Decizie imputare funcţionar public având ca obiect recuperare prejudiciu constatat prin acte emise de Curtea de Conturi. Momentul de la care începe să curgă termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.

Art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999

În aplicarea art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, în cauză, interesează momentul constatării pagubei, acesta fiind data stabilirii întinderii prejudiciului şi a înregistrării lui în evidenţa contabilă a UAT Judeţul A., respectiv, 14.08.2015, raţiunea instituirii unui asemenea termen imperativ, fiind dată de necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situaţiei patrimoniale a funcţionarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituţiei publice angajatoare.

Conducătorul unităţii verificate a executat voluntar, chiar în timpul soluţionării contestaţiei promovate împotriva actelor Curţii de Conturi, respectiv la data de 14.08.2015, două dintre cele trei măsuri, respectiv, a stabilit întinderea prejudiciului şi a dispus înregistrarea lui în evidenţa contabilă, prin dispoziţia nr. 729/14.08.2015, astfel că de la acest moment trebuie calculat termenul prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 1153/CA/14.11.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN A., a fost anulată dispoziţia nr. 225/13.04.2016 emisă de pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN A. şi au fost suspendate efectele dispoziţiei anterior menţionată, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Totodată, a fost respinsă acţiunea formulată de aceeaşi reclamantă împotriva pârâtului Consiliul Judeţean A., ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri, pârâţii Consiliul Judeţean A. şi Preşedintele Consiliului Judeţean A. au declarat recurs, în termenul legal, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii.

În motivare, a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că data de 14.08.2015 este momentul declanşator al termenului de 30 de zile prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, reţinând că momentul declanşator al termenului este cel al întocmirii referatului 10157/14.08.2015 al Direcţiei economice, ce a stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 729/14.08.2015 a Preşedintelui Consiliului Judeţean A., prin care s-a dispus înscrierea în contabilitate a prejudiciului astfel stabilit.

În realitate, recurenţii au arătat că, prin dispoziţia nr. 729/14.08.2015 a Preşedintelui Consiliului Judeţean A. au fost aduse la îndeplinire două din măsurile dispuse de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 34/26.06.2015, respectiv cu privire la stabilirea întinderii prejudiciului şi înregistrarea acestuia în contabilitate. Însă, aceste două măsuri nu sunt de natură, prin ele însele, să declanşeze şi termenul de 30 de zile prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 deoarece măsura recuperării sumelor a fost contestată în condiţiile art. 223 şi urm. din Regulamentul Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi şi apoi în instanţă, cauza nefiind încă soluţionată definitiv.

În plus, recurenţii au arătat că, prin decizia nr. 34/120/27.09.2016, Curtea de Conturi a prelungit termenul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 34/26.06.2015, până la data de 16.01.2017, astfel că, dacă această instituţie ar fi constatat că măsura de recuperare nu mai poate fi realizată, ar fi dispus alte măsuri în sarcina conducătorului unităţii verificate, ceea ce nu s-a întâmplat. În mod firesc, în opinia sa, termenul de 30 de zile curge numai de la data de 16.01.2017, ceea ce echivalează cu emiterea dispoziţiei contestate în termenul legal.

Cererea de recurs nu a fost motivată în drept, iar, în probaţiune a fost ataşată adresa nr. 3285/27.09.2016 emisă de Curtea de Conturi, prin care Consiliul Judeţean A. a fost notificat asupra prelungirii termenului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 34/26.06.2015 până la data de 16.01.2016.

Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Intimata reclamantă  B., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 14-18), a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii şi a motivării, precum şi excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de către pârâtul Consiliul Judeţean A., motivat de faptul că acest pârât nu a criticat, prin cererea de recurs, soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi cea de respingere a acţiunii formulate de aceeaşi reclamantă împotriva sa, ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Pe fond, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a invocat tardivitatea emiterii dispoziţiei 225/13.04.2016 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean A., motivat de faptul că în data de 28.08.2015 a primit o adresă de la pârât prin care i s-a comunicat că are de restituit suma de 2114 lei, reprezentând indemnizaţia de dispozitiv încasată necuvenit în perioada octombrie 2014 – aprilie 2015, prejudiciul fiind constatat de către Curtea de Conturi şi înregistrat în contabilitatea instituţiei la data de 14.08.2015. În aceste condiţii, intimata reclamantă a arătat că nu a fost respectat termenul de 30 de zile reglementat de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, termen care are natura juridică a unui termen de decădere. Or, conform art. 2548 Cod civil, termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În acest sens, a invocat practica judiciară a Curţii de Apel Braşov – dosarele nr. xx0/62/2014, xx1/62/2014.

Recurenţii pârâţi nu au formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. XVI alin. 2 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

În şedinţa publică de azi. 02.05.2017, Curtea a luat act că intimata reclamantă nu mai susţine excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, a respins excepţia nulităţii recursului pentru lipsa temeiului de  drept şi a calificat excepţia inadmisibilităţii recursului promovat de Consiliul Judeţean A. ca fiind excepţia lipsei calităţii procesuale active a Consiliului Judeţean A., în recurs, excepţie pe care a admis-o, pentru considerentele evocate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul declarat de pârâţii Consiliul Judeţean A. şi Preşedintele Consiliului Judeţean A., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Recurenta pârâtă invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta B. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 225/13.04.2016 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean, motivat de faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 84 lit. a şi b, care au caracter imperativ, în condiţiile în care prejudiciul imputat a fost constatat în iunie 2015 de către Curtea de Conturi, Preşedintele Consiliului Judeţean dispunând la data de 14 august 2015 înregistrarea în evidenţele contabile a prejudiciului, iar dispoziţia de imputare a fost emisă în aprilie 2016, cu depăşirea termenului imperativ de 30 de zile.

Prima instanţă a validat acest argument de nelegalitate, reţinând, în esenţă, că, în vederea verificării respectării dispoziţiilor art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, interesează momentul constatării pagubei, acesta fiind data stabilirii întinderii prejudiciului şi a înregistrării lui în evidenţa contabilă a UAT Judeţul A., respectiv, 14.08.2015, raţiunea instituirii unui asemenea termen imperativ, fiind dată de necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situaţiei patrimoniale a funcţionarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituţiei publice angajatoare.

Recurentul pârât Preşedintele Consiliului Judeţean A. contestă acest raţionament, apreciind că termenul de 30 de zile reglementat de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 trebuie interpretat coroborat cu normele juridice care stabilesc posibilitatea contestării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi şi efectul executoriu al actelor Curţii de Conturi numai de la data comunicării încheierii prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de conducătorul unităţii verificate, în condiţiile art. 223 şi urm. din Regulamentul Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi.

Aceste susţineri nu au aplicabilitate în cauză, deoarece conducătorul unităţii verificate a executat voluntar, chiar în timpul soluţionării contestaţiei promovate împotriva actelor Curţii de Conturi, respectiv la data de 14.08.2015, două dintre cele trei măsuri, respectiv, a stabilit întinderea prejudiciului şi a dispus înregistrarea lui în evidenţa contabilă, prin dispoziţia nr. 729/14.08.2015, aspect reţinut, de altfel şi de către prima instanţă, în considerente.

Este adevărat că suspendarea executării actelor Curţii de Conturi dispusă ope legis, în condiţiile formulării contestaţiei prevăzute de art. 223 şi urm. din Regulamentul Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi sau de către instanţa de contencios administrativ, în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, produce efecte asupra momentului la care conducătorul entităţii verificate are obligaţia de a lua măsurile dispuse prin actele de control.

Dar, în condiţiile în care, în ciuda acestui beneficiu acordat de lege, conducătorul unităţii verificate ia măsurile pentru cuantificarea şi constatarea pagubei cauzate de funcţionarul public, acesta are obligaţia de a respecta şi dispoziţiile Legii nr. 188/1999, lege cadru a raportului juridic dintre instituţia angajatoare şi funcţionarul public care a cauzat un prejudiciu angajatorului său, indiferent de modul de derulare, în continuare, a raportului juridic dintre Curtea de Conturi şi unitatea verificată.

În aceste condiţii, nu se poate reţine apărarea recurentului că, deşi a constatat paguba la data de 14.08.2015, obligaţia de recuperare efectivă a acesteia, prin emiterea dispoziţiei de imputare, era suspendată până la împlinirea termenului acordat de Curtea de Conturi pentru aceasta, deoarece dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 au un caracter imperativ şi impun conducătorului unităţii prejudiciate obligaţia de a acţiona în termen de 30 de zile de la data la care a constatat paguba.

Recurentul nu are în vedere faptul că raportul juridic dintre unitatea verificată şi conducătorul acesteia şi Curtea de Conturi este un raport juridic distinct de raportul juridic dintre funcţionarul public şi această instituţie publică, astfel că normele juridice care guvernează aceste raporturi diferite nu pot fi extinse altor situaţii juridice, decât celor pentru care au fost instituite.

Pentru toate aceste considerente, văzând soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentului pârât Consiliul Judeţean A. în şedinţa publică din data de 02.05.2017 şi faţă de prevederile art. 496 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1153/CA/14.11.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de recurentul pârât Consiliul Judeţean A., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, respectiv de recurentul pârât Preşedintele Consiliului Judeţean A., ca nefondat.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va obliga recurenţii pârâţi, în solidar, la plata către intimată a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în recurs, cu titlu de onorariu avocat, conform dovezilor depuse la dosar (fila 27), apreciind cuantumul acestora ca fiind rezonabil prin raportare la munca efectiv depusă şi complexitatea litigiului.

Domenii speta

Spete similare