Anulare proces verbal de contravenţie - petenta nu a avut un comportament corect în relația cu consumatorul, raportat la solicitarea acestuia de a returna produsul din cauza unei defecţiuni şi la modalitatea în care petenta a înţeles să soluţioneze cerere

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 29.11.2017, sub nr. …, petenta S.C. A S.R.L. a formulat plângere împotriva procesului-verbal seria ANPC nr. .../16.11.2017, încheiat de comisarii din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului Bucureşti, prin care a fost sancţionată cu amendă în valoare de 5.000 lei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nelegalitatea procesului verbal, respectiv a netemeiniciei acestuia şi să se dispună anularea procesului-verbal contestat.

În motivarea cererii, petenta a arătat că a fost sancționată potrivit art. 9 din O.G. nr. 21/1992 și că din descrierea faptelor reținute în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției de către reprezentanții intimatei nu reiese pentru ce acțiune sau inacțiune a fost sancționată, sens în care a invocat prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la necesitatea descrierii în concret a contravenţiei. Astfel, dacă fapta nu întruneşte toate condiţiile cerute de textul incriminator, procesul-verbal trebuie anulat, deoarece se încalcă prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Petenta a arătat că, prin intermediul magazinelor pe care le deţine, oferă posibilitatea clienţilor săi de a returna inclusiv produsele achiziţionate din magazine, cu toate că reglementările din domeniul protecţiei consumatorilor impun această obligaţie numai în cazul achiziţiilor realizate în mediul online. Petenta a menţionat că procedura de retur este o procedură diferită faţă de procedura privind garanţia produselor edictată de Legea nr. 449/2003. Astfel, în cazul returului, consumatorul se poate răzgândi în ceea ce priveşte achiziţia produsului, putând să solicite returnarea sumei achitate, singura condiţie impusă fiind ca produsul achiziţionat să se afle în starea existentă la data vânzării.

De asemenea, petenta a precizat că, odată cu achiziționarea unui produs, se eliberează clienților un certificat de garanție care cuprinde informații privind posibilitatea returnării produselor achiziționate din magazinele fizice și a recuperării contravalorii acestor produse, cu condiția ca produsul achiziționat să fie în starea existentă la data vânzării. Certificatul de garanție prevede și faptul că serviciile de retur și garanție sunt oferite de petentă prin intermediul societății B S.R.L.

Petenta a afirmat faptul că a informat expres consumatorul cu privire la procedura de retur și la cea de reparație în situația în care produsul prezintă neconformități.

În continuare, petenta a arătat că produsul a fost recepționat în unitatea B în baza fișei de retur nr. 8516 completate de consumator, ocazie cu care s-a imputat consumatorului o diminuare a contravalorii produsului cu 350 lei, având în vedere că respectivul produs prezenta deteriorări ale carcasei. Prin urmare, consumatorul putea returna produsul doar în condiţiile în care achita şi suma de 350 lei ca şi preţ al deteriorării carcasei.

Totodată, petenta a arătat că a îndrumat consumatorul să completeze o fişă service în care să menționeze defectul produsului și să solicite reparația în garanței, însă consumatorul a refuzat acest lucru. Ca urmare, având în vedere că în cuprinsul certificatului de garanţie sunt detaliate explicit atât procedura de retur, cât şi cea de garanţie, B neputând să se abată de la procedura de colaborare implementată şi agreată cu societatea sa, coroborând cu refuzul consumatorului privind deschiderea unei fişe service pentru constatarea şi, eventual, remedierea defecţiunii reclamate, petenta a apreciat că s-a comportat în mod corect cu consumatorul.

În ceea ce priveşte teza I a art. 9 din O.G. nr. 21/1992, respectiv obligaţia de a pune pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, petenta a apreciat că, în raport de modul de descriere al faptei contravenţionale, aceasta nu este incidentă în cauză.

În drept, au fost invocate prevederile art. 16, art. 31 şi următoarele din O.G. nr. 2/2001, art. 9 din O.G. nr. 21/1992.

În susţinerea cererii, petenta a solicitat încuviințarea probei şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal de constatare a contravenţiei nr. .../16.11.2017 (filele 9-11), certificat de garanţie (filele 12-13), fişă retur nr. JGO-8516 (filele 14-15).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 16).

La data de 15.10.2018, prin serviciul registratură, intimata a depus, în copie, proces-verbal de constatare a contravenţiei nr. .../16.11.2017 (filele 29-30).

Prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. …., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, unde cauza a fost înregistrată la data de 27.11.2018, sub nr. …/299/2018.

La data de 11.01.2019, prin serviciul registratură, intimata a depus, în copie: recipisă livrare (fila 9), bon fiscal (filele 10-11), sesizare (fila 14), proces-verbal de constatare a contravenţiei nr. .../16.11.2017 (filele 16-18).

Intimata nu a depus întâmpinare şi nu a propus probe în apărare.

Instanţa a încuviinţat, pentru petentă, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ANPC nr. .../16.11.2017 (filele 9-11 dosar declinat), petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 21/1992 cu amendă în cuantum de 5.000 lei conform art. 50 alin. 1 lit. c din acelaşi act normativ.

Prin procesul verbal contestat a fost reţinut că, potrivit reclamației nr. 27775/02.10.2017 formulate de consumatorul C cu privire la produsul „ceas smartwach”, achiziţionat la data de 10.09.2017, şi punctului de vedere pus la dispoziţie de către reprezentantul societăţii petente, rezultă că, la data de 12.09.2017, consumatorul a reclamant probleme de funcţionare, şi anume faptul că „ceasul nu se conectează cu telefonul”, a prezentat produsul vânzătorului și a solicitat, totodată, restituirea contravalorii produsului. Astfel, reprezentantul firmei a ambalat produsul în prezența cumpărătorului și i l-a predat acestuia pentru a fi ridicat de firma de curierat. Ulterior, cumpărătorul a predat personal produsul ambalat la un sediu D, deoarece, dintr-o eroare a sistemului, cererea acestuia nu a fost înregistrată.

Intimata a mai reţinut că, la data de 18.09.2017, produsul a fost recepționat de unitatea service din Baia Mare – B S.R.L. Astfel, deşi consumatorul a completat o cerere de retur, la motivul returului acesta a menţionat o deficienţă de funcţionare, şi anume că ceasul nu se conectează prin bluetooth la telefon. Cu toate acestea, aspectul semnalat de către consumator nu a fost verificat – nu i-a fost comunicată o rezoluţie în acest sens şi nici nu a fost informat cu privire la completarea formularului pentru service. Prin urmare, deşi consumatorul a semnalat un defect, reclamaţia a fost tratată ca o simplă cerere de retur. 

Ulterior, la data de 19.09.2017, cumpărătorul a primit un răspuns pe e-mail de la petentă din care rezultă că produsul prezintă zgârieturi pe carcasă și i se poate restitui contravaloarea acestuia diminuată cu 350 lei, soluție neacceptată de către client. Astfel, produsul a fost trimis prin curier clientului, care a refuzat primirea, iar coletul a fost returnat unității service.

De asemenea, intimata a reţinut că, la data de 26.10.2017, unitatea service a trimis un e-mail cumpărătorului prin care i s-a solicitat să completeze o fișă de service, dar acesta nu a dat curs solicitării. În acest interval, vânzătorul nu a comunicat în scris petentului necesitatea recompletării cererii de service, având în vedere că în cererea de retur reclama un defect, iar aceasta a fost acceptată în această formă de către vânzător fără nicio obiecțiune.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 16 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiţii trebuie să fie invocată de petent şi totodată acesta trebuie să dovedească vătămarea suferită ca urmare a eventualei neindicări a unei menţiuni în procesul-verbal şi că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea procesului-verbal.

Referitor la descrierea faptei, din interpretarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 rezultă cerinţa ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei acest caracter, raţiunea instituirii ei fiind aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o, dar şi pentru a analiza proporţionalitatea sancţiunii ce a fost aplicată în cauză cu gradul de pericol social concret al contravenţiei.

Or, în raport de menţiunile cuprinse în procesul-verbal şi de natura faptei, instanţa constată că agentul constatator a efectuat o descriere suficientă a faptei reţinute în sarcina petentului. Astfel, având în vedere că agentul a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 21/1992, instanţa urmează să analizeze susţinerile petentei referitoare la inexistenţa faptei cu ocazia cercetării temeiniciei procesului-verbal, în condiţiile în care acesta contestă, în realitate, săvârşirea unei fapte contravenţionale, şi nu insuficienta descriere a faptei contravenţionale.

Astfel, instanţa reţine că menţiunile procesului-verbal atacat răspund exigenţelor prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că cele consemnate de agentul constatator redau în concret împrejurările ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, ceea ce face posibilă pentru instanţă verificarea temeiniciei procesului-verbal.

Totodată, instanţa constată că faptei, astfel cum a fost reţinută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa apreciază că, în raport de probele administrate în cauză, situaţia de fapt reţinută de agentul constatator este conformă realităţii.

Astfel, potrivit art. 9 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate şi să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii, încălcarea acestei obligaţi constituind contravenţie conform art. 50 alin. 1 lit. c din acelaşi act normativ.

Instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenţionale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Vastberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenţie nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conţinutul său, prezumţia de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancţionată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt.

Instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate nu este încălcată prin recunoaşterea faptului că procesul-verbal de contravenţie, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situaţiei de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere şi posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează şi un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravenţiilor şi interesul particular.

În cuprinsul procesului-verbal contestat, agenții constatatori au reținut, în esență, că după achiziționarea unui produs, cumpărătorul a reclamat o disfuncționalitate a acestuia, sens în care a solicitat returnarea produsului și restituirea contravalorii acestuia. Or, în urma recepționării produsului de către unitatea de service, aceasta nu a verificat aspectele reclamate de consumator și a tratat sesizarea ca o simplă cerere de retur, cu toate că în cuprinsul cererii era semnalat un defect tehnic al produsului, motiv pentru care i s-a imputat cumpărătorului să suporte diminuarea contravalorii produsului, întrucât prezenta zgârieturi pe carcasă. Totodată, a fost reținut și faptul că cererea formulată de consumator a fost acceptată de vânzător fără nicio obiecție în acea formă şi fără a i se solicita consumatorului să completeze o cerere service.

Cu titlu prealabil, instanţa constată că petenta nu a negat situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator, susţinând că, deşi consumatorul a fost sfătuit să completeze o fişă service prin care să solicite reparaţia în garanţia, acesta a refuzat.

În ceea ce privește susținerea petentei referitoare la faptul că normele O.G. nr. 21/1992 nu au menirea de a încuraja lipsa de diligență a consumatorului, respectiv că acesta a fost informat prin certificatul de garanție înmânat odată cu achiziționarea produsului cu privire la modalitatea de retur și de acordare a serviciilor de service (filele 12-13 dosar declinat), instanța reține că petenta nu a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor privitoare la dreptul consumatorului de a fi informat (art. 18 și art. 19 din O.G. nr. 21/1992).

Astfel, sancțiunea aplicată petentei vizează faptul că aceasta nu a avut un comportament corect în relația cu consumatorul, raportat la solicitarea acestuia de a returna produsul din cauza unei defecţiuni şi la modalitatea în care petenta a înţeles să soluţioneze cererea consumatului, şi anume ca pe o simplă cerere de retur cu reţinerea sumei de 350 lei din contravaloarea produsului, deşi consumatorul avea dreptul a repararea/înlocuirea produsului defect fără alte costuri suplimentare.

Totodată, instanța apreciază că ar fi excesivă imputarea unei lipse de diligență a consumatorului, care a reclamat deficiența produsului la scurt timp după achiziționarea acestuia, şi anume după două zile, mergând în magazinul de unde l-a achiziționat și urmând îndrumările primite pentru trimiterea ceasului la unitatea service.

Instanța reține că, aşa cum rezultă atât din cuprinsul plângerii contravenţionale, cât și din cuprinsul procesului verbal de contravenție, refuzul petentei de a acorda consumatorului contravaloare integrală a produsului s-a bazat doar pe completarea unui formular de retur, în loc de completarea formularului de service. Astfel, consumatorul a dorit să restituie un produs care avea un defect, sens în care a completat un formular în care a specificat că ceasul smartwatch nu se conectează prin bluetooth la telefon. Or, petenta nu a analizat problema sesizată de consumator și, în data de 19.09.2017, i-a comunicat acestuia că-i poate restitui contravaloarea produsului diminuată cu 350 lei, întrucât produsul era deteriorat, fapt ce a fost refuzat de consumator.

Afirmaţiile petentei în sensul că i-a solicitat consumatorului să completeze un formular service, iar acesta a refuzat, nu sunt susţinute de nicio probă, astfel încât, având în vedere şi dispoziţiile art. 249 C.pr.civ., nu pot fi reţinute de către instanţă.

Instanţa constată că, din cuprinsul procesul-verbal, rezultă că singura solicitare de a completa un formular service a fost transmisă pe e-mail la data de 26.10.2017, după ce petenta a încercat să-i restituie produsul consumatorului, iar acesta a formulat sesizare la Autoritatea Naţională pentru Protecția Consumatorului București. Prin urmare, reţinând că această solicitare a fost efectuată după mai mult de o lună de la sesizarea consumatorului şi după ce acesta s-a adresat intimatei, instanţa apreciază că solicitarea petentei este tardivă şi nu poate fi avută în vedere, iar modalitatea în care aceasta din urmă a înţeles să se comporte cu consumatorul până la acest moment (26.10.2017) întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 21/1992.

Pe cale de consecinţă, având în vedere toate aceste considerente,  instanţa constată că, în mod corect, a fost reţinută în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 21/1992 şi sancţionate de art. 50 alin. 1 lit. c din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte legalitatea sancţiunii aplicate, instanţa apreciază că amenda contravenţională orientată spre minim respectă dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Faţă de împrejurările cauzei, luând în considerare că fapta reţinută în sarcina petentei prezintă o gravitate ridicată (nerespectarea legislaţiei în materia protecţiei consumatorilor), instanţa apreciază că sancţiunea cu amenda contravenţională aplicată este corect individualizată şi reflectă gradul de pericol social al faptei comise, fiind necesară pentru a determina subiecţii de drept să respecte regulile în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, astfel încât nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment sau diminuarea cuantumului acesteia, cu atât mai mult cu cât petenta a mai fost sancţionată pentru nerespectarea legislaţiei în materia protecţiei consumatorilor (fila 24 dosar declinat).

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie  contestat a fost legal şi temeinic întocmit, şi, pe cale de consecinţă, urmează a respinge cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de petenta S.C. A S.R.L., cu sediul în …., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului - Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti - Ilfov - Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti, …., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 14.01.2019.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare