Contestaţie la executare

Analizand  actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Executarea silita contestata in prezenta cauza a fost demarata ca cererea intimatei C. S.A., reprezentata prin D.RDPB, in baza procesului-verbal de contraventie seria R11 nr.0048828/30.03.2011 pentru recuperarea tarifului de despagubire in suma de 28 euro stabilit prin acesta, formandu-se dosarul de executare nr.144/2014.

In cadrul acestui dosar de executare au fost emise Incheierea nr.144 din data de 25.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare precum si somatia din data de 28.07.2014.

Conform art.27 din O.G. nr.2/2001:’’Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată de face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.’’

Conform dovezii aflate in dosar, procesul-verbal de contraventie in cauza a fost comunicat contestatoarei numai prin afisare la data de 15.04.2011 iar la dosar nu exista si dovada comunicarii acestuia prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, asa cum prevad dispozitiile art.27 din O.G. nr.2/2001, intimata optand de la inceput pentru comunicarea actului sanctionator prin afisare.

Or, instanta retine ca aceasta modalitate de comunicare a procesului-verbal de contraventie nu poate avea decat un caracter subsidiar, in acest sens fiind si Decizia nr.10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.27 teza I raportat la art.14 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalităţi de comunicare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională şi a înştiinţării de plată, confom careia:’’În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire. Cerinţa comunicării procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată este îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcţionarul poştal.’’

Astfel, s-a apreciat de catre ICCJ faptul ca numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afişarea actului se află într-un raport de subsidiaritate faţă de comunicarea prin poştă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanţiile procedurale. Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum şi data comunicării acestuia, pentru a-şi formula apărările (plângerea contravenţională, excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii contravenţionale). Decizia nr.1.254 din 22 septembrie 2011 a Curţii Constituţionale confirmă ipoteza susţinută, statuând că raţiunea comunicării prin poştă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoştinţa persoanei care a săvârşit o contravenţie a documentelor menţionate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoştinţarea efectivă a contravenientului în privinţa faptei săvârşite şi a sancţiunilor contravenţionale aplicate". Astfel, procedura afişării procesului-verbal de contravenţie la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situaţia în care nu s-a reuşit, din diverse motive, comunicarea prin poştă, cu aviz de primire.

Cum in speta s-a dovedit nelegalitatea comunicarii, care atrage insasi imposibilitatea curgerii termenului de contestare, rezulta ca procesul-verbal de contraventie nu este titlu executoriu in raport de dispozitiile art.37 din O.G. nr.2/2001, conform caruia:’’ Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art.31, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.’’

Conform art.632 alin.1 NCPC:’’(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.’’

Pe cale de consecinta, in speta nefiind in prezenta unui titlu executoriu care sa poata fi pus in executare (pentru considerente expuse pe larg mai sus), rezulta ca intreaga procedura de executare este nelegala si se impune anularea executarii si a tuturor actelor de executare.

De asemenea, instanta mai retine si ca, oricum, ca o consecinta a celor retinute mai sus, in speta a intervenit prescriptia executarii sanctiunii contraventionale in raport de dispozitiile art.14 alin.1 din O.G. nr.2/2001, conform caruia:’’(1) Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.’’

Aceasta deoarece, asa cum s-a retinut mai sus, in cazul de fata, intrucat nu s-a facut dovada de catre intimata ca procesul-verbal ar fi fost comunicat petentei si prin poştă, cu aviz de primire, ci doar prin afisare, comunicarea procesului-verbal a fost nelegala, astfel ca operatiunea de afisare nu indeplineste conditia comunicarii actului sanctionator prevazuta de Deciziei ICCJ nr.10/2013, ceea ce echivaleaza practic cu necomunicarea acestuia catre petenta si deci intervine sanctiunea prevazuta de art.14 alin.1 din O.G. nr.2/2001 mentionata mai sus.

In continuare se impune si precizarea ca argumentele expuse mai sus sunt suficiente pentru admiterea contestatiei la executare si ca oricum restul argumentelor expuse in cuprinsul contestatiei tin de legalitatea procesului-verbal de contraventie si nu pot fi invocate si analizate in cuprinsul contestatiei la executare prin prisma art.712 alin.2 NCPC, asa cum in mod eronat sustine contestatoarea, intrucat portivit acestor dispozitii legale:’’(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.’’

In cazul de fata insa, pentru contestarea procesului-verbal de contraventie seria R11 nr.0048828/30.03.2011, O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor prevede o alta procedura prin care eventual sa se poata obtine anularea sa, respectiv plangerea contraventionala, cale de atac de cale contestatorul nu a uzat.

Astfel, vizand exclusiv desfiintarea masurilor de executare silita, contestatia la executare in acest caz nu are aptitudinea declansarii unei judecati de fond cu privire la titlul ce a stat la baza executarii silite si nici natura juridica a unei cai de atac impotriva titlului executoriu. Ea nu constituie un mijloc procedural prin care sa se poata anula titlul executoriu.

De asemenea, instanta observa ca, in masura in care contestatorul ar fi urmarit sa obtina anularea procesului-verbal de contraventie seria R11 nr.0048828/30.03.2011, acesta ar fi putut formula o plangere contraventionala prin care sa solicite si repunerea in termen avand in vedere modalitatea defectuoasa de comunicare a acestuia, care a fost retinuta mai sus, care atrage insasi imposibilitatea curgerii termenului de contestare, ceea ce in speta nu s-a realizat.

Deci, instanta nu va analiza argumentele ce tin de legalitatea sau temeinicia procesului-verbal seria R11 nr.0048828/30.03.2011 in primul rand pentru ca acest lucru nu se poate realiza in cadrul unei contestatii la executare iar in al doilea rand intrucat acest lucru era oricum inutil fata de aspectul ca deja s-a constatat ca actele de executare sunt nelegale pentru cele doua motive retinute mai sus.

De asemenea, instanta nu va mai analiza nici motivul legat de cuantumul cheltuielilor de executare din moment ce intreaga executare urmeaza a fi anulata din motive de nelegalitate.

Sunt considerente pentru care instanta va anula executarea silita insasi precum si toate actele de executare emise de Biroul Executorilor Judecatoresti A.  A si G in dosarul de executare nr.144/2014, inclusiv Incheierea nr.144 din data de 25.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare emisa in acelasi dosar de executare.

Fata de solutia pronuntata in cauza, instanta va respinge ca ramas fara obiect. capatul trei de cerere privind obligarea executorului la intocmirea si comunicarea unei noi incheieri privind cheltuielile de executare.

De asemenea, instanta va respinge ca neintemeiat capatul de cerere privind intoarcerea executarii silite, intrucat in speta nu s-a facut dovada din dosarul de executare ca pana in prezent s-ar fi realizat executarea silita pentru vreo suma de bani din cele mentionate in somatie in sensul virarii in contul B.E.J. sau al intimatei.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata reprezentand taxa de timbru, cererea este neintemeiata intrucat contestatorul are posibilitatea de a solicita restituirea acestei sume dupa ramanerea definitiva a prezentei hotarari, in baza art.45 alin.1 lit. f si art.45 alin.2 NCPC:” (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz integral, partial sau proportional, la cererea petitionarului, in urmatoarele situatii: f) cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitiva; (2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. d), e) si i) se restituie jumatate din taxa platita, iar in cazul prevazut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proportional cu admiterea contestatiei. in cazul prevazut la alin. (1) lit. h) se restituie jumatate din taxa platita, indiferent de modalitatea in care a fost solutionat procesul, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.’’

Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca neintemeiata cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa de timbru.

In baza art.719 alin.4 din noul cod de procedura civila, prezenta hotarare se va comunica si Biroul Executorilor Judecatoresti A.  A. si G..

Domenii speta

Spete similare