Răspunderea civilă a băncii în cazul infracţiunii de înşelăciune.

 Nu există nicio dispoziţie din legea civilă, în baza căreia banca să poată fi considerată răspunzătoare din punct de vedere civil, pentru inculpatul condamnat pentru infracţiunile de înşelăciune şi de uz de fals. S-a reţinut de către organele de urmărire penală că acest inculpat a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată fără participarea vreunui angajat al băncii, astfel încât nu se poate solicita introducerea în cauză a băncii, ca parte responsabilă civilmente.

Constată că, prin sentinţa penală nr. 205/S/17.06.2014 a Tribunalului Braşov, în baza art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 - 2 acte materiale şi art.  5 Noul Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, s-a dispus condamnarea inculpatului Ş.M.I., […] - la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Cod penal.

 În baza art. 323 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal - 2 acte materiale şi art. 5 Noul Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 291 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f  Cod penal pe o durată de 5 ani.

 În baza art. 65 alin. 2 raportat la art. 66 lit. a, b, f Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a fi tutore sau curator.

S-a constatat că Banca T. - Sucursala B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală şi art. 998, art. 999 Cod civil anterior, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C.G. şi în consecinţă, inculpatul a fost obligat să plătească acestei părţi civile sumele de 133.707 lei plus dobânzi legale aferente şi 41.405 euro reprezentând prejudiciul nerecuperat.

S-a anulat procura specială nr. 1788283/28.05.2009 aflată la fila 163 dosar urmărire penală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 28.05.2009  cetăţeanul italian C.M. l-a împuternicit din Italia pe fiul său C.G. să efectueze operaţiuni în conturile sale deschise la Banca T..

Pe data de 02.06.2009, C.G. însoţit, printre alţii, de către A.C., se deplasează la Banca T. din B. şi i se refuză de către funcţionarii bancari efectuarea de operaţiuni din cauza faptului că întinderea mandatului acordat nu a fost îndestulătoare.

O copie de pe împuternicire este cerută (şi obţinută) de către A.C., pretextând că este necesară pentru activitatea societăţii comerciale în care acesta era asociat cu familia C..

Ulterior datei de 02.06.2009, o persoană a falsificat o împuternicire  (1788283/28.05.2009) ce apărea a fi fost autentificată de către notarul E.F. din Italia/B. prin care, aparent, C.M. îl mandata pe inculpatul Ş.M.I. să efectueze operaţiuni asupra conturilor sale bancare deschise la Banca T..

Persoana în cauză l-a racolat pe inculpatul Ş.M.I. şi i-a propus acestuia să se deplaseze la Banca T. şi să efectueze transferuri de bani din conturile lui C.M. în conturile pe care inculpatul  urma să le deschidă în nume propriu.

Pe data de 12.06.2009, inculpatul Şerban Marius Ioan se prezintă la Banca T. (Sucursala M.) unde a efectuat o primă retragere de numerar (1.500 EURO) folosindu-se de procura falsificată, martora T.M. (funcţionar bancar) eliberând banii şi reţinând totodată copie de pe actul falsificat şi de pe C.I. a autorului.

Această primă inducere în eroare a funcţionarilor bancari s-a efectuat în virtutea „clasicei” mentalităţi infracţionale: prima dată, în astfel de cazuri, se încearcă vigilenţa personalului bancar şi, în plus, în cazul în care, din nefericire pentru autor ar fi fost prins, încadrarea juridică atrasă, în raport de prejudiciu, ar fi fost cu siguranţă o sancţiune penală derizorie.

Odată realizată această primă retragere, inculpatul  Ş.M.I. (împreună cu instigatorul) lasă să se scurgă câteva zile, până pe data de 15.06.2009 când se prezintă din nou la sucursala Băncii T. unde intră din nou în contact cu funcţionarii acesteia (T.M. şi T.M.A.), retrage suma de 2.000 de EURO din contul lui C.M., îşi deschide cont personal unde transferă din conturile personale ale părţii civile 37.897 EURO şi 137.699 lei, semnând şi completând actele bancare necesare acestor operaţiuni.

Toate acestea s-au îndeplinit în baza uzului procurii falsificate nr. 1788283/28.05.2009, funcţionarii bancari fiind induşi în eroare cu privire la veridicitatea acesteia.

După acestea, tot pe data de 15.06.2009, inculpatul  Ş.M.I. îşi desfiinţează conturile retrăgând sumele de bani astfel obţinute.  

Pentru a reţine această stare de fapt, instanţa de fond a avut în vedere următoarele aspecte desprinse din analiza ansamblului probatoriu:

La data de 02.07.2009, a fost înregistrată plângerea formulată de către C.M. (filele 8 – 9 dosar urmărire penală) prin care acesta aducea la cunoştinţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov următoarele aspecte:

La data de 28.05.2009, C.M. l-a împuternicit pe fiul său (C.G.) să efectueze în numele său operaţiuni în conturile curente şi de depozit deschise în România la Banca T. (procura specială nr. 178.281 din data amintită – notar E.F. din B./Italia ). 

Având în vedere acestea, pe data de 02.06.2009, C.G. s-a prezentat la Sucursala B., Agenţia G. a Băncii T. pentru a efectua operaţiunile asupra cărora fusese împuternicit de către tatăl său.

Cu această ocazie, au fost efectuate operaţiuni de cont curent, banca refuzând efectuarea operaţiunilor asupra contului de depozit deoarece s-a argumentat că întinderea împuternicirii nu este suficientă pentru a acoperi astfel de operaţiuni.

Persoanele care l-au însoţit pe C.G. la acest eveniment au fost: Z.G., A.C., D.B. (în interiorul băncii) iar C.D.C. a rămas în afară. 

Z.G. confirmă aceste aspecte ( filele 105 – 106 dosar urmărire penală) şi afirmă că A.C. i-a cerut lui C.G. o copie xerox de pe procura respectivă.

Fiul lui C.M., martorul C.G. declară (filele 64 faţă – 64 verso dosar urmărire penală) la fel ca şi Z.G. că i-a înmânat lui A.C. o copie de pe procura respectivă şi traducerea aferentă, originalele rămânând la unitatea bancară (fila 64 faţă dosar urmărire penală).

A.C. neagă că ar fi primit vreo copie xerox de pe actele amintite ( fila 75 verso dosar urmărire penală).

D.B. declară organelor judiciare că a fost prezentă la momentul deplasării la unitatea bancară menţionată dar că nu a observat ca vreo copie xerox să fi fost înmânată de către C.G. lui A.C..

Plângerea formulată indică faptul că, la data de 10.06.2009, C.M. întocmeşte o a doua procură (nr. 178.334) la acelaşi notar public, întinderea mandatului acoperind de această dată şi posibilitatea efectuării de operaţiuni în contul de depozit. 

Pe data de 24.06.2009, C.G. (însoţit de C.D.C.) se prezintă din nou la Banca  T. ( B., Agenţia O.) unde, în baza celei de-a doua procuri (nr. 178.334) a încercat să efectueze operaţiuni în conturile de depozit ale mandantului C.M..

Cu această ocazie, C.G. a aflat că, pe data de 15.06.2009, o persoană care s-a prezentat sub numele de Ş.M.I. a efectuat operaţiuni bancare prin care banii ce se aflau în depozitele lui C.M. au fost transferaţi în conturile personale ale inculpatului.

Au fost retraşi astfel în total 137.707 lei şi 41.405 EURO, sume cu care C.M. s-a constituit de altfel parte civilă în dosarul penal (fila 49 faţă dosar urmărire penală).

În afara lucrătorilor bancari, datele de identificare ale conturilor erau cunoscute de către A.C. (asociat al părţii civile în cadrul societăţii S.C. H.I. S.R.L. ) şi D.B. (secretara societăţii comerciale amintite) (fila 8 verso dosar urmărire penală).

Astfel, între datele de 02.06.2009 şi 24.06.2009 au avut loc operaţiuni bancare neautorizate de către titular.

Acest aspect se confirmă prin adresa Băncii T. din care reies operaţiunile bancare efectuate de către Ş.M.I. (fila 19 dosar urmărire penală).

Astfel, unitatea bancară precizează că, Ş.M.I., identificat de către lucrătorii bancari pe baza cărţii de identitate, s-a folosit de o procură specială  nr. 1788283/28.05.2009 tradusă de către C.B. şi legalizată la B.N.P. T.V..

Se pun în evidenţă operaţiunile efectuate de către Ş.M.I., după cum urmează: 12.06.2009, ridicare numerar 1.500 de EURO (chitanţa doveditoare în original se află la fila 175 dosar urmărire penală); 15.06.2009, ridicare numerar 2.000 de EURO (chitanţa doveditoare în original se află la fila 180 dosar urmărire penală); 15.06.2009, transfer 37.897 EURO (dispoziţia de plată se află în original la fila 170 dosar urmărire penală); 15.06.2009, ordin de plată 137.699 lei (original fila 169 dosar urmărire penală); 15.06.2009, desfiinţare depozit 40.743,20 lei; 15.06.2009, desfiinţare depozit 24.504,56 lei; 15.06.2009, desfiinţare depozit 39.682,42 lei; 15.06.2009, desfiinţare depozit 32.264,96 lei; 15.06.2009, desfiinţare depozit 22.676,12 EURO; 15.06.2009, desfiinţare depozit 10.755,95 EURO; 15.06.2009, desfiinţare depozit 5.377,99 EURO. 

Înscrisurile bancare ce atestă aceste operaţiuni efectuate în mod fraudulos sunt ataşate la dosar la filele 20–30 dosar urmărire penală (în xerocopii efectuate de către unitatea bancară) iar procura specială prin care aparent este mandatat inculpatul Ş.M.I. să administreze conturile curente ale părţii civile C.M. este ataşată la filele 31 – 33 dosar urmărire penală (xerocopie).

Procura specială nr. 1788283/28.05.2009 folosită de către Ş.M.I. la retragerea sumelor de bani a fost tradusă din limba italiană în limba română de către martora B.C. (traducător autorizat).

Astfel, pe data de 12.06.2009, B.C. a primit o solicitare prin e-mail din partea S.C. G.S. S.R.L. în vederea traducerii împuternicirii speciale nr. 1788283/28.05.2009 folosită de către Ş.M.I. (fila 79 verso dosar urmărire penală).

S-a transmis pe această cale copia scanată a actului de împuternicire iar B.C. a efectuat traducerea, trimiţând-o tot pe aceeaşi cale către S.C. G.S. S.R.L. (fila 80 faţă dosar urmărire penală).

Tot B.C. este cea care a tradus şi cele două procuri ce atestau însă voinţa reală a mandantului C.M. dar acestea au fost aduse chiar de către C.G..

Având în vedere că relaţia profesională cu familia C. data pe o perioadă anterioară destul de lungă (fila 79  dosar urmărire penală), martorei B.C. i s-a părut suspect faptul că a fost solicitată prin e-mail să efectueze traducerea procurii speciale nr. 1788283/28.05.2009 folosită de către Ş.M.I. (fila 80 dosar urmărire penală faţă).

Martora B.C. – audiată în şedinţa publică din data de 05.02.2014 a declarat instanţei de fond că menţine integral cele declarate la urmărirea penală nu retrage nimic din ce a spus, numai că la acest moment nu-şi mai aminteşte detalii – fila 69 dosar Tribunal.

Martora E.M. (angajata S.C. G.S. S.R.L.) - audiată în cauză în cursul urmăririi penale (filele 101 – 104 dosar urmărire penală) a declarat faptul că a completat cererea nr. 4132/12.06.2009 (fila 208 dosar urmărire penală) adresată BNP T.V. de legalizare a semnăturii traducătorului B.C. de pe traducerea procurii nr. 1788283/28.05.2009 folosită de către Ş.M.I. fapt care se coroborează cu concluziile R.C.T.S.-ului efectuat în cauză (fila 149 faţă dosar urmărire penală).

La semnătura  solicitantului  Ş.M.I. de pe cererea nr. 4132/12.06.2009 însă, R.C.T.S.-ul efectuat în cauză concluzionează faptul că este probabil ca A.C. să fi efectuat subscrierea (fila 150 faţă dosar urmărire penală).

Având în vedere faptul că procura nr. 1788283/28.05.2009 a fost transmisă pe cale electronică, fiind în prealabil scanată, S.C. G.S. S.R.L. a pus la dispoziţia organelor de poliţie copia color a documentului în cauză (filele 162 – 163 dosar urmărire penală).

T.M. (angajata Băncii T.) a declarat în faţa organelor judiciare  faptul că, pe data de 12.06.2009, la casierie, s-a prezentat Ş.M.I. (identificat prin C.I.) care a exhibat traducerea în limba română a împuternicirii speciale acordate de către C.M. şi a ridicat din contul părţii civile suma de 1.500 de EURO.

Chitanţa de ridicare a sumei menţionate […] (fila 175 dosar urmărire penală) a fost semnată de către inculpat aşa cum reiese din R.C.T.S.-ul efectuat în cauză (fila 149 faţă dosar urmărire penală).

T.M. a efectuat o copie „xerox” de pe traducerea legalizată a procurii speciale nr. 1788283/28.05.2009 şi de pe cartea de identitate a inculpatului, aplicând ştampila băncii şi inserând menţiunea „conform cu originalul”, astfel cum rezultă din declaraţia martorei şi din  copiile ataşate la filele 177 – 179 dosar urmărire penală. 

Originalul traducerii procurii a fost restituit de către martora T.M. inculpatului Ş.M.I.

Pe data de 15.06.2009, inculpatul Ş.M.I. se prezintă din nou la Banca T. solicitând martorei T.M. retragerea a 2.000 de EURO din contul de depozit al părţii civile C.M. conform declaraţiei martorei.

T.M. procedează la eliberarea sumei menţionate şi se întocmeşte astfel chitanţa […] (fila 180 dosar urmărire penală, înscris care se dovedeşte a fi fost semnat tot de către inculpatul Ş.M.I. (R.C.T.S. – fila 149 faţă dosar urmărire penală).

Şi în acest al doilea caz, martora T.M. opreşte copii „xerox” de pe traducerea legalizată şi de pe C.I. a învinuitului, semnându-le şi aplicând ştampila băncii.

Pe data de 16 martie 2010, organele de poliţie procedează la efectuarea unei recunoaşteri a învinuitului de pe planşă foto de către martora T.M. (filele 89 – 90 dosar urmărire penală), rezultatul constând în aceea că martora îl recunoaşte pe Ş.M.I. ca fiind cel care a ridicat în cele două rânduri suma totală de 3.500 EURO (1.500 de EURO pe data de 12.06.2009, respectiv 2.000 de EURO pe data de 15.06.2009).

Martora T.M.A. (angajata Băncii T.) audiată în cursul urmăririi penale, a declarat faptul că, pe data de 12.06.2009, inculpatul Ş.M.I. s-a prezentat la agenţia M. B. unde a solicitat retragerea de numerar din contul curent ce-i aparţinea lui C.M. (fila 91 dosar urmărire penală).

T.M.A. l-a îndrumat pe Ş.M.I. către casierie de unde acesta a retras suma de 1.500 de EURO.

Tot din declaraţia acestei martore mai rezultă faptul că, pe data de 15.06.2009, învinuitul se prezintă din nou la agenţia băncii de unde ridică 2.000 de EURO şi solicită deschiderea a două conturi pe numele său (unul în EURO şi altul în lei) - fila 92 dosar urmărire penală.

Cererea de deschidere cont – persoane fizice nr. 27462/15.06.2009 adresată Băncii T. – Agenţia M. B. este ataşată la filele 187 – 189 dosar urmărire penală şi a fost completată de către inculpatul Ş.M.I. conform concluziilor R.C.T.S.-ului de la fila 149 dosar urmărire penală. 

După deschiderea celor două conturi, inculpatul a solicitat transferul a 137.699 lei şi 37.897 EURO din conturile lui C.M. în conturile ce fuseseră deschise pe numele propriu (fila 92 dosar urmărire penală).

Martora T.M.A., cu ocazia efectuării operaţiunilor bancare, a efectuat xerocopii de pe procura originală în limba italiană, traducerea în limba română autentificată şi actul de identitate al inculpatului  (filele 171 – 174 dosar urmărire penală). 

Şi martora T.M.A. l-a recunoscut  de pe planşa foto pe inculpat (filele 95 – 96 dosar urmărire penală).

Asupra ordinului de plată datat 15.06.2009, în baza căruia suma de 137.699 lei a trecut din contul părţii civile în contul inculpatului, s-a efectuat analiza grafoscopică, concluziile R.C.T.S.-ului fiind în sensul că inculpatul Ş.M.I. este autorul scriptic al menţiunilor completatoare (fila 149 dosar urmărire penală). 

Aceleaşi concluzii se desprind şi în ceea ce priveşte dispoziţia de plată externă ( fila 170  dosar urmărire penală - original) în urma căreia suma de 37.897 EURO se transferă din contul părţii civile în contul inculpatului  - fila 149  dosar urmărire penală. 

R.C.T.S.-ul de la filele 113 – 151 dosar urmărire penală a avut ca element de comparaţie o declaraţie olografă dată de către Ş.M.I. în dosarul penal  nr. 1683/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov unde acesta a avut calitatea de învinuit în  comiterea unor alte fapte de înşelăciune.

Declaraţiile respective sunt ataşate în copie conformă cu originalul la filele 278 – 282 dosar urmărire penală.

De altfel, în dosarul respectiv ( nr. 1683/P/2009 ), s-a dispus începerea urmăririi penale şi faţă de A.C. tot pentru comiterea unor fapte de înşelăciune. 

Faptul că procura specială nr. 1788283/28.05.2009 folosită de către inculpatul Ş.M.I.  a fost în prealabil falsificată, rezultă din următoarele probe:

Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a formulat cerere de asistenţă judiciară în materie penală, solicitând statului italian să procedeze la audierea notarului public E.F., pentru a se determina dacă documentul menţionat a fost sau nu emis de către acesta (filele 213 – 217 dosar urmărire penală), răspunsul autorităţilor italiene cu privire la procura respectivă fiind acela că notarul public E.F. nu a autentificat actul respectiv (filele 241 verso, fila 244 dosar urmărire penală). Totodată, prin R.C.T.S.-ul ataşat la filele 155 – 161 dosar urmărire penală, s-a concluzionat că semnătura ce se afla pe procura nr. 1788283/28.05.2009 nu reproduce semnătura notarului E.F. şi nici impresiunea ştampilei nu este cea originală folosită de notarul ce a autentificat procurile  nr. 178.281 şi nr. 178.334 (fila 161 dosar urmărire penală).

În  drept, s-a reţinut că faptele inculpatului Ş.M.I. care, la datele de 12.06.2009 şi 15.06.2009 i-a indus în eroare pe funcţionarii Băncii T. (Sucursala M. din B.), prezentându-se ca fiind împuternicitul cetăţeanului italian C.M. şi retrăgând, respectiv transferând, din conturile acestuia în mod succesiv sume de bani ce trec peste valoarea de 200.000 lei (1.500 EURO pe data de 12 iunie 2009 (retragere), 2.000 de EURO pe data de 15 iunie 2009 (retragere), 37.897 EURO şi 137.699 lei pe aceeaşi dată (transferuri), în realizarea rezoluţiei infracţionale folosindu-se (în ambele ocazii) de un act autentic falsificat (procura nr. 1788283/28.05.2009), întrunesc din perspectiva dispoziţiilor art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, elementele constitutive ale infracţiunilor de: înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal - 2 acte materiale şi uz de fals, prevăzută de art. 323 teza I Cod penal, cu aplicarea  art. 35 alin. 1 Cod penal - 2 acte materiale, cu aplicarea art. 38 Noul Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 386 Noul Cod de procedură penală, din faptele de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată şi uz de fals în formă continuată reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu încadrate juridic în art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (2 acte materiale) şi respectiv art. 291 teza I Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior.

Cât priveşte infracţiunea de înşelăciune, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu presupune în mod absolut necesar ca persoana indusă în eroare să sufere şi prejudiciul produs, exprimarea folosită de legiuitor fiind „inducerea în eroare a unei persoane … dacă s-a pricinuit o pagubă”. Astfel, putem concepe existenţa unei disocieri între persoana indusă în eroare şi cea care suportă prejudiciul efectiv, în cazul de faţă funcţionarii fiind cei care au fost induşi operaţiunea iar C.M. fiind cel care a suportat prejudiciul. Această opinie este împărtăşită de către doctrina penalistă („Dacă operaţiunea care a cauzat prejudiciul propriu-zis a fost dispusă sau realizată de o persoană interpusă, din cauza inducerii ei în eroare, aceasta va avea calitatea de subiect pasiv subsidiar ” – Codul penal comentat. Vol. II. Partea Specială. Colectiv format din: Matei Basarab, Viorel Paşca, Gheorghiţă Mateuţ ş.a. ).

Practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Secţia penală) exprimată în  Deciziile nr. 2423/2008 (dosar nr. 14958/3/2005) şi nr. 1489/2004 (dosar nr. 3437/2003) este în sensul că nu este necesar a exista identitate între persoana indusă în eroare şi cea în patrimoniul căreia se produce efectiv prejudiciul. 

Stabilind vinovăţia inculpatului Ş.M.I. conform celor de mai sus, instanţa de fond a realizat tragerea acestuia la răspundere penală. Instanţa de fond a făcut aplicaţiunea prevederilor art. 74 Noul Cod de procedură penală privind criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, context în care a avut în vedere: împrejurările concrete în care s-a derulat starea de fapt, natura infracţiunilor, rezultatul considerabil produs, împrejurări care denotă un pericol social ridicat atât al faptei cât şi al făptuitorului, şi datele personale ale inculpatului - care este o persoană în vârstă de 32 de ani, nu are antecedente penale, după comiterea faptelor a dispărut, situaţie în care instanţa de fond a constatat că s-a sustras cercetării penale ce s-a derulat împotriva sa, fiind trimis în judecată şi judecat în absenţă, după ce în ambele etape procesuale s-au întreprins numeroase eforturi pentru aducerea sa în faţa justiţiei.

În raport de toate circumstanţele reale şi personale prezentate, instanţa de fond a apreciat că sunt îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului următoarele pedepse: pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 - 2 acte materiale şi art. 5 Noul Cod penal, pedeapsa închisorii de 4 ani şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f  Cod penal şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal - 2 acte materiale şi art. 5 Noul Cod penal, pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f  Cod penal, pe o durată de 5 ani.

 În baza art. 65 alin. 2 raportat la art. 66 lit. a, b, f, Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a fi tutore sau curator.

Instanţa de fond a apreciat relativ la inculpat că, din perspectiva art. 5 Noul Cod penal, ambele infracţiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată au o reglementare mai favorabilă din punct de vedere sancţionator în noua lege penală. Pedepsele accesorii şi complementare au fost stabilite în raport de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 care statuează că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă”, în speţă potrivit legii penale noi mai favorabilă. În acelaşi sens, a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că Banca T. - Sucursala B. nu s-a constituit parte civilă în cauză – fila 46 dosar fond.

În termen legal, C.M., s-a constituit parte civilă în prezentul dosar penal solicitând recuperarea prejudiciului în cuantum de 137.707 lei plus dobânzile aferente şi 41.405 EURO aşa cum se precizează în declaraţia dată în cauză (fila 49 dosar urmărire penală).

Având în vedere că partea civilă C.M. a decedat la data de 18.07.2011 (filele 51 – 52 dosar urmărire penală), în cauză a fost citată în această calitate C.G. (singurul moştenitor acceptant) (filele 50, 53 – 56 dosar urmărire penală). 

O condiţie esenţială pentru a putea fi  angajată  răspunderea  civilă delictuală  este aceea a certitudinii prejudiciului cauzat atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul întinderii sale. Cheltuielile pretinse cu acest titlu de partea civilă se circumscriu noţiunii de prejudiciu patrimonial în sensul legii civile, instanţa de fond constatând că prejudiciul material invocat de partea civilă este dovedit sub ambele aspecte menţionate, ca atare aceste pretenţii au fost admise. 

Aşa fiind, în baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală şi art. 998, art. 999 Cod civil anterior, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C.G. şi în consecinţă, s-a obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile sumele de 133.707 lei  plus dobânzi legale aferente şi 41.405 euro reprezentând prejudiciul nerecuperat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă C.G., sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile.

Apelul declarat de partea civilă împotriva sentinţei penale nr. 205/S din 17 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. 6401/62/2013, priveşte numai latura civilă a cauzei. Drept urmare, solicită admiterea apelului formulat de partea civilă C. G. împotriva sentinţei penale nr. 205/S din 17 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. 6401/62/2013, astfel cum acesta a fost formulat şi pentru considerentele pe care le-a expus pe larg în formularea scrisă a apelului.

Solicită a se observa că încă de la formularea şi înaintarea plângerii penale de către antecesorul clientului său, C.G. s-a constituit parte civilă atât împotriva inculpatului Ş.M.I. cât şi împotriva Băncii T.  - Sucursala B., unde aşa cum rezultă din tot materialul probator şi din dosarul instanţei de fond, antecesorul clientului său avea conturi de depozit şi conturi curente, motivat de faptul că avea nişte activităţi economice în România şi era singura bancă cu care opera de mai multă vreme. A se avea în vedere că atât în dosarul de urmărire penală cât şi în considerentele sentinţei instanţei de fond, se evidenţiază operaţiuni de desfiinţare de depozit, cu toate că procura falsă cu care  s-a operat nu conferea mandantului facultatea de a proceda la desfiinţări de depozit. În această situaţie, la Agenţia din strada M., din motive care nu au fost elucidate în cursul urmăririi penale, Banca T. a autorizat operaţiuni care exced limitelor şi conţinutului mandatului însuşi. Consideră că atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond, sunt relevante afirmaţiile făcute de martora T.M., casieră la Agenţia M. a Băncii T., care declară că atunci când inculpatul Ş.M.I. s-a prezentat cu procură şi cu solicitarea de lichidare a conturilor mandantului, pentru că avea dubii serioase în privinţa acestor operaţiuni şi nu mai avusese o astfel de situaţie, a încercat să ceară părerea directorului de agenţie. Dat fiind că directorul nu era în agenţie, fiind plecat, nu a putut să ceară părerea acestuia şi atunci a recurs la consultarea administratorului de cont, respectiv a doamnei T.M.A., care în lucrări are calitatea de martor. Aşadar, se poate observa o atitudine prudentă şi conformă cu uzanţele şi normele de funcţionare din partea casierei, care a intuit că ceva poate să nu fie în regulă, plus că era şi o situaţie absolut nouă pentru ea, aşa cum relevă în declaraţii, faptul că se cerea desfiinţarea unor conturi de depozit în cadrul unui mandat care nu prevedea expres aceste operaţiuni. În mod surprinzător, administratorul de cont, respectiv doamna T.M.A. l-a însoţit pe inculpat la casierie şi se poate observa relativ la acest aspect, faptul că, în cursul judecăţii la fond, în momentul în care i s-a dat cuvântul pentru a pune întrebări, a subliniat printr-o întrebare dacă este o practică curentă ca un administrator de cont să meargă, respectiv să îl ţină de mână pe solicitant şi să îl ducă la casierie, lucru care a fost infirmat de către doamna T.M., casiera. Atrage atenţia asupra faptului că această doamnă T.M.A. a asigurat-o pe casieră că totul este în regulă şi că poate să procedeze la operaţiunile pe care i le-a solicitat inculpatul Ş.M.I.. Consideră că dacă nu ar fi existat aceste asigurări din partea administratorului de cont, inculpatul Ş.M.I. nu ar fi putut să intre în posesia banilor pe care i-a golit din conturile de depozit ale clientului său, partea civilă C.G.. A se avea în vedere că deşi plângerea penală a fost făcută şi împotriva Băncii T., a funcţionarei respective, care nu se ştia la data aceea cum se numeşte, care a autorizat lichidarea conturilor, respectiv împotriva doamnei T.M.A., aceasta din urmă a fost tratată cu foarte multă largheţe şi îngăduinţă atât în faza de urmărire penală cât şi la judecata în fond, unde având calitatea de martor nu a mai fost audiată de către Tribunalul Braşov pe baza unei simple cereri pe care aceasta a depus-o la dosar la termen, în care afirma că este însărcinată în 38 de săptămâni şi că nu poate să se prezinte în faţa instanţei. Arată că din câte ştie, atunci când se invocă un motiv legat de starea de sănătate, este datorie nu numai o chestiune de uzanţă, să se şi depună un act medical doveditor. Or, în speţa de faţă, după cum se poate observa, nu există niciun fel de act medical doveditor în acest sens.

Referitor la faptul că partea civilă C.G. a solicitat în repetate rânduri pe parcursul judecăţii în fond schimbarea calităţii, din persoană vătămată, a Băncii T. în aceea de parte responsabilă civilmente, solicitări care au fost respinse de câte ori partea civilă le-a formulat, consideră că Banca T. în acest context are o răspundere complexă. În primul rând, în opinia sa, Banca T. are responsabilitatea depozitarului pentru că în momentul în care se solicită deschiderea unui depozit bancar se întocmeşte un contract, respectiv un contract de depozit, indiferent de cum îl numeşte banca cu formularistica care preia tot felul de termeni mai mult sau mai puţin adaptaţi limbii române. Relativ la parcursul infracţional care a avut ca rezultat golirea conturilor părţii civile şi vizavi de poziţia Băncii T. formulată de-a lungul urmăririi penale cât şi în faza judecăţii de fond, îşi permite să pună o întrebare retorică, respectiv Ar fi trebuit antecesorul clientului său să stea şi să îşi păzească singur banii din depozitele aflate în Banca T., pentru ca să nu se trezească pus în situaţia în care s-a văzut? Pe lângă aceasta, apreciază că responsabilitatea Băncii T. este atrasă şi de faptul că un prepus al său, respectiv administratorul de cont, a validat o procură falsă, obligând prin autoritatea sa pe casieră la plata sumelor integrale aflate în conturile părţii civile, fapt care a dus la desfiinţarea conturilor, deşi procura, falsă fiind, nu prevedea această facultate pentru mandatar de a proceda la desfiinţarea sau lichidarea de conturi de niciun fel. Atrage atenţia că există la dosar textul traducerii procurii şi nici într-un fel de situaţie, oricât am dori să dăm o interpretare în extenso a facultăţilor conferite prin mandat, nu vom întâlni această posibilitate a mandatarului de a proceda la desfiinţarea, la lichidarea conturilor de depozit. Consideră că atitudinea şi activitatea doamnei T.M.A., având calitate până în momentul de faţă de martor, a fost împotriva normelor instituite prin Regulamentele de Funcţionare ale băncilor. În concret, solicită admiterea apelului declarat de partea civilă C.G. împotriva sentinţei penale nr. 205/S din 17 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. 6401/62/2013, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei alte soluţii pe latura civilă, în sensul de a se reevalua probele aflate în dosar şi de a avea în considerare faptul că, C.G. de la început  s-a constituit parte civilă şi împotriva Băncii T., ca instituţie juridică sau împotriva angajaţilor băncii. Arată că din câte îşi mai aminteşte, în plângerea penală iniţială C.G. s-a constituit parte civilă şi împotriva funcţionarilor Băncii T.. Precizează că până în prezent partea civilă C.G.  nu şi-a recuperat absolut nicio sumă de bani şi există de altfel în acest sens la dosarul cauzei, dovada furnizată de către Banca T. care atestă faptul că partea civilă nu şi-a recuperat niciun fel de sumă de bani.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelul părţii civile nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive.

Potrivit art. 24 alin. 3 din vechiul Cod penal, partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului. Acest principiu este valabil şi în noul Cod de procedură penală, astfel încât se poate susţine cu certitudine că parte responsabilă civilmente, într-un proces penal, nu poate fi decât o persoană chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru inculpat.

În cauză, partea civilă C.G. solicită introducerea în cauză şi obligarea la plata despăgubirilor a Băncii T., în calitate de parte responsabilă civilmente. Cum se poate constata, nu există nicio dispoziţie din legea civilă, în baza căreia aceasta să poată fi considerată răspunzătoare din punct de vedere civil, pentru inculpatul Ş.M.I., condamnat pentru infracţiunile de înşelăciune şi de uz de fals. S-a reţinut de către organele de urmărire penală că acest inculpat a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată fără participarea vreunui angajat al băncii, astfel încât nu se poate solicita introducerea în cauză a Băncii T., ca parte responsabilă civilmente.

În cauză nu s-a dispus trimiterea în judecată a vreunui angajat al băncii nici măcar pentru comiterea vreunei infracţiuni din culpă, care ar fi permis introducerea în cauză a băncii, ca parte responsabilă civilmente.

În aceste condiţii, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile a acesteia pentru inculpat, ca să poată fi admisă cererea părţii civile de introducere în cauză a băncii, ca parte responsabilă civilmente.

Procesul penal este limitat la obiectul constituit de infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar acţiunea civilă alăturată procesului penal nu poate avea ca obiect, aşa cum prevede art. 19 alin. 1 Cod procedură penală, decât tragerea la răspundere delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. Or, în speţă, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei de înşelăciune şi uz de fals.

Dacă partea civilă consideră că în producerea prejudiciului ar exista vreo culpă a băncii, aceasta are la îndemână acţiunea civilă separată, formulată în faţa instanţei civile. Din moment ce nu se poate stabili vreo legătură între bancă sau vreun angajat al acesteia şi infracţiunile ce fac obiectul cauzei, această acţiune civilă, întemeiată exclusiv pe o eventuală culpă civilă, fără legătură cu fapta penală ce face obiectul cauzei, nu poate fi promovată şi soluţionată în cadrul procesului penal.

Pentru aceste motive, se va respinge ca nefondat apelul părţii civile.

Domenii speta

Spete similare