Revendicare imobiliară

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 926/828/2011

DECIZIE Nr. 130/2013

Şedinţa publică de la 22 Ianuarie 2013

Obiectul cauzei:revendicare imobiliară

INSTANŢA

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr.926/828/03.05.2011, trimisă spre rejudecare prin decizia civilă nr. 787/09.03.2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul P.G. , solicitând să se dispună obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantului suprafaţa de 2400 m.p. teren ce face parte din suprafaţa totală de 5000 m.p. teren intravilan situat pe raza comunei ..., precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 26.03.2009, pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională (fila 17) prin care a solicitat să se constate dreptul de proprietate exclusiv dobândit prin prescripţia achizitivă de scurtă durată (10-20 ani) pentru suprafaţa de 1260 m.p teren arabil intravilan, să se constate nulitatea absolută parţială a procesului-verbal de punere în posesie eliberat pe numele reclamantului pentru suprafaţa de 1260 m.p teren arabil intravilan, precum şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul a formulat şi cerere de intervenţie forţată (fila 33) în temeiul art.57 Cod proc.civilă, prin care a chemat în judecată pe fratele său P.A. , pe motiv că are calitatea de moştenitor al autorului comun P.I. , decedat la data de ... , în ce priveşte cererea reconvenţională de constatare a uzucapiunii de scurtă durată.

Prin decizia civilă nr.787/09.03.2011, Tribunalul Argeş a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinţei civile nr.830/30.09.2010 pronunţată în primul ciclu procesual de Judecătoria Topoloveni, admiţând recursurile declarate de reclamant şi pârât în cauză.

Prin decizia pronunţată în recurs, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat calitatea procesuală activă pe care reclamantul C.A. o justifică în cererea principală în revendicare, întrucât terenul revendicat aparţine autorilor săi C.N. şi C.S., reclamantul fiind singurul moştenitor îndrituit în apărarea dreptului de proprietate imobiliar, astfel că nu se mai impune promovarea acţiunii în revendicare şi de către numita S.C. sau moştenitorii acesteia.

În acest context, instanţa de recurs a statuat cu privire la admisibilitatea acţiunii în revendicare formulată de reclamantul C.A. împotriva pârâtului P.G., cât şi cu privire la calitatea procesuală activă a acestuia, astfel că argumentele menţionate în decizia tribunalului conduc la soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocate de pârât în primul ciclu procesual al cauzei.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârât, instanţa de recurs a făcut trimitere la proba cu expertiză tehnică topografică administrată în primul ciclu procesual care a evidenţiat împrejurarea că suprafaţa de teren aferentă imobilelor înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11618/25.10.1989, în raport de vecinătăţile actului sub semnătură privată invocat de pârât în cauză, este mult mai mare, respectiv de 6968 m.p, aspect pe care instanţa de fond urmează să îl analizeze în rejudecarea cauzei.

Totodată, în ce priveşte cererea reconvenţională, îndrumările instanţei de recurs au vizat efectuarea unei expertize privind actele primare de proprietate invocate de părţi în cauză, transpunerea în teren a înscrisului sub semnătură privată şi a contractului autentic de vânzare-cumpărare de la filele 22, 25 precum şi a titlului de proprietate al pârâtului pentru a se stabili dacă există identitate între aceste acte şi în ce măsură acestea se suprapun cu procesul-verbal de punere în posesie eliberat reclamantului.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 676/2012, Judecătoria Topoloveni a respins acţiunea, dar şi cererea reconvenţională, cu motivarea că, în ceea ce priveşte cererea principală având ca obiect revendicarea terenului în suprafaţă de 2400 mp, a constatat că reclamantul C.A. este proprietarul suprafeţei de 5000 mp teren situat în intravilanul com. … , teren înscris la categoria arabil intravilan şi în fişa cu date premergătoare emiterii titlului de proprietate conform Legii nr.18/1991.

Pârâtul P.G. deţine în imediata vecinătate, suprafeţele de 1456 mp teren arabil şi 1092 mp teren curţi-construcţii, înscrise în titlul de proprietate nr.24978/30.09.1993 emis pe numele acestuia (fila 26).

În primul ciclu procesual, expertul topograf C.P. a transpus în teren atât suprafeţele de teren din actele de proprietate ale părţilor, cât şi suprafaţa de teren menţionată în chitanţa sub semnătură privată din data de 22.09.1989 redactată şi semnată la Primăria com. Leordeni - în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr.24978/30.09.1993 pe numele pârâtului.

Potrivit concluziilor expertizei topografice, suprafaţa de teren identificată între reperele de vecinătate înscrise în chitanţa sub semnătură privată din data de 22.09.1989, măsoară 6968 mp.

În plus, expertul a opinat în sensul că suprafaţa de teren înscrisă în titlul pârâtului P.G. „ar trebui reîntregită conform vecinătăţilor înscrise în chitanţă ”.

S-a constatat că între procesul-verbal de punere în posesie nr.5969/19.09.2008 emis pe numele autoarei reclamantului şi titlul de proprietate nr.24978/30.09.1993 emis pe numele pârâtului, există suprapunere pe o porţiune de 580 mp (cf. schiţei de la fila 86, dosar nr.6/828/2009).

Reclamantul a formulat obiecţiuni la acest raport de expertiză (fila 182), susţinând că expertul nu a stabilit în concret vecinătăţile imobilelor menţionate în cele două acte de proprietate, ceea ce a condus la prezentarea eronată a situaţiei din teren, obiecţiuni respinse de prima instanţă prin încheierea din 08.07.2010 (fila 241, dosar nr.6/828/2009).

Raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în rejudecare de exp. C.G.T. , avizat tehnic în conformitate cu art.3 lit. h din H.G. nr.1210/2004 şi art.1 al.2 din Ordinul nr.1882/C-1044364/2011, potrivit procesului-verbal de recepţie nr.42/25.05.2012 (fila 167), a evidenţiat o situaţie de fapt contrară celei constatate de exp. C.P. în primul ciclu procesual.

Potrivit raportului de expertiză tehnică topografică efectuat în rejudecare, între procesul-verbal de punere în posesie nr.5969/19.09.2008 emis pe numele autoarei reclamantului – redat în plansa A (fila 42) şi titlul de proprietate nr.24978/30.09.1993 emis pe numele pârâtului – redat în plansa B (fila 43), nu  există suprapunere, fiind suprafeţe distincte, conform vecinătăţilor din actele de proprietate transpuse în teren, iar pârâtul nu ocupă nicio porţiune din terenul proprietatea reclamantului (fila 41).

Concluziile expertizei efectuate în primul ciclu procesual vin în totală contradicţie nu numai cu probele administrate în cauză, dar şi cu motivele cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care reclamantul nu a invocat o suprapunere de terenuri sau nulitatea titlul de proprietate nr.24978/30.09.1993 emis pe numele pârâtului (dacă ar fi existat o asemenea situaţie), ci numai ocuparea abuzivă a terenului de către pârât.

Cum o astfel de ipoteză nu s-a dovedit în speţă, cererea în revendicare îndreptată împotriva pârâtului pentru suprafaţa de 2400 mp (şi aceasta menţionată generic în cererea introductivă) a fost considerată neîntemeiată şi a fost respinsă, în persoana reclamantului nefiind întrunită calitatea de proprietar neposesor, de esenţa acţiunii în revendicare.

Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâtul P.G. , restrânsă în rejudecare de la suprafaţa de 1260 m.p la suprafaţa de 580 mp (identificată în primul ciclu procesual de expertul topograf Caplan Petre, redată în careul S9-10-12-11 fila 90 dosar nr.6 /828/2009), cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate dobândit de pârâtul prin prescripţia achizitivă de scurtă durată (10-20 ani), constatarea nulităţii absolute parţiale a procesului-verbal de punere în posesie eliberat pe numele reclamantului C.A. în limita aceleiaşi suprafeţe de 580 mp şi constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii de validare emise pe numele reclamantului, instanţa a analizat cu prioritate, în temeiul art.137 al.1 din Codul de procedură civilă, excepţia de inadmisibilitate invocată de reclamantul C.A. faţă de capătul de cerere având ca obiect constatarea uzucapiunii.

Instanţa a admis această excepţie, întrucât demersul pârâtului P.G.  urmăreşte obţinerea unui titlu de proprietate printr-o acţiune în constatare, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut o cale procedurală cu caracter special, derogator, la îndemâna parţii interesate, iar o acţiune în constatare poate fi formulată  numai când partea nu poate cere realizarea dreptului (în speţă, pârâtul a avut la îndemână acţiunea în realizarea dreptului său supusă unor termen şi condiţii prevăzute de legislaţia fondului funciar).

Astfel, recunoaşterea dreptului de proprietate pentru terenurile care, în perioada de referinţă a legii fondului funciar, s-au aflat într-o zonă cooperativizată, intră în sfera de competenţă a comisiilor locale si judeţene, instanţa intervenind în procedura specială numai pentru controlul legalităţii actelor de constituire sau după caz, de reconstituire.

Terenul în litigiu în suprafaţă de 580 m.p, descris în motivele cererii reconvenţionale, identificat în primul ciclu procesual de expertul topograf C.P. (careul S9-10-12-11, fila 90 dosar nr.6/828/2009) este amplasat în satul Leordeni din comuna Leordeni, al cărei teritoriu s-a aflat în patrimoniul C.A.P.

Potrivit art.8 al.1 si al. 2 din Legea nr.18/1991 R, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile acestei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept (n.r. nu printr-o acţiune în constatarea uzucapiunii).

De prevederile legii, beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă.

Întrucât, pârâtul nu a uzat de căile de atac specifice reglementate în mod imperativ de Legea nr.18/1991 împotriva hotărârii de validare (în baza căreia s-a emis titlul său de proprietate nr.24978/30.09.1993), hotărârea de validare a rămas definitivă în privinţa întinderii dreptului de proprietate recunoscut pârâtului.

Pe de altă parte, pârâtul avea posibilitatea declanşării procedurii prevăzută de Legea nr.247/2005 pentru diferenţa de teren la care se considera îndreptăţit, însă nu a formulat cerere de restituire în baza acestei legi.

Pârâtul P.G.  a declanşat procedura stabilirii dreptului de proprietate reglementată de art.8 din Legea nr.18/1991 prin cererea înregistrată sub nr.261/26.02.1991 pentru prin care a solicitat „împroprietărirea şi constituirea dreptului de proprietate la imobil şi terenul agricol”, fiind validat cu suprafaţa de 0,10 ha prin hotărârea comisiei judeţene nr.98/1991 (filele 72-74 dosar nr.6/828/2009).

Potrivit relaţiilor comunicate de Primăria comunei Leordeni, actul primar de proprietate în care a stat la baza validării pârâtului este actul de vânzare-cumpărare nr.618/25.10.1989 (fila 106), prin care vânzătoarele surori S. N. C.  şi C. N. S. au înstrăinat cumpărătorului P. I. G. casa de locuit proprietatea acestora compusă din trei camere, dependinţe construite din cărămidă şi un grajd din paiantă situate în comuna Leordeni, judeţul Argeş pe un teren având următoarele vecinătăţi: …

Potrivit clauzei contractuale exprese terenul în suprafaţă de 250 m.p. trece în proprietatea statului conform art.30 alin.2 şi 3 din Legea nr.58/1974 şi se atribuie dobânditorului fără plată pe durata existenţei construcţiilor.

 Vânzătoarele S. N. C. şi C. N. S. sunt fiicele defuncţilor N.Z. şi N.N. , pe numele acestuia din urmă fiind emisă hotărârea de validare pentru suprafaţa de 2,88 ha, reconstituită în natură pe raza comunei Leordeni în baza registrului agricol al comunei din perioada de referinţă 1956-1958, (fila 108 dosar nr.6/828/2009).

Înscrisul de la fila 111 comunicat de Primăria comunei Leordeni menţionează la poziţia 25 pe fiicele defunctului N.N. , S. N. C.  şi C. N. S. cărora „comisia le-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4,31 ha faţă de 4,41 ha, din care 0,10 ha se atribuie lui P.G.  căruia moştenitoarele au vândut casa defunctului tată”.

Acest înscris a fost coroborat cu înscrisurile de la filele 74 şi 94 reprezentând anexa de validare şi titlul de proprietate nr.24978/30.09.1993, din care rezultă că dobânditorului P.G.  i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren cumpărată prin actul de vânzare-cumpărare anexat cererii de reconstituire.

Pentru aceste motive, în temeiul art.111 Cod procedură civilă instanţa a respins cererea pârâtului de constatare a uzucapiunii, aceeaşi soluţie fiind pronunţată şi cu privire la celelalte solicitări formulate prin cererea reconvenţională, în raport de relaţiile comunicate la dosar de Primăria com. Leordeni cu privire la actele care au stat la baza validării reclamantului şi emiterii procesului-verbal de punere în posesie pe numele acestuia.

Procesul-verbal de punere în posesie nr.5969/19.09.2008 a fost emis pe numele autoarei reclamantului C.S. , în calitate de moştenitoare a defunctului N.N.  (fila 4 dosar nr.6/828/2009) pentru suprafaţa de 5000 mp teren arabil intravilan, ce face parte din suprafaţa totală de 2,88 ha teren înscris în anexa de validare şi fişa cu date pentru titlul de proprietate întocmite pe numele S.C. şi C.S.  (filele 5, 110, 111 dosar nr.6/828/2009), reconstituirea dreptului de proprietate în patrimoniul acestora având la bază menţiunile din rolul agricol al autorului lor N.N.  (fila 108 dosar nr.6/828/2009).

Potrivit art. III alin.1 lit.a) din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, emise în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

În raport de probele administrate în cauză, atât procesul-verbal de punere în posesie nr. 5969/19.09.2008, cât şi hotărârea de validare care i-a premers, au fost emise în beneficiul autoarei reclamantului C.S. cu respectarea procedurii administrativ-jurisdicţionale prevăzută de Legea fondului funciar, neexistând sub acest aspect, motive de nulitate care să afecteze eficacitatea actului în discuţie.

Reclamantul a formulat cerere de verificare de scripte, invocând caracterul fals al înscrisului sub semnătură privată „Chitanţă” redactat la data de 22.09.1989 la Consiliul Popular al comunei Leordeni (fila 22 dosar nr.6/828/2009), în ceea ce priveşte semnătura autoarei Sabo Cezarina, fără să dovedească această cerere cu înscrisuri concludente, din categoria celor solicitate în primul ciclu procesual de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov, prin adresa nr.89/01.06.2010 (fila 222 dosar nr.6/828/2009), în vederea administrării probei cu expertiză grafică, motiv pentru care la termenul de judecată din data de 22.04.2010 a fost decăzut din proba cu expertiză grafică.

În consecinţă, s-a reţinut că reclamantul nu a îndeplinit obligaţia ce îi revine potrivit art.129 al.1 teza ultimă din Codul de procedură civilă de a-şi proba pretenţiile şi apărările formulate, astfel că cererea de verificare de scripte va fi respinsă ca nedovedită.

Referitor la cererea de intervenţie forţată având ca obiect introducerea în cauză a intervenientului P.A. , cerere formulată de pârâtul P.G.  în primul ciclu procesual (fila 33), în temeiul art.57 din Codul de procedură civilă, instanţa a respins cererea de intervenţie, întrucât chemarea în judecată a acestei persoane nu se justifică în raport de obiectul cererii reconvenţionale, cei doi fraţi au declanşat separat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate conform relaţiilor comunicate de Primăria com. Leordeni (fila 105), terenul ce formează obiectul cererii reconvenţionale este distinct de proprietatea intervenientului şi nu face parte din proprietatea funciară a autorului lor comun Pârvu Ion (persoană menţionată în finalul cererii de intervenţie).

Referitor la cererea de intervenţie forţată având ca obiect introducerea în cauză a intervenientului R.N. , cerere formulată de reclamant în rejudecare (filele 74, 84), în temeiul art.57 din Codul de procedură civilă instanţa a respins cererea de intervenţie, întrucât ca şi în cazul anterior, chemarea în judecată a acestei persoane nu se justifică în raport de obiectul cauzei, nefiind îndeplinită condiţia imperativă prevăzută la art.57, aceea ca intervenientul să poată pretindă în cauză aceleaşi drepturi ca şi reclamantul C.A. .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.A. , criticând-o, în esenţă, pentru următoarele:

- expertiza efectuată a avantajat şi de această dată pe pârât, identificând, în mod greşit, faptul că între terenurile părţilor nu există suprapuneri, deşi realitatea faptică este cu totul alta;

- în mod greşit a fost respinsă acţiunea în revendicare, în contextul în care însuşi pârâtul recunoaşte că ocupă din terenul reclamantului prin invocarea prescripţiei achizitive;

- în mod eronat a fost respinsă cererea de înscriere în fals, în condiţiile în care pârâtul este cel care deţine actul defăimat, iar prima instanţă nu a pus în vedere acestuia să-l depună la dosar.

Recurs a declarat şi pârâtul P.G. , învederând că, în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea reconvenţională pe excepţia inadmisibilităţii, reţinând că nu s-a urmat procedura specială prevăzută de legea 18/1991, fără să aibă în vedere dispoziţiile art. 23 şi 24 din această lege.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate şi în raport de prevederile art. 304 ind. 1 Cpc, tribunalul constată următoarele:

Referitor la recursul declarat de către reclamantul C.A. reţine că primul motiv invocat este întemeiat.

Astfel, potrivit raportului de expertiză efectuat în al doilea ciclu procesual de către expertul C.G.T. (f. 38, dosar fond - expertiza C.P. nemaiputând fi valorificată, deoarece, sentinţa ce a analizat şi acest raport a fost casată cu trimitere spre rejudecare), identificarea terenului reclamantului s-a făcut nu conform actelor de proprietate exhibate de acesta, ci „între limitele prezentate de părţi materializate prin gard şi ţăruşi lemn”.

Or, procedând la efectuarea măsurătorilor la indicarea părţilor, expertul nu a stabilit corect situaţia de fapt existentă în teren.

În speţă, sunt criterii suficiente pentru identificarea şi individualizarea, pe baze obiective, a terenurilor părţilor, reclamantul deţinând procesul verbal de punere în posesie nr. 5969/19.09.2008 (f. 4, dosar fond), iar pârâtul, titlul de proprietate nr. 24978/30.09.1993 (f. 26, dosar fond) dar, în acest scop, este necesară efectuarea unei alte expertizei tehnice, care, în raport de toate actele mai sus analizate, să localizeze terenurile din punctul în litigiu.

Administrând proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, prima instanţă va solicita expertului ca, ţinând cont de procesul verbal de punere în posesie emis pe numele reclamantului, precum şi de titlul de proprietate emis pârâtului, să transpună în schiţă suprafaţa şi amplasamentul terenurilor părţilor; să evidenţieze în aceeaşi schiţă suprafeţele reale şi amplasamentele terenurilor, cu vecinătăţi, exact cum rezultă din actele de proprietate sus menţionate, precum şi eventualele suprapuneri ale acestora pe terenul în litigiu; să stabilească, prin măsurători precise şi prin delimitarea terenurilor menţionate în aceleaşi acte, dacă există concordanţă între suprafeţele stăpânite de pârâţi şi cele efectiv atribuite acestora urmând ca, în final, prin fixarea şi a altor obiective în conformitate cu cererile deduse judecăţii, să stabilească dacă pârâtul sau alte persoane ocupă vreo porţiune din terenul reclamantului, iar în caz afirmativ, să indice suprafaţa ocupată cu vecinătăţi.

De asemenea, la efectuarea expertizei, expertul va avea în vedere şi actul sub semnătură privată intitulat „Chitanţă” din 22.09.1989 de la fila 22, dosar fond şi contractul de vânzare cumpărare din 25.10.1989 de la fila 25, dosar fond.

Întrucât, această proba, conform art. 305 Cpc, nu poate fi administrată în recurs, iar, dispoziţiile art. 312 alin. 6 1 Cod pr. civilă, cuprins în enumerarea făcută de art. XXII alin.2 din Legea nr. 202/2010, este aplicabil numai cererilor de chemare în judecată formulate după intrarea în vigoare a noii legi, tribunalul urmează a admite recursul de faţă şi a casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi judecătorie.

Tribunalul constată că şi celălalt motiv de recurs invocat de către recurentul – reclamant este întemeiat, prima instanţă respingând în mod greşit cererea de verificare de scripte atâta timp cât nu a pus în vedere părţii care deţinea înscrisul defăimat, respectiv pârâtului, să-l depună la dosar pentru a se putea verifica, ba mai mult a respins solicitarea reclamantului în acest sens (a se vedea încheierea de şedinţă din data de 06.09.2011 - f. 17, dosar fond).

În acest context, în rejudecare, aceeaşi instanţă va pune în vedere pârâtului, conform art. 172 Cpc şi sub sancţiunea prevăzută de art. 174 Cpc. să prezinte înscrisul defăimat pentru a fi supus analizei de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov.

Cât priveşte recursul declarat de către pârâtul P.G. , tribunalul reţine că, în mod eronat, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind constatarea uzucapiunii, în condiţiile în care recurentul nu avea posibilitatea formulării unei acţiuni în realizare, deoarece se află în posesia terenului pentru care invocă prescripţia achizitivă, teren pentru care şi reclamantul invocă un drept propriu.

În acest context, şi recursul acestuia va fi admis, urmând ca, în rejudecare, prima instanţă să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1890 Cciv.

Astfel, după administrarea acestor probe noi şi analiza întregului ansamblu probator, prima instanţă va aprecia în ce măsură acţiunea şi cererea reconvenţională deduse judecăţii urmează să fie primite, având în vedere şi problemele de drept dezlegate prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de către C.A. şi P.G. împotriva sentinţei civile nr. 676/3.07.2012 pronunţată de Judecătoria Câmpulung în prezenta cauză, intimaţi fiind COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR LEORDENI, COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEŞ, P. A. ŞI R.N. .

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 22.01.2013, la Tribunalul Argeş, secţia civilă.

Domenii speta

Spete similare