Rejudecare după extrădare

Prin Sentinţa penala nr. -/ - 2012 pronunţata in dosarul nr.-  al Judecătoriei Sinaia s-a dispus in  baza art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal  condamnarea inculpatului TV, recidivist -  la  pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii şi prin folosire de mijloace frauduloase.

In baza art. 864 alin. 1 rap. la art. 83 Cod penal a fost revocata suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pedeapsa aplicata prin Sentinţa penala nr. a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti definitiva prin neapelare la data de 10.02.2009 si dispune executarea in întregime a acestei pedepse, din care deduce durata executata de la 30.08.2008 la 19.01.2009, ramanand de executat 952 zile - rest care se execută alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă,  si s-a stabilit ca  inculpatul execută in total pedeapsa de 3 ani şi 952 zile închisoare.

In baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal, lit. b Cod penal.

Cu privire la conduita procesuala a inculpatului condamnat in cadrul procesului penal finalizat cu soluţia de condamnare, prima instanţa a reţinut ca inculpatul TV a fost audiat exclusiv in faza de urmărire penală (f. 7-9, 10-11 , 12-15) şi  a recunoscut fapta săvârşită, fără a putea să dea o explicaţie plauzibilă cu privire la maniera în care a procedat în relaţiile contractuale cu persoanele vătămate .De asemenea, a arătat că nu a putut acoperi decât paguba cauzată S.C.SD S.R.L. Bucureşti, pentru ceilalţi nefiind în măsură să facă acelaşi lucru, datorită lipsei de lichidităţi.

În sensul arătat şi-a luat angajamentul de a face eforturi în continuare, depunând la dosar , pentru a-şi demonstra potenţiala solvabilitate viitoare, contractul de asigurare facultativă de răspundere civilă seria AG 0048418 încheiat între S.C. MT S.R.L. Ploieşti şi S.C. A. S.A., la 21.12.2010, pentru suma totală asigurată de 50.000 de euro (f 263, 264).

În faza de judecată, inculpatul  - legal citat, atât la adresa de domiciliu cât si prin afişarea citaţiei la sediul Consiliului Local al or. Sinaia - nu a putut fi ascultat -  întrucât acesta este plecat din ţară , in Spania, Anglia, respectiv Italia , fără a se cunoaşte adresa unde locuieşte , aspect învederat in mod constant de către mama sa TG, pe tot parcursul procesului - astfel cum rezultă din procesele-verbale îndeplinite ca urmare a citării inculpatului cu mandat de aducere ( f 363-364, 395-396,426-427,454-456,498-499 - vol. I , f 1-2 , 11-12 - vol. II)  ).

Pentru aducerea condamnatului in România in vederea executării pedepsei a fost emis la data de 12.11.2012 mandatul european de arestare, file 76, 77, volum II. Acesta a fost identificat in Italia si arestat la data de 17.02.2013.(fila 122) La data de 16.07.2013 acesta a fost depus in Penitenciarul Rahova, fila 183, volum II.

Potrivit art.5221 Cod procedura penala „în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecata de către instanţa care a judecat în prima instanţă, la cererea condamnatului”.

 Din analiza textului legal rezultă că pentru a se proceda la rejudecarea unei cauze penale trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii, respectiv: să ne aflam în situaţia extrădării către România a unei persoane condamnate, pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, aplicată de o instanţă naţională şi  persoana a cărei extrădare a fost cerută de către statul român să fi fost judecată si condamnată în lipsă.

Pe de alta parte din cuprinsul aceluiaşi text rezulta faptul ca aceasta măsura, a rejudecării, este o facultate a instanţei de rejudecare care in raport de condiţiile generale ale textului pliate pe situaţia de fapt concreta poate acorda sau nu rejudecarea condamnatului.

Deşi condiţiile formale ale textului legal sunt îndeplinite instanţa apreciază ca dispoziţiile art. 522 1 C. pr. pen. nu trebuie văzute si interpretate în mod izolat în peisajul dreptului penal si procesual penal romanesc, ci dimpotrivă, ea trebuie observata prin raportare la unele dintre principiile fundamentale ale dreptului. Este vorba despre principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, care se traduce prin aceea ca nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru exercitarea unui drept recunoscut de lege, respectiv dreptul de a se apăra în proces. Acesta este principiul de drept căruia se impune a-i fi subsumate si prevederile art. 522 ind.1 C. pr. pen., deci si accesul condamnatului la rejudecarea cauzei după extrădare.

În legătura cu incidenţa acestui principiu, constatam ca el nu este exclus nici în mod expres si nici în mod tacit de textul de lege interpretat, ci dimpotrivă, din modul în care este formulata, sensul acestei norme juridice impune respectarea principiului sus-amintit. De altfel, apreciem ca ar fi ilogic a accepta, în actuala ordine juridica, accesul unei persoane condamnate la rejudecarea cauzei după extrădare, în condiţiile în care pentru a obţine aceasta rejudecare s-ar folosi de propria culpa procesuala.

Raportat la particularităţile speţei din prezentul dosar se constată ca petentul a lipsit într-adevăr la judecata pricinii si la pronunţarea hotărârii, dar actele dosarului penal pun în evidenţă circumstanţele în care s-a produs absenţa persoanei judecate.

În acest sens, constatam ca petentul nu era străin de procedurile penale care se desfăşurau împotriva sa în aceasta cauză a fost audiat in faza de urmărire penală (f.7-9 , 10-11 , 12-15) şi  a recunoscut fapta săvârşită, fără a putea să dea o explicaţie plauzibilă cu privire la maniera în care a procedat în relaţiile contractuale cu persoanele vătămate.

În faza de judecată, inculpatul  - legal citat, atât la adresa de domiciliu cât si prin afişarea citaţiei la sediul Consiliului Local al or. Sinaia - nu a putut fi ascultat -  întrucât acesta era plecat din ţară, in Spania, Anglia, respectiv Italia , fără a se cunoaşte adresa unde locuieşte, aspect învederat in mod constant de către mama sa Ţuică Georgeta, pe tot parcursul procesului - astfel cum rezultă din procesele-verbale îndeplinite ca urmare a citării inculpatului cu mandat de aducere ( f 363-364, 395-396,426-427,454-456,498-499 - vol. I , f 1-2 , 11-12 - vol. II)  ).

Pe de alta parte, după ajungerea dosarului la instanţa inculpatul a formulat doua cereri in dosar. La data de 27.12.2011 inculpatul personal a formulat o cerere de studiere a dosarului indicându-si aceeaşi adresa indicata si la urmărirea penala.(fila 283)

La data de 18.01.2012 inculpatul a mai formulat o cerere de lipsa de apărare in dosar indicându-si ca si adresa de contact/domiciliu aceeaşi adresa, cunoscuta organelor judiciare.(fila 299)

Ca urmare, petentul cunoştea demersurile judiciare desfăşurate împotriva sa, cunoştea de existenta judecaţii in curs, s-a prezentat la instanţa si a formulat cereri - personal si prin e-mail si a hotărât sa paraseasca teritoriul României fara a da organelor judiciare vreo indicaţie legata de locul unde ar putea fi citat. Inculpatul s-a sustras aşadar judecaţii astfel ca a-i acorda acestuia favoarea rejudecării înseamnă a-i încuraja reaua credinţa in ce priveşte administrarea actului de justiţie ceea ce nu poate fi primit.

Or, în atare împrejurări, inculpatul vine în prezent si solicita sa beneficieze de prevederile art. 522 1 C. pr. pen., deşi lipsa la judecata si la pronunţarea hotărârii i se datorează în totalitate. Cu alte cuvinte, culpa procesuala îi aparţine, iar invocarea acestei împrejurări culpabile pentru a obţine un avantaj procesual (constând în rejudecarea cauzei după extrădare) încalcă în mod evident principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.

În aceeaşi ordine de idei, constatam ca s-au făcut demersuri însemnate din partea instanţei de judecata, în faza de judecata a procesului penal, pentru a asigura prezenta petentului în şedinţele publice care s-au derulat.

Or, în aceste condiţii, se poate lesne stabili ca petentul s-a sustras de la participarea la procesul penal ce se desfăşura împotriva sa si mai mult decât atât, avea cunoştinţă despre acest proces, astfel că lipsa la judecată si la pronunţarea hotărârii îi este imputabilă în totalitate sau, cel puţin, a manifestat dezinteres faţă de procedură.

Pentru toate motivele de fapt si de drept arătate mai sus, instanţa apreciază ca rejudecarea cauzei după extrădare, solicitata de către condamnat, nu îi poate fi acordata acestuia, întrucât împrejurarea ca iniţial a fost judecat si condamnat în lipsa i se datorează atitudinii sale culpabile, de sustragere de la judecata.

Prin urmare, în baza art. 522 1 alin. 1 C. pr. pen. instanţa va respinge ca inadmisibila cererea de rejudecare după extrădare formulata de condamnatul TV..

În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen., instanţa va obliga condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din contul special al Ministerului Justiţiei, aflat la dispoziţia Tribunalului Prahova.

Domenii speta

Spete similare