Contestaţie la executare. Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, t

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

La data de xx.xx.2018  a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, sub nr.x/299/2018, contestaţia la executare formulată de contestatorul A, în contradictoriu cu intimata B, împotriva executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.C/2017 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc D şi împotriva Încheierii de încuviinţare a executării silite din 5.01.2018 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr.X/299/2017, solicitând anularea executării silite însăşi, a tuturor actelor de executare silită şi a Încheierii de încuviinţare a executării silite. De asemenea, contestatorul a solicitat întoarcerea executării silite.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esenţă, că, executarea silita contestata in prezenta cauza si care face obiectul dosarului de executare nr. C/2017 înregistrat la BEJ D a fost pornita de către creditoarea B, in temeiul contractului de credit nr.E/2005 încheiat intre contestator si BANCA F, creditoarea B având calitatea de creditor cesionar al creanţei, în temeiul contractului de cesiune a creanţei încheiat cu BANCA F.

 Contestatorul a arătat că executarea silita demarată împotriva sa este nelegala întrucât a intervenit prescripţia dreptului de a solicita executarea silita. Astfel, susţine contestatorul, a încetat orice plată în contul creditului, începând cu anul 2010, motiv pentru care, termenul de exercitare a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă de la data ultimei plăţi efectuate, nefiind întrerupt de niciun act de executare astfel că s-a împlinit anterior declanşării executării silite împotriva sa.

Un alt motiv de nulitate al Încheierii de încuviinţare a executării silite şi pe cale de consecinţă şi al executării silite este reprezentat, susţine contestatorul, de faptul că executarea silită s-a declanşat în lipsa unui titlu executoriu, B neavând calitatea de creditor în contractul de credit bancar.

 În acest sens, arată contestatorul, pentru a putea fi considerat titlu executoriu în temeiul OUG 99/2006, un contract de credit trebuie să fie încheiat cu o instituţie de credit şi îşi păstrează acest caracter atâta timp cât parte în contract este o instituţie de credit. Prin dobândirea creanţei de către cesionarul care nu deţine calitatea de instituţie de credit, cu obiect principal creditarea, astfel cum este şi creditoarea intimată B, caracterul intuitu personae al contractului de credit nu se transmite şi cesionarului neprofesionist în materie de creditare, iar contractul de cesiune nu reprezintă titlu executoriu, întrucât legea nu-i conferă acest caracter. Transferul creanţei nu implică şi transmiterea valorii titlului care o constată, de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanţei nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut acordat în mod expres de legiuitor unei anumite categorii de contracte.

De asemenea, arată contestatorul, cesiunea de creanţă nu i-a fost notificată, motiv pentru care,având în vedere dispoziţiile art. 1578 C.civ, această cesiune nu îi este opozabilă prin urmare, nu îi incumbă nicio obligaţie legală de a efectua plata către B.

Mai arată contestatorul că înţelege să conteste şi Încheierea din data de 8.02.2018, de stabilire a cheltuielilor de executare silită, solicitând cenzurarea onorariului executorului judecătoresc şi reducerea acestuia la suma maxim admisă, de 10 % din valoarea creanţei de recuperat, respectiv 3.343 lei, conform art.39 alin 1 lit a din Legea 188/2000.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 632,651, 706.712-715, 723-724 C.pr.civ art.3, art.120 din OUG 99/2006, art. 39 din Legea 188/2000.

În probaţiune, contestatorul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Contestatia la executare a fost legal timbrata cu taxa de timbru în cuantum de 1000 lei iar cererea de întoarcere a executării silite a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 300 lei(f.76).

Intimata a formulat Întâmpinare(f.39-45) prin care a invocat excepţia netimbrării contestaţiei la executare; excepţia tardivităţii contestaţiei la executare iar pe fondul contestaţiei a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În apărare pe fondul cauzei, intimata a învederat că, în ceea ce priveşte invocarea de către contestator a lipsei calităţii sale de creditor şi a lipsei unui titlu executoriu în temeiul căruia să fie declanşată procedura de executare silită, acest motiv este neîntemeiat întrucât cesiunea de creanţă transferă creditorului cesionar dreptul de a încasa creanţa de la debitor, în temeiul contractului de credit cedat, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.3/2014  asocierea caracterului executoriu făcându-se cu creanţa iar nu cu înscrisul şi ca atare, atâta timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titlu executoriu, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual ci a devenit o calitate a creanţei care se transmite prin cesiune. De asemenea, arată intimata, contrar susţinerilor contestatorului, a notificat acestuia cesiunea de creanţă la data de 3.08.2017, la adresa declarată de debitor în contractul de credit, fiind îndeplinite astfel condiţiile de opozabilitate a cesiunii de creanţă.

Referitor la motivul invocat de contestator privind prescripţia dreptului de a obţine executarea silită intimata a arătat că a mai existat un dosar de executare silită format la cererea creditorului cedent BANCA F, prin care creditorul cedent a încercat punerea în executare silită a aceluiaşi titlu executoriu, respectiv dosarul nr.G/2013 înregistrat la BEJA H, dosar finalizat prin încetarea executării silite motivat de insolvabilitatea debitorului, la data de 7.10.2016. Astfel, arată intimata, din coroborarea dispoziţiilor art.705 alin 1 şi 709 alin 1 pct. 2 C.pr.civ, rezultă că la data de 19.09.2013, data înregistrării cererii de executare silită în dosarul de executare nr.G/2013, a fost întrerupt termenul de prescripţie a executării silite, termen care a început să curgă din nou la data de 7.10.2016, data încetării executării silite, astfel că, la data de 5.12.2017, data înregistrării cererii de executare silită la BEJ D, în dosarul de executare C/2017, termenul de prescripţie nu era împlinit.

În ceea ce priveşte motivul vizând onorariul executorului judecătoresc, arată intimata că în mod corect acesta reprezintă 10% din cuantumul creanţei, la care se adaugă, în mod legal, TVA-ul.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 205 C.pr.civ.

În probaţiune, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Contestatorul a formulat Răspuns la Întâmpinare(f.87-92).

Prin serviciul registratură, Biroul Executorului Judecătoresc D  a depus, la solicitarea instanţei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. C/2017.

 La termenul de judecată din 10.04.2018 instanţa a respins ca neîntemeiate excepţiile netimbrării cererii şi tardivităţii contestaţiei la executare, pentru motivele expuse în considerentele Încheierii de şedinţă. De asemenea, instanta a incuviintat pentru ambele parti, în condiţiile art. 258 rap, la art. 255 C.pr.civ, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine următoarele:

Executarea silita contestata în prezenta cauza si care face obiectul dosarului de executare nr.C/2017 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc D a fost declanşată la cererea creditoarei B, la data de 6.12.2017 în temeiul contractului de credit nr.E/2005  încheiat între BANCA F  şi contestatorul A.

Prin contractul de cesiune de creanţe din 6.07.2017, dreptul de creanţă rezultat din acest contract a fost cedat de BANCA F către I, aceasta din urmă cesionând aceeaşi creanţă către B în temeiul contractului de cesiune de creanţe din  13.07.2017.

Executarea silita a fost incuviintata prin Încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 5.01.2018 in dosarul nr.X/299/2017(f.70 vol I).

Prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 8.02.2018 emisa în dosarul de executare, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 4.355,17 lei.

La aceeaşi dată a fost emisă adresa de înştiinţare a debitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 667 C.pr.civ şi a fost înfiinţată poprire asupra sumelor de bani datorate contestatorului de BRD GROUPE SOCIETATE GENERAL SA, BANCA TRANSILVANI SA şi RAIFFEISEN BANK S(f.74), acestea fiind comunicate debitorului la data de 12.02.2018, conform dovezii de la fila 77 verso dosar de executare.

Potrivit art.712 alin.1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Analizând motivele de nulitate ale contestaţiei la executare invocate de către contestator, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a dovezilor administrate în cauză instanţa reţine urătoarele:

1.În ceea ce priveşte lipsa unui titlu executoriu şi a lipsei calităţii de creditor a B , întrucât, conform susţinerilor contestatorului, contractul de credit îşi pierde atributul executorialităţii prin cesionarea dreptului de creanţă rezultat din acesta, instanţa reţine următoarele:

Instanţa trebuie sa analizeze măsura în care cesionarul unei creanţe rezultate dintr-un contract de credit, căruia legea îi recunoaşte caracterul de titlu executoriu, preia doar creanţa în substanţa sa sau şi atributul executorialităţii contractului de credit.

Or, instanţa retine că, prin toate argumentele invocate în susţinerea acestui motiv, contestatorul nu face altceva decat sa reproduca o decizie de speta, care insa nu este izvor de drept si este si contrazisa de ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE.

Astfel, asupra acestei chestiuni s-a pronuntat INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin DECIZIA nr.3 din 14 aprilie 2014. Astfel, instanta observa ca, desi prin decizia mentionata instanta suprema a respins ca inadmisibila sesizarea formulata de catre Tribunalul Specializat Cluj prin încheierea din data de 6 ianuarie 2014 în Dosarul nr.15.427/211/2013, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 1396 din Codul civil de la 1864, în situaţia în care cererea de încuviinţare a executării silite a unui contract de credit este formulată de creditorul cesionar al creanţei totuşi, in considerentele acestei decizii, ICCJ a reţinut că consacrarea, prin art.120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune. Totodată, s-a subliniat că art.120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii. Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa.

În ceea ce priveşte motivul vizând nedeţinerea de către creditoare a calităţii de instituţie de credit pentru, calitate  în care ar putea să invoce contractul de credit, instanţa reţine că acesta este neîntemeiat întrucât creditoarea are calitatea de cesionar al unei creanţe neperformante, nu calitatea de cesionar de drepturi şi obligaţii, nesubstituindu-se băncii decât în ceea ce priveşte dreptul acesteia de a recupera creanţa devenită scadentă anticipat, prin urmare, nu acţionează ca o instituţie de credit ci ca cesionar al unei creanţe, calitate care nu este proprie doar instituţiilor de credit.

Prin urmare, B are calitatea de creditor cesionar, conform contractelor de cesiune succesivă din 6.07.2017 şi 13.07.2017 şi deţine un titlu executoriu în temeiul căruia poate solicita declanşarea executării silite, respectiv contractul de credit nr.E/2005 încheiat de debitorul contestator cu BANCA F.

În ceea ce priveşte motivul vizând inopozabilitatea cesiunii de creanţă, instanta reţine următoarele:

Prin contractul de cesiune de creanţe din 6.07.2017, dreptul de creanţă rezultat din acest contract a fost cedat de BANCA F către I, aceasta din urmă cesionând aceeaşi creanţă către B în temeiul contractului de cesiune de creanţe din  13.07.2017.

Raportat la data încheierii contractului de cesiune de creanţă, sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod Civil.

Cesiunea de creanţă este valabilă fără a fi necesar consimţământul debitorului cedat.Însă, pentru ca cesiunea să fi opozabilă debitorului cedat, cesiunea de creanţă trebuie notificată debitorului cedat sau acceptată în mod expres de acesta.

Efectul neasigurării opozabilităţii cesiunii de creanţă prin notificare/acceptare de către debitor este acela că, până la îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate să o ignore şi să efectueze plata către creditorul cedent, or, debitorul nu a invocat o astfel de situaţie şi producerea pe cale de consecinţă, a unei vătămări prin solicitarea, încă odată, a plăţii aceleiaşi sume de către creditorul cesionar, în procedura executării silite.

În orice caz, neefectuarea formalităţilor prevăzute de lege pentru asigurarea opozabilităţii cesiunii de creanţă nu are niciun efect asupra valabilităţii operaţiunii de preluare de către creditorul cesionar a tuturor drepturilor şi obligaţiilor rezultate din convenţia  încheiată cu debitorul cedat, creditorul cesionar preluând nu doar creanţa în substanţa sa ci şi atributul executorialităţii contractului de credit.

Cu toate acestea, deşi notificarea cesiunii de creanţă anexată de intimată Întâmpinării a fost comunicată la o adresă la care debitorul nu mai avea domiciliul, prin urmare nu se poate reţine legala comunicare a acesteia, opozabilitatea cesiunii a fost asigurată prin înscrierea avizului de garanţie în Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare, în cauza, fiind realizata aceasta formalitate, potrivit înscrisurilor de la dosarul de executare(22-28), acest motiv fiind astfel neîntemeiat şi urmând a fi înlăturat ca atare de instanţă.

3.În ceea ce priveşte motivul vizând prescrierea dreptului de a solicita executarea silită, instanţa reţine ca fiind, de asemenea, neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.706 C.pr.civ., dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termen care începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

 Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

 Conform art.709 alin 1 pct. 2 C.pr.civ: Cursul prescripţiei se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu.

În acest sens, la data de  19.07.2013, creditorul cedent BANCA F a  solicitat executarea silită împotriva debitorului contestator în temeiul aceluiaşi titlu executoriu, cerere care a fost înregistrată sub nr. de dosar de executare G/2013, la BEJA H(f.46), dosar finalizat prin încetarea executării silite motivat de insolvabilitatea debitorului, la data de 7.10.2016(f.47), prin urmare, termenul de prescripţie a fost întrerupt la data de 19.07.2013, dată de la care a început să curgă un nou termen de prescripţie, având în vedere că nu sunt incidente cazurile de excludere de la alin 3 al aceluiaşi articol.

De asemenea, conform art. 708 alin 1 pct. 3 C.pr.civ: „ Cursul prescripţiei se suspendă cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile(…)„.

Având în vedere motivul încetării executării silite, respectiv lipsa oricăror bunuri urmăribile ale debitorului, astfel cum rezultă din Încheierea de încetare a executării silite, rezultă că, cursul noului termen de prescripţie al executării silite, care a început să curgă la data de 19.07.2013, a fost suspendat până la data de 7.10.2016, dată la care a început să curgă un nou termen de prescripţie, cererea de reluarea a executării silite fiind formulată de intimata creditoare la data de 6.12.2017, deci înlăuntrul termenului de prescripţie al dreptului de a obţine executarea silită. Motivat de aceste considerente, instanţa va înlătura şi acest motiv al contestaţiei la executare, ca neîntemeiat.

 În ceea ce priveşte cheltuielile de executare, instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile  art. 670 C.pr.civ., debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare silită sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.

Prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 8.02.2018 executorul judecătoresc a stabilit un onorariu executor judecătoresc de 3978,17 lei, cu TVA inclus.

Potrivit art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în cazul executării silite având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanţele în valoare de 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Astfel, având în vedere cuantumul creanţei de recuperat, respectiv 33.436,75 lei, instanţa constată că executorul judecătoresc a perceput în mod corect un onorariu de 3.343,67  lei la care se adaugă TVA-ul acesta fiind virat la bugetul statului, prin urmare nu se include în onorariul propriu-zis pentru că nu este un venit care rămâne executorului.

 Prin urmare, nu se impune  o reducere a cuantumului onorariului executorului, şi acest motiv fiind neîntemeiat.

În concluzie, apreciind ca fiind neîntemeiate toate motivele contestaţiei la executare invocate de contestator, pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare.

În ceea ce priveşte cererea de întoarcere a executării silite, instanţa reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 723 C.pr.civ, restabilirea situaţiei anterioare executării silite ca urmare a întoarcerii executării se dispune în situaţia în care instanţa a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită, în speţă nefiind incidentă niciuna din cele două ipoteze în care se dispune întoarcerea executării silite, motiv pentru care instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de întoarcere a executării silite

În ceea ce priveste cererea contestatorului privind restituirea taxei judiciare de timbru achitată pentru contestaţia la executare, instanta retine ca, potrivit art.45 alin.1 lit. f si art.45 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013: “ Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) şi i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei...”

Prin urmare, in raport de soluţia pronunţata în cauza cu privire la contestaţia la executare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art.45 alin.1 lit. f din O.U.G. nr.80/2013, motiv pentru care instanţa va respinge ca neîntemeiată şi această cerere.

În ceea ce priveşte cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

De asemenea, având în vedere soluţia de respingere ca neîntemeiată a cererii de întoarcere a executării silite, instanţa nu va acorda cu titlu de cheltuieli de judecată contestatorului nici valoarea taxei judiciare de timbru achitată pentru cererea de întoarcere a executării silite  şi nici onorariul avocaţial, întrucât lipseşte fundamentul juridic al acordării acestor cheltuieli, respectiv culpa procesuală.

Instanţa va respinge ca neîntemeiată şi cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata de cheltuieli de judecată, având în vedere că intimata nu a făcut dovada efectuării de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, executorului judecătoresc.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare contestatorul A cu domiciliul ales la …, în contradictoriu cu intimata B cu sediul procesual ales la ...

Respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.

Respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata de cheltuieli de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului de restituire a taxei judiciare de timbru achitată pentru contestaţia la executare.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată azi, xx.xx.2018, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare