Acțiune în constatare. Aspectele invocate de reclamant puteau fi analizate exclusiv în cadrul contestației la executare. Excepția tardivității cererii modificatoare.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.03.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. 6882/299/2019, reclamantul TI, în contradictoriu cu pârâta D. ,  a solicitat instanţei să constate că încheierea pronunţată la data de 24.04.2017 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 13245/299/2017, prin care a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite a pârâtului formulată împotriva sa, este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care se impune anularea sa.

În motivare, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 26.09.2008, a contractat un credit de la R. S.A., conform contractului de credit nr. 080918BTJ0482. Acesta a susţinut că a achitat din credit o perioadă de timp, însă, din cauza unor probleme obiective, a fost în imposibilitate de a mai achita ratele lunare.

Conform afirmaţiilor reclamantului, în anul 2013, aşa cum a aflat din încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 13245/299/2017, R. S.A. a cesionat creanţa către A.  Fond A.S., care, la rândul său, a cesionat către D.

Reclamantul a arătat că instanţa, în temeiul art. 666 C.pr.civ., în mod nelegal a admis cererea de încuviinţare a executării silite efectuate în dosarul de executare nr. ST1445/2017, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 080918BTJ0482 din data de 26.09.2008. Astfel, s-a declanşat procedura de executare silită şi a fost înfiinţată poprirea asupra veniturilor din pensia lunară.

Sumele au fost însă poprite în mod nelegal în opinia reclamantului deoarece creanţa în cuantum de 19.112 euro este prescrisă raportat la prevederile Decretului nr. 58 privind prescripţia extinctivă. Reclamantul a învederat că, în speţă, contractul a fost semnat în anul 2008, a fost achitat parte din acest credit, iar de la înregistrarea plăţilor restante şi până în anul 2017 când a fost depusă cererea creditoarei D.  pe rolul B.E.J.A. Ş. au trecut mai mult de 6 ani.

Chiar dacă această plată restantă este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care a ajuns la scadenţă de foarte mult timp, conform art. 632, art. 633, art. 638, art. 639 şi art. 640 C.pr.civ., totuşi instanţa de executare trebuia să analizeze dacă această creanţă mai poate face obiectul unui dosar de executare silită. O creanţă care este prescrisă nu mai poate fi executată. La dosarul Judecătoriei Sectorului 1 nu se află niciun înscris din care să reiasă că a fost întrerupt termenul de prescripţie de 3 ani.

Reclamantul a mai arătat că, mai mult decât atât, contractul de credit pe care l-a încheiat cu R.  S.A. nu este titlu executoriu pentru cedenţi, raportat la O.G. nr. 52/2016, având în vedere că acest contract de credit reprezintă titlu executoriu numai pentru bancă.

În aceste condiţii, având în vedere că a fost încuviinţată executarea silită a unei creanţe prescrise, reclamantul a apreciat că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 35 C.pr.civ..

În probaţiune, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum şi a probei cu interogatoriul pârâtei. Acesta a ataşat un set de înscrisuri (f. 16-63 vol. I).

La data de 27.03.2019, reclamantul a depus precizări în sensul că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea caracterului nelegal şi netemeinic al încheierii de încuviinţare a executării silite în ceea ce îl priveşte (f. 70 vol. I), precum și interogatoriul propus a fi administrat pârâtei (f. 71-73 vol. I).

Prin încheierea din data de 15.05.2019, instanţa a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamant, ca neîntemeiată (f. 70-72 vol. II).

Prin încheierea pronunțată la data de 04.09.2019 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 6882/299/2019/a1, instanța a respins cererea de reexaminare ajutor public judiciar formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 3.098,82 lei, conform chitanţelor ataşate la dosar (f. 78, 86 vol. II).

Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.

La data de 24.10.2019, B.E.J.A. Ș.  a depus, în copie, dosarul de executare nr. ST1445/2017 (f. 1-134 dosar de executare).

Prin încheierea din data de 27.11.2019, instanţa, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, pentru lipsa părţilor (f. 97 vol. II).

La data de 28.11.2019, reclamantul a depus o cerere prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol (f. 98 vol. II).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.549,41 lei, conform chitanței atașate la dosar (f. 105 vol. II).

La termenul din data de 08.01.2020, instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol.

La acelaşi termen, reclamantul a depus o cerere completatoare (f. 106-108 vol. II), prin care a solicitat să se introducă în cauză, în calitate de pârât, A. Fond A.S. şi să se constate că aceasta şi pârâta D. nu îndeplineau, la data cesiunii creanţei, condiţiile expres prevăzute de lege referitor la obiectul de activitate din actul lor constitutiv şi nu deţineau aprobările necesare, nefiind înregistrate în evidenţa AN ca entități care recuperează creanţe. De asemenea, a solicitat să se constate că pârâta A.  Fond A.S. nu îndeplinea condiţiile expres prevăzute de lege, în sensul înregistrării acesteia la Registrul Comerţului din ţara de origine cu acest obiect de activitate şi dacă în România avea autorizaţie de funcţionare şi de aprobare de la AN.

În motivare, reclamantul a arătat că, raportat la faptul că cele două societăți au fost de acord să primească și să cedeze creanțe prin contractele de cesiune, trebuiau să respecte și prevederile legale în materie referitor la acest aspect. Astfel, era necesar să aibă cuprins la nivelul anului 2013, în obiectul de activitate al societății, corespondentul Cod Caen și autorizare de funcționare cu privire la această activitate. De asemenea, pentru valorificarea creanțelor era absolut obligatoriu să dețină autorizație de funcționare pentru recuperarea creanțelor și să figureze în evidența AN. Or, în dosarul de executare aflat pe rolul Ș. nu a fost depus un astfel de înscris.

La termenul din data de 19.02.2020, reclamantul a depus precizări, prin care a învederat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea caracterul nelegal și netemeinic al încheierii de încuviințare a executării silite, având în vedere că dreptul de a solicita executarea silită a creanței în sumă de 19.112 euro s-a prescris. De asemenea, a solicitat să se constate că dreptul material la acțiune, adică dreptul de a solicita executarea silită s-a prescris, conform Decretului nr. 167/1958 și art. 2517 C.civ. (f. 114 vol. II).

La același termen, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare, depusă la data de 08.01.2020 de reclamant, a dispus scoaterea din sistemul Ecris a pârâtei A.  Fond A.S., a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamant, a respins proba cu interogatoriul pârâtei D. , solicitată de reclamant, ca nefiind utilă soluționării cauzei, şi a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii, raportat la art. 35 C.pr.civ..

La acelaşi termen, reclamantul, oral, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a  A. Fond A.S. și a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 C.pr.civ. raportat la art. 21 din Cconstituţia României.

La data de 16.04.2020, reclamantul a depus în scris motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 C.pr.civ. (f. 126-130 vol. II). Acesta a arătat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Legal citată, pârâta nu şi-a exprimat un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

La termenul din data de 03.06.2020, reclamantul a depus încă o cerere de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 alin. 7 C.pr.civ., care prevăd că „există și alte impedimente prevăzute de lege”, în raport de faptul că i se încalcă dreptul la un proces echitabil, respectiv art. 21 din Constituție (f. 138-141 vol. II).

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că în cazul prevăzut de art. 666 alin. 7 C.pr.civ. se poate avea în vedere și prescripția dreptului material la acțiune. Suma prescrisă poate fi recuperată de creditor și dacă se constată de către instanță că suma este prescrisă, aceasta urmând în continuare să fie încasată pe timpul desfășurării procesului, debitorul nu mai poate folosi instituția întoarcerii executării silite, conform art. 723 C.pr.civ., întrucât nu mai poate fi încasată suma, fiind prescrisă. Creditorul se îmbogățește fără justă cauză, iar în condițiile în care un magistrat respingere cererea de întoarcere a executării, atunci suma nu mai poate fi recuperată. Se poate observa și pasivitatea creditorului deoarece nu a întrerupt termenul general de prescripție, el fiind cel interesat în obținerea sumelor respective.

Legal citată, pârâta nu şi-a exprimat un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

La termenul din data de 15.07.2020, reclamantul a învederat că, de fapt, solicită sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 alin. 5 pct. 7 C.pr.civ., nu a dispozițiilor art. 666 alin. 7 C.pr.civ., cum din eroare a menționat.

Prin încheierea pronunțată la data de 15.07.2020, instanța a admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamantul Tanase Ion, în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor  art. 35 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, și, în temeiul art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor  art. 666 alin. 5 pct. 7 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ca inadmisibilă.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția inadmibilității cererii de chemare în judecată (excepție de fond, absolută și peremptorie), invocată din oficiu, instanța reține următoarele:

În prezenta cauză, reclamantul TI a solicitat să se constate că încheierea pronunțată la data de 24.04.2017 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 13245/299/2017, prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J.A. Ș. în cadrul dosarului de executare nr. ST1445/2017, este nelegală și netemeinică, ca urmare a faptului că, în opinia sa, creanța în cuantum de 19.112 euro era prescrisă la momentul declanșării procedurii de executare silită.

Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 35 C.pr.civ., care prevăd că „cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”.

Fiind întrebat în procedura de regularizare a cererii dacă în prezenta cauză a înțeles să formuleze o contestație la executare sau o acțiune în constatarea caracterului nelegal și netemeinic al încheierii de încuviințare, reclamantul a precizat, în mod expres, că obiectul litigiului este reprezentat de o acțiune în constatarea caracterului nelegal și netemeinic al încheierii de încuviințare a executării silite (f. 70 vol. I).

În aceste circumstanțe, instanța constată că, urmare a cererii înregistrate la data de 03.04.2017 pe rolul B.E.J. Ș. de către creditoarea D., a fost începută executarea silită împotriva debitorului TI, în dosarul de executare nr. ST1445/2017, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit 080918BTJ0482 din data de 26.09.2008, încheiat de debitor cu R. Bank, pentru recuperarea creanțelor în cuantum 19.112 euro și 8.889,29 lei (f. 133, 74 dosar de executare).

Prin încheierea pronunțată la data de 24.04.2017 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 13245/299/2017, instanța a admis cererea de încuviințare a executării silite și a încuviințat executarea silită la solicitarea creditoarei D. împotriva debitorului TI, prin toate formele de executare prevăzute de lege, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 080918BTJ0482 din data de 26.09.2008, pentru recuperarea sumei de 19.112 euro și 8.889,29 lei (f. 71 dosar de executare).

Așa cum rezultă din actele de executare, asupra conturilor debitorului a fost înființată poprirea, iar încheierea de încuviințare a executării silite, titlul executoriu, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, adresa de înființare a popririi și înștiințarea debitorului cu privire la luarea acestei măsuri i-au fost comunicate acestuia la data de 31.05.2017, conform procesului-verbal de înmânare atașat în dosarul de executare (f. 65 dosar de executare).

Dispozițiile art. 712 alin. 1 și 3 C.pr.civ. prevăd că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.

Totodată, art. 666 alin. 6 C.pr.civ., încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită introdusă în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile alin. 712 alin. 3 rămân aplicabile.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ., contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea silită însăşi a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.

Așa cum rezultă din teza a II-a a art. 35 C.pr.civ., cererea în constatare de drepturi, cum este cea formulată de reclamant în prezenta cauză, are un caracter subsidiar în raport cu cererea în realizarea de drepturi, cea dintâi fiind admisibilă doar în măsura în care nu exista o altă cale prevăzută de lege pentru a cere realizarea dreptului său.

Față de situația de fapt expusă și de dispozițiile legale anterior enunțate, instanța reține că reclamantul avea la îndemână o cale prevăzută de lege pentru realizarea dreptului său, și anume formularea unei contestații la executare, în termenul legal de 15 zile, pentru desființarea actelor de executare, prin care putea invoca atât nelegalitatea încheierii de încuviințare a executării silite, cât și prescripția dreptului de a obține executarea silită sau lipsa caracterului de titlu executoriu.

Așadar, având în vederea declanșarea executării silite, care, de altfel, nu a încetat, aspectele invocate de reclamant puteau fi analizate exclusiv în cadrul contestației la executare, o interpretare contrară permițând reclamantului să eludeze termenul de 15 zile în care poate fi formulată contestația.

Pentru considerentele expuse, apreciind că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, este întemeiată, instanța o va admite și, pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Tănase Ion în contradictoriu cu pârâta DDM Invest XX AG, ca inadmisibilă.

Totodată, având în vedere că la termenul din data de 19.02.2020, a admis excepția tardivității cererii modificatoare depuse de reclamant la data de 08.01.2020, instanța va respinge cererea modificatoare, ca tardiv formulată.

Domenii speta

Spete similare