Contestaţie împotriva măsurii arestării preventive dispuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale

Prin încheierea nr. 10 din 13 martie 2014 judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei  Alexandria  a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.S. pe o durată de 30 de zile, de la 13.03.2014 la 11.04.2014 inclusiv.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei  Alexandria a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art. 223 alin. (1), lit. b C. proc. pen.,  „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Analizând dispoziţiile legale invocate, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că, în cauză, există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol asupra părţii vătămate S.I.M.

În cauză s-a apreciat că sunt incidente două motive pentru arestarea inculpatului:

- în primul rând, cea mai mare parte a probatoriului este alcătuit din depoziţii ale unor persoane apropiate inculpatului. Faţă de acestea, prezenţa inculpatului insuflă o anumită teamă în a da mărturie despre faptele sale. Respectivele persoane, deşi cunoşteau de mai multă vreme faptele inculpatului, au ezitat să îl denunţe, din cauza fricii. Lăsarea inculpatului în libertate ar influenţa depoziţia martorilor în sensul ascunderii adevărului.

- în al doilea rând, infracţiunea săvârşită de inculpat este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Pericolul social rezidă din următoarele aspecte:

- gravitatea sporita a faptei săvârşite – viol în formă agravată, asupra unei minore aflate în întreţinerea inculpatului;

- crearea unei stări de nesiguranţă în rândul locuitorilor din localitatea de domiciliu a inculpatului, ca urmare a faptelor si atitudinii lui;

- existenţa posibilităţii ca inculpatul să mai săvârşească şi alte fapte prevăzute de legea penală – unii martori declarând că inculpatul obişnuieşte să îşi trimită copiii la furat;  mai mult, inculpatul are în întreţinere şi o fiică de 13 ani, care se află la vârsta la care era partea vătămată la primele abuzuri. Există posibilitatea ca şi propria fiică să aibă parte de acelaşi tratament din partea inculpatului ca şi fiica vitregă a acestuia.

- împrejurarea că, deşi a mai fost condamnat în trecut pentru alte fapte penale, totuşi nu are o conduită corespunzătoare în societate.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 202 Cod procedură penală, art.223 alin. (1) lit. b şi alin. (2) C. proc. pen. şi art. 226 C. proc. pen., a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, de la 13.03.2014 la 11.04.2014 inclusiv.

Împotriva acestei încheieri la pronunţare a declarat contestaţie inculpatul B.S. care a criticat încheierea pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie .

În motivarea orală a contestaţiei inculpatul – prin apărătorul desemnat din oficiu - a arătat că  poziţia inculpatului a fost de nerecunoaştere a faptei. În baza materialului probator administrat în cauză, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art.204 alin.12 Cod procedură penală, admiterea contestaţiei formulată de inculpat, împotriva încheierii nr. 10 din data de 13 martie 2014, pronunţată de Judecătoria Alexandria, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive şi, pe fond, a solicitat respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchet ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură privativă de libertate mai uşoară – controlul judiciar. De asemenea, a solicitat să fie avute în vedere la pronunţarea încheierii circumstanţele reale şi personale ale contestatorului inculpat, cel mai elocvent fiind aspectul că inculpatul are în prezent în întreţinere trei copii minori şi nu are cine să se ocupe de creşterea şi educaţia lor.

Examinând încheierea atacată sub aspectul motivului invocat, dar şi în temeiul art. 425/1 Cod Procedură Penală şi art. 204 Cod Procedură Penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman  reţine următoarele .

Articolul 202 Cod Procedură Penală prevede că măsurile preventive reglementate de alin. 4 al aceluiaşi articol, pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Conform art. 223 alin. 2 Cod Procedură Penală,  măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Infracţiunea săvârşită de inculpat - viol, faptă prevăzută de art. 218 al. 1 şi al. 3 lit. a Cod  penal, cu aplic. art. 35 al. 1 Cod penal este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani  şi constă în faptul că în perioada ianuarie 2012 - februarie 2014, a întreţinut raporturi sexuale normale prin constrângere în repetate rânduri cu minora S.I.M., fiica fostei sale concubine care se afla în îngrijirea sa; astfel  este îndeplinită condiţia impusă de art. 228 alin. 2  teza I Cod procedură penală.

În aprecierea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman  este întrunită şi a doua cerinţă a art. 228 alin. 2 şi totodată şi a art. 202 alin. 3 Cod Procedură Penală ( „ Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”), întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică datorită modului de concepere şi executare a activităţii infracţionale, perioada lungă de timp în care a comis abuzarea sexuală a minorei, precum şi datorită faptului că lăsarea în libertate a acestuia ar induce în rândul societăţii civile sentimente de panică şi îngrijorare dacă cei ce săvârşesc  fapte de o asemenea atrocitate ar fi cercetaţi în stare de libertate.

Constatând că încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Alexandria  este legală şi temeinică, iar motivele invocate în susţinerea contestaţiei nu pot constitui temeiuri pentru cercetarea inculpatului în stare de libertate, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman  a respins ca nefondată contestaţia inculpatului.

Domenii speta

Spete similare