condiţia  legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu  întrucât pe de o parte  dacă nu există faptă ilicită  nu poate exista nici legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi că decesul a fost provocat de manifestările litigioase ale pârâtului.

Pentru aceste considerente,  se va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată acţiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanţii B.E., B.G.L., B.L.L. , B.O.L. , B. R. C., împotriva pârâtului BAROUL ARGES  cu sediul în Piteşti  str.I.C.Brătianu nr.42 jud.Argeş.

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Februarie 2012

Domenii speta

Spete similare