Apel declarat împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare amendă judiciară.. Inadmisibilitate.

Decizie 296 din 03.03.2015


Calea de atac a apelului poate fi exercitată doar împotriva încheierii prin care s-a dispus amendarea iar nu împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare formulată de persoana căreia i s-a aplicat amenda judiciară.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2015, Judecătoria Craiova, în temeiul art. 284 alin. 35 C.p.p. a respins cererea de anulare a amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată petentului I.B. , director al Penitenciarului Miercurea Ciuc prin încheierea de şedinţa din 18.11.2014 pronunţată în dosarul nr.196/258/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Craiova.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această încheiere, s-a reţinut că prin încheierea de şedinţă din data de 18.11.2014, pronunţată în dosarul nr. 196/258/2014 al Judecătoriei Craiova s-a dispus amendarea numitului I.B. , directorul Penitenciarului Miercurea Ciuc, cu suma de 1000 lei, conform art. 283 al. 4  lit. a Cpp, întrucât acesta a tergiversat soluţionarea cauzei prin netransferarea petentului K.R. la instanţă.

La data de 28.11.2014 s-a depus de către petentul I.B.  cerere de reexaminare prin care a solicitat, într-o primă teza, anularea amenzii judiciare aplicate, iar într-o teză subsidiară, reducerea cuantumului amenzii aplicate de la suma de 1000 lei la suma de 500 lei.

Prin cererea formulată, petentul a arătat că în datele sau în zilele următoare termenelor de judecată fixate în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Craiova, Penitenciarul Miercurea Ciuc trebuia să-l prezinte pe petent şi la alte instanţe din ţară, iar petentul execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă, astfel că transferarea petentului trebuia să fie făcută tot la un penitenciar profilat pe regim de maximă siguranţă fapt, imposibil datorită cauzelor penale promovate de petent la mai multe instanţe din ţară. În continuare, petentul I.B.  a arătat că a informat în scris Judecătoria Craiova de imposibilitatea prezentării condamnatului la termenele fixate de către Judecătoria Craiova  datorită celorlalte cauze penale la care condamnatul trebuia prezentat.

Analizând cererea de anulare a sancţiunii amenzii judiciare aplicate petentului Blaga Ioan, Directorul Penitenciarului Miercurea Ciuc instanţa a constatat că la dosar există dovezile de citare ale condamnatului pentru fiecare termen fixat de instanţă, precum şi dispoziţiile de transfer a condamnatului emise de Judecătoria Craiova.

La dosar a fost depusă de către contestatorul K.R. o declaraţie prin care învedera instanţei că nu solicită judecarea în lipsă şi că doreşte să fie prezentat în faţa instanţei pentru a-şi exprima punctul de vedere.

Instanţa a constatat că anterior petentul a fost citat pentru cinci termene de judecata. Penitenciarul Miercurea Ciuc a comunicat de fiecare data faptul că petentul condamnat K.R. nu poate fi transferat întrucât are afaceri judiciare la alte instanţe, dar din cuprinsul adresei nu a rezultat şi termenul de judecată la care trebuia să fie prezentat condamnatul la aceste instanţe. Totodată, instanţa a constatat că susţinerea petentului că trebuia transferat condamnatul la un penitenciar profilat pe regim de maximă siguranţă nu poate fi reţinută întrucât în localitatea în care îşi are sediu instanţa există Penitenciarul Craiova care are acelaşi profil ca şi Penitenciarul Miercurea Ciuc, astfel că neprezentarea condamnatului la termenele fixate de către Judecătoria Craiova au condus la tergiversarea soluţionării cauzei.

În privinţa cererii de reducere a cuantumului amenzii aplicate la valoarea de 500 lei,  instanţa a apreciat că amenda judiciară aplicată petentului a fost corect dozată faţă de abaterea săvârşită de acesta. 

Împotriva acestei încheieri a formulat apel petentul I.B., fiind solicitată suspendarea executării dispoziţiilor încheierii pronunţată de Judecătoria Craiova la data de 20 01 2015 prin care a fost respinsă cererea de anulare a amenzii judiciare  şi repunerea petentului în termenul de apel conform art 411 alin 1 Cpp, faţă de data comunicării încheierii respectiv 09 02 2015.  Pe fondul cauzei s-a solicitat anularea amenzii pentru aceleaşi motive invocate în cererea iniţială iar în subsidiar reducerea acesteia la limita minimă prevăzută de lege, respectiv 500 lei.

Analizând apelul declarat sub aspectul admisibilităţii, se constată că apelul este inadmisibil, urmând a fi respins pentru acest motiv.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.11.2014, prin care s-a dispus sancţionarea sa, petentul a formulat la data de 28.11.2014  cerere de reexaminare, cerere care a fost definitiv soluţionată prin încheierea din 20 ianuarie 2015, a Judecătoriei Craiova, în temeiul art. 284 Cpp, prin respingerea cererii.

Împrejurarea că în încheierea  din 20 ianuarie 2015 a Judecătoriei Craiova s-a menţionat în mod eronat  că această încheiere la rândul ei este supusă căii de atac a apelului, este lipsită de relevanţă juridică, întrucât calea de atac este numai aceea prevăzută de lege, iar în această situaţie Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea  formulării unei căi de atac.

Astfel, în încheierea atacată s-a menţionat posibilitatea formulării apelului conform dispoziţiilor art. 409 alin.1 lit e Cpp. Ori, conform acestui text de lege, pot face apel ,,martorul, expertul, interpretul şi avocatul în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, indemnizaţiile cuvenite acestora şi amenzile judiciare aplicate”, însă, petentul nu are niciuna din calităţile menţionate în acest text de lege, posibilitatea formulării apelului putând fi eventual analizată în raport de dispoziţiile art 409 alin 1 lit f  Cpp „orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat o asemenea vătămare”.

 În orice caz indiferent de textul de lege care se analizează, respectiv art 409 alin 1 lit e sau f Cpp, aceste texte de lege trebuie interpretate doar coroborat cu art. 410 alin. 2 şi respectiv 3 Cpp care prevăd că „În cazul prevăzut la art 409 alin. 1 lit. e apelul poate fi exercitat de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, indemnizaţiilor sau amenzilor judiciare şi cel mai târziu la zece zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza. Pentru persoanele prevăzute la art 409 alin 1 lit f, termenul de apel este de 10 zile şi curge de la data când acesta au aflat despre actul sau măsura care a provocat vătămarea”.

Aşadar calea de atac a apelului poate fi exercitată în anumite condiţii doar împotriva încheierii prin care s-a dispus amendarea iar nu împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare formulată de persoana căreia i s-a aplicat amenda judiciară.

 În acelaşi sens s-a statuat şi în doctrina  de specialitate apreciindu-se că dispoziţiile art 409 alin 1 lit e şi f Cpp se aplică pentru amenzile judiciare dispuse direct prin sentinţă, fără a avea la dispoziţie calea reexaminării. Dacă nu ar fi astfel interpretate disp. art. 284 Cpp şi art. 409 alin. 1 lit. e, f Cpp, s-ar lipsi de eficienţă amenzile judiciare în situaţia în care acestea nu ar deveni definitive în condiţiile art. 284 Cod procedură penală.

În consecinţă, apreciind că această încheiere este definitivă Curtea va respinge apelul ca inadmisibil.

În temeiul art. 275 alin 2 CPP va obliga apelantul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.