Înlocuire amendă cu avertisment

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 7 iunie 2017 sub nr. 1648/329/2017,  petentul D. C. F., domiciliat în T. M., judeţul Teleorman,  a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PTRX nr. 0054842/26.05.2017  încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului T. - Poliţia municipiului T. M., solicitând anularea procesului-verbal cu privire la două fapte contravenționale reținute în procesul verbal.

A arătat că , la data de 26 mai 2017, în jurul orelor 16:00, circula cu autoturismul marca M., număr de înmatriculare TR 37 WWA, pe strada M. B. din T. M., din direcţia strada G.. P. – B. I., când la un moment dat, în zona tarabelor a observat că în bordul maşinii s-a declanşat o avertizare luminoasă şi acustică de oprire a autoturismului şi că a oprit imediat pe partea stângă a direcţiei de mers, unde se aflau parcate alte autoturisme, parcarea din partea dreaptă din zona blocurilor ,,G,, fiind ocupată în totalitate, timp în care a auzit bătăi puternice în geamul portierei din stânga, iar când a ridicat privirea a observat un agent de poliţie care îi cerea actele la control, pentru că a oprit în zona interzisă.

A mai arătat că , avea asupra sa numai cartea de identitate şi documentele autoturismului, însă permisul de conducere se afla într-o altă maşină a familiei cu care circulase în acea zi, motiv pentru care i-a spus poliţistului că va merge acasă şi va aduce actele în maxim cinci minute, întrucât stă foarte aproape, a înţeles că poate merge acasă, că agentul de poliţie a zis,, bine,,, apoi s-a îndreptat spre autospecială, având convingerea că merge pentru a întocmi un proces verbal de contravenţie unui alt conducător auto, care la rândul său era verificat şi i se reproşa acelaşi lucru, că a oprit într-o zonă interzisă.

A arătat că, a plecat la domiciliul său pentru a se întoarce cu documentele în vederea afirmării de către agentul de poliţie şi când mai avea 40 de metri până la poarta locuinţei, a observat că maşina poliţiei venise în spate, oprind în faţa porţii, i-a spus agentului de poliţie că revine imediat cu documentele ce urma să le verifice, acesta având o atitudine de confirmare, a intrat şi a luat din celălalt autoturism permisul de conducere şi a revenit pentru a-i prezenta documentele agentului de poliţie, însă a constatat că acesta plecase.

A mai arătat că, în perioada 29 mai – 3 iunie 2017, a fost plecat din domiciliul său la Bucureşti, iar la întoarcere a găsit în cutia poştală o avizare pentru corespondenţă recomandată şi că a mers la data de 06 iunie 2017 la oficiul poştal şi a ridicat corespondenţa care conţinea procesul verbal de contravenţie seria PTRX, nr.0054842 prin care a fost sancţionat pentru trei fapte contravenţionale.

A precizat că, contestă procesul verbal de contravenţie ce i-a fost întocmit din perspectiva reţinerii, în mod greşit în sarcina sa,  a faptelor contravenţionale de a opri în mod voluntar în zona de acţiune a indicatorului,, Oprire interzisă”, şi de nerespectare a dispoziţiilor poliţistului, solicitând să se aprecieze că oprirea autoturismului în zona respectivă a fost una fortuită şi datorată exclusiv unei alarme declanşate la bordul vehiculului, existând împrejurarea că nu a coborât din maşină după oprire, fiind preocupat de alarma în cauză, moment la care a venit agentul de poliţie care a început să bată în geamul maşinii şi că dincolo de atitudinea sa necorespunzătoare de a-i bate cu putere în geamul autoturismului, nefiind un mod civilizat de atenţionare, a constatat intenţia clară a agentului de poliţie de a-l sancţiona, fără  să fie dispus la a primi explicaţii, oprirea nefiind voluntară ci forţată de împrejurări obiective care nu ţineau de voinţa sa, în cauză nu poate fi reţinută fapta contravenţională de oprire voluntară în zona indicatorului ,, oprire interzisă”.

Totodată, a mai arătat că, în ceea ce priveşte fapta contravenţională de nerespectarea dispoziţiilor poliţistului, din lecturarea conţinutului procesului verbal de contravenţie, înţelege că dispoziţia ce agentul a dat-o şi pe care nu a respectat-o, a fost aceea de a rămâne la autoturism pentru care el să verifice anume date.

A solicitat să se observe că textul de lege incriminator invocat de agentul de poliţie, constă în obligativitatea participanţilor la trafic de a respecta dispoziţiile poliţistului rutier, art. 31 litera a din O.U.G. 195/2002 republicată, ori la momentul la care agentul de poliţie susţine că a dat dispoziţia de a rămâne la autoturism, acesta nu era participant la trafic, fiind oprit şi implicit în afara traficului rutier, pe de altă parte, arată că, nu a auzit o asemenea dispoziţie, ci doar a spus că va merge să aducă documentele cerute la control iar acesta având o atitudine de aprobare, dispoziţia pe care poliţistul ar fi dat-o ar fi trebuit să fie clară, completă şi precisă.

A mai precizat că, aşa cum a învederat instanţei, agentul de poliţie a fost de acord cu plecarea sa la domiciliul, însă nu a observat să fi semnalizat acustic sau luminos pentru a-i transmite un semnal de oprire, în concluzie nu a existat nicio dispoziţie clară, completă şi precisă din partea poliţistului rutier şi care să i se reproşeze că nu a respectat-o, ca astfel să se afle în prezenţa faptei contravenţionale de nerespectarea dispoziţiilor agentului de poliţie.

În drept a invocat  OUG 2/2001 .

Plângerea este legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.

În susţinerea plângerii, au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, chitanţa seria AA, nr.18534/06 iunie 2017, împuternicire avocaţială nr. 13451, av. H. V. L.

La data de 27 iunie 2017  intimata  a formulat întâmpinare față de plângerea depusă de petent, prin care a solicitat respingerea plângerii întrucât procesul-verbal de contravenţie este legal şi temeinic întocmit.

În motivarea plângerii a arătat că petentul a fost sancţionat contravenţional cu 6 puncte amendă în cuantum total de 870 lei, după cum urmează: 2 puncte amendă în cuantum de 290 lei, conform art. 142 litera e din R.O.U.G.195/2002 rep., sancţionat de art. 99/2 din O.U.G.195/2002 rep.; avertisment pentru fapta prev. de  art. 147/1 din O.U.G.195/2002 rep., sancţionată de art. 101/1/18 din O.U.G.195/2002 rep. şi 4 puncte amendă în cuantum de 580 lei, pentru fapta prev. art. 31 litera a din O.U.G. 195/2002 rep., sancţionat de art. 100 alin. 3 litera f din O.U.G.195/2002 rep.

A mai arătat că, faptele au constat în aceea că, în ziua de 26.05.2017, orele 15:55, în calitate de conducător auto al autoturismului marca M. cu nr. de înmatriculare B 37 WWA, a oprit voluntar pe str. M. B. din mun. T. M., jud. T., în zona de acţiune a indicatorului ,, oprirea interzisă”, şi de asemenea nu a avut asupra sa permisul de conducere, cartea de identitate şi documentele auto şi în acelaşi timp nu a respectat dispoziţia poliţistului rutier de a rămâne în autoturism pentru a fi verificat în baza de date, acesta demarând, fără a opri la semnalele acustice şi luminoase ale autospecialei MAI.

În drept, a invocat prev. OUG 195/2002 rep.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele;

Prin procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PTRX nr. 0054842/26.05.2017 încheiat de intimatul I. P. J. T. - Poliţia municipiului T. M. ,  petentul D. C. F.  fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum total  de 870  lei  ( 6 puncte penalizare) , după cum urmează: cu amendă de 290 lei ( două puncte penalizare) prevăzută de art. 142 lit. e  din Regulamentul de aplicare OUG 195/2002  sancţionată de  art. 99 alin. 2  din OUG 195/2002  , cu avertisment pentru fapta prevăzută de art. 147 alin. 1 din  OUG 195/2002  sancţionată de  art. 100 alin. 1 pct. 18  din OUG 195/2002 și cu amendă de 580 lei ( patru puncte penalizare) pentru fapta prevăzută de art. 31 lit.a din  OUG 195/2002  sancţionată de  art. 100 alin. 3 lit. f din OUG 195/2002 .

S-a reținut în sarcina petentului că în ziua de 26 mai 2017, orele 15.55, în calitate de conducător al autoturismului marca M. cu nr. de înmatriculare B37 WWA a oprit voluntar pe str. M. B. din municipiul T. M., jud. T., în zona de acțiune a indicatorului “ Oprirea interzisă”; de asemenea nu a avut asupra sa permisul de conducere, cartea de identitate și documentele auto; în același timp nu a respectat dispoziția polițistului rutier de a rămâne în autoturism pentru a fi verificat în baza de date, acest demarând, fără a opri la semnalele acustice și luminoase ale autospecialei MAI.

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică dacă plângerea a fost formulată în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, iar după ascultarea părţilor şi martorilor verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite şi măsurii confiscării, dacă este cazul.

Cât priveşte termenul în care a fost formulată plângerea contravenţională, instanţa constată că , procesul verbal a fost întocmit  la data de 26.05.2017, iar plângerea depusă la instanţa la data de 7.06.2017 , în interiorul termenul legal de 15 zile.

Prin plângerea contravențională promovată de către petent s-a solicitat anularea procesului verbal doar cu privire la cele două fapte contravenționale reținute în sarcina petentului, respectiv nerespectarea indicatorului "Oprirea interzisă" și nerespectarea dispoziției polițistului rutier de a rămâne în autoturism, astfel încât instanța va proceda la verificarea legalității şi temeiniciei procesului-verbal cu referire la aceste două fapte.

Potrivit art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare OUG 195/2002 se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acţiune a indicatorului "Oprirea interzisă", fapta fiind pedepsită potrivit art. 99 alin. 2 din OUG 105/2002.

De asemenea, potrivit art. 31  lit. a  din  OUG 195/2002  participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate:  semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, iar potrivit art. 100 alin. 3 lit. f din același act normativ constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a nerespectării semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Referitor la legalitatea procesului-verbal,  instanţa , analizând actul de sancţionare, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ în art. 17 sub sancţiunea nulităţii exprese. Astfel, situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal respectând exigențele legale.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa, constată că petentul nu a făcut dovada faptului contrară celor reţinute în procesul verbal. Din interpretarea dispoziţiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal  de constatare  şi sancţionare a contravenţiilor se bucură de o prezumţie relativă de adevăr în ceea ce priveşte menţiunile din cuprinsul său până la proba contrară şi cum petentul  nu a făcut  o astfel de dovadă,  procesul verbal  îşi păstrează valabilitatea.

Astfel, aspectele susţinute de către petent care în plângere a arătat că  a oprit autoturismul pe sectorul de drum cu oprire interzisă datorită unei probleme urgente la autoturism nu sunt dovedite de acesta, fiind doar o apărare care în accepțiunea instanței nu pot răsturna prezumție de veridicitate și legalitate a procesului verbal de constatare a contravenției. Deși martorul M. C. G. a arătat în depoziția sa faptul că petentul era ocupat cu ceva în interiorul mașinii, nu se poate forma convingerea instanței că era vorba de o situație de urgență, existând posibilitatea ca petentul să aibă altă preocupare.

În cauză, fapta petentului care a oprit autoturismul pe sectorul de drum cu oprire interzisă este probată prin declarația martorului O. M., care a fost audiat în fața instanței și care a confirmat situația de fapt reținută în procesul verbal contestat, prin recunoașterea petentului din plângerea formulată,  precum și cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumţia de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) şi cu prezumţia de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

 Cu privire la fapta reținută în procesul verbal de contravenție , respectiv că petentul D. C. F. nu a respectat dispoziția polițistului rutier de a rămâne în autoturism pentru a fi verificat în baza de date, acest demarând, fără a opri la semnalele acustice și luminoase ale autospecialei MAI, instanța constată că nici cu privire la această faptă petentul nu a făcut dovada contrarie.

Astfel, instanța constată faptul că situația de fapt este reținută de către organul constatator  “propriis sensibus “, iar prin coroborarea cu prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate a procesului verbal, , instanța își formează convingerea de faptul că petentul a primit din partea polițistului rutier dispoziția de a rămâne în autoturism, existând posibilitatea ca petentul să nu o respecte datorită unei confuzii din partea acestuia, comportament ce fi analizat de către instanță la individualizarea sancțiunii.

Instanța mai reține faptul că, C. E. D. O. a precizat că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Vastberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoană învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deşi din probele administrate în acuzare instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Instanţa constată că procesul verbal este temeinic întocmit, surprinzând şi sancţionând două fapte reale , acelea privind nerespectarea indicatorului “Oprirea interzisă” și nerespectarea dispoziției polițistului rutier de a rămâne în autoturism , în condiţiile prev. de  disp. OUG 195/2002  și de regulamentul de aplicare al  OUG 195/2002, mai sus enunțate,  conform cărora  aceste fapte constituie contravenţii.

Conform prevederilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanţa învestită cu judecarea plângerii contravenţionale hotărăşte şi asupra sancţiunii.

În urma probatoriului administrat, instanţa va  reindividualiza sancţiunea aplicată pentru nerespectarea indicatorului “ Oprirea interzisă”  în condiţiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 având în vedere totodată prevederile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, în sensul aplicării sancţiunii contravenţionale cu avertisment, reţinându-se că în conformitate cu principiul proporţionalităţii raportat la gradul pericol social al faptei săvârşite, în vederea aplicării unui tratament egal , având în vedere că martorul O. M. a fost sancționat cu sancțiunea avertisment pentru aceeași faptă  .

De asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată pentru nerespectarea dispoziției polițistului rutier de a rămâne în autoturism instanţa va  reindividualiza sancţiunea, în condițiile legale mai sus menționate, reținând instanța că deși petentul a plecat cu mașina sa contrar dispoziției polițistului, acesta cu bună-credință s-a deplasat la domiciliul său pentru a lua actele de la mașină, astfel cum arată și martorul R. I. C., aflat în fața domiciliului petentului.

Apreciază astfel instanța că pe viitor petentul se va apleca cu atenție asupra consecințelor unor noi amenzi în situația încălcării acestor dispoziții legale  și se va abţine de la săvârşirea  unor astfel de fapte. .

Având în vedere cele mai sus reținute , ținând cont şi de caracterul preponderent preventiv al sancţiunilor contravenţionale,  scopul contravenției fiind reeducarea şi prevenirea săvârşirii de noi fapte, iar pe de altă parte de necesitatea atenţionării petentului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor legale, instanţa va admite în parte plângerea contravenţională  va dispune  înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 290 lei,  aplicată pentru fapta prevăzută de art. 142 lit. e  din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002,  cu sancțiunea avertisment, precum și înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 580 lei,  aplicată pentru fapta  prevăzută de art. 31 lit. a din OUG nr. 195/2002, cu sancțiunea avertisment.

Va menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Domenii speta

Spete similare