Legea nr. 165/2013

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC: ***

Dosar nr. ***

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-V-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ***

Şedinţa publică din data de 04.10.2017

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE:  ***

GREFIER: ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „obligaţie de a face - Legea nr.10/2001”, formulată de reclamantul  *** , în contradictoriu cu pârâtul  *** .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamantul prin avocat în temeiul împuternicirii avocaţiale aflată la fila nr. 15 din dosar, lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care prezintă instanţei obiectul cauzei şi faptul că pricina se află la primul termen de judecată, învederând instanţei că prin serviciul registratură pârâtul a depus înscrisurile din dosarul administrativ nr. 26324, după care:

Instanţa  constată că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art.95 pct. 2 C. pr. civ, coroborat cu art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 şi pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.

Reclamantul, prin avocat estimează durata cercetării procesului la o lună.

Tribunalul, în baza disp. art. 238 N.c.pr.civ, estimează durata cercetării procesului la  o lună.

Constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, instanţa acordă cuvântul reclamantului prin reprezentant, pentru propunerea de probe.

Reprezentantul reclamantului solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar şi cele depuse pentru termenul de astăzi.

Tribunalul, după deliberare, în temeiul disp. art. 255 C. pr.civ. coroborat cu disp. art. 258 C.pr. civ. încuviinţează pentru reclamant proba cu înscrisuri şi o constată administrată.

Nemaifiind  alte cereri  de formulat, sau probe de administrat, tribunalul în temeiul art. 244 C.pr.civ constata finalizată cercetarea judecătorească şi în temeiul art. 392 declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului  ***  să emită dispoziţie cu propunere de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condiţiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul situat în Bucureşti  *** . Arată că din probele administrate, s-a făcut dovada faptului că reclamantul şi sora sa, sunt persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri compensatorii, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul, în temeiul art. 394 C.pr.civ declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a Civilă, sub nr. dosar ***, reclamantul  ***  a chemat în judecată pe pârâtul  *** , solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză, să se dispună obligarea pârâtului să emită dispoziţie cu propunere acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condiţiile Legii nr. 165/2013, în favoarea reclamantului şi a notificatoarei  ***, pentru imobilul situat în mun. Bucureşti,  *** , compus din teren intravilan de 200 m.p. şi construcţie din paiantă, în suprafaţă construită de 113 m.p., demolată, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând acţiunea, reclamantul a arătat că imobilul indicat a aparţinut în proprietate autorilor săi, *** şi  ***  (părinţii săi), de la care a fost expropriat în baza Decretului nr. 143 din 24.07.1974 (poziţia nr. ***), fapt atestat de adresa nr. ***/22.04.2009 emisă de SCAVL Berceni SA, prin care a fost recunoscută şi suprafaţa terenului expropriat, de 199 m.p., din  care construit 113 m.p., precum şi împrejurarea că, la expropriere, nu s-a acordat nici un fel de despăgubire şi că terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de construcţii.

Pentru acest imobil, reclamantul, împreună cu mama sa,  *** , şi sora sa,  *** , în calitate de moştenitori ai tatălui/soţului decedat, au formulat notificare, prin executorul judecătoresc, înregistrată sub nr. ***/18.01.2001 la Prefectura Municipiului Bucureşti, redirecţionată către Municipiul Bucureşti, unde a fost înregistrată sub nr. dosar 26324;  la data de  28.06.2006 a decedat autoarea  *** , iar reclamantul, alături de sora sa,  *** , sunt singurii moştenitori, în calitate de descendenţi cu cote de câte ½ din succesiune, potrivit Certificatului de moştenitor nr. ***/9.08.2006 eliberat de BNP ***

S-a arătat că dosarul administrativ a fost completat cu documentele doveditoare de către reclamant, iar la data de 14.07.2011 a fost înaintat Comisiei Interne pentru Analizarea Notificărilor, însă nu a fost soluţionat nici până în prezent, cu toate că, potrivit art. 33 lit. c din Legea nr. 165/2013, termenul pentru soluţionarea notificărilor, de către entitatea învestită a expirat la data de 1.01.2017, iar actele depuse fac dovada calităţii de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 lit. a din Legea nr. 10/2001, la măsurile reparatorii stabilite potrivit art. 16, raportat la art. 21 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 165/2013.

În drept, au fost invocate prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, iar pentru dovadă a fost solicitată proba cu înscrisuri (dosarul administrativ) şi proba cu o expertiză specialitatea topografie pentru identificarea imobilului şi stabilirea posibilităţii de restituire în natură.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul *** a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că dosarul notificării va fi soluţionat  pe cale administrativă, în cadrul procedurii prevăzute de Capitolul III al Legii nr. 10/2001 şi, în plus, reclamantul nu a depus o declaraţie prin care să precizeze în mod expres că nu mai are alte acte doveditoare (conform pct. 23.1 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 şi nici nu a completat dosarul potrivit art. 32  din Legea nr. 165/2013), iar instanţa de judecată nu poate, în considerarea Deciziei nr. XX/2007 a ÎCCJ, să nesocotească prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001 în privinţa restituirii bunului.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă, care sunt contrare dispoziţiilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, instanţa de judecată având plenitudine de competenţă în soluţionarea pe fond a notificării, odată expirat termenul stabilit de Legea nr. 165/2013 pentru soluţionarea dosarului de despăgubire, aşa cum a stabilit ÎCCJ prin Decizia nr. XX/2007, ale cărei statuări de principiu rămân aplicabile. Pe de altă parte, pârâtul nu l-a înştiinţat prin vreo adresă că mai trebuie completat dosarul administrativ cu noi înscrisuri doveditoare, astfel că invocarea prevederilor HG nr. 498/2003 şi a prevederilor art. 32 din Legea nr. 165/2013 este lipsită de relevanţă.

Tribunalul a încuviinţat, pentru reclamant, proba cu înscrisurile aflate în dosarul administrativ, înaintat, în fotocopie certificată, la data de 21.09.2017 (filele 34-118), s-a socotit lămurit sub toate aspectele de interes în cauză, inclusiv regimul juridic actual al imobilului, astfel că a apreciat că nu se mai impune administrarea probei cu o expertiză care să identifice imobilul şi să stabilească dacă acesta poate sau nu să fie restituit în natură.

Analizând cauza, susţinerile şi apărările părţilor, din perspectiva probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, tribunalul reţine:

Prin dispoziţiile art. 35 alin. 2, 3 din Legea nr. 165/2013, invocate de reclamant în acţiune, s-a prevăzut că  „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.”

Cum termenul instituit de art. 33 alin. 1 lit. c din Lege, pentru soluţionarea notificări, a expirat, instanţa are, aşadar, plenitudine de competenţă să examineze îndreptăţirea reclamantului de a obţine măsurile reparatorii, statuând în fond asupra dreptului pretins şi dispunând asupra naturii şi întinderii reparaţiei cuvenite, fără ca, prin aceasta, să fie încălcate dispoziţiile procedurale instituite de Legea nr. 10/2001 cu privire la competenţa autorităţilor în faza administrativă.

Cu privire la calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la obţinerea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, se reţine că, la data de 18.07.2001, în conformitate cu art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 (redactarea din forma iniţială a actului normativ), reclamantul împreună cu mama sa,  *** , şi sora sa,  *** , au formulat, prin executorul judecătoresc, notificarea cu nr. 1576/2001, înregistrată iniţial la Prefectura Municipiului Bucureşti (f. 51), cu privire la imobilul situat în mun. Bucureşti,  *** , compus din teren intravilan de 200 m.p. şi construcţie demolată, solicitând despăgubiri băneşti pentru acestea.

Raportat la prevederile art. 23 (actualmente, art. 25 alin. 1) din Legea nr. 10/2001, unitatea notificată nu este ţinută de termenul de 60 de zile pentru soluţionarea notificărilor, decât după completarea,  de către solicitant, a dosarului cu toate actele pe care le deţine şi/sau care i-au fost solicitate spre acest scop de către unitatea notificată.

În speţă, tribunalul reţine că toate demersurile necesare completării dosarului administrativ, de către notificatori, cu documentele cerute, au fost efectuate până în anul 2010, aşa încât  după înaintarea documentelor şi după înregistrarea primei solicitări de comunicare a stadiului de soluţionare a notificării (11.04.2011 – fila 42), dosarul trebuia considerat ca fiind complet şi de la acel moment el trebuia soluţionat în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23, respectiv actualul art. 25 din lege.

Dreptul de proprietate al notificatorilor rezultă din Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ***/9.07.1949, prin care soţii *** şi *** au dobândit  terenul loc de casă în suprafaţă de 200  m.p. (filele 52-53), situat pe „strada proectată dar netrasată B care răspunde în şoseaua ***”, potrivit menţiunilor din act; pe teren a fost edificată o locuinţă din paiantă, fără autorizaţie de construire (fila 65), ce a figurat impusă, potrivit adresei emise de DITL Sector 4 nr. IC/***/26.06.2007 – fila 67.

Cei doi proprietari, împreună cu membrii familiei (cei doi copii, reclamantul şi fiica ***) au figurat înregistraţi şi în Cartea de imobil cu adresa din fosta stradă ***, nr. 7, ca fiind adresa de domiciliu – filele 101-107.

Imobilul aparţinând soţilor *** (identificat ca fiind pe str. ***, Sector *) a fost preluat în proprietatea statului prin expropriere, în baza Decretului Prezidenţial nr. 143/24.07.1974, cei doi proprietari figurând la poziţia nr. 283 din Anexa 18 a Decretului (filele 54-64, 68, 82) cu o suprafaţă de teren de 199 m.p. , din care suprafaţa construită  desfăşurată  de 133 m.p.; acelaşi imobil  a fost înregistrat la rolul fiscal cu adresa poştală din fosta stradă ***, nr. * (redenumită str. ***, conform istoricului de adresă poştală de la fila 83 -) din anul 1952 – teren de 200 m.p. şi construcţie din paiantă (conform adresei mai sus menţionate).

Ulterior exproprierii, terenul a fost cuprins în perimetrul zonei de sistematizare, iar construcţia a fost demolată, fără a se primi despăgubiri, aşa cum rezultă din adresa nr. ***/22.04.2009 emisă de SCAVL Berceni SA – fila 47 – şi din Nota de reconstituire din 28.10.2010 – fila 84, însoţită de planurile topografice Anexa 1 la dosarul de despăgubire – filele 85-89;  terenul este, actualmente, ocupat de blocuri de locuinţe, amenajări  şi căi de acces, astfel cum rezultă din planşele fotografice de la filele 90, 91 şi Planului de situaţie cuprinzând fostul teren din fosta stradă ***, nr. * de la filele 99-100, anexă la Nota de reconstituire.

La data de 7.11.1977 a decedat autorul ***, iar moştenitorii acestuia sunt, potrivit Certificatului de moştenitor nr. ***/23.12.1977 (fila 66), soţia supravieţuitoare  ***  – cu cotă de ¼ din moştenire - şi cei doi descendenţi de gradul I,  ***  şi  ***  – cu cote de câte 3/8 din moştenire. În urma decesului ***, survenit la 28.06.2006, a rămas ca unic moştenitor  *** , sora reclamantului, cu cotă de 1/1 din moştenire, reclamantul fiind renunţător, potrivit Certificatului de moştenitor nr. ***/9.08.2006 (fila 14).

Aşadar, la momentul soluţionării cauzei de faţă, tribunalul va avea în vedere că existenţa şi întinderea dreptului de proprietate în patrimoniul foştilor proprietari, la momentul preluării de către stat a imobilului a fost dovedită,  pe baza documentelor ataşate la dosarul administrativ, care au forţă probantă în înţelesul art. 23 din Legea nr. 10/2001; preluarea de către stat a proprietăţii, făcută „cu titlu valabil”, este, însă, asimilată, prin dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, unei preluări abuzive:

“ (1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: (…) h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare”; prin urmare, reclamantul poate obţine reparaţie şi pentru imobilele preluate în proprietatea statului în astfel de condiţii. Nu s-a dovedit că, pentru preluarea imobilului, s-ar fi plătit o despăgubire, iar reclamantul a depus la dosarul administrativ declaraţie pe proprie răspundere în sensul că nu s-au primit astfel de despăgubiri, astfel că nu se pune problema aplicării art. 12 din Legea nr. 10/2001 şi a art. 21 alin. 7 din Legea nr. 165/2013.

Cum şi celelalte condiţii cerute de art. 3 alin. 1 lit. a  şi art. 4 alin. 1, 2  din Lege sunt îndeplinite în persoana notificatorilor, care au dovedit cu actele de stare civilă şi certificatele de moştenitor prezentate, că sunt (cazul autoarei  *** )  chiar proprietarul deposedat –pentru o cotă de ½ din imobil şi, respectiv, moştenitorii proprietarului de la care a fost preluată în proprietatea statului cealaltă cotă de ½ din  imobil (toţi cei trei notificatori), respectiv moştenitorii autorului ***), tribunalul va constata că reclamantul şi sora sa sunt, fiecare, persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pe temeiul legii speciale, dat fiind că mama lor, cea de-a treia persoană îndreptăţită, a decedat înainte de finalizarea procedurii administrative.

Întrucât imobilul este în întregime afectat de lucrările de sistematizare pentru care a fost expropriat (terenul fiind ocupat, iar construcţia demolată),  restituirea în natură, ca primă opţiune a legiuitorului, nu mai este posibilă, persoanele îndreptăţite urmând a beneficia numai de măsurile reparatorii în echivalent, potrivit art. 11 alin. 3, 4 din Legea nr. 10/2001, iar acestea sunt exclusiv cele prevăzute de Legea nr. 165/2013, intrată în vigoare şi de imediată aplicare.

În pofida susţinerilor pârâtului, nesoluţionarea notificării înregistrată în anul 2001 apare nejustificată, raportat la standardele termenului rezonabil, iar reclamantul a formulat solicitări repetate (12.04.2011,  14.07.2014, 1.09.2014 – filele 42, 43, 46) de comunicare a stadiului procedurii – demers ce urmărea, în mod evident,  finalizarea procedurii şi soluţionarea dosarului, care, însă, a rămas în nelucrare;  prin adresele din  8.08.2014 şi 2.06.2015, emise de Direcţia Juridic din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, i-a fost comunicat reclamantului  că dosarul administrativ a fost înaintat Comisiei Interne la data de 14.07.2011,  în vederea întocmirii propunerii de soluţionare (filele 39, 45);  prin referatul întocmit de această comisie la 14.07.2011 (filele 48, 49), s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 199 m.p. şi construcţie demolată în suprafaţă de 113 m.p. iar dosarul a rămas în acest stadiu  procedural timp de peste 6 ani.

Reclamantul nu are alt remediu adecvat şi efectiv pentru recunoaşterea dreptului său decât formularea acţiunii de faţă, cerând instanţei să se pronunţe asupra tuturor aspectelor referitoare la îndreptăţirea sa de a obţine măsurile reparatorii;  Curtea Europeană a impus statului român, prin Hotărârea pronunţată în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, obligaţia generală, pozitivă, de a identifica remedii efective şi adecvate, atât prin măsuri legislative în materia restituirii proprietăţilor, cât şi prin conturarea unei practici judiciare coerente, în măsură să sancţioneze orice situaţie ce s-ar converti într-o ingerinţă nejustificată ori disproporţionată în dreptul a cărui reafirmare se doreşte.

În acelaşi context, rămân pe deplin valabile statuările de principiu ale ÎCCJ din cuprinsul Deciziei XX/2007, referitoare la competenţa instanţelor de a soluţiona, ele însele, cererile de restituire/acordare de măsuri compensatorii, dacă autorităţile învestite omit să le soluţioneze, ori le soluţionează cu nesocotirea drepturilor solicitanţilor sau a dispoziţiilor legale.

Principiul este, de altfel, reafirmat în cuprinsul Legii nr. 165/2013, unde, în art. 35 alin. 2, 3 se prevede expres că , în cazul în care entitatea investită nu emite decizia în termenele stabilite la art. 33, 34, persoana ce se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei, care se va pronunţa asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi va dispune restituirea în natură/acordarea de măsuri compensatorii în condiţiile noii legi.

Desigur că, în măsura în care o instanţă de judecată a stabilit, printr-o hotărâre definitivă, calitatea de persoană îndreptăţită, existenţa şi întinderea dreptului  şi, respectiv, forma de reparaţie, va fi suprimată etapa controlului de legalitate pus în sarcina autorităţilor administrative (prefect, Secretariatul Comisiei Naţionale), premergător emiterii deciziei de compensare prin puncte, reglementat de dispoziţiile art. 21 alin. 3, 5 din Legea nr. 165/2013, astfel cum acest din urmă alineat a fost corectat în controlul de constituţionalitate realizat prin Decizia nr. 686/2014 a Curţii Constituţionale.

Raportat la efectele notificării şi a actelor de dispoziţie asupra drepturilor succesorale, din perspectiva transmisiunii pe cale succesorală a vocaţiei de a obţine măsurile reparatorii, se reţine că, în urma dezbaterii celor două succesiuni ale autorilor, copiii acestora (reclamantul şi sora sa, notificatori alături de mama lor) nu vor avea cote egale asupra despăgubirii, ci se vor aplica dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care  „În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun.” Prin urmare, asupra măsurilor reparatorii cuvenite în baza legii, reclamantul va avea o cotă de 3/16, iar sora sa,  *** , o cotă de 13/16 , potrivit regulilor de devoluţiune a moştenirii legale (art. 1 din Legea nr. 319/1944, art. 669, 696 şi 697 Cod civil de la 1864, aplicabil).

Faţă de cele expuse, acţiunea reclamantului urmează a fi admisă şi, constatând calitatea sa de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent, alături de cealaltă notificatoare, tribunalul va obliga pe pârât să emită, în favoarea reclamantului şi a comoştenitoarei  *** , dispoziţie cu propunere de măsuri compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 pentru imobilul menţionat, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

Având în vedere culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantumul justificat prin plata onorariului de avocat, potrivit  documentului doveditor ataşat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de  reclamantul  *** , domiciliat în mun. Bucureşti, ***, cu domiciliul procesual ales la ****, în mun. Bucureşti, ****,  în contradictoriu cu  pârâtul  ***  , cu sediul în mun. Bucureşti, ***.

Obligă pe pârât să emită, în favoarea reclamantului şi a notificatoarei  *** , dispoziţie cu propunere de compensare prin puncte pentru imobilul situat în mun. Bucureşti,  *** , compus din teren intravilan de 200 m.p. şi construcţie din paiantă, în suprafaţă construită de 113 m.p., demolată.

Obligă pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi, în cuantum de 1100 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Bucureşti.

Pronunţată în şedinţa publică de la 4 octombrie 2017.

 Preşedinte, Grefier,

***  ***

Red., tehnored. *** 23 Noiembrie 2017 / 4 ex.

Domenii speta

Spete similare