Cerere în despăgubire întemeiată pe dispozițiile art.

CERERE ÎN DESPĂGUBIRE ÎNTEMEIATĂ PE DISPOZIȚIILE ART.

123 DIN LEGEA 85/2014

Anumite contracte încheiate de către debitor anterior deschiderii procedurii sunt în beneficiul acestuia ori pot fi păgubitoare pentru acesta și indirect, pentru creditori. Deoarece în interesul procedurii, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuie să crească la maxim valoarea averii debitorului (a activului), acesta poate să menłină sau poate să denun(e orice contract încheiat doar în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii. Astfel, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuie ca în termen de 30 de zile de la primirea notificării contractantului, formulată în primele 3 luni de la deschiderea procedurii, să răspundă dacă se denunță sau nu contractul respectiv, în situația contrară acesta urmând a fi decăzut din beneficiul termenului de opțiune. Contractul se consideră denunțat: (i) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării cocontractantului privind denunțarea contractului, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar nu răspunde; (ii) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar sau lichidatorului judiciar.

După cum am spus, opțiunea administratorul judiciar sau a lichidatorului judiciar trebuie să reflecte interesul debitorului și anume de a se obține o valoarea cât mai mare a averii acestuia. Maximizarea averii debitorului este încadrată în categoria principiilor enumerate prin noua reglementare a art. 4 pct. 1 din Legea nr. 85/2014 cu referire atât la valorificarea activelor, cât și la recuperarea creanțelor. Ca și exemplu, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va opta pentru a menține un contract de închiriere, dacă valoarea contractului este sub nivelul mediu, iar spațiul închiriat este esențial pentru activitatea viitoare a debitorului insolvent (fiind dificil de închiriat la un preț mai mare, debitorul având nevoie de lichidități în cel mai scurt timp).

In cazul denunțării unui contract de către practicianul în insolvență, cocontractantul are dreptul de a introduce o acțiune în despăgubire împotriva debitorului insolvent (necesită taxă de timbru), aceasta fiind supusă spre soluționare judecătorului-sindic, iar în cazul unei soluții favorabile sumele stabilite urmează a fi achitate în conformitate cu prevederile art. 161 pct. 4, prin urmare creanța urmează a fi înscrisă în tabelul creanțelor ca și creanță chirografară, nefiind considerată o creanță tardivă. După cum se poate observa, această acțiune nu intră sub incidența prevederilor art. 75 (suspendarea acțiunilor judiciare și extrajudiciare).

Cererea în despăgubire, întemeiată pe dispozițiile art. 123 din Legea 85/2014 este o acțiune în pretenșii, de rezidă din răspunderea civilă contractuală.

Culpa debitoarei de prezumă în condițiile în care trebuie dovedită doar existența contractului și faptul că obligația contractuală nu a fost executată. Prin prejudiciu se înțelege nu numai prejudiciul efectiv, ci și beneficiul nerealizat.

Condițiile survenirii răspunderii

Obligațiile contractuale trebuie să fie executate întocmati și de bună — voie, în caz contrar, realizarea acestora se vor obține silit, prin hotărțrea judecătorului sindic.

Răspunderea contractuală este obligația debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său, prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau întârziată a obligațiilor contractuale.

Condițiile acestei răspunderi sunt: faptă ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Fapta ilicită constă în neexecutarea propriu — zisă, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor contractuale.

Prejudiciu — consecințele dăunătoare de natură patrimonială, nepatrimonială, efecte ale încălcării obligațiilor contractuale prin neexecutarea obligațiilor asumate.

Prejudiciul trebuie să fie cert, să aibă existență sigură, neîndoielnică.

Raport de cauzalitate adicî întrer neexecutarea obligațiilor contractuale și prejudiciile cauzate creditorului, trebuie să existe o legătură..

Vinovăția condiția generală a răspunderii contractuale, Forma nivovăției nu interesează, însă dovedirea ei ne interesează.

Daunele interese - despăgubiri bănești pe care societatea debitoare trebuie să le plătească creditorului — cocontractant. 

Punerea în întârziere a debitorului de către creditor — înștiințarea debitorului asupra faptului că debitorul trebuie să-și execute imediat obligațiile.

Răspunderea contractuală cunoaște numai imprudență și neglijență.

Culpa debitorului se prezumă.

Competența de a soluția cererea în desppgubire aparține iudecătorului sindic.

Exemplificăm din jurisprudența Tribunalului Prahova, sentința nr. 952 din 21.12.2018, pronunțată în dosarul 934/105/2017/a4, în care s-a admis acțiunea în parte și sa dispus obligarea debitoarei la acoperirea prejudiciului cert  S-au reținut următoarele:

Reclamanta H. S.A. prin lichidator judiciar, a chemat în judecată pe pârâta G. S. SRL, prin administrator judiciar, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. 4 din Legea 85/2014 plata sumei de 1.038.778 lei reprezentând despăgubiri, ca urmare a denunțării contractului de închiriere 1568/01.06.2016 încheiat cu aceasta.

Această măsura i-a fost adusă la cunoștință de administratorul judiciar la data de 07.03.2017 și împotriva ei a formulat contestație. Judecătorul sindic a respins această contestație, reținând că analiza obligațiilor contractuale privind transportul și paza bunurilor închiriate nu ține de legalitatea denunțării, ci eventual de temeinicia unei cereri în despăgubire.

Soluția judecătorului sindic a rămas definitivă prin respingerea apelului pe care l-a declarat împotriva ei (Decizia nr. 508/22.06.2017).

Tribunalul reține că prin contractul de închiriere din 01.06.2016 încheiat între părți, reclamanta a închiriat debitoarei o instalație foraj FI 25 + anexe aferente.

Potrivit clauzei inserate la art. 6.I din contract, aceasta încetează de drept la data finalizării lucrărilor și transportării instalației și anexelor la baza H. din Obligația de transportării instalației și anexelor, conform art. 5.2 lit. c din contract, revenea debitoarei.

Lucrările au fost finalizate din luna septembrie 2016, dar pârâta nu a transportat instalația și anexele pe cheltuiala sa.

Reclamanta a susținut că denunțarea contractului de către administratorul judiciar i-a adus considerabile prejudicii, la râmdul ei societate în insolvență, prin cheltuielile efectuate cu paza și transportul utilajelor la baza din Astfel, transportul instalației de foraj și a

anexelor este în cuantum de 217477 lei (fără TVA), conform ofertei de preț, contravaloarea serviciilor de pază de la data notificării măsurii (05.04.2017) și până la data prezentei acțiuni este în sumă de 12952 lei (salarii, contribuții, diurne și transport salariați), iar contravaloarea beneficiului nerealizat prin nepredarea la termen a instalațiilor și anexelor (lipsă de folosință pe perioada septembrie 2016 — martie 2017) este de 174800 Euro (786600 lei).

Administratorul judiciar a susținut că față de data deschiderii procedurii insolvenței față de debitoarea G.S. SRL (15.02.2017) și data încetării contractului de închiriere (septembrie 2016) suma totală pretinsă de reclamantă reprezintă o creanță anterioară deschiderii procedurii. Insă reclamanta nu a formulat o declarație de creanță, considerent pentru care acțiunea în despăgubiri este inadmisibilă.

Pe calea acestei acțiuni, reclamanta urmărește să-și realizeze o creanță care este anterioară deschiderii procedurii și pentru care nu a formulat o declarație de creanță în termenul prevăzut în hotărârea de deschidere a procedurii.

Față de reclamana s-a deschis procedura generală a falimentului în 13.10.2016 (dosar  /110/ al Tribunalului Bacău) și potrivit art. 5 pct. 45 din Legea 85/2014 aceasta nu a desfășurat decât activități necesare derulării operațiunilor lichidării. Ca atare, în această perioada nu ar fi putut realiza venituri din închirierea instalației. Lichidatorul judiciar ar fi trebuit să inventarieze bunurile din patrimoniul reclamantei, să le evalueze și să procedeze la valorificarea acestora.

Abia la data de 29.08.2017 a fost convocată adunarea creditorilor în vederea aprobării regulamentului de vânzare a bunurilor.

Cheltuielile cu paza bunurilor, în opinia pârâtei, au fost oricum efectuate în procedura de lichidare a reclamantei.

În ultimul rând, administratorul judiciar al pârâtei a susținut că prejudiciul reprezentat de transportul instalației și a anexelor nu este actual, cuantumul acestuia nefiind determinat (a contestat oferta depusă la dosar).

Reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor constând în cheltuielile pază la suma de 45391 lei și a depus în dovedirea lor state de plată, bonuri de combustibil, diurne (fila 82 dosar).

S-a formulat cerere de intervenție accesorie de către S.C. R.S.I. S.R.L.. , inițial în calitate de asociat majoritar al debitoarei pârâte și apoi, în calitate de creditor, aceasta din urmă fiind încuviințată în principiu de judecătorul sindic, prin care a invocat excepția nulității contractului de închiriere nr. 1568/2016 și a actului adițional, la acordul de asociere 3/2015, precum ți excepția inadmisibilității cererii în despăgubire. Aceste două acte juridice au constituit mijlocul prin care au fost eludate dispozițiile OUG 34/2006, aplicabile contractelor de achiziție publice.

Prin acordul de asociere 3/2015, debitoarea și reclamanta au participat la procedura de achiziție publică organizată de SNGN Romgaz pentru lucrări de foraj la sonda I  Reclamanta, membru al asocierii, a optat între valorificarea drepturilor conferite prin acordul de asociere și cele conferite prin contractul de închiriere. Așadar, este ilicită cauza juridică a actului adițional I/2016 la acordul de asociere 3/2015 și a contractului de închiriere 1568/2016, motivul urmărit fiind eludarea dispozițiilor privind achizițiile publice.

Intervenienta a invocat și excepția inadmisibilității cererii în despăgubire pentru faptul că pe calea acestei acțiuni reclamanta urmărește o repunere în termenul de formulare a declarației de creanță, obiectul contractului de închiriere fiind realizat din 19.0.92016.

Reclamanta a intrat în procedura gerłerală a falimentului la data de 13.10.2016 și, prin urmare, lipsa de folosință pentru instalația închiriată nu poate fi pretinsă din moment ce începând cu aceasta dată nu a desfășurat decât operațiuni specifice lichidării.

Interesul acesteia nu era decât maximizarea averii și prin urmare, nu ar fi lăsat instalația într-o locație care să genereze costuri cu paza. 

Administratorul special al debitoarei — A.F., pe cale de întâmpinare, a invocat aceleași excepții și aceleași apărări de fond ca și intervenienta, considerentele fiind aceleași (a invocat dispozițiile art. 1236 alin. 2 Noul Cod civil). A mai arătat că reclamanta nu a probat caracterul cert al prejudiciului, iar modalitatea de calcul a sumelor este defectuoasă. Ar fi trebuit să aibă în vedere tariful de staționare la calculul despăgubirilor și nu tariful de funcționare.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii invocată de administratorul judiciar, intervenienta și administratorul special al debitoarei, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 123 alin. 4 din Legea 85/2014, în cazul denunțării unui contract, acțiunea în despăgubiri poate fi introdusă de cocontractant împotriva debitorului și va fi soluționată de judecătorul sindic. Drepturile stabilite în favoarea cocontractantului se vor plăti potrivit art. 161 pct. l , pe baza hotărârii în temeiul căruia i-au fost recunoscute, rămasă definitivă.

Contractul de închiriere a fost denunțat de administratorul judiciar la 02.0.32017, măsura fiind adusă la cunoștința reclamantei la 07.03.2017.

Reclamanta a contestat această măsură, contestația fiind respinsă în mod definitiv.

Contractul de închiriere a încetat prin denunțarea unilaterală a debitoarei, prin administrator judiciar, conform art. 6.2. Chiar dacă s-a susținut de către pârâtă și administratorul judiciar că acest contract a încetat prin executarea obiectului său (lucrările au fost finalizate în luna septembrie 2016), tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 5.2 din contract debitoarea avea obligația să transporte la terminarea lucrărilor instalația de foraj și anexele la baza din a SC H. SA, pe cheltuiala sa.

Această obligație subzistă și în cazul denunțării unilaterale a contractului potrivit art. 6.2 penultimul alineat, în termen de 5 zile de la primirea notificării, pe cheltuiala sa, în caz contrar, debitoarea este ținută la plata de daune pentru fiecare zi de întârziere.

Prin urmare, excepția inadmisibilității cererii va fi respinsă ca neîntemeiată.

Reclamanta poate introduce această acțiunea, deoarece contractul a fost denunțat la data de 02.03.2017, dată la care acesta nu încetase întrucât debitoarea nu-și executa-se obligația de transport a instalației de foraj. Față de debitoare procedura insolvenței s-a deschis la 15.02.2017, dată la care debitoare nu-și executase obligația de transport a instalației, pe cheltuiala sa.

Cu privire la excepția nulității absolute a contractului de închiriere, a actului adițional la acordul de asociere 3/2015 tribunalul reține că prin acordul de asociere 3/2015 încheiat între pârâta debitoare și reclamantă s-a convenit participarea la procedura de achiziție publică organizația SNGNR pentru atribuirea contractului / acordului cadru „Lucrări pregătitoare provizorii, foraj și probe de producție la Sonda I

Prin actul adițional 1/31.05.2016 la acest acord, au convenit ca pârâta debitoare să

pună la dispoziție pentru realizarea obiectului contractului de asociere logistica necesară, iar reclamanta să pună la dispoziție instalația și anexele aferente conform ofertei tehnice depusă la SNGNR.

La art. 3.7 din acest act adițional părțile au convenit ca beneficiul obținut din executarea lucrărilor, corespunzător contribuției asociatului reclamanta să fie stabilit printr-un contract de închiriere încheiat separat.

S-a invocat cauza ilicită pentru a se constata nulitatea absolută a acestor acte juridice, însă nu s-au arătat dispozițiile OUG 34/2006 încălcate. Actul adițional la acordul de asociere și contractul de închiriere s-au încheiat pentru ca asociații să-și stabilească contribuția financiară / tehnica profesională a fiecărei părți la îndeplinirea contractului de achiziție publică, potrivit ofertei tehnice din 08.01.2016 depusă la SNGNR, precum și modul de distribuire a beneficiului obținut din executarea lucrărilor. Prin urmare, excepția nulității acestor acte juridice este neîntemeiată și va fi respinsă.

Pe fondul cererii de despăgubire, tribunalul constată că aceasta este întemeiată în parte, respectiv pentru plata sumei de 217477 lei (fără TVA) reprezentând transport instalație de foraj și anexe. Această obligație trebuia executată de pârâta debitoare, în 5 zile de la data notificării denunțării contractului, sub sancțiunea plății daunelor pe zi de întârziere (art. 6.2 penultimul alineat din contractul de închiriere). Reclamanta a depus la dosar oferta de transport instalație sondă I (fila 9 dosar). 

Cu privire la contravaloarea serviciilor de pază (45391 lei potrivit majorării de la fila 82 din dosar), tribunalul reține că față de reclamantă s-a deschis procedura falimentului la data de 13.10.2016. Lichidatorul judiciar avea obligația efectuării inventarierii bunurilor, în vederea lichidării acestora. 

Obligația conservării bunurilor revenea tot acesteia, astfel că pe acest capăt de cerere, acțiunea reclamantei nu este întemeiată. Sub aspectul beneficiului nerealizat prin nepredarea la termen a instalației, tribunalul reține că față de data deschiderii procedurii falimentului 13.10.2016, dată după care activitatea reclamantei se rezuma doar la operațiunile necesare lichidării, nici acest capăt de cerere nu este întemeiat.

Reclamanta nu a mai desfășurat activități producătoare de venituri.

Cu privire la cererea de intervenție accesorie, tribunalul o admite în parte, respectiv cu privire la capetele de cerere respinse, intervenienta fiind creditor înscris la masa credală a pârâtei debitoare.

În baza dispozițiilor art. 453 Ncpc, tribunalul admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei către pârâtă debitoare, reprezentând onorariu avocat, având în vedere pretențiile admise de instanță (a se vedea dovezile de efectuare a cheltuielilor de la filele 96-97 dosar).

Domenii speta

Spete similare