Insolvenţă. Contestaţia debitorului prin administratorul special împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei modificat de administratorul judiciar din oficiu.

Pe fondul cauzei, instanţa constată că, potrivit Legii nr. 85/2006- privind procedura insolvenţei, administratorul judiciar este desemnat de judecătorul sindic să îndeplinească atribuţiile stabilite de lege şi de judecătorul sindic în vederea derulării procedurii de insolvenţă. Printre aceste atribuţii, art. 20 alin. 1 lit. K din Legea nr. 85/2006, stabileşte şi obligaţia acestuia de a verifica creanţele şi, atunci când este cazul, de a formula obiecţiuni la cestea. Tot legea stabileşte obligaţia administratorului judiciar de a întocmi tabelele creanţelor.

Prin urmare, administratorul judiciar va trebui să conteste o creanță ori de câte ori, în urma verificării, efectuează înregistrarea ei parțială sau cu alte caracteristici decât cele invocate de creditor în declarația de creanță ori consideră că trebuie respinsă. În opinia instanței, administratorul judiciar nu dă o soluție cu privire la masa pasivă a debitorului, deoarece el face o verificare necontencioasă a creanțelor depuse și propune judecătorului sindic, modificarea unora dintre creanțele depuse sau înlăturarea totală a altora.

Rezultatele verificărilor efectuate de administratorul judiciar trebuie să se reflecte în tabelele creanţelor, legea stabilind obligaţia administratorului judiciar de a întocmi aceste tabele.

Prin urmare, întocmirea tabelului preliminar al creanţelor de către administratorul judiciar, urmare a verificării în procedură necontencioasă  a declaraţiilor de creanţă depuse de creditori, nu echivalează cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de către instanţa de judecată, motiv pentru care nu se poate reţine că un astfel de tabel al creanţelor se bucură de autoritate de lucru judecat.

Aşa cum am precizat mai sus, creanţele consemnate în tabelul preliminar sunt supuse controlului judecătorului sindic, care l-a mandatat pe administratorul judiciar să îndeplinească atribuţiile legale în procedura de insolvenţă.

În ceea ce priveşte modalitatea concretă de a fi modificate creanţele sau ordinea de preferinţă a acestora din tabelul preliminar, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 73 din lege, debitorii, creditorii şi orice altă parte interesată pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/ lichidator în tabelul preliminar de creanţe.

Potrivit art. 21 alin. 2 din lege, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

 Prin urmare, legea prevede în mod expres că măsurile luate de administratorul judiciar, inclusiv  cele privind  înscrierea creanțelor în tabelul preliminar sau obiecțiunile formulate de acesta la creanțele creditorilor, pot fi contestate în fața judecătorului sindic, în anumite termene legale. Legea stabilește de asemenea și care sunt categoriile de persoane care au calitate procesuală activă.

Prin urmare, numai în aceste condiţii se poate proceda la modificarea unui tabel preliminar al creanţelor.

O altă modalitate de modificare, în măsura în care nu este prevăzută de lege, este inadmisibilă.

Prin urmare, este inadmisibilă modificarea tabelului preliminar al creanţelor, prin modificarea ordinei de preferinţă a creanţelor, din creanţe chirografare în creanţe garantate, de către administratorul judiciar, în lipsa unei dispoziţii date în acest sens de către judecătorul sindic, potrivit legii.

Instanţa nu poate primi susţinerea administratorului judiciar şi a creditorilor în sensul că a  fost observată o eroare materială în activitatea fostului administrator judiciar şi a fost rectificată această eroare materială, câtă vreme, pentru modificarea ordinei de preferinţă a creanţelor trecute în tabel, legea prevede expres calea contestaţiei la tabel.

O astfel de modificare a tabelului nu poate fi catalogată ca fiind o îndreptare de eroare materială, întrucât nu s-a greşit o denumire, ci o ordine de preferinţă.

Cu atât mai mult cu cât creditorii au constatat că au fost consemnate creanţele lor ca şi creanţe chirografare în loc de creanţe garantate, trebuiau să formuleze contestaţii  la tabelul preliminar şi nu să rămână în pasivitate.

De altfel, dacă eroarea invocată de cei doi creditori este o eroare esenţială, aşa cum este aceasta prevăzută în lege, aceştia au posibilitatea să solicite îndreptarea ei, în condiţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, judecătorul sindic constată că administratorul judiciar trebuia să preia activitatea din stadiul în care se afla aceasta la momentul la care a fost înlocuit vechiul administrator judiciar şi să îndeplinească actele procedurale potrivit stadiului la care se afla procedura de insolvenţă. Nu există nici o dispoziţie legală care să permită unui administrator judiciar să cenzureze activitatea altui administrator judiciar anterior şi să modifice actele îndeplinite de acela. Invocarea în acest sens a practicii unor instanţe de judecată, care nu se bazează pe dispozițiile legale în vigoare, fiind chiar contradictorie acestora, nu poate fi primită de instanţa de judecată.

Din aceste considerente, instanţa constată că în mod greşit a procedat administratorul judiciar când a refăcut tabelul preliminar, schimbând ordinea de preferinţă a creanțelor unor creditori, fără să fi primit dispoziţie în acest sens de la judecătorul sindic, nefiind astfel respectate dispoziţiile legale.

Astfel fiind, instanţa va admite contestaţia şi va anula măsura administratorului judiciar de a modifica tabelul preliminar de creanţe depus la data de 27.06.2012.

Domenii speta

Spete similare