Plângere contraventionala. Gresita încadrare juridica a faptei contraventionale. Încalcarea principiului legalitatii

Contraventii

Deliberând asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 29.12.2014 sub nr. 44624/212/2014, petenta A.L.SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria DGAF nr. (...)/17.12.2014 întocmit de intimata Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala Antifrauda Fiscala, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecata.

 În motivare, petenta a aratat ca la data de 17.12.2014, inspectorii antifrauda, în urma unui control operativ, au efectuat o verificare la autoutilitara proprietatea societatii, cu numarul de înmatriculare NR. (...), aflata în trafic pe raza unitatii administrativ teritoriale Constanta, constatând ca documentele de însotire a marfii nu sunt completate conform prevederilor legale, respectiv la rubrica „cumparator” este trecuta denumirea generica „diversi clienti”, încalcându-se astfel prevederile art. 1 lit. e din Legea 12/1990. A aratat petenta ca a fost sanctionata cu amenda contraventionala în cuantum de 20 000 lei si confiscarea marfii ca si sanctiune complementara.

A mentionat petenta ca procesul-verbal de contraventie este nelegal si netemeinic din mai multe motive. Astfel, fapta retinuta si sanctionata de agentii constatatori nu este prevazuta de art. 1 alin. 1 lit. e din Legea 12/1990, întrucât acest din urma text legal este aplicabil exclusiv în situatia efectuarii unor fapte de comert ilicite cu bunuri a caror provenienta  nu este dovedita cu documente cum ar fi factura fiscala, avizul de însotire a marfii, documente vamale sau orice alte documente stabilite prin lege. Or, a aratat petenta, în cazul de fata suntem în prezenta efectuarii unor activitati comerciale licite, provenienta bunurilor aflate în autoutilitara era evidenta, existând documentul justificativ reprezentat de avizul de însotire a marfii.

Prin urmare, a sustinut petenta, fapta savârsita ar putea fi eventual necompletarea documentelor de însotire a marfii conform prevederilor legale, respectiv o eronata completare a avizelor de însotire a marfii, prin trecerea la rubrica „cumparator” a denumirii generice „diversi clienti” si nicidecum contraventia de comert ilicit cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita, prevazuta de art. 1 alin. 1 lit. e din Legea 12/1990.

Petenta a mai solicitat sa se constate lipsa vinovatiei în savârsirea presupusei fapte contraventionale în temeiul careia a fost sanctionata, societatea practicând comertul licit înca de la înfiintare, vânzând produsele fie pe baza de factura, fie pe baza de bon fiscal.

A mai aratat ca se utilizeaza sintagma „diversi clienti”, întrucât întocmirea unui aviz catre clientul caruia îi livreaza marfa nu este posibil datorita specificului produselor comercializate (înghetata, produse congelate). Astfel, nu se pot utiliza precomenzi, cantitatea si sortimentul concret de marfa solicitata fiind influentata de factori externi cum ar fi vremea sau organizarea unor evenimente cum ar fi târguri, concerte etc. A precizat ca în momentul în care agentul vinde efectiv marfa catre client, întocmeste factura pe marfa efectiv vânduta, cu ajutorul carora este descarcata marfa în gestiune, marfa eliberându-se din gestiunea agentului obligatoriu însotita de factura. A precizat ca nu se lezeaza nici un interes sau valoare sociala prin practica anterior prezentata, lipsind orice vinovatie în a savârsi vreun act de comert ilicit.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu sanctiunea avertismentului, având în vedere principiul proportionalitatii, gravitatea faptei, consecintele juridice ale acesteia.

În drept, petenta a invocat art. 31 alin. 1, 32 alin. 2, art. 5 alin. 2 lit. a, art. 5 alin. 5 din OG 2/2001.

În dovedire, a depus certificat constatator ONRC,  procesul-verbal contestat, avize de însotire a marfii, solicitând totodata si încuviintarea probei testimoniale.

Plângerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 06.02.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contraventionale ca neîntemeiata, precizând ca procesul-verbal de contraventie a fost legal si temeinic întocmit.

În ceea ce priveste încadrarea juridica a faptei, a aratat ca argumentele petentei sunt nefondate. Astfel, a precizat ca ambele ordine mentionate în actul sanctionator (OMFP nr. 2226/2006 si OMFP nr. 3512/2008) prevad expres ca în avizele de însotire a marfurilor trebuie mentionate datele de identificare ale cumparatorului (denumire, adresa, cod de identificare fiscala), însa având în vedere ca aceste ordine nu prevad contraventii, încadrarea juridica a faptei savârsite de catre petenta este cea mentionata în procesul-verbal, respectiv art. 1 lit. e din Legea 12/1990. De altfel, dispozitiile acestui din urma articol sunt extrem de clare, în sensul ca orice nerespectare a cuprinsului documentelor financiar-contabile constituie contraventie conform acestui text de lege, orice document financiar contabil trebuind sa cuprinda toate mentiunile obligatorii.

A mai aratat ca în toate documentele financiar contabile se mentioneaza atât datele de identificare ale vânzatorului, cât si cele ale cumparatorului, orice omisiune constituind contraventie si determinând posibilitatea de savârsire a unor fapte de evaziune fiscala, întrucât daca transporturile nu sunt verificate, avizele de însotire a marfurilor pot fi completate cu date fictive sau necompletate, distruse, astfel încât orice evidenta a produselor comercializate dispare.

A mai aratat ca detinerea de produse, fara documente de provenienta, are drept consecinta comercializarea acestora fara ca veniturile aferente sa fie înregistrate în contabilitatea societatii. Totodata, a precizat ca realitatea aspectelor constatate de catre echipa de control poate fi probata prin nota explicativa nr. 5284/17.12.2014, data în fata inspectorilor antifrauda, prin intermediul întrebarii nr. 4, respectiv „Daca fata de cele de mai sus, aveti ceva de declarat sau documente de prezentat”, la care reprezentantul societatii a aratat ca nu mai are nimic de declarat sau alte documente de prezentat.

A aratat ca sanctiunea principala a amenzii aplicata alaturi de cea complementara a confiscarii marfii este una adecvata în raport de criteriile art. 21 din OG 2/2001, ultima sanctiune dispunându-se de drept, în baza legii, inspectorii neavând posibilitatea analizarii oportunitatii aplicarii acestor masuri în functie de anumite criterii.

În dovedire, a anexat înscrisuri, solicitând încuviintarea probei cu înscrisuri si opunându-se administrarii probei testimoniale solicitate de catre petenta.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 205 Cod procedura civila, Legii nr. 12/1990, OG 2/2001, OMFP nr. 1027/2006, OUG 12/2006.

La data de 18.02.2015, petenta a formulat raspuns la întâmpinare, precizând ca intimata nu a reusit sa demonstreze  ca avizele de însotire a marfii ar fi inexistente, mai mult decât atât, existenta acestora este constatata chiar prin procesul-verbal de contraventie.

A mai aratat ca semnarea procesului-verbal de contraventie de catre prepusii sai nu echivaleaza în niciun caz cu confirmarea savârsirii faptei.

Sub aspectul probatoriului, la termenul de judecata din data de 10.03.2015, instanta a încuviintat pentru ambele parti proba cu înscrisuri si a respins ca nefiind utila solutionarii cauzei proba testimoniala solicitata de catre petenta.

Analizând actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie seria DGAF nr. (...), încheiat la data de 17.12.2014 de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala Antifrauda Fiscala, petenta A.L.SRL a fost sanctionata cu 2000 lei amenda contraventionala în baza art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, precum si cu masura complementara a confiscarii marfii în valoare totala de 5268,06 lei, în baza art. 3 din Legea 12/1990.

În esenta, s-a retinut ca în ziua de 17.12.2014, în urma unui control operativ efectuat în trafic în mun. Constanta, a fost identificata în trafic autoutilitara cu numarul de înmatriculare NR. (...), proprietatea SC A.L.SRL, ce transporta produse congelate conform avizelor de însotire prezentate, iar documentele de însotire a marfii nu au fost completate conform prevederilor legale, respectiv la rubrica „cumparator” este trecuta denumirea generica „diversi clienti”, încalcându-se astfel prevederile OMFP 226/2006 si OMFP 3512/2008. Totodata, s-a mai retinut ca marfurile transportate erau destinate comercializarii, agentul economic având ca obiect de activitate distribuirea de produse congelate.

Sub aspectul legalitatii întocmirii procesului verbal de contraventie, instanta observa ca potrivit art. 17 din O.G.2.2001, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul  persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.

Instanta apreciaza ca procesul-verbal de contraventie este nelegal întocmit, din perspectiva principiului legalitatii ce guverneaza încheierea actului sanctionator.

Astfel, instanta observa ca Legea 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati de productie, comert sau prestari servicii ilicite sanctioneaza prin art. 1 lit. e „efectuarea de activitati de productie, comert sau prestari de servicii, dupa caz, cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita, în conditiile legii. Documentele de provenienta vor însoti marfurile, indiferent de locul în care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializarii. Prin documente de provenienta se întelege, dupa caz, factura fiscala, factura, avizul de însotire a marfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege”, cu amenda contraventionala de la 2000 lei la 20.000 lei, în cazul în care sunt savârsite de persoane juridice (potrivit art. 2 alin. 1 din acelasi act normativ).

Prin procesul-verbal de contraventie contestat, s-a constatat ca documentele de însotire a marfii nu sunt completate conform prevederilor legale, respectiv la rubrica „cumparator” este trecuta denumirea generica „diversi clienti”, încalcându-se astfel prevederile OMFP 226/2006 si OMFP 3512/2008.

Potrivit art. 3 alin. 2 din OMFP 226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de catre persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, continutul minim de informatii, precum si normele de întocmire si utilizare a avizului de însotire a marfii sunt prevazute în anexa nr. 2 care face parte integranta din prezentul ordin, respectiva anexa stabilind prin pct. I ca acesta trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu, printre altele, datele de identificare ale cumparatorului (denumire, adresa, cod de identificare fiscala). Totodata, partea a III-a, cap. VIII pct. 5 din OMFP 3512/2008 privind documentele financiar-contabile prevede de asemenea obligativitatea inserarii datelor de identificare ale cumparatorului în cuprinsul avizelor de însotire a marfii.

Instanta apreciaza ca fapta retinuta în sarcina petentei, astfel cum a fost descrisa anterior este prevazuta de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea contabilitatii nr. 82/1991, care stabileste ca nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice cu privire la întocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile efectuate (…) constituie contraventie. Totodata, aceasta fapta este sanctionata de 42 alin. 1 liniuta a doua din acelasi act normativ cu amenda de la 300 lei la 4000 lei.

Asadar, este întemeiata sustinerea petentei în sensul ca textul de lege în baza caruia a fost sanctionata (art. 1 lit. e din Legea 12/1990) este aplicabil exclusiv în situatia efectuarii unor fapte de comert ilicite cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita, or fapta savârsita, astfel cum este prezentata în actul sanctionator, nu îndeplineste elementele constitutive ale acestei contraventii, ci ale celei prevazute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991.

Fata de considerentele expuse, instanta apreciaza ca sanctionarea petentei în baza unui alt act normativ decât cel aplicabil pretinsei fapte savârsite atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal de contraventie, fiind încalcat principiul legalitatii consacrat de dispozitiile art. 1 ale OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

În raport de cele argumentate anterior, instanta urmeaza a admite plângerea contraventionala si a anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria DGAF nr. (...) din data de 17.12.2014.

În ceea ce priveste solicitarea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, instanta o apreciaza întemeiata, fata de dispozitiile art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, întrucât intimata a cazut în pretentii. Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecata, instanta apreciaza, cu respectarea dispozitiilor art. 451 alin. 2 Cod procedura civila, ca onorariul de avocat în cuantum de 868 lei - factura seria AVO nr. 3 din 05/01/2015 - este suficient în raport de complexitatea cauzei si activitatea desfasurata. Astfel, plângerea contraventionala formulata a fost solutionata dupa doua termene de judecata, la primul termen de judecata din data de 10.03.2015 avocatul petentei nu a fost prezent, cauza fiind repusa pe rol exclusiv pentru a comunica catre intimata înscrisurile depuse de catre petenta. Asadar, instanta urmeaza a obliga intimata la plata catre petenta a sumei de 880 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (868 lei onorariu avocat; 20 lei taxa judiciara de timbru).

Domenii speta

Spete similare