Plângere împotriva actelor procurorului

Sentinţă penală 30 din 09.01.2014


Prin plângerea Judecătoriei Fălticeni si înregistrată sub nr.  3521/227/2013 petenta CE  în contradictoriu cu  intimatul ZC a solicitat desfiinţarea Rezoluţiilor  nr. 2066/P/2012 din 21.04.2013 si nr. 539/II/2/2013 din 13.09.2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, considerându-le  neîntemeiate.

In motivarea plângerii, petenta a arătat că  prin rezoluţia  nr. 2066/P/2012 din 21.04.2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de  ZC sub aspectul infracţiunilor  de abuz în serviciu contra intereselor  persoanelor şi violarea secretului corespondenţei, fapte prevăzute  de art. 246 si 195 Cod penal.

S-a făcut  aplicarea disp.  art. 10 lit. a Cod pr. Penală reţinându-se că faptele pentru care  invinuitul a fost cercetat, nu există.

Soluţia a fost menţinută prin cea de-a doua rezoluţie criticată, nr. 539/II/2/2013 din 13.09.2013 prin care i-a fost respinsă plângerea formulată  împotriva  primei rezoluţii.

Susţine că ambele rezoluţii la care a făcut referire  sunt greşite.

Precizează că , s-a reţinut că  nu au fost administrate  probe concludente din care să  rezulte existenţa faptelor, precum si faptul că unul din  plicuri era deteriorat, aspect  care nu conduce la concluzia  că acest lucru  se datorează  unei activităţi infracţionale a făptuitorului.

Petenta susţine că, din examinarea plicului depus la dosar (în materialitatea sa), reiese fără dubiu că a fost desfăcut de către făptuitor, în calitatea sa de factor poştal şi nu există  nici un impediment  în a se constata vinovăţia acestuia.

Susţine că, în realitate, învinuitul din curiozitate sau din alt motiv i-a desfăcut fără drept corespondenţa, a aflat conţinutul ei, după care a încercat să şteargă  orice urmă  a violului secretului corespondenţei, apoi înmânându-i acel plic.

A considerat la data formulării prezentei plângeri, că făptuitorul a  comis această infracţiune în calitate de factor poştal (funcţionar  în sensul  legii penale) şi în timpul activităţii  sale profesionale, împrejurare  care-i atrage  pedeapsa prevăzută  la art. 246 Cod penal.

Solicită  în consecinţă desfiinţarea celor două rezoluţii ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni şi pronunţarea unei  soluţii procedurale adecvate.

Pentru  dovedirea acesteia, a anexat la dosar Rezoluţia nr. 539/II/2/2013 din 13.09.2013, adresele nr. 276/4238/2007, nr. 110/564/2088 ale C.N.P.R.- D.R.P. Iaşi – Of. Poştal Suceava, adresa nr. R/08831/07.09.2012 a I.P.J. Suceava.

A fost ataşat spre consultare, dosarul nr.  2066/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

Prezent în instanţă, intimatul nu recunoaşte faptele  pentru care petenta a formulat plângere penală, solicitând respingerea acesteia.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin plângerea  înregistrată la data de 11.10.2012 la Postul de Poliţie Vultureşti, petenta CE a sesizat faptul că la data de 22.09.2012 s-a întâlnit  cu intimatul ZC, ce în calitatea sa de factor poştal, i-a înmânat corespondenţa primită, respectiv două plicuri, unul de la Curtea de Apel Suceava, altul de la I.P.J. Suceava.

Pentru că nu avea ochelarii la ea, petenta a mers la magazinul din centrul satului, rugând-o pe vânzătoare, martora  GD să-i desfacă plicurile şi să i le citească.

Cu această ocazie, a constatat  că plicul  de culoare maro primit de la I.P.J. Suceava nu era lipit în totalitate, colţul din dreapta  sus fiind  deteriorat.

L-a căutat pe factorul poştal aducându-i la cunoştinţă nemulţumirea  sa, însă nu a  primit niciun răspuns , acesta nerecunoscând săvârşirea faptei, astfel că a formulat prezenta  plângere.

In urma cercetărilor efectuate, s-a reţinut că  faptele sesizate de petentă, respectiv “abuz în serviciu contra intereselor  persoanelor” prev. şi ped.  art. 246 Cod penal si “violarea corespondenţei” prev. si ped. de art. 195 Cod penal nu se confirmă, drept pentru care, în temeiul art. 228 al. 6 Cod pr. penală rap. la art. 10 lit. a Cod pr. penală prin Rezoluţia nr. 2066/P/2012 din 29.04.2013 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, s-a dispus  neînceperea  urmăririi penale faţă de  ZC.

Împotriva acestei rezoluţii petenta a formulat  plângere la procurorul ierarhic superior, care, la rândul său, constatând că nu au fost administrate probe concludente din care să rezulte existenţa  faptelor, aşa  cum le-a  relatat petenta a dispus prin rezoluţia nr. 539/II/2/2013 din 13.09.2013 respingerea plângerii ca nefondată.

In conformitate cu prevederile  art. 2781 Cod pr. penală petenta formulează la instanţă prezenta  plângere prin care  solicită desfiinţarea  rezoluţiilor  parchetului si pronunţarea unei  soluţii procedurale adecvate, susţinând că  faptele reclamate  sunt dovedite cu plicul  depus la dosar, în materialitatea sa, şi de unde rezultă că acesta a fost desfăcut.

Analizând această plângere, în raport de  probatoriul administrat de organele de urmărire penală, instanţa reţine  că infracţiunile  pentru care  petenta a formulat plângere penală, nu au fost dovedite, rezoluţiile  Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni fiind legale si temeinice.

Susţinerea  petentei privitoare  la faptul că  unul din plicurile înmânate  ar fi fost desfăcute în colţul din dreapta sus, fără ca  în momentul primirii  acestuia să facă  asemenea obiecţiuni, însoţită apoi de declaraţia martorei GD ce arată că  ar fi observat o  dezlipire a  plicului pe o lungime de 5 cm, restul plicului fiind intact, nu constituie  probe concludente  de natură a convinge că intimatul ar fi  săvârşit  infracţiunea  de violare  a corespondenţei si  implicit cea de abuz în serviciu  contra intereselor  persoanelor, fiind posibil ca  din momentul  înmânării acestei corespondenţe, primită de petentă fără obiecţiuni şi până  ce aceasta a ajuns la magazinul din sat, ea însăşi să fi încercat  să desfacă plicul respectiv.

Apoi, deteriorarea  acelui plic pe o porţiune de 5 cm, restul fiind lipit, nu presupune neapărat posibilitatea citirii corespondenţei în interior.

Instanţa nu poate primi nici susţinerea petentei, referitoare la faptul că  factorul poştal ar fi săvârşit fapta de abuz în serviciu, câtă vreme ea i-a dat dispoziţie ca toată corespondenţa să  nu i-o mai aducă acasă, ci să o lase la magazin la martora GD, întrucât acesta are de respectat  obligaţiile ce-i sunt  trasate de unitatea la care lucrează şi nu “dispoziţiile” date  de alte persoane.

Înscrisurile ataşate de petentă la filele 13-15 dosar nu pot fi analizate de instanţă, neavând nicio  relevanţă, fiind emise anterior datei reclamate de aceasta privitoare la faptele intimatului.

Funcţie de acestea, instanţa constată  că nu există probe concludente care să confirme existenţa  faptelor, astfel că va respinge plângerea petentei ca  nefondată, menţinând rezoluţiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni date in dosarul nr. 2066/P/2012.

Conform prevederilor art. 192 al. 2 Cod pr. Penală, petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de  stat.

Domenii speta