Răspundere civilă delictuală

CIVIL – răspundere civilă delictuală

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1135

Şedinţa publică de la 2 decembrie 2015

Pe rol fiind, în pronunţare, soluţia în cauza civilă privind pe reclamantul SI, pe pârâţii DI şi SMCDA şi pe chemata în garanţie S.C. OVIG S.A., având ca obiect răspundere civilă delictuală.

Fondul cauzei a fost dezbătut în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2015, ocazie cu care susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând, constată:

Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2014 reclamantul SI i-a chemat în judecată pe pârâţii SMCDA şi DI – medic primar chirurgie generală în cadrul spitalului, solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 45.000 lei, din care 5000 lei daune materiale şi 40.000 lei daune morale, care se vor actualiza cu rata inflaţiei până la data plăţii efective. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că în ziua de 5 mai 2011, reclamantul a fost internat în SMCDA, având bilet de trimitere de la medicul de familie. În aceeaşi zi el suferise o plagă înţepată la  mâna dreaptă, fiind internat în spital până la 9 mai 2011. Medicul care l-a avut sub observaţie a fost pârâta DI, reclamantul susţinând că aceasta nu l-a lăsat să-i explice sumar ce s-a întâmplat, deşi el acuza atunci dureri foarte mari.Medicul nu a întocmit corect nici documentele de internare şi de tratament, precizând în biletul de ieşire din spital că intervenţia chirurgicală a fost făcută la mâna stângă. Până acum reclamantul şi-a căutat dreptatea şi la alte instituţii ale statului, însă nu a primit un rezultat favorabil.

În drept, s-au inovat dispoziţiile art. 998-999 şi 1003 C.civ. de la 1864.

Reclamantul a depus la dosar : biletul de ieşire din spital din 9 mai 2011, biletul de trimitere din 10 iunie 2011 emis de medicul de familie,  adeverinţa medicală din 29 august 2011 eliberată de medicul de familie, decizia nr. 7/5 martie 2012 emisă de Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor Argeş, rezoluţia din 4 mai 2012 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, adresa nr. 5563/27 decembrie 2012 a DSP Argeş, biletul de ieşire din spital eliberat la 25 iulie 2013, biletul de trimitere emis la 5 septembrie 2013 de către medicul de familie, răspunsul dat de DSP Argeş către reclamant la 15 aprilie 2013 şi răspunsul dat de Comisia de monitorizare şi competenţă pentru cazurile de malpraxis la 1 aprilie 2013 către DSP Argeş.

Prin încheierea de şedinţă din 3 martie 2014 cererea reclamantului a fost iniţial anulată de instanţă în procedura de regularizare reglementată de art. 200 C.pr.civ., deoarece acesta nu a certificat pentru conformitate cu originalul şi cu semnătura un set de pe înscrisurile depuse ca probe la dosar.

În urma formulării cererii de reexaminare, prin încheierea de şedinţă din 22 aprilie 2014 dată în dosarul nr. 9/216/2014/a1, instanţa a revenit asupra măsurii anulării şi procedura de judecată a continuat.

La data de 22 mai 2014 pârâtul SMCDA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiată.Acest pârât a arătat că reclamantul SI a fost internat în secţia Chirurgie, în perioada 5-9 mai 2011, fiind diagnosticat, investigat  şi tratat conform Foii de Observaţie Clinică Generală nr. 4251. Diagnosticul de trimitere a fost, aşa cum se poate observa din Foaia de Observaţie Clinică Generală: ,,Plaga înţepată mâna stângă”, iar diagnosticul la internare ,,Flegmon digitopalmar stâng”. Evoluţia sa fiind favorabilă, starea generală fiind bună, flegmonul redus, mâna stângă funcţională, i-a fost eliberată scrisoare medicală cu recomandarea de a se prezenta la 2-3 zile la control. La data de 26 iunie 2011 s-a prezentat la cabinetul medicului de familie, acuzând dureri la nivelul mâinii drepte, fiind trimis la Spital - Secţia Chirurgie. La data de 26 august 2011 s-a prezentat la cabinetul medicului de familie cu aceeaşi calcifiere intercarpiană la mâna dreaptă constată la consultul anterior. În datele de 27 septembrie 2011 şi 02 noiembrie 2011, cu aceleaşi simptome la mâna dreaptă, a fost trimis tot de medicul de familie la Secţia Chirurgie. În niciuna din datele de mai sus : 26 iunie 2011, 26 august 2011, 27 septembrie 2011, 02 noiembrie 2011, reclamantul SI nu s-a prezentat la SMCDA.

Din toate documentele anexate chiar de reclamant: Decizia nr. 7/ 5 martie 2012  a Comisiei de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor, Rezoluţia nr. 04 mai 2012 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, Adresa nr. 5563/21 decembrie 2012 a Direcţiei de Sănătate Publică Argeş, adresa nr. 17/01 aprilie 2013 emisă de Direcţia de  Sănătate Publică Argeş – Comisia de Monitorizare şi Competenţă Profesională pentru cazurile de Malpraxis, se observă că nu s-a constatat culpa medicală asupra d-nei dr. DI şi cu atât mai mult asupra SMCDA.

Titlul XV din Legea nr. 95/2006 reglementează răspunderea civilă a  personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, malpraxisul fiind definit la art. 642 al legii ca fiind ,,eroarea profesională săvârşită în exercitarea acutului medicale sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse medicale, sanitare şi farmaceutice”, în anumite condiţii aşa cum sunt enunţate  în art. 644 din lege:

,,(1) Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudicii în activitate de prevenţie, diagnostic sau tratament în situaţia în care acestea sunt consecinţa :

a) infecţiilor nesocomiale, cu excepţia cazului în care se dovedesc o cauză externă ce nu poate fi controlată de instituţie;

b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite  în mod abuziv, fără a fi reparate;

c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor  medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;

d) acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau  nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.”

De asemenea, potrivit art. 646 din Legea nr. 95/2006: ,,Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, substanţe medicamentoase şi materiale sanitare răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacienţilor în activitatea de prevenţie, diagnostic şi tratament, generate în mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor şi materiale sanitare, în perioada de garanţie/valabilitate, conform legislaţiei în vigoare”.

Reclamantul nu a dovedit niciuna din situaţiile enumerate, capabile să antreneze răspunderea civilă a SMCDA. SMCDA a respectat cu stricteţe aceste norme legale prevăzute de lege, astfel că situaţia prezentată de reclamant nu se datorează încălcării unor astfel de norme.

Spitalul a mai susţinut că nu poate avea calitatea de comitent în raporturile sale cu medicul DI, deoarece medicul îşi exercită în mod liber şi independent profesia şi decide singur cu privire la activitatea sa medicală, neexistând un raport de prepuşenie între cei doi pârâţi.

Reclamantul, oricum, nu şi-a dovedit nici acele daune materiale şi nici pe cele morale, suma solicitată de acesta fiind exorbitantă şi având natura unor venituri nejustificate.

Pârâtul spital a depus la dosar: autorizaţia de funcţionare a unităţii  de asigurare de răspundere civilă a spitalului pentru anul 2011 şi foaia de observaţie clinică generală nr. 4251 privind pe reclamant.

Acelaşi pârât a formulat şi o cerere de chemare în garanţie a asigurătorului BCRAVIG SA Bucureşti şi a sucursalei acestuia din Curtea de Argeş, solicitând ca în cazul în care reclamantului i s-ar admite acţiunea, chematul în garanţie să fie obligat la plata despăgubirilor acordate.

În motivarea cererii de chemare în garanţie s-a arătat că pentru anul 2011 asigurătorul a încheiat cu angajatorul SMCDA poliţa de asigurare de răspundere civilă nr. AG 14b0089. Potrivit art. 2223 C.civ. şi Legii 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

În drept, s-au invocat depoziţiile art. 72-74 C.pr.civ., şi Legea 136/1995.

La data de 23 mai 2014 a formulat întâmpinare şi pârâta DI,  prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiată. S-a susţinut că nu sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce o priveşte, deoarece în calitate de medic a acţionat în conformitate cu pregătirea standard a unui medic ,,etalon”, manifestând o conduită rezonabilă în tratarea reclamantului. SI a fost tratat de o afecţiune la mâna stângă, conform biletului de trimitere de la medicul de familie, pârâta confirmând diagnosticul de plagă înţepată la această mână. Starea de sănătate a reclamantului s-a ameliorat şi el a fost externat din spital la 9 mai 2011 cu recomandarea de a reveni la control peste 2-3 zile. Reclamantul încercă să creeze acum o confuzie voită în faţa autorităţilor, susţinând că avea probleme la mâna dreaptă, ceea ce nu este real. Actele medicale care atestă o afecţiune la mâna dreaptă sunt emise după internarea în spital din luna mai 2011 a acestuia, el neprezentându-se niciodată la medicul DI cu astfel de afecţiuni. Starea de fapt a fost constatată şi de Colegiul Medicilor Argeş, care a decis că actele medicale sunt corecte şi nu există vreo culpă medicală în tratarea reclamantului.

Reclamantul a formulat un răspuns la cele două întâmpinări ale pârâţilor, susţinând că aceştia nu au dreptate, că a fost tratat la mâna dreaptă prin intervenţia pârâtei DI, agravându-i-se starea de sănătate. Deşi documentele medicale au fost întocmite pentru mâna stângă, intervenţia s-a făcut la mâna dreaptă. La membrul superior stâng reclamantul susţine că nu avea probleme de sănătate şi deci nu era posibil  să fie tratat la această mână.

La data de 26 iunie 2014 asigurătorul OVIG SA Bucureşti a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanţie, invocând în principal excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al SMCDA şi, pe cale de consecinţă, respingerea ca prescrisă a cererii de chemare în garanţie. S-a susţinut că dreptul la despăgubire s-a născut la data producerii evenimentului asigurat - 5-9 mai 2011 şi termenul de prescripţie a acţiunii în despăgubiri este de 2 ani conform art. 3 alin. 2 din Decretul 167/1958. Asigurătorul a susţinut că în anul 2012, în urma fuziunii, fosta BCRAVIG SA a devenit OVIG SA.

Pe fondul litigiului, asigurătorul a arătat că a încheiat cu SMCDA,  la data de 20 decembrie 2010, poliţa seria RC nr. AG 14b0089 prin care se asigură răspunderea civilă profesională a  furnizorului de servicii medicale. În speţă, nu sunt întrunite elementele acestei răspunderi potrivit contractului, deoarece reclamantul nu a făcut dovada faptei ilicite săvârşite din culpa spitalului şi nici a prejudiciului cauzat de această unitate. Mai mult decât atât, asiguratul nu a notificat asigurătorul în termenul de 48 ore la care se referă art. 6 pct. 1 din Convenţia de asigurare, asigurătorul luând la cunoştinţă despre existenţa cererii de despăgubire abia la 29 mai 2014,  când a primit citaţia de la instanţă pentru acest proces.

S-a anexat la întâmpinare fuziunea dintre cele două societăţi de asigurare dispusă prin încheierea nr. 108/27 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă în dosarul 12941/3/2012. Asigurătorul  a solicitat şi cheltuieli de judecată.

Pârâtul SMCDA a formulat răspuns la întâmpinarea asigurătorului, susţinând că excepţia prescripţiei ridicată de acesta este neîntemeiată, fiind pe tărâmul răspunderii civile delictuale cu privire la care termenul de prescripţie este cel general de 3 ani, care începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea, aşa cum se prevede în art. 8 din Decretul 167/1958. Spitalul nu avea cum să înştiinţeze asigurătorul despre eventuala pagubă, aceasta nefiind cunoscută decât după ce reclamantul a formulat prezenta cerere de chemare în judecată şi instanţa ar aprecia că ea este întemeiată.

Reclamantul a formulat şi el răspuns la întâmpinarea asigurătorului, precizând că cererea de chemare în garanţie ar fi admisibilă în situaţia în care instanţa i-ar da lui câştig de cauză.

Instanţa a fixat după toate acestea termen de judecată şi a dispus citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din 23 septembrie 2014 a fost respinsă că neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului de a formula cererea de chemare în garanţie, cu motivarea acolo arătată.

În cursul judecăţii s-au luat interogatorii reclamantului şi celor doi pârâţi şi s-a efectuat o expertiză medico-legală de către SML Argeş,  răspunzându-se la obiectivele propuse de reclamant şi stabilite prin încheierea de şedinţă din 13 ianuarie 2015.

S-au depus şi concluzii scrise de către reclamant şi de către pârâta DI.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul SI, în vârstă de 58 ani la acel moment, s-a prezentat în  ziua de 5 mai 2011 la cabinetul medicului de familie PO din comuna B, stabilindu-i-se diagnosticul prezumtiv de ,,plagă înţepată mâna stângă”, motiv pentru are i s-a eliberat biletul de trimitere nr. 2294926 (fila 69).

Pacientul s-a prezentat la secţia Chirurgie a SMCDA la data de 5 mai 2011, fiind preluat de medicul DI pentru investigaţii.

A fost internat în spital în perioada 5-9 mai 2011, stabilindu-i-se la internare că are un flegmon digito-palmar  cu punct de plecare palma stângă. S-a practicat debridare locală, pansamente şi s-a administrat tratament cu antibiotice (penicilină).

Întrucât evoluţia a fost favorabilă, starea generală a pacientului fiind bună, flegmonul redus, mâna stângă funcţională, s-a decis externarea sa,  cu recomandarea de a se prezenta la control după 2-3 zile.

După această internare, la data de 10 iunie 2011, reclamantul s-a prezentat din nou la cabinetul medicului de familie PO din comuna B, stabilindu-i-se diagnosticul prezumtiv ,,sechele postleziune traumatic prin înţepare mâna dreaptă” (aşchii lemn). I s-a eliberat biletul de trimitere nr. 4304114 către specialitatea ,,Chirurgie”, în vederea efectuării unui examen de specialitate (fila 7).

La data de 5 septembrie 2013 pacientul s-a prezentat din nou la acelaşi medic de familie cu diagnosticul prezumtiv ,,sechele algice postfractură falangă distală mână dreaptă”, eliberându-i-se atunci un alt bilet de trimitere către specialitatea ,,Chirurgie plastică” pentru un examen de specialitate.

La data de 22 iulie 2013 reclamantul s-a prezentat din nou la SMCDA, unde a fost internat în perioada 22-25 iulie 2013 în secţia ,,Medicină internă” şi tratat de medicul PV. El a fost internat pentru vertij, tulburări de vedere, dureri la palma dreaptă, iar la externare starea lui s-a ameliorat (fila 32).

Pacientul a mai revenit la cabinetul medicului de familie şi în zilele de 26 august 2011, 27 septembrie 2011 şi 2 noiembrie 2011, acuzând dureri la nivelul mâinii drepte, fiind de fiecare dată trimis la secţia de ,,Chirurgie”, reţinându-se că prezenta o calcifiere intercarpiană la acea mână.

Pentru tratarea afecţiunii de la mâna dreaptă, pacientului i s-a aplicat un tratament conservator, el prezentând un chist seros faţă dorsală post traumatic (fila 36).

Aşadar, din actele medicale prezentate de reclamant şi analizate şi de Comisia de disciplină din cadrul Colegiului Medicilor Argeş rezultă că iniţial, la 5 mai 2011, acesta a avut o problemă de sănătate la nivelul mâinii stângi, pentru care a fost internat la spital şi tratat de medicul DI.

Afecţiunea de la mâna dreaptă la care se referă SI în cererea sa şi despre care susţine că a fost confundată de medici cu cea de la mâna stângă s-a constatat ulterior internării în spital din luna mai 2011, respectiv începând cu luna iunie 2011. Această afecţiune la mâna dreaptă nu este consecinţa investigaţiilor şi a tratamentului făcute de pârâta DI după constatările afecţiunii de la mâna stângă.

 Aşa cum s-a constatat şi de către Colegiul Medicilor Argeş prin Decizia nr. 7/5 martie 2012 a Comisiei de disciplină, precum şi de către Comisia de  monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Argeş, actul medico-chirurgical făcut de DI a fost corect şi nu există leziuni sechelare sau impotenţă funcţională la mâna stângă a reclamantului (filele 98-102).

Aceleaşi constatări şi concluzii au fost stabilite şi prin raportul de expertiză medico-legală nr. 183/A4 întocmit de Serviciul medico-legal Argeş (filele 218-220).

În acest raport s-a mai precizat că reclamantul a fost trimis la un examen de Chirurgie plastică la 27 iulie 2015 şi a refuzat examinarea, în sensul că nu a dorit să se supună solicitărilor concrete ale medicilor pentru a se putea observa cu certitudine starea sa de sănătate de la nivelul membrelor superioare.

În raport de cele ce precedă, cum reclamantul nu a reuşit să facă dovada întrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale a celor doi pârâţi, aşa cum se prevede în  art. 998-999 C.civ. de la 1864, aplicabil în speţă, demersul său judiciar urmează a fi respins ca nefondat.

Pe cale de consecinţă, ţinând seama de soluţia dată cu privire la cererea principală a reclamantului, în baza art. 74 C.pr.civ., va fi respinsă şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul SMCDA împotriva asigurătorului OVIG SA, ca fiind rămasă fără obiect.

În baza art. 451-455 C.pr.civ., reclamantul fiind în culpă procesuală prin declanşarea acestui litigiu judiciar, va fi obligat să-i plătească suma de 1984 lei cheltuieli de judecată chematei în garanţie.

Cei doi pârâţi nu şi-au dovedit cheltuielile de judecată, astfel că acestea nu se pot acorda.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SI împotriva pârâţilor SMCDA.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul SMCDA împotriva chematei în garanţie OVIG S.A.

Obligă pe reclamant la plata sumei de 1.984 lei cheltuieli de judecată către chemata în garanţie.

Respinge cererea pârâtei DI de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către aceasta.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeş.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 decembrie 2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

MMBVRI

Domenii speta

Spete similare