Drepturi băneşti

Sentinţă civilă 33/2014 din 10.01.2014


R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 33/2014

Şedinţa publică de la 10 Ianuarie 2014

Obiectul cauzei:drepturi băneşti

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24.02.2012, reclamantul (...)  în contradictoriu cu pârâta (...) a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii drepturilor salariale restante, actualizate şi indexate la data plăţii efective, precum şi la plata daunelor interese ca urmare a neplăţii drepturilor salariale cuvenite, în cuantum egal ce drepturile salariale restante. S-au solicitat cheltuieli de judecată.

Motivând cererea, reclamantul a arătat în esenţă că este angajatul pârâtei care începând cu luna februarie 2009 şi până în prezent, când se află în concediu medical pentru motive de boală, cu mici excepţii, nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite. Precizează că această situaţie rezultă din statele de plată care nu sunt semnate de reclamant în ceea ce priveşte încasarea salariului lunar, netransmis nici prin virament bancar.

În final, reclamantul arată nici contravaloarea indemnizaţiei de concediu de odihnă rămas neefectuat proporţional cu perioada lucrată nui-a fost achitată de către pârâtă, solicitarea fiind şi în sensul restituirii acesteia.

În dovedirea cererii au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.

Pârâta nu a formulat în cauză întâmpinare, dar a depus note scrise prin care a arătat că toate drepturile salariale au fost achitate reclamantului pentru munca desfăşurată în (...) , că reclamantul a fost angajat având doar o vechime de 3 luni în muncă şi fără a avea carnet pentru munca desfăşurată anterior, că salariul a fost stabilit la 1.000 lei (un salariu cu mult peste ceea ce încasase la angajatorul anterior), că în fapt i-au fost plătite drepturi salarile mai mari, de până la 2000 lei, că s-au achitat pentru acestea toate contribuţiile datorate statului, că a beneficiat de concedii medicale de la 50 zile până la peste 220 zile pe an, concedii care i-au fost plătite, că în ultima perioadă a fost numai în concediu medical şi nici nu s-a mai prezentat vreodată la firmă pentru a mai desfăşura o oră de muncă.

S-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi expertiză de specialitate (contabilitate), pentru administrarea căreia instanţa a încuviinţat reclamantului cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata onorariului de expert, deşi acesta a beneficiat de apărare calificată prin apărător ales contra unui onorariu de avocat de 1000 lei achitat din fonduri proprii.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

Aşa cum rezultă din înscrisurile cauzei, reclamantul a fost angajatul pârâtei, relaţiile contractuale de muncă încetând după momentul promovării cererii de chemare în judecată, din motive extrinseci cauzei, imputabile salariatului.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat că pârâta nu i-a achitat drepturile salariale aferente muncii depuse în perioada februarie 2009 până în prezent, introducerea acţiunii având loc la data de 24.02.2012.

Potrivit art.40 alin.2 lit.c Codul muncii, angajatorul are obligaţia de a acorda angajatului său toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă, iar conform art.272 C.muncii, sarcina probei privind îndeplinirea acestei obligaţii revine angajatorului, pârâta producând în cauză dovezi ale plăţilor efectuate către reclamant cu titlu de drepturi salariale solicitate.

Apreciind că pentru soluţionarea justă a cauzei se impune părerea unui specialist în contabilitate, instanţa în conformitate cu disp.art.201 alin.1 C.proc.civ. a dispus efectuarea unei lucrări de specialitate care să stabilească drepturile salariale restante (salariu şi alte drepturi, incluzând indemnizaţii de concediu de odihnă etc.).

Expertiza a avut la bază înscrisurile aflate la dosarul cauzei depuse de părţi, precum şi înscrisuri furnizate de pârâtă şi studiate de expert la sediul acesteia, anume: concluziile verificării efectuate de ITM, mandate poştale, pontaje, state de plată, situaţii analitice privind distribuirea tichetelor de masă şi cadou, declaraţii fiscale privind stabilirea şi plata contribuţiilor sociale şi a impozitului pe venit reţinut şi virat către bugetul de stat şi bugetele de asigurări sociale.

Expertul a efectuat examinarea acestora, dar şi o examinare mai extinsă, a tuturor datelor privitoare la îndeplinirea obligaţiilor ce-i incumbă în calitatea sa de angajator faţă de salariatul (...) , aceasta fiindu-i îngăduit de art.168 Codul muncii potrivit căruia plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată sau prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.

În urma verificării documentelor mai sus amintite, inclusiv a fişelor fiscale cu veniturile realizate în anul anterior ce purtau menţiunea reclamantului „Am primit fişa fiscală şi sumele menţionate” şi semnătura acestuia, expertul a constatat, în varianta completată (pagina 6 a raportului), având în vedere perioada dedusă judecăţii, că pârâta datorează reclamantului numai suma de 3927 lei reprezentând drepturi salariale aferente anului 2011, astfel că deşi reclamantul a solicitat prin apărător varianta în care s-a ajuns la suma de 31.600 lei cu motivarea că nu au fost dovedite decât sumele achitate prin mandat poştal, instanţa va admite în parte acţiunea şi în temeiul art.40 alin.2 Codul muncii va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 3.927 lei, reprezentând drepturi salariale aferente anului 2011.

Având în vedere că reclamantului, care a câştigat procesul, i s-a încuviinţat cererea de ajutor public judiciar în forma scutirii de la plata onorariului de expert, în temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 instanţa va obliga pârâta la plata către stat a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu expert, în cuantum de 500 lei, iar în temeiul art.274 C.proc.civ., la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată de 100 lei, dată fiind admiterea acţiunii în proporţie de 10% faţă de pretenţiile solicitate, procent raportat la suma de 1.000 lei achitată de către reclamant apărătorului său cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul (...) , în contradictoriu cu pârâta (...) , .

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3.927 lei, reprezentând drepturi salariale aferente anului 2011.

Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei.

Obligă pârâta la plata către stat a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu expert, în cuantum de 500 lei.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10.01.2014, la Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Domenii speta