Sentinta Civila

Dosar nr. 9672/1748/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CORNETU

.

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 294/2015

Şedinţa publică de la 28 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE : DAMASCHIN ENIKO

 GREFIER : Anton Luminita

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator M.P., intimat B. C. M., intimat B. C. M., terţ poprit D. B.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc la data de 14.01.2015 au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când instanţa având nevoie de timp pentru  delibera a amânat pronunţarea pentru azi 28.01.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.11.2014 sub nr. 9672/1748/2014, prin declinare a competenţei de soluţionare a cauzei de la Judecătoria Sector 4 Bucureşti, contestatorul M.B., prin primar, a chemat în judecată pe intimata B. C. M. solicitând instanţei să dispună anularea actelor de executare, respectiv a somaţiei şi a proceselor-verbale întocmite de B.A.R în dosarul de executare silită nr. 91/2013 şi exonerarea contestatoarei de la plata cheltuielilor de executare în cuantum de 924 lei. În subsidiar a solicitat reducerea cheltuielilor de executare.

În motivare, în esenţă, contestatoarea a arătat că de regulă titlurile executorii se pun în executare de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu îşi execută obligaţiile atunci creditorul se poate adresa executorului judecătoresc. Susţine că în cauza dedusă judecăţii, intimata s-a adresat direct executorului judecătoresc fără să se adreseze în prealabil contestatoarei.

Susţine că în realitate dacă debitoarea ar fi refuzat executarea benevolă a obligaţiei, abia atunci creditoarea s-ar fi putut adresa instanţei pentru valorificarea drepturilor sale.

Arată că potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 22/2002, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă, iar conform art. 2 din acelaşi act normativ dacă executarea creanţei nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.

Arată că acest termen curge de la data la care debitorul somează creditorul, prin executor judecătoresc, iar în cauza de faţă contestatoarea nu a fost somată ci s-a pornit executarea împotriva sa, fără trecerea niciunui termen.

Susţine că a fost obligat la plata unor cheltuieli de executare mai mari decât cheltuielile de judecată, motiv pentru care cuantumul acestora este exagerat.

Susţine că nu este indicat modul de calcul al cheltuielilor de executare şi că atât onorariul executorului cât şi onorariul avocatului sunt excesive, motiv pentru care solicită reducerea acestora.

În drept a invocat prevederile art. 712-719 C.pr.civ. şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

În motivare a susţinut că există neconcordanţă între prevederile OG nr. 22/2002 şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi că atunci când există neconcordanţă între pactele şi tratatele fundamentale privind drepturile omului şi legislaţia naţională au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului când legislaţia internă este mai favorabilă.

Susţine că onorariul executorului este stabilit cu respectarea limitelor prevăzute în OMJ nr. 2550/2006, respectiv că cheltuielile de executare sunt corect cuantificate. A solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept. Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La solicitarea instanţei BEJ AD REM a depus, în fotocopie, dosarul de executare silită nr. 91/2013.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, intimata din prezenta cauză s-a adresat B.A.R  la data de 21.10.2013 pentru a se pune în executare titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1719R/25.06.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 9534/303/2012, context în care s-a constituit dosarul de executare silită nr. 91/2013.

Principala critică pe care o formulează contestatoarea în prezenta cauză este reprezentată de motivul că executarea silită ar fi fost pornită împotriva sa în mod prematur, fără ca aceasta să fie somată pentru a pune în executare o hotărâre judecătorească.

În primul rând, instanţa reţine că de la momentul rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti, orice parte care cade în pretenţii are obligaţia de a-şi executa benevol obligaţiile. Legiuitorul nu instituie obligaţia pentru partea care câştigă un litigiu să parcurgă o procedură prealabilă executării silite. În fapt, somaţia care se emite de executorul judecătoresc reprezintă un veritabil act de executare silită, emis după începerea procedurii de executare conform art. 622 C.pr.civ.

A accepta necesitatea îndeplinirii unor formalităţi suplimentare, respectiv somarea debitorului să îşi execute obligaţiile, după ce acesta a parcurs deja un ciclu procesual, şi anterior demarării procedurii de executare silită, înseamnă a adăuga la lege, ceea ce evident este interzis.

Totodată, instanţa constată că prin art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii  se dispune după cum urmează „ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.

Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”

Analizând textul legal mai sus indicat, independent de flagranta contradicţie dintre acest text şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa constată că termenul de 6 luni invocat de contestatoare nu curge necondiţionat ci este un termen stabilit de legiuitor, în favoarea instituţiilor statului, pentru acele ipoteze în care instituţiile statului nu îşi pot executa obligaţiile din lipsă de fonduri.

Ori contestatorul din prezenta cauză, deşi nu a pus în executare un titlu emis în data de 25 iunie 2013, intimata adresându-se executorului judecătoresc pe data de 21.10.2013, invocă în beneficiul său încălcarea unui termen fără a dovedi însă că instituţia nu avea fonduri, condiţie prealabilă pentru curgerea termenului de 6 luni.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate ce ar putea atrage anularea actelor de executare, astfel cum a solicitat contestatorul.

În ceea ce priveşte cheltuielile de executare silită, instanţa constată că acestea au fost stabilite prin Încheierea din 27.11.2013, fiind prezentate în mod defalcat. Se reţine că onorariul executorului (62 lei), onorariul avocaţial (372 lei) precum şi celelalte cheltuieli indicate în încheiere sunt calculate cu respectarea Legii nr. 188/2000 şi a OMJ nr. 2550/C/2006, că a dosarul de executare silită există documente justificative pentru cheltuieli şi că acestea sunt corect cuantificate prin raportare gradul de dificultate al cauzei şi volumul de muncă depus.

Pentru aceste considerente instanţa va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată, în cauză neexistând motive pentru anularea actelor de executare sau pentru reducerea cheltuielilor de executare.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., având în vedere modul de soluţionare a cererii deduse judecăţii, instanţa va admite cererea intimatei şi va obliga contestatorul la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia la executare privind pe contestator M. B., si pe intimatii  B. C.M., , terţ poprit D. B., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 obligă contestatorul la plata către intimată a sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la  comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28.01.2015.

PREŞEDINTEGREFIER

DAMASCHIN ENIKOAnton Luminita

Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex

04.03.2015

Domenii speta

Spete similare