Actiune în constatarea nulitati absolute a contractului de vânzare-cumparare având ca obiect un teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru încalcarea interdictiei de înstrainare a terenurilor cu privire la care s-a constituit dre

Actiuni:…

Contracte

proprietate privata

Succesiuni

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 07.11.2013 sub nr. 30136/212/2014, reclamanta A.B.N. a solicitat instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta în contradictoriu cu pârâtii B.A. si B.I. sa constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.(...)/06.01.1994 la fostul Notariat de Stat Judetean Constanta pentru încalcarea interdictiei de vânzare prevazute de art. 32 din Legea 18/1991 în ceea ce priveste terenul în suprafata de 500 mp, parcela A451/51, sola 50 situata in extravilanul Mun. Constanta.

În motivare s-a aratat ca în fapt la data de 06.01.1994 autorul  reclamantei, A.P., a încheiat cu pârâtii un contract de vânzare-cumparare pentru terenul mai sus mentionat. Terenul a fost dobândit de A.P. prin constituirea dreptului de proprietate conform Titlului nr.(...)/231/21.04.1993. Reclamanta arata ca este mostenitoarea numitului A.C., decedat la data de 17.07.2012, care la rândul sau este mostenitor al autorului A.P., conform certificatelor de mostenitor nr.20/2006 si 41/2013.

În drept au fost invocate dispozitiile  art.32 din Legea 18/1991.

În sustinere au fost atasate contractul de vânzare-cumparare, , titlul de proprietate, certificatele de mostenitor, acte de stare civila.

Pârâtii au formulat întâmpinare prin care au invocat exceptia lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei. Totodata, s-a invocat exceptia nulitatii absolute a certificatelor de mostenitor nr.39/2013 si 41/2013 privitoare la completarea masei succesorale. Pe fond s-a solicitat respingerea cererii motivat de faptul ca prin dispozitiile art.19 din Legea nr.54/1998 au fost abrogate implicit textele de lege pe care reclamanta îsi întemeiaza cererea. Sustine ca inalienabilitatea temporara reglementata în art. 32 din Legea nr. 18/1991 nu îsi gaseste aplicabilitatea în cauza, având în vedere ca terenul nu a fost dobândit prin constituirea dreptului de proprietate, ci prin reconstituire, astfel cum rezulta din adeverinta OCOT nr.51/1993. De asemenea s-a aratat ca prin Legea 71/2011 a fost abrogat art.32 din Legea 18/1991, ceea ce atrage lipsa temeiului juridic pentru pronuntarea unei hotarâri de anulare act în prezent. De asemenea s-a invocat pe cale de exceptie uzucapiunea.

Pe cale reconventionala s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatelor de mostenitor nr.39/2013 si 41/2013 si constatarea vânzarii-cumpararii terenului în suprafata de 500 mp, aflat în parcela A451/51, sola 50, având la baza conversia actului de vânzare-cumparare în antecontract de vânzare.

Prin raspunsul la întâmpinare si întâmpinare la cererea reconventionala s-a invocat exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesuale active a pârâtilor în promovarea cererii reconventionale, detaliate prin notele de sedinta depuse la data de 21.01.2015. (filele 181-183)

Prin cererea completatoare depusa la data de 26.05.2014 s-a învestit instanta si cu un capat de cerere având ca obiect rectificarea cartii funciare a imobilului. Cererea completatoare a fost disjunsa si înregistrata sub nr.30136/212/2013/a2, cauza fiind suspendata pâna la solutionarea prezentei cereri.

Prin încheierea din data de 19.02.2015 exceptiile invocate de ambele parti au fost unite cu fondul, instanta luând act de împrejurarea ca nu se mai invoca alte exceptii.

 În probatiune a fost administrata proba cu înscrisuri si interogatoriul reclamantei si pârâtului B.A., fiind lipsa B.I..  În cadrul probei cu înscrisuri a fost depusa documentatia aferenta contractului de vânzare nr.(...)/1994 si certificatelor de mostenitor nr.39/2013 si 41/2013 (filele 112-156). De asemenea la solicitarea instantei s-a depus un extras de carte funciara actual, precum si istoricul de rol fiscal al imobilului în litigiu.(filele 161-171)

Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente în cauza, instanta retine:

La data de 06.01.1994 autorul  reclamantei, A.P., a încheiat cu pârâtii un contract de vânzare-cumparare pentru terenul în suprafata de 500 mp, aflat în parcela A451/51, sola 50, situat în extravilanul Mun. Constanta. Terenul a fost dobândit de A.P. prin constituirea dreptului de proprietate conform Titlului nr.(...)/231/21.04.1993. Reclamanta este mostenitoarea numitului A.C., decedat la data de 17.07.2012, care la rândul sau este mostenitor al autorului A.P., conform certificatelor de mostenitor nr.20/2006 si 41/2013.

Asupra cererii principale,

Cu privire la exceptia lipsei de interes în promovarea cererii principale, instanta retine ca interesul ca si conditie de promovare a actiunii civile trebuie sa fie nascut si actual, determinat, legitim si personal. Reclamanta, în calitate de mostenitoare a numitului A.P., justifica un interes în promovarea unei cereri ce are ca finalitate întoarcerea imobilul în patrimoniul autorului defunct, din care urmeaza sa se îndestuleze.

Cu privire la calitatea procesuala activa a reclamantei, instanta retine ca reclamanta este titulara dreptului litigios, aceasta având deschisa calea unei cereri în constatarea nulitatii absolute, câta vreme orice persoana interesata poate formula o astfel de cerere prin prisma interesului general protejat.

Prin urmare, raportat la obiectul cererii, instanta apreciaza ca ambele exceptii invocate în ceea ce o priveste pe reclamanta sunt neîntemeiate.

Pe fond,

Potrivit art. 32 din Legea 18/1991, terenul atribuit conform art. 19, 21 si 43 nu poate fi înstrainat prin acte între vii timp de 10 ani, socotiti de la începutul anului urmator celui în care s-a facut înscrierea proprietatii sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de înstrainare. Constatarea nulitatii poate fi ceruta în justitie de Primarie, Prefectura, procuror, precum si de orice persoana interesata.

Pentru cazurile în care se constituie dreptul de proprietate asupra terenurilor, legea a instituit o cauza de nulitate absoluta expresa nefiind necesara dovada unei vatamari sau a faptului ca vatamarea nu ar putea fi înlaturata decât prin anularea actului de vânzare-cumparare.

Instanta retine ca exceptia inalienabilitatii temporare propter rem a fost mentinuta si dupa intrarea in vigoare a Legii 54/1994, dat fiind ca dispozitiile acestui act normativ au abrogat expres doar  prevederile art.66-73 din Legea 18/1991, fara a abroga si prevederile art.32 din actul normativ mentionat.

Abrogarea expresa a prevederilor art.32 din Legea 18/1991 s-a produs prin art.230 lit.t din Legea 71/2011.

Ca urmare, la data învestirii instantei cu cererea pendinte, temeiul de drept al actiunii nu mai exista.

Regula generala în privinta efectelor în timp ale unui act normativ este ca acesta guverneaza situatiile aparute ulterior intrarii sale în vigoare. Exceptii de la aceasta regula reprezinta retroactivitatea si ultraactivitatea legii, respectiv aplicarea unui act normativ unor situatii anterioare intrarii sale în vigoare sau producerea în continuare a efectelor juridice si dupa abrogarea legii.

Instanta are în vedere doua aspecte diferite, pe de o parte, cel al legii în raport de care se apreciaza cauza de nulitate, iar acest aspect este rezolvat de regula tempus regit actum, iar pe de alta parte, este momentul anularii actului, adica al producerii efectelor nulitatii. În ipoteza pe care o avem în vedere la momentul anularii actului este aplicabila legea noua, adica legea din momentul anularii efective, în raport cu care actul apare ca valabil. Per a contrario s-ar ajunge la ultractivitatea legii vechi si deci la înlaturarea principiului aplicarii imediate a legii civile noi.

Instanta are în vedere în acelasi sens, ca atunci când se abroga o lege ea este înlaturata cu tot cortegiul sau de consecinte, apreciate ca negative prin edictarea noii legi contrare. Altfel, abrogarea ar fi pur formala de vreme ce s-ar aplica în jurisprudenta o lege abrogata expres.

În acest sens, instanta are în vedere dispozitiile  art.64 din Legea 24/2000 „Abrogarea

(1)Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totala sau partiala.

 (3)Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna în vigoare actul normativ initial. Fac exceptie prevederile din ordonantele Guvernului care au prevazut norme de abrogare si au fost respinse prin lege de catre Parlament.

 (5)Abrogarile partiale sunt asimilate modificarilor de acte normative, actul normativ abrogat partial ramânând în vigoare prin dispozitiile sale neabrogate.”

Potrivit art.17 din acelasi act normativ „ Asanarea legislatiei

În vederea asanarii legislatiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmari abrogarea expresa a dispozitiilor legale cazute în desuetudine sau care înregistreaza aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.”

Prin urmare, instanta retine ca prin abrogarea expresa a art.32 din Legea 18/1991 s-a urmarit înlaturarea aspectelor contradictorii fata de legea noua, fiind validate implicit toate actele încheiate cu nerespectarea dispozitiei legale abrogate, a caror nulitate nu a fost constatata.

Un alt argument pentru care instanta apreciaza ca trebuie aplicata noua lege, în vigoare la data formularii cererii de anulare a actului, rezida în dispozitiile art.6 alin.6 C.civ. Art. 6 alin. (6) C.civ. (si art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011) instituie însa o derogare semnificativa de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privinta efectelor viitoare ale situatiilor juridice trecute, în masura în care acestea deriva din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de întretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, desigur daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea în vigoare a legii noi.

Si în cazul de fata raportul dedus judecatii priveste dreptul de proprietate si regimul juridic al bunului, astfel încât legea aplicabila este legea civila noua, care nu mai prevede un astfel de caz de nulitate în situatia încalcarii interdictiei de înstrainare a terenurilor cu privire la care s-a constituit dreptul de proprietate.

Având în vedere considerentele retinute cu privire la cererea principala, precum si solutia preconizata de respingere a cererii ca neîntemeiata, instanta nu va mai analiza cererea reconventionala sub aspectul constatarii pe cale jurisdictionala a vânzarii prin pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract, câta vreme actul autentic de înstrainare a fost mentinut. Cu privire la celelalte aparari ce vizeaza prescriptia achizitiva, invocata pe cale de exceptie, prin întâmpinare, de asemenea instanta nu o va mai analiza, data fiind solutia asupra cererii principale.

Cu privire la cererea reconventionala, prin care s-a solicitat constatarea nulitatii certificatelor de mostenitor nr.39/2013 si 41/2013, instanta retine, în raport de exceptia lipsei de interes si a calitatii procesuale active ca pârâtii justifica un interes în anularea unui act care contine prevederi legate de un bun propriu, nulitatea absoluta putând fi invocata de orice persoana interesata. Prin urmare, instanta apreciaza ambele exceptii ca fiind neîntemeiate.

Cu privire la certificatele de mostenitor nr.39/2013 si 41/2013, instanta retine ca acestea stabilesc calitatea de mostenitor a numitului A.C.  de pe urma defunctului A.P. si a numitei A.B.N. de pe urma defunctului A.C., precum si masa succesorala.

Criticile invocate de pârâti cu privire la aceste acte sunt cele continute la art.2.4 din întâmpinare, respectiv încalcarea prevederilor art.86 din Legea 36/1995, în sensul ca defunctul A.P. fiind decedat nu si-a putut manifesta acordul de vointa pentru completarea masei succesorale. La data respectiva, reclamanta nu avea decât vocatie de mostenitor fata de tatal sau, calitatea de mostenitor fiind stabilita ulterior, prin certificatul nr.41/2013. Or, termenul de optiune succesorala de 6 luni în ceea ce priveste succesiunea lui A.P. a fost depasit, succesibilii acestuia fiind straini de mostenire.

În acord cu limitele învestirii instantei, conform art.22 lin.6 C.proc.civ., instanta va analiza doar aspectele de nelegalitate invocate de pârâti. Astfel, potrivit art.86 alin.2 din Legea 36/1995 „ Cu acordul tuturor mostenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorala, în vederea completarii încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorala, eliberând un certificat de mostenitor suplimentar.”

Reluarea procedurii succesorale implica aplicarea prevederilor art.75 si urm. din legea 36/1995, astfel:

Art.68

Procedura succesorala notariala se deschide, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate, a procurorului, precum si a secretarului consiliului local al localitatii în raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile.

Art. 75

Dupa ce constata ca este legal sesizat, notarul public înregistreaza cauza si dispune citarea celor care au vocatie la mostenire, iar daca exista testament, citeaza si pe legatari si executorul testamentar instituit.

Art. 76

În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum si compunerea masei succesorale.

Art. 77

Calitatea de mostenitor si numarul acestora se stabilesc prin acte de stare civila si cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorala se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de proba admise de lege.

În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii si ale sotului supravietuitor, cotele de contributie ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul mostenitorilor.

Art. 79

În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeste o încheiere motivata, care va cuprinde mentiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaratiile partilor, prezenta martorilor si masurile dispuse în vederea solutionarii cauzei.

Art. 81

În succesiunea în care exista bunuri, s-a realizat acordul între mostenitori si s-au administrat probe îndestulatoare, notarul public întocmeste încheierea finala a procedurii succesorale.

Încheierea finala va cuprinde, pe lânga mentiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele si ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul si întinderea drepturilor tuturor mostenitorilor si legatarilor, bunurile si datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum si alte date care au fost necesare la solutionarea cauzei.

Daca mostenitorii si-au împartit bunurile prin buna-învoiala, în încheiere se va arata modul de împarteala si bunurile succesorale atribuite fiecaruia. Actul de împarteala va putea fi cuprins în încheierea finala sau se va putea întocmi separat, într-una din formele prescrise de lege.

Cererea de emitere a certificatului suplimentar a fost formulata de Anghel Bibilica, în calitate de sotie supravietuitoare a numitului A.C., mostenitor al defunctului A.P. conform certificatului nr.20/2006. În calitatea sa de sotie supravietuitoare, aceasta avea vocatie succesorala si prin urmare era persoana interesata în suplimentarea masei succesorale a defunctului A.P., al carui unic mostenitor era A.C..

Având în vedere calitatea sa de persoana interesata, precum si împrejurarea ca A.C. era decedat, se constata respectate prevederile art.75-81 din Legea 36/1995, care stabilesc obligatia citarii tuturor mostenitorilor, administrarea de probe pentru stabilirea masei si întocmirea încheierii notariale finale. Acordul de reluare a procedurii exprimat în numele defunctului A.C. putea apartine oricaruia dintre succesibilii sai, acestia fiind persoane interesate în întreaga procedura succesorala.

Cu privire la încalcarea termenul de optiune succesorala în ceea ce priveste mostenirea lui A.P., instanta retine calitatea de mostenitor sezinar a fiului postdecedat (A.C.), împrejurarea ca certificatul de mostenitor initial nr.20 a fost emis în anul 2006, precum si faptul ca nu a fost administrata vreo proba care sa ateste depasirea termenului de optiune succesorala. Prin urmare, instanta apreciaza ca aceasta critica este neîntemeiata.

Cu privire la certificatul de mostenitor nr.41/2013, de asemenea instanta constata ca a fost legal întocmit, respectând prevederile art.102-115 din Legea 36/1995 în forma sa din martie 2013, reclamanta devenind unica mostenitoare prin renuntarea la mostenire formulata de sotia supravietuitoare si celalalt descendent de gradul I.

De altfel, instanta nici nu regaseste motivele de nulitate privitoare la acest act, pe care pârâtii îl contesta ca o consecinta a anularii solicitate în privinta certificatului nr.39/2013. Dat fiind ca certificatul 39/2013 a fost mentinut de instanta, aceeasi va fi solutia si în ceea ce priveste certificatul nr.41/2013.

Prin urmare, trecând peste apararea formulata privind termenul de optiune succesorala si posibilitatea completarii masei la cererea oricarei persoane interesate, chiar daca mostenitorul A.C. era decedat la momentul respectiv, instanta apreciaza ca cererea reconventionala este neîntemeiata.

Fata de aceste considerente, instanta va respinge exceptiile invocate, cererea principala si cererea reconventionala ca neîntemeiate.

Reclamanta, fiind partea care a cazut în pretentii, urmeaza a suporta cheltuielile de judecata în valoare de 1500 lei efectuate de pârâti cu plata onorariul de avocat în cauza.

Domenii speta

Spete similare