Funcţionari publici. Stabilirea vechimii în muncă şi, în consecinţă, a gradaţiilor în favoarea cadrelor militare, prin luarea în considerare a perioadei de studii la Academia de Poliţie ,,Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti

Legea nr. 284/2010, art. 3, art. 11 alin. (1) şi alin. (5) din Secţiunea a II-a a capitolului II Anexa VII

Momentul – limită iniţial pentru luarea în calcul a duratei studiilor în cadrul unei instituţii militare de învăţământ, în vederea acordării de gradaţii, este reprezentat de data obţinerii gradului militar. În consecinţă, ceea ce prezintă relevanţă în cauză este data la care intimaţii au obţinut gradul militar, respectiv dacă acest moment se situează anterior începerii studiilor în cadrul Academiei de Poliţie sau în timpul desfăşurării acestora, întrucât doar în cazul incidenţei uneia dintre cele două ipoteze intimaţii sunt îndreptăţiţi la luarea în calcul a duratei studiilor pentru stabilirea gradaţiilor.

În speţă, însă, intimaţii – reclamanţi şi intimaţii – intervenienţi nu au obţinut, anterior datei începerii studiilor în cadrul Academiei de Poliţie şi nici pe parcursul perioadei de studiu, un grad militar conform procedurii acordării gradelor militare şi înaintării în grad reglementate de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 80/1995, astfel că aceştia nu pot invoca discriminarea salarială în privinţa modalităţii de acordare a gradaţiilor în raport cu cadrele militare care au obţinut, anterior începerii studiilor în cadrul Academiei de Poliţie, un grad militar.

Prin sentinţa civilă nr. 1446/CA/21.11.2018 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean I. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul la recalcularea şi acordarea gradaţiei corespunzătoare vechimii în muncă/serviciu prin luarea în considerare şi a perioadei de studii la Academia de Poliţie ,,Al. I. Cuza” Bucureşti şi a fost obligat pârâtul la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite, corespunzătoare gradaţiei stabilită prin luarea în considerare şi a vechimii în muncă/serviciu aferentă perioadei de studii în cadrul instituţiei de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională, şi cele efectiv încasate începând cu data de 25.10.2014, defalcat pe fiecare lună, sume actualizate cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă, precum şi la plata dobânzii legale calculată de la data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective.

Prin dispoziţiile aceleiaşi sentinţe civile a fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii J., K. şi L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean I. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul la recalcularea şi acordarea gradaţiei corespunzătoare vechimii în muncă/serviciu prin luarea în considerare şi a perioadei de studii în instituţiile militare de învăţământ, din sistemul de apărare şi securitate naţională şi a fost obligat pârâtul la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite, corespunzătoare gradaţiei stabilită prin luarea în considerare şi a vechimii în muncă/serviciu aferentă perioadei de studii în cadrul instituţiei militare de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională, şi cele efectiv încasate începând cu data de 8.03.2015, defalcat pe fiecare lună, sume actualizate cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă, precum şi la plata dobânzii legale calculată de la data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean I. a declarat – în termenul legal - recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii formulate.

În motivarea cererii de recurs formulate, recurentul – pârât a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală prin prisma motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă. Textul de lege pe care instanţa de judecată l-a reţinut ca temei legal pentru stabilirea drepturilor reclamanţilor şi intervenienţilor doar asimilează vechimii în muncă perioada cât reclamanţii au fost elevi ai şcolii militare, însă nu prevede că s-ar lua în calcul la acordarea gradaţiilor. Prevederile art. 3 alin. (6) din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare nu fac altceva decât să asimileze vechimii în muncă perioada în care reclamanţii au fost studenţi ai şcolii militare, fără a stabili însă că această vechime trebuie luată în calcul la stabilirea gradaţiilor, vechimea în serviciu fiind luată în considerare cu ocazia ieşirii la pensie (art. 3 lit. E pct. 3 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat). Ca atare, în lipsa unei trimiteri exprese, prevederile Legii nr. 284/2010 care au stabilit salarizarea reclamanţilor nu se pot completa cu cele ale Legii nr. 446/2006.

A mai susţinut recurentul – pârât că, prin folosirea criteriilor de interpretare logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) teza a II-a din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea – cadru nr. 284/2010 rezultă că perioada de timp corespunzătoare studiului în cadrul unei instituţii militare de învăţământ se ia în calcul la stabilirea gradaţiei, cu condiţia ca, la debutul perioadei de studiu, personalul militar, vizat de norma analizată, să fie titularul unui grad militar sau să obţină gradul militar pe parcursul perioadei de studiu, în condiţiile legii. Momentul care marchează începutul curgerii termenului pentru acordarea de gradaţii, cu luarea în calcul a perioadei de timp aferente efectuării studiilor în cadrul instituţiei militare de învăţământ este reprezentat de data acordării gradului militar. Dreptul pretins de reclamanţi şi de intervenienţi nu poate fi recunoscut, întrucât calitatea de student la instituţia militară de învăţământ superior nu conferă şi grad militar, deoarece acesta se acordă în condiţiile unei reglementări specifice (cuprinse în Legea nr. 80/1995) prin ordin al ministrului apărării naţionale (în speţa de faţă prin ordin al ministrului afacerilor interne) sau, după caz, prin ordin al comandanţilor stabiliţi de acesta.

Recurentul – pârât a invocat, de asemenea, Decizia nr. 21/24.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a susţinut că angajatorul a acordat corect gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă conform actelor normative menţionate.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29  alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 din Codul muncii.

Intimaţii – reclamanţi A., B., C., D., E., F., G. şi H., precum şi intimaţii – intervenienţi J., K. şi L. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat şi menţinerea soluţiei pronunţate de Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 1446/21.11.2018 ca legală şi temeinică.

Intimaţii – reclamanţi au invocat punctul 83 din considerentele Deciziei nr. 21/24.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi au arătat că, la promovarea anului I de studii, în instituţia militară de învăţământ au obţinut gradul militar de fruntaş, urmare şi a faptului că au îndeplinit stagiul militar obligatoriu de 1 an. Mai mult decât atât, potrivit art. 9 din H.G. nr. 137/1991, candidaţii admişi la Academia de Poliţie sunt consideraţi încorporaţi, fiind asimilaţi militarilor.

Intimaţii – reclamanţi au mai invocat dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, abrogată prin Legea nr. 446/2006, art. 3 alin. (3) şi art. 3 alin. (6) din Legea nr. 446/2006 şi au susţinut că raporturile lor de serviciu sunt reglementate de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, întrucât au avut calitatea de militar, calitate distinctă de cea de funcţionar public cu statut special, respectiv poliţist ale cărui raporturi de serviciu sunt reglementate de Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, aşa cum corect a constatat Curtea de Apel Braşov prin 6 soluţii definitive pronunţate după publicarea Deciziei nr. 35/2017 a ICCJ. În temeiul dispoziţiilor art. 11 din Anexa IV la Legea – cadru nr. 330/2009 şi art. 11 din Anexa VII la Legea – cadru nr. 284/2010, de la data intrării în vigoare a Legii – cadru nr. 284/2010, angajatorul trebuia să ia în considerare, la calculul gradaţiei şi perioada în care intimaţii au urmat cursurile şcolii militare – arma jandarmi. Mai mult decât atât, prin Legea – cadru nr. 284/2010, a fost introdusă teza a II-a a alin. (1)1 şi au arătat că, pe întreaga perioadă, din cadrul şcolii militare de jandarmi, au purtat uniformă militară şi le-au fost acordate grade militare (gradul de fruntaş, caporal şi sergent), fiind obligaţi să poarte pe uniformă însemnele gradului militar deţinut. În acest sens, intimaţii au invocat punctul 39 din considerentele Deciziei nr. 35/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În drept intimaţii au invocat Codul de procedură civilă, Legea nr. 138/1999, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 446/2006.

Părţile nu au solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentul – pârât Inspectoratul de Jandarmi Judeţean I., Curtea reţine următoarele:

Criticile aduse de recurentul – pârât sentinţei civile nr. 1446/CA/21.11.2018 a Tribunalului Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, motiv de casare care este fondat.

În ceea ce privește îndreptățirea intimaţilor – reclamanţi şi a intimaţilor – intervenienţi, în calitate de cadre militare, angajaţi ai Inspectoratului de Jandarmi Judeţean I. şi absolvenți ai Academiei de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza” din București, de a beneficia de acordarea gradației corespunzătoare vechimii în muncă/serviciu prin luarea în considerare a perioadei de studii finalizată prin absolvirea Academiei de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”, Curtea reține că, potrivit art. 3 din secţiunea a II-a a capitolului II din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, „Personalul militar are dreptul la soldă lunară”, iar “Solda lunară se compune din solda funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale” ; la rândul său, “Solda funcţiei de bază este formată din solda de funcţie, solda de grad, gradaţii şi, după caz, solda de comandă”.

În mod concret, modalitatea de stabilire a gradațiilor pentru cadrele militare este reglementată de dispozițiile art. 11 alin. (1) din secţiunea a II-a a capitolului II din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, text de lege potrivit căruia „În raport cu timpul servit în calitate de personal militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la 1-7 gradaţii, care se acordă din 3 în 3 ani. Intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ se ia în calcul la stabilirea de gradaţii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (5) din secţiunea a II-a a capitolului II din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, ”Prevederile alin. (3) şi 4 se aplică şi absolvenţilor instituţiilor militare de învăţământ pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituţii”.

Așadar, potrivit dispozițiilor Anexei VII a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la stabilirea vechimii în serviciu în raport cu care se stabilesc gradațiile de care beneficiază personalul militar, se ia în calcul vechimea între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ, precum și vechimea în serviciu avută până la data intrării în instituția de învățământ, fiind așadar lipsite de suport, din perspectiva dispozițiilor exprese ale Legii nr. 284/2010, pretențiile intimaţilor privind stabilirea vechimii în muncă și, în consecință, a gradațiilor, prin luarea în considerare și a perioadei în care aceștia au urmat cursurile Academiei de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza” București, indiferent de data obţinerii gradului militar.

Decizia nr. 35/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 757/22.09.2017, se referă la o altă categorie de funcţionari publici cu statut special, cea a poliţiştilor, iar paragraful 39 al considerentelor acestei decizii, invocat de către intimaţi, nu este de natură să ofere o interpretare diferită dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din anexa VII la Legea – cadru nr. 284/2010, ci doar reiau prevederile acestui text de lege, arătându-se că „Atunci când legiuitorul a intenţionat să ia în calcul perioada studiilor la stabilirea gradaţiilor a prevăzut în mod expres acest lucru - în alin. (1) al art. 11 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 arătându-se, pentru prima dată, că intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ se ia în calcul la stabilirea de gradaţii”.

În mod expres s-a arătat în acest sens, în considerentele Deciziei nr. 21/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (paragrafele 91 şi 92) că “Referirea din conţinutul acestei decizii (paragraful 39) la faptul că legiuitorul a prevăzut, prin dispoziţiile art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, că se ia în calcul perioada studiilor la stabilirea gradaţiilor, prevăzând acest lucru în mod expres, nu reprezintă o dezlegare în sens contrar a situaţiei duratei studiilor militarilor. Aceasta întrucât, pe de o parte, nu reprezentase obiect al sesizării pentru a i se da dezlegare pe calea hotărârii prealabile, iar, pe de altă parte, menţiunea respectivă este făcută prin simpla trimitere la textul legal, fără o analiză a conţinutului acestuia”.

Astfel, interpretarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din secţiunea a II-a a capitolului II din anexa VII la Legea – cadru nr. 284/2010, pentru categoria profesională a personalului militar (cum este şi cazul intimaţilor din prezenta cauză, care au calitatea de personal militar din cadrul Jandarmeriei Române) a fost realizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 21/2019, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 872/29.10.2019, prin care s-a statuat că „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ se ia în calcul la stabilirea de gradaţii, în măsura în care, anterior începerii studiilor sau în timpul desfăşurării acestora, a fost acordat un grad militar în condiţiile legii”.

Aşadar, contrar celor reţinute de prima instanţă, Curtea reţine că momentul – limită iniţial pentru luarea în calcul a duratei studiilor în cadrul unei instituţii militare de învăţământ, în vederea acordării de gradaţii, este reprezentat de data obţinerii gradului militar. În consecinţă, ceea ce prezintă relevanţă în cauză este data la care intimaţii au obţinut gradul militar, respectiv dacă acest moment se situează anterior începerii studiilor în cadrul Academiei de Poliţie sau în timpul desfăşurării acestora, întrucât doar în cazul incidenţei uneia dintre cele două ipoteze intimaţii sunt îndreptăţiţi la luarea în calcul a duratei studiilor pentru stabilirea gradaţiilor.

În acest sens, în paragrafele 56 şi 59 din considerentele Deciziei nr. 21/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii se arată că „Prin folosirea criteriilor de interpretare logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) teza a doua din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 rezultă că perioada de timp corespunzătoare studiului în cadrul unei instituţii militare de învăţământ se ia în calcul la stabilirea gradaţiei, cu condiţia ca, la debutul perioadei de studiu, personalul militar, vizat de norma analizată, să fie titularul unui grad militar sau să obţină gradul militar pe parcursul perioadei de studiu, în condiţiile legii”, iar “Perioada de timp afectată studiilor în cadrul unei instituţii militare de învăţământ şi absolvirea acesteia nu asigură, în sine (per se), îndeplinirea premiselor necesare pentru acordarea de gradaţii, deoarece, în condiţiile enunţate de dispoziţia legală analizată, este necesară raportarea la data dobândirii gradului militar, ceea ce implică deţinerea unui astfel de grad, în condiţiile legii, la începutul perioadei de studiu (sau dobândirea lui pe parcursul acestei perioade, în măsura în care ar fi permis de dispoziţiile legale referitoare la statutul cadrelor militare, şi nu ar fi vorba despre un simplu grad onorific)”.

În speţă, însă, intimaţii – reclamanţi şi intimaţii – intervenienţi nu au obţinut, anterior datei începerii studiilor în cadrul Academiei de Poliţie şi nici pe parcursul perioadei de studiu, un grad militar conform procedurii acordării gradelor militare şi înaintării în grad reglementate de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 80/1995, astfel că aceştia nu pot invoca discriminarea salarială în privinţa modalităţii de acordare a gradaţiilor în raport cu cadrele militare care au obţinut, anterior începerii studiilor în cadrul Academiei de Poliţie, un grad militar.

În cuprinsul întâmpinării formulate în recurs, intimaţii au arătat că, la promovarea anului I de studii, în instituţia militară de învăţământ, au obţinut gradul militar de fruntaş, urmare şi a faptului că au îndeplinit stagiul militar obligatoriu de 1 an, însă de remarcat că gradul militar invocat, de student fruntaş acordat la promovarea anului I de studii, reprezintă un grad onorific acordat intimaţilor în condiţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare a Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti, iar nu un grad militar acordat intimaţilor potrivit procedurii speciale şi condiţiilor reglementate de Legea nr. 80/1995.

În acest sens, în paragrafele 66 şi 67 ale Deciziei nr. 21/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii se arată că „Acordarea gradelor militare, în condiţiile şi cu procedura redate de dispoziţiile legale cuprinse în cap. IV din Legea nr. 80/1995, reprezintă cadrul general de acordare a gradelor militare personalului militar din structurile Ministerului Apărării Naţionale şi, în temeiul art. 109 alin. (1) din cap. IX din aceeaşi lege, dispoziţiile acestei legi se aplică în mod corespunzător şi ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor aparţinând Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar”, iar „Gradele onorifice acordate pe timpul efectuării studiilor în cadrul instituţiilor militare de învăţământ nu pot fi echivalate cu gradele militare acordate în condiţiile expres prevăzute de art. 45 şi următoarele din Legea nr. 80/1995, fiind greşită orientarea jurisprudenţială care a inclus în sfera noţiunii de grad militar şi pe aceea de grad onorific”.

S-a mai reţinut în considerentele aceleiaşi Decizii nr. 21/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în recurs în interesul legii că „Gradele onorifice pe durata studiilor simbolizează aprecierea rezultatelor meritorii obţinute în procesul instruirii şi al pregătirii profesionale şi nu au semnificaţia gradelor militare. Aceasta deoarece nu sunt acordate în condiţiile Legii nr. 80/1995 şi cu respectarea normelor privind competenţele de gestiune a resurselor umane, aplicabile structurilor din Ministerul Apărării Naţionale. În aceste condiţii, astfel de grade onorifice acordate pe durata studiilor nu dau posibilitatea titularului să beneficieze de drepturile corespunzătoare gradului militar echivalent. Totodată, acordarea gradului onorific studentului nu este de natură să încalce drepturile ce decurg dintr-o eventuală deţinere a gradului militar dobândit anterior, respectiv a gradului militar deţinut ca rezervist (acest grad urmând să fie luat în considerare la stabilirea gradaţiei, iar nu cel onorific). Astfel cum rezultă din ansamblul reglementării descrise în paragrafele anterioare, legiuitorul a prevăzut detaliat situaţiile şi procedura prin care se acordă grade militare, aşa încât, dacă intenţiona ca studenţilor de la instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională să li se acorde grade militare pe parcursul desfăşurării studiilor, reglementa acest aspect în mod expres. Însă, aşa cum s-a menţionat, Legea nr. 80/1995 a prevăzut, prin dispoziţiile art. 48-52, doar gradul ce se acordă pentru fiecare categorie de absolvent, fără să facă nicio referire la acordarea unor grade militare în timpul şcolii, ceea ce confirmă ideea că perioada de şcolarizare în care elevii şi studenţii desfăşoară serviciul militar activ este considerată ca o perioadă de desăvârşire a pregătirii lor profesionale pentru a deveni militar profesionist”.

Intimaţii au invocat considerentele Deciziei nr. 21/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în recurs în interesul legii, menţionate la paragraful 83 al acesteia, potrivit cărora “Diferenţa dintre gradele de soldat sau gradat-fruntaş, caporal sau sergent, dobândite de cei care au îndeplinit serviciul militar obligatoriu, sau de soldat, fruntaş, caporal, acordate conform Legii nr. 384/2006, şi gradele de elev fruntaş, elev caporal, elev sergent, sergent major, plutonier major, plutonier adjutant, acordate pe parcursul studiilor într-o instituţie militară de învăţământ, derivă din faptul că primele sunt grade militare acordate ca urmare a dobândirii unui statut, fie prin finalizarea stagiului militar obligatoriu, fie prin intrarea în rândul soldaţilor profesionişti, iar celelalte sunt simple grade onorifice”.

Curtea reţine, însă, că atâta timp cât gradul de (student) fruntaş invocat de către intimaţi a fost obţinut de aceştia la promovarea anului I de studii al Academiei de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”, acesta reprezintă un grad onorific acordat intimaţilor în calitate de studenţi la Academia de Poliţie, în conformitate cu Regulamentul de organizare al acestei instituţii militare de învăţământ şi cu Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din cadrul Academiei de Poliţie şi nu poate fi echivalat cu gradul militar de fruntaş acordat conform Legii nr. 384/2006 şi despre care se face vorbire în prima teză a paragrafului 83 al Deciziei nr. 21/2019, acest din urmă grad militar acordându-se unui corp distinct de personal militar, compus din soldaţii şi gradaţii voluntari, categorie în care intimaţii nu s-au încadrat şi nu se încadrează.

Într-adevăr, conform H.G. nr. 137/1991 privind înfiinţarea Academiei de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”, candidaţii admişi sunt consideraţi încorporaţi, iar conform art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006, serviciul militar activ se îndeplineşte în calitate de elev sau student la instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională, cu excepţia elevilor liceelor şi colegiilor militare, însă aceasta nu înseamnă că studenţii Academiei de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” sunt cadre militare, având în vedere că organizarea şi funcţionarea instituţiilor militare de învăţământ nu sunt reglementate de Legea nr. 80/1995 (care interesează statutul cadrelor militare), ci de Legea nr. 1/2011, care stabileşte, prin dispoziţiile art. 41, că "Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar, de ordine publică şi securitate naţională se face prin ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii", astfel cum se arată în paragraful 78 al Deciziei nr. 21/2019 al ICCJ pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.

Nu pot fi reţinute ca temei al recunoaşterii în favoarea intimaţilor a drepturilor solicitate nici dispoziţiile art. 3 alin. (6) din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, întrucât acest text reglementează vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, însă nu prevede că această vechime se ia în calcul la stabilirea gradaţiilor. În paragraful 77 al considerentelor Deciziei nr. 21/2019 al ICCJ pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, se arată, astfel, că “elevul sau studentul care anterior intrării în instituţia militară de învăţământ nu a primit, în condiţiile legii, un grad militar nu este un cadru militar, nu face parte din corpul ofiţerilor, subofiţerilor sau maiştrilor militari, ci doar desfăşoară serviciu militar activ, fiind obligat să respecte regulamentele militare ale şcolii, să depună jurământul şi să poarte uniformă militară. Dat fiind profilul acestor instituţii de învăţământ, el dobândeşte calitatea de cadru militar, potrivit pregătirii sale, odată cu absolvirea şi acordarea unui grad corespunzător, în condiţiile art. 45 din Legea nr. 80/1995”.

Perioada de studii superioare militare intră doar în calculul vechimii necesare acordării pensiei de serviciu, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, potrivit cărora "vechimea în serviciu” reprezintă “perioada în care o persoană din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională s-a aflat în una din următoarele situaţii: (...) 3. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituţii militare de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională pentru formarea cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special, cu excepţia învăţământului liceal".

“Simpla calitate de student al unei instituţii militare de învăţământ superior nu este suficientă pentru obţinerea gradaţiei corespunzătoare duratei studiilor. Ea trebuie să fie dublată (cumulată) cu dobândirea unui grad militar în condiţiile legii, nesubzistând premisa legală atunci când este vorba despre un simplu grad onorific. Numai în acest fel, printr-o astfel de interpretare logico-gramaticală, dispoziţia cuprinsă în art. 11 alin. (1) teza a doua din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 poate avea sens şi aplicabilitate, întrucât, pe de o parte, în absenţa dobândirii unui grad militar nu poate începe să curgă un interval de timp util pentru obţinerea gradaţiei, iar, pe de altă parte, în lipsa celor două repere temporale - data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare -, nu există, potrivit normei legale, interval de timp de luat în calcul pentru stabilirea gradaţiei. Altminteri, simpla calitate de student şi durata în sine a studiilor în cadrul instituţiei militare de învăţământ superior nu sunt suficiente pentru dobândirea gradaţiei” (paragrafele 87, 88 şi 89 ale Deciziei nr. 21/2019 a ICCJ – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii).

Hotărârile judecătoreşti depuse la dosar de către intimaţi cu titlu de practică judiciară au fost pronunţate anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 21/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, iar în prezent admiterea cererii de chemare în judecată şi menţinerea sentinţei recurate echivalează cu nerespectarea dispoziţiilor Deciziei nr. 21/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţe conform art. 517  alin. (4) Cod de procedură civilă de la data de 29.10.2019, data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. 2 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurentul – pârât Inspectoratul de Jandarmi Judeţean I. împotriva sentinţei civile nr. 1446/CA/21.11.2018 a Tribunalului Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa în tot şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean I. şi va respinge cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii J., K. şi L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean I..

Domenii speta

Spete similare