Contencios subiectiv sau contencios obiectiv. Excepţia lipsei de interes şi, respectiv a lipsei calităţii procesuale active în contencios administrativ. Asociaţia reclamantă nu justifică un drept subiectiv sau un interes legitim propriu privat, ci exclusi

Contencios subiectiv sau contencios obiectiv. Excepţia lipsei de interes şi, respectiv a lipsei calităţii procesuale active în contencios administrativ. Asociaţia reclamantă nu justifică un drept subiectiv sau un interes legitim propriu privat, ci exclusiv un interes legitim public care nu este subsidiar unui interes privat.

- art. 1 alin. (1) și 2, art. 2 lit. a , p şi s art. 8 alin.1 şi alin.1 ind.1 din Legea nr. 554/2004, art. 468 alin. (3), art. 470 alin. (5), art. 487 alin. (1), art. 485 alin. (1), art. 489 alin. (1) din Codul de procedură civilă

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin.1, art. 2 lit. a teza finală cu prevederile art. 8 alin. (1) ind. 2 din Legea nr. 554/2004, un organism social interesat poate promova o acţiune în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă în considerarea unui interes legitim public, legea îngrădindu-i doar posibilitatea de a solicita despăgubiri.

Astfel, este reglementat în mod excepţional contenciosul obiectiv care este limitat însă de aceste condiţii, respectiv doar organismele sociale interesate pot să îşi întemeieze acţiunea pe vătămarea unui interes legitim public în principal şi nu subsidiar unui interes legitim privat, iar în contenciosul obiectiv nu pot fi solicitate despăgubiri.

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 586 din 5.07.2018, Tribunalul Covasna  - secţia civilă a respins excepţia necompetenţei materiale, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes; a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului B., a obligat pârâtul  Primarul Municipiului B. să îndepărteze toate drapelele arborate în sala de şedinţe a Consiliului Local al Municipiului B., cu excepţia drapelului României, obligând totodată pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, recurentul pârât PRIMARUL MUNICPIULUI B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate iar in rejudecare  respingerea acţiunii.

În motivare recurenta a criticat sentinţa arătând că  sentinţa de fond a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material invocându-se prevederile art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Astfel, s-a arătat că, în mod greşit,  instanţa de fond a  respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei  aplicând în mod eronat prevederile art. 2 alin.1 lit.a din Legea nr. 554/2004 şi reţinând că organismele sociale care invocă vătămarea unui interes legitim public sunt asimilate persoanei vărămate. Susţine recurenta că se se poate face abstracţie de art. 8 alin.1 ind. 1 din aceeaşi lege fiind imperios necesară invocarea pe cale principală a lezării unui interes legitim privat şi dovedit, lezarea interesului public incocată de reclamantă trebuind să aibă caracter subsidiar.  Apărarea interesului public este o atribuţie recunoscută doar unor organe ale statului.

Tribunalul a reţinut în mod eronat că  reclamanta este un organism social interesat, în înţelesul art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, şi pretinde, în această calitate, o vătămare adusă unor interese legitime pe care le protejează prin obiectul lor de activitate, în speţă art. 5 alin.3 lit. f din Statutul Asociaţiei. În opinia recurentei acest drept este îngrădit de Legea nr. 554/2004 care permite persoanelor de drept privat să formuleze capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. În sprijinul acestei interpretări se invocă Decizia nr. 66/15.01.2009 a Curţii Constituţionale  referitoare la prevederile de art. 8 alin.1 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 dar şi o soluţie pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Se critică şi soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes, recurenta arătând că prima instanţă a reţinut că noţiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noţiunea de interes în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil iar stabilirea existenţei unei vătămări  aduse unui drept ori interes legitim se face pe baza probelor administrate fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Recurenta susţine că nu există posibilitatea de a intenta o acţiune în contencios administrativ exclusiv prin raportare la încălcarea unui interes general, în speţă reclamanta nu a invocat încălcarea unui interes legitim public în subsidiar, în condiţiile în care vătămarea acestuia nu decurge din vătămarea unui drept subiectiv propriu sau a unui interes legitim privat şi şi-a întemeiat acţiunea exclusiv pe încălcarea interesului legitim public.

Apărarea interesului colectiv este o atribuţie recunoscută doar unor organe ale statului sau unor organisme de specialitate, sens în care se invocă din nou Decizia nr. 66/15.01.2009 a Curţii Constituţionale.

Recurenta conchide că reclamanta în calitate de persoană juridică de drept privat nu a probat că membrii acesteia pot şi deţin calitatea de cetăţeni ai unui atare drept subiectiv, care prin premisă ar fi afectat de amplasarea unor drapele în sala de şedinţe a Consiliului Local şi ar putea pretinde o astfel de conduită autorităţii. Simplul fapt că reclamanta se consideră purtătoare a unui drept de a sesiza instanţa de contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public care se circumscrie interesului care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională contravine Legii nr. 554/2004 care permite apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. În speţă reclamanta nu justifică nici un interes în promovarea acestei acţiuni.

Pe fondul cauzei, recurentul pârât reiterează aspectele expuse în întâmpinare învederând că drapelele la care face referire reclamantul nu sunt arborate în înţelesul prevederilor art. 2 şi 3 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 75/1994, ci sunt amplasate, montate pe un suport de lemn pe duşumea ca un semn de respect şi omagiu adus acelor localităţi din statele respective cu care municipiul B. s-a înfrăţit de-a lungul timpului.

De asemenea, în sala de şedinţe a Consiliului Local al Municipiului B. sunt amplasate pe suport de lemn drapelele statelor de care aparţin unităţile administrativ-teritoriale cu care Municipiul B. a încheiat Protocol de înfrăţire şi colaborare, respectiv: drapelul naţional al Franţei, drapelul naţional al Portugaliei, drapelul Ungariei, drapelul Serbiei, drapelul Slovaciei şi drapelul statului Israel, alături de drapelul României, iar în biroul Primarului Municipiului B. sunt amplasate Drapelul Naţional al României şi Drapelul Europei.

Consideră reclamantul pârâtul că acest act de respect şi omagiu adus statelor anterior menţionate nu poate fi calificat ca o faptă nelegală, menită a fi sancţionată datorită unor interpretări restrictive ale normelor de drept ce reglementează această materie, motiv pentru care solicită respingerea acţiunii ca nefondată.

În drept au fost invocate prevederile art. 488 alin.1 pct. 4 şi 8 din Cod procedură civilă.

Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform  art. 29 lit. a  din O.U.G. nr. 80/2013.

 Reclamantul legal citat a formulat întâmpinare (f.22) în sensul respingerii recursului, cu cheltuieli de judecată.

 Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare (f.31) solicitând admiterea recursului.

S-a administrat proba cu înscrisuri noi în recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin.1 pct. 5  şi 8 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 489 alin.2 Cod procedură civilă, şi recursul declarat de recurentul pârât Curtea constată că acesta este neîntemeiat.

Recurentul invocă greşita aplicare a dispoziţiilor de drept material, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, însă este neîntemeiat.

Criticile care vizează excepţia lipsei de interes si respectiv a lipsei calităţii procesuale active sunt argumentate în esenţă prin aceea ce asociaţia reclamantă nu justifică un drept subiectiv sau un interes legitim propriu privat, ci exclusiv un interes legitim public care nu este subsidiar unui interes privat aşa cum susţine reclamanta că rezultă din interpretarea prevederilor art. 8 alin.1 ind. 1 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 8 alin.1 din din Legea nr. 554/2004 ”1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

(1^1) Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.”

  (1^2) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2).

Art. 2 lit. a din aceeaşi lege conferă legitimare procesuală activă în contenciosul administrativ persoanei vătămate, noţiune definită ca „ orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate”.

Astfel, organismele sociale interesate sunt asimilate persoanei vătămate.

Pe de altă parte potrivit art. 2 lit. s din aceeaşi lege organismele sociale interesate sunt definite „structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative;”.

Prin urmare, Curtea reţine că prima instanţă a reţinut corect şi cu justa aplicare a normelor de drept material mai sus enunţate, faptul că reclamanta asociaţie reprezintă un organism social interesat  în sensul art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004 având în vedere că aceasta are drept obiect de activitate, printre altele, promovarea de acţiuni în instanţă pentru obligarea autorităţilor statului şi autorităţilor administraţiei publice locale la respectarea Constituţiei României, legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului - aspect ce rezultă  din art.5 alin.3 lit.f din Statutul acesteia.

Mai mult prima instanţă a reţinut că reclamanta fiind  abilitată printr-o dispoziţie statutară să promoveze acţiuni în contencios administrativ pentru obligarea autorităţilor administraţiei publice locale la respectarea Constituţiei României, legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, aceasta justifică un interes propriu în promovarea prezentei acţiuni, motiv pentru care  a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale active, cât şi excepţia lipsei de interes a acesteia.

Curtea analizând coroborat prevederile legale mai sus expuse, reţine că acțiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană interesată ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul unei autorități administrative de a-i soluționa o cerere legitimă.

Astfel, justifică legitimare procesuală activă în contenciosul administrativ, în sensul art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei însăși sau altui subiect de drept.

Prevederile Legii nr. 554/2004 mai sus citate consacră regula contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă se dovedește că a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim.

Condiţia vătămării în sensul art. 2 lit. a  din Legea nr. 554/2004  se face prin raportare la noțiunea de interes legitim, interes care potrivit art. 1 alin.1 din aceeaşi lege poate fi „atât public cât şi privat”.

Conform art. 2 alin. 1 lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea  realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. În timp ce interesul legitim public este definit de art. 2 alin. 1 lit. r din aceeaşi lege ca fiind interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice;

Chestiunea litigioasă ce face obiectul prezentului recurs constă în a se stabili dacă în cazul unui organism social interesat aşa cum este reclamanta asociaţie este necesar a se îndeplini condiţia  stabilită de prevederile art. 8 alin.1 ind 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv ca interesul public să fie subsidiar unui interes privat.

Prima instanţă a evitat tranşarea acestei chestiuni apreciind că reclamanta asociaţie organism social interesat justifică un interes propriu.

Curtea însă reţine că din interpretarea coroborată a prevederile art. 1 alin.1,  art. 2 lit.a  teza finală cu prevederile art. 8 alin.1 ind. 2 din Legea nr. 554/2004, un organism social interesat poate promova o acţiune în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă în considerarea unui interes legitim public, legea îngrădindu-i doar posibilitatea de a solicita despăgubiri. 

Astfel, este reglementat în mod excepţional  contenciosul obiectiv care este limitat însă de aceste condiţii, respectiv doar organismele sociale interesate pot să îşi întemeieze acţiunea pe vătămarea unui interes legitim public în principal şi nu subsidiar unui interes legitim privat, iar în contenciosul obiectiv pot fi solicitate doar despăgubiri.

Faţă de aceste considerente, apreciind că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea unei acţiuni în contencios obiectiv astfel cum sunt expres reglementate de dispoziţiile legale precitate, Curtea va menţine soluţia primei instanţe de respingere a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi respectiv a lipsei de interes.

 Se impune precizarea că interesul legitim definit de legea contenciosului administrativ nu se confundă cu interesul procesual definit de Codul de procedură civilă, iar analiza de mai sus vizează interesul legitim în sensul legii contenciosului administrativ, aşa cum, de altfel, a fost construit raţionamentul pârâtei recurente.

Pe fondul cauzei, criticile formulate de către recurenta pârâtă vizează starea de fapt reţinută de prima instanţă prin aprecierea probatoriului administrat nemijlocit, chestiune ce excede motivelor de recurs expres şi limitativ prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă.

 Distincţia terminologică între amplasare şi arborare de drapele a fost corect analizată de prima instanţă care a făcut  o justă aplicare a prevederilor de drept material ale art. 7 din Legea nr. 75/1994 şi a dispus înlăturarea din sala de şedinţe a Consiliului Local al Municipiului B. a tuturor drapelelor arborate cu excepţia drapelului României, dat fiind faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat.

Mai mult Curtea reţine că argumentele recurentei nu vizează greşita aplicare de către prima instanţă a unei norme de drept material ci mai degrabă o justificare a arborării unor drapele ale altor state în considerarea unor argumente de ordin moral, de respect şi omagiu adus altor state, ceea ce nu poate suplini neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru aceste fapte, respectiv potrivit art. 7 din Legea nr. 75/1994 „drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi”.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat.

 Raportat la prevederile art. 453 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a recurentei pârâte, Curtea reţine că aceasta ar fi îndreptăţită la plata cheltuielilor de judecată însă nu a depus la dosarul cauzei dovada angajării unor astfel de cheltuieli. Astfel cererea acesteia având ca obiect cheltuieli de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare