Cerere de suspendare a dispoziției emisă de primar prin care s-a dispus suspendarea activităţii comerciale. Condiţii.

- art. 5 alin. (1), art. 73 din O.G. nr. 99/2000

- art. 2 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 99 din 29 august 2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii, iar potrivit art. 73, desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi cu amendă. Articolul 86 alin. (2) prevede că administraţiile publice locale vor întreprinde acţiunile necesare în vederea aplicării dispoziţiilor prezentei ordonanţe şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia.

Totodată, art. 16 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 116/2007 prevede că exercitarea de activităţi de comercializare fără acordul/autorizaţia de funcţionare emisă de către Primarul Municipiului B. în baza Regulamentului privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, precum şi neavizarea anuală a acestora, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500-1500 lei, fiind acordat un termen, dar nu mai mare de 45 zile pentru intrarea în legalitate.

Din interpretarea acestor texte de lege, rezultă că măsura suspendării este una obligatorie, în temeiul legii, independent de orice alte condiţii, şi nu una facultativă, cu privire la care organele de control să aibă vreun drept de apreciere.

Prin urmare, contrar susţinerilor intimatei reclamante, faţă de aceste prevederi legale invocate în cuprinsul actului, curtea de apel constată că actul administrativ a cărui suspendare se solicită este aparent legal, neexistând un caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 care să îndreptăţească instanţa de judecată să dispună suspendarea actului contestat.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 645/CA/14.06.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamantul S.C. A. S.R.L. de suspendare a executării Dispoziţiei nr. 218/10.01.2019 în contradictoriu cu pârât Primarul Municipiului B..

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând casarea sentinţei cu consecinţa admiterii cererii de suspendare a executării Dispoziţiei nr. 218/10.01.2019 emisă de Primarul Municipiului B..

În motivare se arată că instanţa de fond a dat o interpretare greşită prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că dispoziţia a cărei suspendare o solicită este nelegală, măsura suspendării fiind excesivă şi îi creează grave prejudicii.

Recurenta apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ce priveşte cazul bine justificat arată că societatea deţine toate avizele necesare funcţionării, se bucură de bună reputaţie, în avizul de securitate la incendiu nr. 351/PSI/23.07.2012 s-au solicitat recompartimentări interioare, schimbare de destinaţie a spaţiilor existente în spaţii pentru alimentaţie publică şi spaţii comerciale. S-a procedat la schimbarea de destinaţie a imobilului respectiv recompartimentarea acestuia. În prezent în incinta locaţiei există trei spaţii care fac obiectul a trei contracte de închiriere. Primăria B. nu eliberează acordul de funcţionare întrucât societatea nu a obţinut autorizaţia de securitate la incendiu.

 Măsura suspendării activităţii este excesivă întrucât conform Legii nr. 307/2006 art. 30 „până la obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu răspunderea exclusivă în ceea ce priveşte funcţionarea construcţiilor din punctul de vedere al asigurării cerinţei de securitate la incendiu revine beneficiarilor investiţiilor”. Reglementarea şi actualizarea situaţiei cadastrale a imobilelor în care se desfăşoară activitatea societăţii reprezintă singurul motiv pentru care în prezent aceasta nu deţine autorizaţia de securitate la incendiu şi pentru care Primăria B. nu a eliberat autorizaţia de funcţionare. Legea nr. 307/2006 nu prevede măsura suspendării activităţii societăţii, aceasta din urmă nu este de rea-credinţă.

În ce priveşte paguba iminentă, aceasta rezultă din perturbarea activităţii societăţii, care va fi paralizată, cu consecinţe grave în ceea ce priveşte buna funcţionare a acesteia.

În drept au fost invocate dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului, considerând că sentinţa este legală şi temeinică.

Se arată că nu există elemente care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, având în vedere că dispoziţia a cărei suspendare se solicită a fost emisă în acord cu dispoziţiile H.C.L. nr. 116/2007, urmare a faptului că societatea nu s-a conformat celor stabilite prin procesele-verbale de contravenţie seria PL nr. 044807/24.07.2017 şi seria PL nr. 045530/04.10.2018.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea civilă recurată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că următoarele:

Recurenta reclamantă invocă drept motiv principal de reformare a hotărârii primei instanţe greşita respingere a cererii de chemare în judecată, fiind îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Motivul invocat se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă şi este nefondat.

Curtea reţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză.

Astfel, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”, alin. (2)-7 ale acestei norme instituind dispoziţii procedurale obligatorii de soluţionare a cererii.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine justificate „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ, paguba iminentă este „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.

Prin urmare, admiterea cererii de suspendare este condiţionată de dovedirea unor motive bine justificate şi a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantului.

În sensul legii, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public (astfel cum se prevede în art. 2 lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004) .

În ce priveşte condiţia cazului bine justificat, Curtea va înlătura aceste critici, validând raţionamentul juridic al instanţei de fond care a reţinut în baza probelor administrate la dosar că împrejurările invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu sunt de natură să creeze în mod evident o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În urma verificărilor la punctul de lucru al societăţii reclamante din C., la punctul de lucru situat în C., str. D., nr.xxx, în incinta Complexului Turistic E., s-a constatat faptul că, societatea desfăşoară activităţi comerciale conform CAEN- 4711, 4729, 5610, 5621, 5630 , fără a deţine „acord/ autorizaţie de funcţionare”. Fiind încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.C.L. nr.116/2007, a fost întocmit procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PL nr. 044807/24.07.2017, prin care s-a aplicat intimatei reclamante o amendă de 1000 lei, iar ca măsură complementară s-a dispus intrarea în legalitate în termen de 45 zile.

După expirarea termenului acordat pentru intrarea în legalitate, la data de 04.10.2018 s-a procedat la efectuarea unui nou control la punctul de lucru al societăţii reclamante, constatându-se că aceasta nu a dus la îndeplinire măsura complementară de intrare în legalitate, respectiv nu a obţinut de la Primăria Municipiului B. acordul de funcţionare în vederea desfăşurării activităţii economice. Prin urmare, societatea a fost din nou sancţionată contravenţional, fiind încheiat procesul verbal nr. 045530/04.10.2018, în care s-a dispus luarea măsurilor pentru suspendarea activităţii societăţii, în temeiul art. 17 alin. (2) din H.C.L. nr. 116/2007.

Prin Referatul nr. 22027/21.11.2018, Serviciul Inspecţie Control şi Disciplină în Construcţii din cadrul Politiei Locale B. a propus emiterea dispoziţiei de Primar privind suspendarea activităţii comerciale desfăşurată de societatea reclamantă pentru punctul de lucru din C. str. D., nr.xxx, în incinta Complexului Turistic E., iar, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din HCL nr.116/2007 privind Regulamentului privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă în Municipiul B., s-a emis dispoziţia Primarului Municipiului B. nr. 218/10.01.2019 prin care s-a dispus suspendarea activităţii comerciale desfăşurată de societatea reclamantă.

Faţă de starea de fapt expusă, curtea de apel reţine că, potrivit art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii, iar, potrivit art. 73, desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi cu amendă. Articolul 86 alin. (2) prevede că administraţiile publice locale vor întreprinde acţiunile necesare în vederea aplicării dispoziţiilor prezentei ordonanţe şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia.

Totodată, art. 16 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 116/2007 prevede că exercitarea de activităţi de comercializare fără acordul/autorizaţia de funcţionare emisă de către Primarul Municipiului B. în baza Regulamentului privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, precum şi neavizarea anuală a acestora, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500-1500 lei, fiind acordat un termen, dar nu mai mare de 45 zile pentru intrarea în legalitate.

Din interpretarea acestor texte de lege, curtea de apel reţine că măsura suspendării este una obligatorie, în temeiul legii, independent de orice alte condiţii, şi nu una facultativă, cu privire la care organele de control să aibă vreun drept de apreciere.

Prin urmare, contrar susţinerilor intimatei reclamante, faţă de aceste prevederi legale invocate în cuprinsul actului, curtea de apel constată că actul administrativ a cărui suspendare se solicită este aparent legal, neexistând un caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 care să îndreptăţească instanţa de judecată să dispună suspendarea actului contestat.

Împrejurările invocate de intimata reclamantă cu privire la faptul că ar fi efectuat demersurile în vederea obţinerii autorizaţiei necesare pentru desfăşurarea exerciţiilor comerciale precum şi aspectele ce ţin de reglementarea situaţiei juridice asupra imobilului teren pe care se află amplasat restaurantul în care reclamanta desfăşoară activitatea nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, aşa cum prevede textul de lege, şi sunt fără relevanţă în raport de obiectul cauzei, instanţa investită să judece o cerere de suspendare neputând tranşa o problemă litigioasă cu privire la fondul cauzei.

Dimpotrivă, la o simplă analiză a actului contestat, fără a se prejudeca fondul, curtea de apel observă că acesta a fost emis în baza prevederilor O.G. nr. 99/2000 şi Regulamentului privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă în Municipiul B. aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 116/2007, fără a fi dovedită existenţa unor cazuri bine justificate în privinţa legalităţii actului care să permită suspendarea actului contestat.

În consecinţă, nefiind îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare dedusă judecăţii pare ca nefondată, impunându-se respingerea ei.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin. (1) Cod de procedură civilă raportat la art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, curtea urmează a respinge recursul declarat şi va menţine sentinţa atacată.

Domenii speta

Spete similare