Contestaţie la executare – contestatorul poate invoca compensaţia legală ca motiv de contestaţie la executare, însă instanţa învestită cu soluţionarea unei atare cereri este chemată, pe de o parte, să analizeze condiţiile de fond ale compensaţiei legale,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de  18.11.2016 sub nr. ….., contestatoarea P S.A. a formulat în contradictoriu cu intimaţii M.F. şi M.B.F. contestaţie la executare, solicitând instanţei să constate că, în raport cu dispoziţiile art. 1616 şi art. 1617 C.civ., a operat compensaţia de plin drept. A solicitat instanţei să dispună anularea adresei de înfiinţare a popririi nr. 78/27.10.2016, a încheierii nr. 78/27.10.2016 privind cheltuielile de executare, încheierea nr. 78/27.10.2016 privind actualizarea debitului cu dobândă penalizatoare. De asemenea, a solicitat întoarcerea executării silite, suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că între părţi a fost încheiat contractul de credit nr. 42130000000014409/08.06.2007 prin care banca a acordat clienţilor un credit pentru nevoi personale cu garanţie imobiliară în valoare de 488.500 CHF rambursabil în 19 ani.

Prin sentinţa civilă nr. 2849/03.06.2014 Tribunalul Bucureşti a admis în parte cererea intimaţilor şi a constatat caracterul abuziv şi nulitatea parţială a clauzelor prevăzute de art. 1.2, 5.1, 5.4 alin. 1, 7.1 lit. h), m), o). prin aceeaşi sentinţă, contestatoarea a fost obligată la restituirea către intimaţi a sumelor achitate în baza acestor dispoziţii contractuale şi a dobânzii legale aferente, precum şi la plata sumei de 4.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1132/01.07.2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte apelul contestatoarei şi a respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 1.3, 5.4 alin. 1 prima frază, art. 7.1 lit. b), c), g), h), i) parţial, j), k), l), n) şi o), dispunând compensarea cheltuielilor de judecată şi obligând banca la plata către reclamanţi a sumei de 500 lei.

Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs la data de 29.09.2016 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nesoluţionat până la acest moment.

În baza acestor titluri executorii s-a declanşat procedura executării silite împotriva contestatoarei, fiind înregistrat dosarul nr. …, cererea de executare silită fiind încuviinţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin încheierea din data de 13.10.2016.

Contestatoarea a susţinut că, raportat la contractul de credit încheiat, deţine împotriva intimaţilor o creanţă în cuantum de 26.240,64 CHF reprezentând debit principal şi 11.146,19 CHF reprezentând dobânzi restante şi a solicitat instanţei să constate că sunt întrunite condiţiile aplicării instituţiei compensării de plin drept. A arătat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit încheiat între părţi, pentru suma de 37.386,86 CHF.

Cu privire la încheierea de actualizare a debitului cu dobândă legală penalizatoare, a susţinut că prin sentinţa civilă titlu executoriu contestatoarea a fost obligată la plata dobânzii legale, din interpretarea sentinţei rezultând că este dobândă remuneratorie, nu penalizatoare, având caracter reparatoriu, de despăgubire, neexistând nicio menţiune expresă cu privire la dobânda penalizatoare.

A mai arătat că suma efectiv poprită (224.152,01 lei) diferă de suma stabilită prin actele de executare (223.238,21 lei), fiind mai mare cu 913,80 lei.

Referitor la cheltuielile de executare, a arătat că acestea au un cuantum excesiv, cu atât mai mult cu cât realizarea creanţei era simplă şi rapidă, contestatoarea fiind un debitor solvabil, iar complexitatea redusă a cauzei şi şansele de recuperare a creanţei nu justifică orientarea onorariului executorului spre nivelul maximal.

Contestatoarea a solicitat întoarcerea executării silite prin obligarea intimaţilor la restituirea sumei ce urmează a fi stabilită de instanţa de executare prin raportare la motivele de contestaţie invocate.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite a susţinut că se raportează la paguba iminentă ce i s-ar putea produce, având în vedere că şi intimaţii datorează sume de bai contestatoarei, sunt rău platnici, iar întoarcerea executării silite ar fi îngreunată sau chiar imposibilă având în vedere situaţia financiară a intimaţilor. A adăugat că prezintă suficiente garanţii, fiind o instituţie bancară solvabilă cu o reputaţie incontestabilă şi a solicitat instanţei să aibă în vedere că executarea silită este viciată de mai multe motive de nelegalitate.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 712, 719, 723 C.proc.civ.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză tehnică de specialitate contabilă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei + 300 lei + 50 lei, conform art. 10 din OUG nr. 80/2013 (f. 10-12).

La data de 09.12.2016 contestatoarea a depus precizări, solicitând instanţei să ia act de renunţarea la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.

La data de 22.12.2016 intimaţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, au susţinut că partea contestatoare a avut la dispoziţie un termen de 14 luni în care avea posibilitatea de a îndeplini de bunăvoie obligaţiile stabilite prin titlul executoriu ori de a invoca compensaţia legală, în măsura în care a considerat că există creanţe certe, lichide şi exigibile reciproce.

Au mai arătat că partea contestatoare nu s-a prevalat nici de dispoziţiile art. 646 alin. 2 C.proc.civ., precum şi că intimaţii nu aveau nicio creanţă de achitat, iar creanţa pentru care se solicită compensaţia trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă şi să izvorască dintr-un titlul executoriu, ori niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită.

Intimaţii au susţinut că a operat decăderea contestatoarei din dreptul de a invoca în faţa instanţei compensaţia legală, aceasta renunţând în mod tacit la invocarea compensaţiei.

Au adăugat că la dosarul cauzei nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte creanţa ce se solicită a fi compensată ori notificarea acesteia către intimaţi.

Cu privire la actualizarea creanţei cu dobândă legală penalizatoare au susţinut că această obligaţie a fost stabilită prin titlul executoriu, fiind menţionată expres de instanţă la pag. 27 par. 3 al sentinţei civile nr. 2489.

Au mai arătat că banca nu a pus în executare nici dispoziţiilor instanţei privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor şi a continuat să perceapă sume de bani nedatorate în temeiul clauzelor constate ca abuzive.

Referitor la cheltuielile de executare, au menţionat că acestea sunt stabilite în mod proporţional cu valoarea debitului şi munca depusă în concret de executorul judecătoresc şi de avocat.

În drept, au indicat dispoziţiile art. 646 alin. 2 C.proc.civ. şi art. 1617 alin. 3 C.civ.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 25.01.2017 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

A susţinut că legea nu interzice invocarea compensaţiei legale prin intermediul contestaţiei la executare, iar condiţiile prevăzute de art. 1617 C.civ. sunt îndeplinite.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în vederea soluţionării contestaţiei la executare, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2849/03.06.2014 pronunţată în dosarul nr. ….., Tribunalul Bucureşti a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de intimaţii din prezenta cauză, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art. 1.2, 5.1, 5.4 alin. 1, 7.1 lit. h), m), o) din contractul de credit nr. 42130000000014409/08.06.2007 încheiat între intimaţi şi contestatoare. Prin aceeaşi sentinţă, contestatoarea a fost obligată la restituirea către intimaţi a sumelor achitate în baza acestor dispoziţii contractuale şi a dobânzii legale aferente calculate de la data de 22.03.2013 până la data plăţii, precum şi la plata sumei de 4.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1132/01.07.2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul contestatoarei şi, schimbând în parte sentinţa, a respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 1.3, art. 7.1 lit. b), c), g), h), i) parţial, j), k), l), n) şi o), respectiv ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art. 5.4 alin. 1 prima frază din contract. De asemenea, a dispus compensarea cheltuielilor de judecată şi a obligat banca la plata către reclamanţi a sumei de 500 lei.

Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs la data de 29.09.2016 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nesoluţionat până la acest moment.

În temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2849/03.06.2014, modificată prin Decizia civilă nr. 1132/01.07.2015 intimaţii au solicitat SCPEJ F.R.C. şi T.A.R. executarea silită a contestatoarei - f. 76, fiind format dosarul de executare silită nr. 78/2016, conform încheierii din data de 03.10.2016 - f. 73.

La data de 27.10.2016 executorul judecătoresc a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită pentru suma totală de 12.297,33 lei, din care 8.897,33 lei cu titlul de onorariu executor judecătoresc, 3.000 lei cu titlul de onorariu avocat, 40 lei cu titlul de taxă de timbru şi 360 lei cu titlul de cheltuieli de executare silită - f. 67.

La aceeaşi dată, executorul judecătoresc a emis încheierea de actualizare a debitului cu dobândă legală penalizatoare, rezultând suma de 41.889,29 lei cu titlul de diferenţă dobândă - f. 65.

În baza încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată la data de 13.10.2016 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. ….. - f. 69 şi a dispus instituirea popririi asupra conturilor contestatoarei - f. 64.

Conform încheierii din data de 09.11.2016, executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumei totale de 224.152,01 lei (debit şi cheltuieli de executare) şi a dispus încetarea executării silite, reţinând că obligaţia stabilită prin titlul executoriu a fost executată integral, fiind recuperate în totalitate şi cheltuielile de executare - f. 48.

Împotriva acestor măsuri a formulat contestaţie la executare contestatoarea, solicitând anularea popririi, precum şi anularea celor două încheieri având ca obiect stabilirea cheltuielilor de executare şi actualizarea debitului.

Principala critică a contestatoarei poartă asupra intervenţiei compensaţiei legale, fiind susţinută ideea că între părţi există creanţe reciproce care pot fi stinse utilizând această procedură.

Susţinerile contestatoarei sunt neîntemeiate, instanţa urmând a le înlătura. În primul rând, instanţa va proceda la analiza dispoziţiilor art. 1617 C.civ. potrivit cărora compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură cu excepţia situaţiei în care oricare dintre părţi renunţă, în mod expres ori tacit, la compensaţie.

Instanţa reţine, contrar susţinerilor intimaţilor, că instituţia compensaţiei poate opera şi în etapa executării silite, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1617 C.civ., citate anterior.

Faţă de aceste prevederi, instanţa reţine că legiuitorul a prevăzut o serie de condiţii de fond care privesc instituţia compensaţiei legale (creanţe reciproce certe, lichide şi exigibile  care au ca obiect o sumă de bani sau bunuri fungibile de aceeaşi natură), dar şi o condiţie suplimentară care priveşte poziţia procesuală a părţilor raportului juridic faţă de incidenţa compensaţiei legale - situaţia în care oricare dintre părţi renunţă, în mod expres ori tacit, la compensaţie.

Prin urmare, instanţa învestită cu soluţionarea unei atare cereri este chemată, pe de o parte, să analizeze condiţiile de fond ale compensaţiei legale, dar este ţinută de voinţa părţilor, expresă sau tacită, de a renunţa la compensaţie.

Cu privire la această condiţie, instanţa reţine că intimaţii au renunţat la invocarea compensaţiei prin aceea că au solicitat punerea în executare silită a creanţei pe care o deţineau împotriva contestatoarei. Contrar susţinerilor intimaţilor, renunţarea nu priveşte contestatoarea (care  a solicitat, în sens contrar, chiar aplicarea instituţiei compensaţiei de drept), ci chiar expresia de voinţă a intimaţilor, concretizată prin formularea cererii de executare silită, aceasta fiind o expresie certă a renunţării intimaţilor la invocarea compensaţiei.

Mai mult decât atât, în cursul procedurii de executare silită aceştia nu au solicitat compensarea creanţelor şi, cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare, au arătat în mod expres că se opun acestei cereri.

Astfel, instanţa reţine că intimaţii au renunţat, în mod valabil, la compensaţie, motiv pentru care nu mai este necesară analiza celorlalte condiţii prevăzute de art. 1617 C.civ., compensaţia legală neputând fi opusă de contestatoare.

De altfel, nici din perspectiva condiţiilor de fond ale compensaţiei legale, situaţia din prezenta cauză nu se circumscrie celor prevăzute de art. 1617 C.civ. Deşi sunt pertinente susţinerile contestatoarei privind caracterul executoriu al contractului de credit invocat drept izvor al creanţei pe care aceasta pretinde că o deţine împotriva intimaţilor, condiţiile privind caracterul cert, lichid şi exigibil nu sunt întrunite în cauză.

Referitor la acest aspect, instanţa reţine că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că la data de 01.07.2015 (data pronunţării deciziei în apel), în evidenţele contestatoarei intimaţii figurau cu un debit restant de 18.174,69 CHF din care achitaseră 1.921,03 CHF (diferenţă de 16.253,66 CHF), respectiv dobândă în cuantum de 18.181,54 CHF din care achitaseră suma de 2.281,08 CHF (diferenţă de 15.900,46 CHF), penalităţi de întârziere de 14,98 CHF din care achitaseră 456 CHF, rezultând o diferenţă, în plus, de 441,020 CHF.

Cu toate acestea, din înscrisurile de la f. 51-53, 142-146, emise de contestatoare, în aceeaşi perioadă intimaţii au efectuat plăţi în cuantum de 19.916 CHF (achitate în perioada iunie - noiembrie 2016), respectiv 7.735 CHF (perioada iulie - august 2015, perioadă care include şi scadenţa pentru debitele de până la data de 01.07.2015).

Pe de altă parte, instanţa reţine că totalul evidenţiat de contestatoare la f. 40 cuprinde alte sume (atât achitate, cât şi restante), sume care diferă şi de cele indicate în petitul cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte încheierea de actualizare a debitului emisă la data de 27.10.2016 de executorul judecătoresc, prin care a fost calculată suma reprezentând dobândă legală penalizatoare aferentă debitului principal în cuantum de 40.673,32 CHF, instanţa reţine că aceasta nu este lipsită de temei legal, fiind determinată prin raportare la dispozitivul şi considerentele titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2849/03.06.2014. Astfel, la paragraful 3 de la pagina 27 a sentinţei (f. 94), instanţa menţionează expres că „se va dispune obligarea pârâtei şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume (n.r. 40.673,32 CHF), conform art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011 care prevede că rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale”.

De altfel, prin raportare la dispoziţiile art. 713 alin. 1 C.proc.civ., aceste motive se circumscriu unor critici care ar putea fi invocate de contestatoare pe calea apelului sau a recursului, având caracter inadmisibil în prezenta cerere având ca obiect contestaţie la executare.

Referitor la diferenţa de 913,80 lei poprită fără temei legal, conform susţinerilor contestatoarei, instanţa reţine că sunt neîntemeiate criticile formulate, diferenţa rezultând ca urmare a diferenţei de curs valutar, debitul principal fiind stabilit în monedă străină, CHF, şi plătit în lei în ziua efectuării popririi - f. 49 şi 52.

Astfel, instanţa reţine că prin poprire s-a indisponibilizat în mod corect suma totală de 224.152,01 lei, compusă din 169.465,39 lei+ 500 lei debit principal (40.673,32 CHF la cursul CHF/leu din ziua popririi şi 500 lei cheltuieli de judecată) 41.889,29 lei dobândă penalizatoare, 12.297,33 lei cheltuieli de executare.

În ceea ce priveşte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, emisă la data de 27.10.2016, instanţa reţine că susţinerile contestatoarei cu privire la cuantumul sumelor stabilite sunt neîntemeiate.

În primul rând, instanţa reţine că suma de 8.897,33 lei stabilită cu titlul de onorariu executor judecătoresc nu este disproporţionată în raport cu debitul datorat de contestatoare care este în suma de 40.673,32 CHF, precum şi că este inferior pragului maximal permis de lege, respectiv 8.891,31 lei (TVA inclus).

În al doilea rând, instanţa reţine că, potrivit art. 670 alin. 2 si 3 C.proc.civ.: „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusa de aceştia”.

Astfel, cheltuielile de executare, inclusiv onorariul executorului şi cel al avocatului pentru faza de executare silită, sunt generate de către debitoare, care nu a înţeles să-şi execute obligaţia prin plată benevolă şi de îndată a sumei de bani stabilite în sarcina sa, deşi s-a pronunţat o hotărâre judecătoreasca executorie împotriva sa.

Onorariul executorului judecătoresc este proporţional cu activitatea desfăşurată care, contrar susţinerilor contestatoarei nu a fost una de complexitate redusă, ci a presupus o serie de activităţi specifice, referitoare în principal la modalitatea de calcul a debitului principal, precum şi a actualizării acestuia în raport cu menţiunile titlului executoriu.

Cu referire la suma achitată cu titlul de onorariu de avocat pentru faza de executare silită (f. 78-79), instanţa reţine că orice creditor este îndreptăţit să apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în faza de executare silită, la serviciile unui avocat, din diverse motive care nu fac obiectul analizei în speţă, fiind îndrituit de asemenea la recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpă, deoarece, cu atât mai mult în faza executării silite, instanţa trebuie să aibă în vedere tot timpul culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii, determinată de neexecutarea obligaţiei stabilite prin titlul executoriu.

În acest sens, este firesc şi legitim ajutorul de specialitate al unui avocat şi înaintarea anticipată a unor sume de bani pentru dobândirea unei creanţe. În speţă, onorariul de avocat a fost plătit exclusiv în vederea realizării creanţei, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut.

De asemenea, instanţa reţine că, în ciuda susţinerilor contrare ale contestatoarei, onorariul a fost fixat pentru toate activităţile ce ţin de asistenţă, reprezentare şi redactare acte în dosarul de executare, ceea ce acoperă întreaga activitate a apărătorului, respectiv consilierea creditorului cu privire la acţiunile şi cererile pe care le are la îndemână pe parcursul executării silite, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării etc.

Instanţa reţine că sumele stabilite cu titlul de cheltuieli de executare aferente taxelor judiciare de timbru, respectiv celorlalte cheltuieli de executare nu au fost contestate prin prezenta cerere, fiind subsumate cheltuielilor menţionate expres (şi ca atare, permise) de art. 670 C.proc.civ.

În consecinţă, executarea silită demarată de intimaţi respectă dispoziţiile legale incidente, neexistând motive pentru care instanţa să dispună anularea actelor emise în dosarul de executare nr. ….. de SCPEJ F.R.C. şi T.A.R..

Dând eficienţă juridică considerentelor anterioare, instanţa stabileşte că actele de executare silită contestate sunt legale, motiv pentru care urmează să respingă ca neîntemeiată contestaţia la executare. În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată şi cererea privind întoarcerea executării silite, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 723 C.proc.civ., nefiind desfiinţată nici executarea silită şi nici titlul executoriu.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa a luat act de renunţarea contestatoarei la judecata acestui capăt de cerere, conform încheierii de şedinţă din data de 07.02.2017.

Prin urmare, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de restituire a cauţiunii consemnată la dispoziţia instanţei prin recipisa de consemnare de la f. 35 (6.741,52 lei), reţinând că, potrivit art. 720 alin. 6 C.proc.civ. „atunci când contestaţia la executare a fost respinsă, suma reprezentând cauţiune rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la alin.3 sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica şi executorului recipisa de consemnare a acestei sume”.

Instanţa reţine că au fost acoperite integral creanţele stabilite prin titlul executoriu (sens în care executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite), dar potrivit art. 720 alin. 3 C.proc.civ. contestatorul poate fi obligat la plata de despăgubiri, respectiv amenzi, la solicitarea creditorului intimat, sens în care se impune indisponibilizarea sumei achitate cu titlu de cauţiune până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

Având în vedere soluţia ce va fi pronunţată, prin care se va respinge contestaţia la executare, contestatoarea fiind în culpă procesuală, cheltuielile de judecată efectuate rămân în sarcina sa, urmând ca instanţa să respingă cererea de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea intimaţilor, prin care au solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că aceştia au făcut dovada efectuării acestor cheltuieli (f. 20-21), motiv pentru care, în temeiul art. 452 şi art. 453 C.proc.civ., va admite cererea şi va obliga contestatoarea la plata către intimaţi a sumei de 5.000 lei, achitată cu titlul de onorariu avocat.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 717 alin. 2 C.proc.civ., instanţa urmează a obliga contestatoarea la plata către executorul judecătoresc a sumei de 172,80 lei, reprezentând costul fotocopierii dosarului de executare nr. …… (f. 41).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea P. SA în contradictoriu cu intimaţii M.F., M.B.F., ca neîntemeiată.

Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite ca neîntemeiată.

Respinge cererea contestatoarei privind obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Respinge cererea contestatoarei de restituire a cauţiunii, ca neîntemeiată.

Obligă contestatoarea la plata către intimaţi a sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată

Obligă contestatoarea la plata către SCPEJ Franz Radu Cătălin şi Tone Anca Roxana a sumei de 172,80 lei, reprezentând cheltuieli de fotocopiere dosar de executare nr. …...

Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04.04.2017.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare