Contencios administrativ. Anulare act administrativ. Anulare decizie afir.

Pe rol se află pronunţarea hotărârii în cauza de contencios administrativ şi fiscal privind pe  reclamanta Q şi pe pârâţii Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) - Prin Centru Regional Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 1 Nord Est Iaşi, Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), având ca obiect anulare act administrativ declinat.

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă :

Prin cererea înregistrată pe rolul  Curții de Apel Iași sub nr. -/45/2019, reclamanta Q a chemat în judecată pârârţii Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) prin Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Ruralei Nord-Est IAȘI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să:

anuleze Decizia nr. 25481 din data de 01.10.2018, comunicată la data de 05.10.2018

anuleze Procesul verbal de verificare documentara a proiectului implementat de Q înregistrat la instituția finanțatoare sub nr. 363/22.05.2018 și a Procesului verbal de control nr. 20047/26.07.2018

constate inexistența neregulilor existente cu consecința continuării derulării proiectului implementat de Q.

În motivarea acţiunii, cu privire la situaţia de fapt, reclamanta a arătat că, prin Procesul verbal de control nr.20047/26.07.2018 si Procesul verbal de verificare documentara a proiectului pârâţii  au sesizat anumite suspiciuni de nereguli, împotriva celor două acte de control formulând contestaţia nr.233 din data de 31.08.2018, respinsă ca netemeinică prin Decizia nr.25481 din data de 01.10.2018.

Reclamanta susţine că, în mod eronat a fost respinsă contestaţia sa în primul rând pentru că, în  considerentele Decizie nr. 233/31.08.2018, pârâţii nu au făcut nici o minima trimitere la faptul declanşator al neîncadrarii in termenele asumate prin contractul de finanţare, factor ce a fost declanşat chiar de către acestea din urmă. În acest sens, reclamanta a învederat că, deşi contestaţia din 14.01.2016 pe care a formulat-o împotriva  procesului verbal de constatare a unor nereguli si de stabilire a creanţelor bugetare, a fost admisă, societatea a suferit prejudicii, întrucât au fost blocate la decontare cheltuielile eligibile din cadrul proiectului in intervalul noiembrie 2015 - iunie 2016 drept pentru care,  aproximativ 9 luni de zile nu a putut sa îşi recupereze sumele de bani pe care le-a cheltuit in cursul proiectului si inclusiv sume de bani pe care le datora constructorului M iar acesta din urmă nu a avut bani cu ce sa isi plătească salariaţii si furnizorii de materiale.

Potrivit reclamantei, contractul de de lucrări încheiat cu constructorului s-a reziliat ca urmare a faptului ca acesta din urma dupa ce si-a incasat banii investiţi in proiect a refuzat sa mai lucreze deci, impasul în care a ajuns în derularea proiectului este datorat exclusiv pârâtelor.

A mai arătat reclamanta că, în mod eronat s-a reţinut în decizia contestată că nu au fost finalizate anumite lucrări deoarece,  deşi este adevărat ca o parte din lucrări nu sunt finalizate, s-au decontat cheltuieli doar pentru lucrările edificate şi nu  există lucrări pentru care sa fi fost formulate cereri de plata si care sa nu se regăsească in teren aşa încât, în mod eronat se induce ideea ca s-au creat condiţii artificiale pentru nişte lucrări inexistente.

Un alt motiv de netemeinicie a actului administrativ contestat îl constituie faptul că, la soluţionarea contestaţiei, pârâţii nu au avut în vedere adresele pe care le-a comunicat constructorului, în vederea continuării lucrărilor, adrese care, fac dovada faptului ca societatea a depus eforturi susţinute sa deblocheze proiectul si sa continue demararea proiectului, chiar daca aceasta blocare s-a datorat exclusiv pârâtelor.

Susţine reclamanta că,  prin decizie nu se face nicio referire la faptul că blocajul s-a datorat exclusiv pârâtelor, că a achitat penalităţi de reluare a proiectului şi nici cu privire la împrejurarea că, societatea nu a stat In pasivitate, a realizat nenumărate adrese către constructor iar atunci cand a constatat că nu se mai doreşte continuarea relaţiilor contractuale a început formalităţile pentru identificarea unui nou constructor.

În final, reclamanta a mai precizat pe de o parte că,  că, în ciuda celor reţinute de pârâţi, starea de insolventa a societăţii nu a fost atrasa pentru nereguli existente in proiect ci, s-a datorat blocajului pe care l-a avut in acest proiect respectiv,  faptului ca societatea are de recuperat de la Direcţia de Finanţe suma de aproximativ 200000 de lei, de un an iar pe de altă parte că, la data formulării acţiunii, societatea se afla in procedura generala si, mai mult decât atât, au fost demarate procedurile in vederea intrării in reorganizare judiciara.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a ataşat cererii de chemare în judecată, în copii, înscrisuri.

Pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, legal citată, a formulat întâmpinare prin a invocat în principal excepţia necompetenței  materiale a Curții de Apel Iași în judecarea cauzei, arătând că debitul stabilit de AFIR prin actul de control, respectiv prin Procesul verbal de constatare și de stabilire a creanței bugetare nr. 25481/01.10.2018 este în cuantum de 2.244.635,90 lei aşa încât, competent în soluționarea litigiului este Tribunalul Iași, întrucât criteriul valoric este cel care se ia în considerare pentru stabilirea instanței care urmează să soluționeze cauza

Pe fond, pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea poziţiei procesuale, după expunerea obiectivelor  programului pentru acordarea sprijinului financiar- PNDR 2007-2013 şi a modalităţii de funcţionarea a cestuia,  pârâta a arătat că, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în calitate de Autoritate Contractantă, a procedat la demararea verificării proiectului C121A011212400015/11.02.2014 - "înfiinţare fermă de vaci in sat C" cărui beneficiar este Q şi că, motivul controlului a fost verificarea menţinerii criteriilor de eligibilitate si selecţie a proiectului „ înfiinţare fermă de vaci in sat C", al cărui beneficiar este Q, pentru co-finanţarea Comunităţii conform procedurilor Interne In vigoare, in vederea stabilirii existentei de nereguli. A mai arătat pârâta că, reclamanta a încheiat la data de 11.02.2014 cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţia pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, conform OUG 41/2014), Contractul de Finanţare nr. C 121a011212400015/11.02.2014 - C O41Oa00T11121240O015 - Tranziţie pentru acordarea unui ajutor financiar nerambursabil in condiţiile PNDR iar potrivit art 2(1) din contract termenul de implementare a fost stabilit la 19 luni de la data semnării Contractului de finanţare, dar nu mai târziu de 30 septembrie 2015 dar conform act aditiunal nr 9 din 10.11.2017 sa prelungit ia 58 luni si 19 zile cu penalizare de 0,5 % din valoarea ajutorului financiar rămas de decontat.

De asemenea, se precizează că, la  data de 03.05.2018 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva Q în dosarul nr. -/99/2018 aflat pe rolul Tribunalului laşi.

Invocând dispoziţiile art. 36 din OUG nr. 66/2011 şi enumerând plăţile efectuate către reclamantă, pârâta a arătat că, a procedat la întocmirea formularului IRD 0.1, care a fost înregistrat la numărul 363/22.05.2018 pentru neregulă cu consecinţe financiare, încadrată la cod 1999 şi cod 5999 declanşare procedura de Insolvenţă învedrând faptul că, din cauza deschiderii procedurii de Insolvenţă, proiectul este nefinalizat.

Considerând că suspiciunea de neregulă sesizată prin IRD 0.1 înregistrată la OJFIR lasi cu numărul 363/22.05.2018, s-a confirmat deoarece a rezultat că este deschisă procedura de insolvenţă, prin procedura generală, împotriva Q în dosarul nr. -/99/2018 aflat pe rolul Tribunalului laşi. Pârâta a precizat că a programat o vizită la locul de desfăşurare a investiţiei pentru identificarea bunurilor achiziţionate şi verificarea menţinerii condiţiilor de eligibilitate şl selecţie în baza cărora proiectul a fost selectat pentru finanţare. Verificarea pe teren a avut loc în data de 14.06.2018 conform notei de convocare AP nr. 439 din 13.06,2018 în prezenţa domnului MM, reprezentantul legai al proiectului, constatând existenţa amplasamentului fermei de vaci de lapte care este in stadiul următor: platforma de gunoi nu este terminată, hala este ridicata dar nu este acoperită, utilităţile nu sunt racordate, nu sunt geamuri, usi, drumul de acces nu este terminate pardoseala, nu este terminat depozitul de furaje şi este numai o bucata de teren nivelat iar utilajele au fost luate din spusele reprezentantului legal MM de către firma de leasing, Agenţia ne gasindu-le la locul investiţiei,

Se mai arată că, în urma vizitei pe teren şi a completării formularului AP1.5.1- Fişa de verificare privind criteriile de eligibilitate şi selecţie - se concluzionează că beneficiarul Q nu poate demonstra menţinerea criteriului de eligibilitate EG1 („Solicitantul trebuie s8 se încadreze în categoria beneficiarilor eligibili") pentru care proiectul a primit finanţare.

Susţine pârâta că, afirmaţiile reclamantei potrivit cărora constructorul nu a avut bani cu ce sa-şl plătească salariaţii şi furnizorii de materiale sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, tranşa 3 de plată (care iniţial fusese declarată neeiigibilă ) prin notificarea cu privire la confirmarea plăţii nr. 25714/ 05.08.2016 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), beneficiarul a fost informat că s-a efectuat plata în suma de 490.459,65 Iei iar pe de altă parte, contractul de execuţie lucrări cu M a fost reziliat în data de 22.08.2016, data la care beneficiarul era In posesia banilor pe lucrările executate, deci riscul nedecontării unor lucrări fiind eliminat, ceea ce duce la presupunerea că motivele rezilierii contractului de lucrări nr. 31/20.10.2014 au fost altele.

Totodată, pârâta învederează că, deşi contractul de execuţie lucrări încheiat cu M, a fost reziliat în 22.08.2016, reclamanta nu a întreprins niciun demers în sensul reluării procedurilor de achiziţie lucrări şi al continuării implementării în timp de peste un an, mai precis până în luna septembrie 2017 , când a solicitat doar prelungirea termenului de execuţie a contractului de finanţare - aprobată prin actul adiţional nr.9/10.11.2017. Se arată că, pentru demararea de către A.F.I.R. a activităţii de constatare a neregulilor şl de stabilire a creanţelor bugetare este suficientă dispunerea prin hotărâre Judecătorească a deschiderii procedurii de insolvenţă pentru beneficiarul de fonduri nerambursabile.

A mai arătat pârâta pe de o parte că, în ciuda susţinerilor reclamantei, în cuprinsul procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. 20047/26.07.2018, nu se regăseşte susţinere din partea echipei de control conform căreia nefinalizarea unor lucrări au creat suspiciunea  existenţei unor condiţii artificiale pentru obţinerea de fonduri iar pe de  altă parte că, modalitatea în care beneficiarul implementează proiectul în termenele asumate la semnarea contractului de finanţare, este atributul exclusive al acestuia.

Susţine pârâta că, în speţă, constatarea neregulilor aşa cum sunt Impuse de art. 36 din O.U.G. nr, 66/ 2011, este întărită prin Decizia nr. 342/ 24.09.2013 pronunţată de Curtea Constituţională prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstitutionalltate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 66/2011 şi că, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente dar şi prevederile contractuale asumate de beneficiar precum şi hotărârea de deschidere a insolvenţei pronunţată de Tribunalul laşi, AFIR este obligată să procedeze la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor culpabili de nerespectarea clauzelor contractuale asumate, fondurile provenite din contribuţia comunitară.

Se arată de asemenea că, intrarea în stare de insolvenţă a beneficiarului de fonduri prin PNDR, precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat (achiziţionate, construite, modernizate) reprezintă nereguli, pentru această neregulă fiind stipulată cu stricteţe sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

 Potrivit pârâtei, începând cu data intrării în stare de insolvenţă beneficiarul Q, nu mai respectă regulile de finanţare impuse şi asumate de acesta, respectiv nu mai îndeplineşte criteriile ce au stat la baza selectări) proiectului, criteriile de eligibilitate menţionate mai sus care trebuiau menţinute pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, acest fapt conducând la declanşarea procedurii de recuperare a sprijinului financiar nerambursabii. Totodată, pârâta precizează că, prin deschiderea procedurii de Insolvenţă debitoarea a încălcat dispoziţiile Art. 1 "Obligaţii generale", Art. 3 alin. 1) "Obligaţii", Art. 11 alin. 3) "încetarea contractului", Art. 13 "Eligibilitatea cheltuielilor" din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanţare .

Pârâta a ataşat întâmpinării, în copii, înscrisuri.

La rândul său, pârâtul  Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, legal citat, a depus întâmpinare prin care invocă, în principal, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi şi  excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței admiterea acesteia cu consecința scoaterii din cauză, iar în subsidiar solicită instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei necompetenţei,  pârâtul învederează faptul că achiesează la excepția invocată de AFIR prin întâmpinare cu privire la necompetența materială a Curții de Apel Iași, așa cum a fost formulată și motivată și solicită admiterea acesteia.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă, pârâtul a arătat că, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu are şi nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, deoarece prin cererea de chemare îh judecată reclamanta ridică pretenţii asupra unor înscrisuri şi fapte ce cadţin  competenţa unei alte instituţii publice, respectiv, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - laşi, instituţie aflată tn subordinea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, instituţie cu personalitate juridică.

Se arată de asemenea  că, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu are şi nu poate avea calitate procesuală pasivă deoarece înscrisurile atacate nu au fost emise de subscrisul ci de către AFIR Centru .Regional laşi, instituţie subordonată AFIR. care funcţionează în baza prevederilor O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şl Pescuit dar şi pentru că,  împrejurarea că AFIR este organizată si funcţionează în subordinea ministerului, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite care repartizează instituţiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru ca MADR să albă calitate procesuală pasivă cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.

Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Prin sentinţa nr. 88/2019 din 4 setpembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia necompetenței materiale invocată prin întâmpinare de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale şi a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Q, în contradictoriu  cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale,  Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 Nord-Est Iași, în favoarea Tribunalului Iași – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. -/99/2019.

La solicitarea Tribunalului, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus la dosar, în copie, documentaţia care a stat la baza emiterii  deciziei contestate ( filele 15/114, dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași).

Prin precizările depuse la 22 ianuarie 2020, reclamanta a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale şi cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale prin și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 Nord-Est Iași.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  asupra fondului cauzei, instanţa  reţine următoarele:

 Aşa după cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, reclamanta Q a încheiat la data de 11.02.2014 cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit), Contractul de Finanţare nr. C 121a011212400015/11.02.2014 - pentru acordarea unui ajutor financiar nerambursabil in condiţiile PNDR, ce a avut ca obiect „ Înfiinţare fermă de vaci in sat C" – art. 1 alin 1 contract ( filele 16-19, dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași). Contractul a fost modificat prin acte adiţionale succesive filele 20-30, dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași))

Potrivit art 2(1) din contract termenul de implementare a fost stabilit la 19 luni de la data semnării Contractului de finanţare, dar nu mai târziu de 30 septembrie 2015 dar conform act aditiunal nr 9 din 10.11.2017 s-a prelungit ia 58 luni si 19 zile cu penalizare de 0,5 % din valoarea ajutorului financiar rămas de decontat.

Aşa după cum a arătat şi pârâta, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în calitate de Autoritate Contractantă, a procedat la demararea verificării proiectului C121A011212400015/11.02.2014 - "înfiinţare fermă de vaci in sat C" cărui beneficiar este Q şi că, motivul controlului a fost verificarea menţinerii criteriilor de eligibilitate si selecţie a proiectului „ înfiinţare fermă de vaci in sat C", al cărui beneficiar este Q, pentru co-finanţarea Comunităţii conform procedurilor Interne In vigoare, in vederea stabilirii existentei de nereguli.

Astfel, întrucât prin  încheierea de şedinţă nr 63/03.05.2018 pronunţată în dosarul nr. -/99/2018 (136/2018 ), Tribunalul Iaşi  a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului SC Q ( filele 56-58 dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași), pârâta AFIR a întreprins verificări documentare şi la faţa locului în vederea constatării şi stabilirii neregulilor, iar prin  Procesul Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor din 16.07.2018 ( filele 76-94, dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași) s-a constatat  că amplasamentul fermei de vaci de lapte care este in stadiul următor: platforma de gunoi nu este terminată, hala este ridicata dar nu este acoperită, utilităţile nu sunt racordate, nu sunt geamuri, usi, drumul de acces nu este terminate pardoseala, nu este terminat depozitul de furaje şi este numai o bucata de teren nivelat iar utilajele au fost luate din spusele reprezentantului legal MM de către firma de leasing, Agenţia negasindu-le la locul investiţiei.

Prin urmare, ca o consecinţă a vizitei pe teren şi a completării formularului AP1.5.1- Fişa de verificare privind criteriile de eligibilitate şi selecţie - se concluzionează că beneficiarul Q nu poate demonstra menţinerea criteriului de eligibilitate EGl(„Solicitantul trebuie să se încadreze în categoria beneficiarilor eligibili") pentru care proiectul a primit finanţare.

Contestaţia  nr.233 din data de 31.08.2018, formulată de reclamantă împotriva  Procesului Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor din 16.07.2018  a fost respinsă ca netemeinică prin Decizia nr.25481 din data de 01.10.2018 ( filele 95-104 dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași).

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, conform art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, instanţa reţine că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă în consecinţă:

În primul rând, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa  unei identităţi între persoana chemată în judecată ( pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii .

Cu alte cuvinte, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în procesul civil .

Astfel, în cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine  celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă  aparţine  celui faţă de care se poate realiza interesul  respectiv.

Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă , cat şi pe cea pasivă.

Pe de o parte, în condiţiile Legii nr. 554/2004, dobândeşte legitimare procesuală pasivă autoritatea publică emitentă a actului vătămător sau care refuză emiterea actului ce face obiect de cenzură în condiţiile acestui act normativ. Or, aşa după cum rezultă din  actele şi lucrările dosarului,  emitentul actului contestat nu este Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ci, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

În acest sens, instanţa reţine că, potrivit  art. 1 alin. 1 din OUG 41/2014,  „Se înfiinţează Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, denumită în continuare Agenţia, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, finanţată din venituri proprii şi subvenţii alocate de la bugetul de stat, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, care se desfiinţează…”.

În aceste condiţii, identitatea dintre pârâtă şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii ( emitentul actului administrativ contestat) nu există, deci excepţia este fondată având în vedere că,  emitentul ordinului şi subiectul calificat să emite un asemenea act administrativ  este Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale. Drept urmare calitate procesuală pasivă în prezenta cauză are Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, care este emitentul actului administrativ contestat, nu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Faţă de cele anterior expuse, urmează a fi respinsă acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,  ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate  procesuală pasivă.

Cu privire la fondul cauzei:

Dispoziţii legale incidente:

OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, art. 36: „Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora”.

OUG nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, art. 1 alin 1: „(1) Se înfiinţează Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, denumită în continuare Agenţia, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, finanţată din venituri proprii şi subvenţii alocate de la bugetul de stat, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, care se desfiinţează” şi art. 4 alin 1: „Agenţia are în structură 8 centre regionale pentru finanţarea investiţiilor rurale, fără personalitate juridică, care au arondate judeţele constituite în regiunile de dezvoltare potrivit Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 8 Bucureşti-Ilfov care are arondate judeţele Ilfov, Călăraşi şi Ialomiţa, precum şi municipiul Bucureşti.”.

Analizând cererea reclamantei prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, raportat la prevederile legale incidente, Tribunalul constată că acţiunea reclamantei nu este întemeiată.

Aşa după cum a arătat şi pârâta , prin  încheierea de şedinţă nr 63/03.05.2018 pronunţată în dosarul nr. -/99/2018 (136/2018 ), Tribunalul Iaşi  a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului SC Q ( filele 56-58 dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași).

că în Anexa I- Prevederi Generale (filele 85-89 dosar nr. 196/45/2019 al Curţii de Apel Iaşi), parte integrantă a Contractului cadru nr. C 121a011212400015/11.02.2014 potrivit art. 7 al acestuia ( fila 18 dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași) se prevede la art. 3 alin. 1 că beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie( fila  38 dosar), iar la art. 14 alin. 2 că proiectul rămâne eligibil pentru co-finanţarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanţială, pe o perioadă de valabilitate a contractului,modificările substanţiale la un proiect fiind şi acelea care afectează natura şi condiţiile de implementare ( fila 85 verso dosar nr. 196/45/2019 al Curţii de Apel Iaşi).

Totodată, în art. 11 alin 3 din aceeai anexă se stipulează că „În cazul constatării unei neregului cu privire la încheierea ori executarea contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei/falimentului, precum şi în  situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile SUNT CONSTATATE CA FIIND NEADEVĂRATE/ FALSE /INCOMPLETE/ INEXACTE/NU CORESPUND REALITĂŢII, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti” ( fila 87 dosar nr. 196/45/2019 al Curţii de Apel Iaşi).

În aceste condiţii nu poate fi primită apărarea părţii reclamante, căci, deşi la data încheierii contractului aceasta nu se afla în insolvenţă, totuşi, ulterior, pe parcursul derulării contractului şi anterior împlinirii termenului convenit, împotriva reclamantei a fost deschisă procedura generală; or, potrivit art. 3 alin. 1 din prevederile Generale incumbă beneficiarului obligaţia de a respecta criteriile de eligibilitate şi selecţie,printre care se menţiona excluderea stării de insolvenţă.

Tribunalul reţine de asemenea că, art. 26  lit. a din OUG nr. 66/2011, prin care se prevede că, în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel’’.

Pe de altă parte, aşa după cum rezultă din dispoziţiile legale redate anterior, art. 36 din OUG  nr. 66/2011 prevede în mod expres că prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi  art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora ’’.

Astfel, textul art. 36 din OUG nr. 66/2011 are caracter de normă juridică specială, derogatorie, este prevalent faţă de art. 36 din Legea nr. 85/2006, dat fiind şi că actul juridic - Contractul cadru - era în curs, nefiind finalizat, astfel încât nu se poate vorbi despre vreo situaţie juridică încheiată căreia să i se fi aplicat retroactiv o normă juridică nouă.

În plus OUG nr. 66/2011, conţinând norme de procedură, este de imediată aplicare, cu excepţia acţiunilor de constatare deja declanşate la data intrării sale în vigoare, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Nu în ultimul rând, tribunalul reţine că, în conformitate cu art. 8 alin 2 din contractul de finanţare, părţile au încheiat un contract administrativ, iar părţile contractului administrativ nu se află pe poziţie de egalitate juridică, particularul fiind subordonat juridic autorităţii publice, iar încheierea, executarea şi încetarea contractului administrativ sunt subordonate principiului priorităţii interesului public faţă de interesul privat, iar în speţă,  pârâta a acţionat conform atribuţiilor expres stabilite prin OUG nr 66/2011.

În altă ordine de idei, Tribunalul reţine că, prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, constatând că "prima obligaţie a autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora. A doua obligaţie a autorităţilor competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din neregulile constatate, fiind, deci, o activitate subsecventă constatării unor nereguli, şi fiind evident că nu pot fi imputate sumele acordate în cadrul contractului fără ca beneficiarul să nu aibă nicio culpă la intrarea în insolvenţă"..

Este adevărat faptul că, art. 36 din OUG nr. 66/2011 nu susţine concluzia că intrarea în procedura de insolvenţă este de natură să atragă de plano declararea ca neeligibilă a finanţării însă, în speţă, autorităţile administrative de control au realizat o verificare a condiţiilor de eligibilitate a proiectului ca urmare a faptului că s-a luat la cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei şi au inserat în procesul-verbal şi în decizia contestată elemente care să susţină concluzia existenţei unei nereguli, elemente în raport de care reclamanta şi-a formulat poată formula apărări, fiindu-i asigurat astfel accesul la justiţie.

În acest sens, Instanţa reţine că, în Procesul Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor din 16.07.2018 ( filele 76-94, dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași) se reţine că: „beneficiarul nu a finalizat proiectul..” şi că „aflându-se în insolvenţă.. nu a îndeplinit obiectivele specifice prpuse în proiect şi implicit obiectivul general de îmbunătăţire a  performanţelor economice ale exploataţiei agricole” – fila 82 dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași. Pe de altă parte, în decizia contestată, sunt menţionate, ca şi nereguli, constatările efectuate cu prilejul vizitei în teren, ocazie cu care s-a constatat  că amplasamentul fermei de vaci de lapte care este in stadiul următor: platforma de gunoi nu este terminată, hala este ridicata dar nu este acoperită, utilităţile nu sunt racordate, nu sunt geamuri, usi, drumul de acces nu este terminate pardoseala, nu este terminat depozitul de furaje şi este numai o bucata de teren nivelat iar utilajele au fost luate din spusele reprezentantului legal MM de către firma de leasing, Agenţia ne gasindu-le la locul investiţiei - fila 99 dosar  nr. -/99/2019 al Tribunalului Iași.

Susţinerile reclamantei potrivit cărora contractul de de lucrări încheiat cu constructorului s-a reziliat ca urmare a faptului ca acesta din urma dupa ce si-a incasat banii investiţi având în vedere pe de o parte faptul că, potrivit certificatului de plată nr. 01/0001/6 F din 15 iulie 2016 pârâta a efectuat plata în suma de 490.459,65 Iei ( filele 53-55 dosar  nr.  -/99/2019 al Tribunalului Iași) cu OP nr. 24627 din 04.08.2016 ( fila 114 verso dosar nr. 196/45/2019 al Curţii de Apel Iaşi). De altfel, pârâta a făcut dovada plăţii primelor patru tranşe ( filele 96-117 dosar nr. 196/45/2019 al Curţii de Apel Iaşi respectiv, filele 31-55 dosar  nr.  -/99/2019 al Tribunalului Iași), fără ca reclamanta să fi făcut dovada îndeplinrii obligaţiilor contractuale.

Pe de altă parte, aşa după cum a arătat şi pârâta,  contractul de execuţie lucrări cu M a fost reziliat în data de 22.08.2016, data la care beneficiarul era In posesia banilor pe lucrările executate, deci riscul nedecontării unor lucrări fiind eliminat, ceea ce duce la presupunerea că motivele rezilierii contractului de lucrări nr. 31/20.10.2014 au fost altele.

Aşadar, rezultă că actele administrate contestate de către reclamantă sunt legale.

În acelaşi sens este şi practica instanţei supreme care, într-o decizie de speţă, a statuat: „Or, în cauză, așa cum am arătat, autoritatea a demarat procedura la care o obliga legea, constatând neregula reprezentată de încălcarea prevederilor legale şi contractuale asumate, neregulă pentru care a reţinut justificat culpa beneficiarei contractului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind motivată şi dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din noul C. proc. civ.” – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de Contencios administrativ şi Fiscal, decizia nr. 3190 din 16 octombrie 2015.

Totodată, instanţa supremă reţine, într-o altă decizie: „Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, obiect al acţiunii judiciare de faţă, identifică neregulile raportat la clauzele contractului de finanţare, fără a se rezuma la constatarea stării de insolvenţă a reclamantei, stare care să fie tratată automat ca neregulă. Astfel, prin procesul-verbal în discuţie echipa de control a CRPDRP 2 Sud Est Constanţa consideră că beneficiarul a încălcat prevederile contractului de finanţare încheiat pentru investiţia „înfiinţare laborator producţie cofetărie, patiserie şi depozit produse finite prin schema de ajutor de stat XS13/123A/2008" prin nerespectarea art. 1 din contractul de finanţare şi a art. 1,3,11 şi 13 din Anexa I- Prevederi Generale la contractul de finanţare. Totodată, urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că investiţia realizată de beneficiarul SC A. SRL a devenit neeligibilă ca urmare a prevederilor legale şi contractuale încălcate prezentate la capitolul 7.

Din aceste considerente, critica recurentei nu poate fi reţinută având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, constatarea neregulilor atrage stabilirea creanţei bugetare, fiind o procedură legală care nu poate fi îngrădită de interpretarea dată de recurent a clauzei contractuale din contractul de finanţare, conform căreia între cele două activităţi s-ar interpune notificarea asupra încetării valabilităţii contractului, pe care trebuie să o adreseze autorităţii contractante.” Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de Contencios administrativ şi Fiscal, decizia nr. 3240 din 21 octombrie 2015

Pentru considerentele anterior expuse, Tribunalul reţine ca nefiind întemeiată acţiunea, motiv pentru care o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Q,  în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate  procesuală pasivă.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Q, în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în numele şi pentru Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 Nord-Est Iași.

Dosar nr. -/99/2019

DECIZIA NR.  892/2020

Şedinţa publică de la 20 octombrie 2020

Pe rol se află soluţionarea cauzei în materia contencios administrativ şi fiscal având ca obiect recursul promovat de recurenta Q, împotriva sentinţei nr. 789/2020,  pronunţate de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. -/99/2019, având ca obiect „anulare act administrativ ”, intimaţi fiind Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) - prin Centru Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 1 NORD EST Iaşi şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).

 La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat G,  cu delegaţie de substituire pentru avocat D, pentru recurenta Q şi consilier juridic MD, care depune delegaţie de reprezentare juridică pentru intimatele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) - prin Centru Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 1 NORD EST Iaşi şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).

Procedura de citare a părţilor este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care evidenţiază părţile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată, faptul că, în cadrul procedurii prealabile s-a depus întâmpinare şi răspuns la întâmpinare.

Prin cererea de recurs se solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege şi dispune rectificarea citativului în sensul că, se va elimina de pe citativ Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, întrucât soluţia instanţei de fond cu privire la acesta nu a fost contestată.

Nemaifiind cereri prealabile şi probe de administrat, instanţa apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul cu privire la recurs.

Avocat, D, pentru recurenta Q,  solicită admiterea cererii de recurs, aşa cum a fost formulată,  să se aibă în vedere, în soluționarea prezentei cauze, dispoziţiile art. 488 pct.  6 și 8 Cod procedură civilă, dar și art. 20 alin. 3 din Legea 554/2004,  în sensul în care se poate soluționa și pe fond și relua chestiunile de fond asupra cauzei.

 Totodată solicită a se avea în vedere faptul că instanța de fond în mod greșit a soluționat cauza, fără a se raporta la întregul probatoriul existent și administrat în acest dosar.

 Mai mult decât atât, parțial nici nu a fost motivată această hotărâre, întrucât nu s-a raportat la toate apărările invocate de către Q, prin cererea formulată.

 Astfel, consideră că instanța de fond nu a făcut nicio minimă trimitere la faptul declanșator sau al încadrării în termenele asumate prin contractul de finanțare, factor declanșator fiind chiar determinat de către pârâtă. S-a mai arătat instanței de judecată faptul că, timp de nouă luni de zile pârâta, în mod netemeinic și nelegal, nu a acordat sau nu a achitat către Q obligațiile de plată,  fiind și determinând astfel un conflict major, între această societate și furnizorii pe care îi avea pentru derularea proiectului.

 În acest sens, având în vedere acest conflict ivit atât între Q și ceilalți furnizori,  fiind și în preajma Crăciunului, practic societatea a fost în imposibilitate de a achita obligațiile de plată către aceşti furnizori și, în aceste condiții, practic unii din furnizori au refuzat să mai continue colaborarea cu societatea Q.

 Este evident că în acest context, care este descris pe larg în cererea de recurs,  relațiile contractuale nu mai aveau cum să se regleze în mod normal,  iar proiectul, de asemenea, nu putea să se deruleze așa cum a fost planificat inițial.

 Deci, ceea ce era important și instanța de fond nu a analizat cu atenție și raportat la toate înscrisurile depuse la dosar,  este faptul că acest proiect nu a fost dus la bun sfârșit,  datorită faptului că, timp de nouă luni de zile,  intimata a refuzat să achite obligațiile de plată, obligații care nici măcar nu erau achitate în avans, ci erau conform facturilor și documentelor financiar - contabile depuse.

 În acest context și pentru motivele expuse pe larg, consideră că se impune admiterea cererii de recurs,  așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Consilier juridic MD, pentru  intimaţi, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței nr. 789/6.08.2020, a Tribunalului Iaşi, ca fiind legală şi temeinică, cu următoarea motivaţie.

Solicită a fi primite  apărările în ceea ce privește încălcarea de către beneficiarul finanțării nerambursabile a celor trei criterii de eligibilitate și selecție, EG1, EG4 și EG2, respectiv:

 EG1 - solicitantul finanțării trebuie să se încadreze în categoria beneficiarilor exigibili;

EG2 -  beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiţiei şi

EG4 – Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate.

 Astfel, în mod evident intrarea în stare de insolvență a societății Q este o dovadă a dificultăţii în care se află această societate.

 Pentru toate cele prezentate, solicită respingerea recursului.

În replică,  avocat D, pentru recurenta Q, susţine că,  faptul declanșator și starea de insolvabilitate a fost datorată sau s-a ivit,  ca urmare a faptului că acest proiect nu a fost dus la bun sfârșit datorită pârâtei. Dacă pârâta ar fi achitat la timp obligațiile de plată, societatea nu ar fi intrat în insolvabilitate. Deci,  intrarea în insolvență a fost ulterioară situației proceselor - verbale care au fost contestate de către societatea reclamantă și nu anterioare, astfel încât să se raporteze la situația de insolvabilitate din prezent.

În replică,  consilier juridic MD, pentru intimate, arată că finanțarea nerambursabilă presupune rambursarea cheltuielilor efectuate de către beneficiar, nu există o obligație de plată pur și simplu.

Constatând dezbaterile încheiate, instanţa rămâne în pronunţare.

După deliberare;

CURTEA DE APEL:

Prin sentinţa nr. 789/2020 a Tribunalului Iaşi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta Q, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate  procesuală pasivă.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta Q,  în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în numele şi pentru Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 Nord-Est Iași.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC Q.

În motivare recurenta a arătat că,  sentinţa civilă nr .789 din data de 06.08.2020, pronunţata de către Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. -/99/2019, conţine motive contradictorii, sau chiar preia motivele invocate de către parata, motive care sunt total eronate şi cu interpretarea total eronată a normelor de drept material.

Prin cererea de chemare în judecată, a arata instanţei de judecată în considerentele Decizie nr. 233/31.08.2018, că paratele nu au făcut nici o minima trimitere la faptul declanşator al neîncadrării în termenele asumate prin contractul de finanţare, factor ce a fost declanşat chiar de către parata.

Retine instanţa de fond prin sentinţa civilă atacată că cele patru transe a investiţiei respectiv plata sumei de 490.459,65 de lei, s-a efectuat la data de 04.08.2016, pe când contractul de execuţie lucrări a fost reziliat la data de 22.08.2016.

A mai formulat o contestaţie la data de 14.01.2016, ce a fost admisă în parte de către contestatoare.

Prin Procesul verbal, recunoaşte parata că: „Concluzionând întocmirea Procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 22.02.2016 este lipsita de temei iar comisia de soluţionare a contestaţiei admite ca susţinerile experţilor OJFIR Suceava nu se confirma prin probe relevante care sa demonstreze intenţia creării de condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile.... „

Cu toate că această contestaţie a fost admisă, unitatea a suferit prejudicii, întrucât au fost blocate la decontare cheltuielile eligibile din cadrul proiectului în intervalul noiembrie 2015 - iunie2016.

Deci, aproximativ 9 luni de zile nu a putut sa recupereze sumele de bani pe care le-a cheltuit în cursul proiectului si inclusiv sume de bani pe care le datora constructorului M.

In aceste condiţii, constructorul nu a avut bani cu ce să îşi plătească salariaţii şi furnizorii de materiale.

Întrucât, se aflau în preajma Crăciunului si salariaţii constructorului au făcut efectiv greva si au venit la beneficiar să facă reclame lipsa salariilor, societatea a achitat din resurse proprii peste 100000 de lei.

Datorita aceste situaţii conflictuale, după admiterea contestaţiei şi după ce si-a încasat aferente lucrărilor efectuate a refuzat sa mai efectueze lucrările de construcţie existente.

Contrar susţinerilor paratelor, contractul de lucrări încheiat cu constructorul s-a reziliat ca urmare a faptului ca acesta din urma după ce si-a încasat banii investiţi în proiect a refuzat sa mai lucreze. Motivele expuse verbal de către constructor au fost acela ca nu se justifica sa demareze în continuare lucrări, în condițiile în care şi-a încasat contravaloarea lucrărilor executate la aproximativ un an de la momentul demarării lucrărilor, ca au avut loc greve in cadrul societăţii ca urmare a neachitării la timp a salariilor, motiv pentru care au demisionat foarte mulţi salariaţi etc.

Deci, impasul în care a ajuns în derularea proiectului este datorat exclusiv pârâtelor.

Instanţa de judecata a avut în vedere doar momentul plaţii si momentul rezilierii contractului, care a fost la câteva zile distanta, dar nu a avut in vedere întreg contextul în care s-a ajuns la reziliere faptul ca aproximativ un an de zile nu a putut să-şi achite obligaţiile asumate fata de constructor datorita refuzului nejustificat al paratei de a-si achita propriile obligaţii de plata.

Deci, chiar daca instanţa retine în mod total eronat ca nu are legătura rezilierea contractului de momentul plaţii, aceasta concluzie este total eronata si arata ca instanţa de fond nu a înţeles sau a preluat apărările paratei, fără a le trece prin filtrul gândirii.

Instanţa de fond nu a avut in vedere faptul ca cele patru transe de bani reprezintă decontarea pentru lucrările edificate si nu reprezintă plaţi efectuate în avans

In mod total eronat a preluat instanţa de judecata ca nu au fost finalizate anumite lucrări de construcţii, ceea ce creează suspiciunea ca s-au creat condiţii artificiale pentru obţinerea unor fonduri nerambursabile.

Este adevărat ca o parte din lucrări nu sunt finalizate, însă s-au decontat cheltuieli doar pentru lucrările edificate.

Nu exista lucrări pentru care să fi fost formulate cereri de plata şi care să nu se regăsească în teren.

Prin urmare, în mod total eronat se induce ideea că au creat condiţii artificiale pentru nişte lucrări inexistente.

Instanţa de judecata nu a avut în vedere la soluţionarea prezentei cauze,

adresele pe care le-a făcut constructorului, in vederea continuării lucrărilor, adrese

care au rămas fără răspuns. Aceste adrese fac dovada faptului ca unitatea

a depus eforturi susţinute sa deblocheze proiectul si sa continue demararea

proiectului, chiar daca aceasta blocare s-a datorat exclusiv paratelor.

Instanţa de judecată nu a avut în vedere că deşi acest blocaj s-a datorat

exclusiv paratelor, i s-au imputat penalităţi de întârziere iar reluarea proiectului putea

fi efectuata doar daca achita efectiv aceste penalităţi de întârziere.

Deci, deşi proiectul s-a blocat datorita pârâtelor, a fost obligată sa achite şi suma de 8.486 de lei, pentru a putea debloca acest proiect.

Instanţa de judecata, nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse în

dovedire la dosarul cauzei respectiv notificarea formulata de

în vederea acceptării actului adiţional pentru contractele de finanţare,

înregistrat sub nr. 14769 din data de 24.10.2017 care fac dovada bunei credinţe.

De asemenea, a făcut dovada achitării acestor penalităţi de reluare a proiectului, conform Ordinului de plata nr. 60 din data de 03.11.2017.

Aceasta notificare Împreuna cu ordinul de plata nr. 50/03.l1.2017 fac dovada faptului ca societatea nu a stat în pasivitate şi a intenţionat continuarea derulării proiectului.

Instanţa de fond nu a avut in vedere ca, societatea nu a stat în pasivitate, a realizat nenumărate adrese către constructor iar atunci când a constatat că constructorul nu mai doreşte continuarea relaţiilor contractuale a început formalităţile pentru identificarea unui nou constructor.

Contrar afirmaţiilor pârâtelor, preluate de către instanţa de judecată, starea de insolventa a societăţii nu a fost atrasă pentru nereguli existente în proiect ci, s-a datorat blocajului pe care l-a avut în acest proiect.

De asemenea, starea de insolventa s-a datorat faptului ca societatea are de recuperat de la Direcţia de Finanţe suma de, aproximativ 200000 de lei un an de zile.

Daca societatea recuperează această sumă de bani, atunci cu siguranţa va ieşi din starea de insolvenţă.

La data prezentei societatea se afla în procedura generala şi, mai mult decât atât, au fost demarate procedurile în vederea intrării în reorganizare judiciară.

La data la care o persoana juridica formulează un proiect si o supune spre aprobare, are în considerare o predictibilitate a dezvoltării proiectului, o posibilitatea de asigurare a finanţării.

În momentul în care AFIR, cel care ar fi trebuit să asigure plata sau finanţarea proiectului pentru cheltuielile edificate este prima care nu respecta termenele de plată,  înregistrând întârziere la plata de aproximativ un an de zile, este evident ca derularea acelui proiect nu mai este predictibil,  nu mai pot fi respectate termenele asumate, fiind influenţat în mod direct de deciziile AFIR.

În acest, context, nu poate fi solicitat persoanei juridice sa aibă în vedere solvabilitatea societăţii sau sa prevadă ca AFIR nu îşi va îndeplini obligaţiile de plata timp de aproximativ un an de zile.

Deci, îndeplinirea sau realizarea proiectului nu trebuie privit în mod individual, prin respectarea de către persoana juridică a obligaţiilor asumate prin proiect. Ci trebuie privit în mod bilateral, adică proiectul este îndeplinit la termen, daca la rândul sau. AFIR îşi îndeplineşte la timp obligaţia de deducere a cheltuielilor de finanţare.

Ce cel puţin în acest sens instanţa de fond nu a interpretat în mod corect normele de dreptului întrucât în lipsa îndeplinirii de către AIFR a propriilor obligaţii, nu poate fi obligată societatea la îndeplinirea termenelor de execuţie sau la îndeplinirea solvabilităţii.

Intimaţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR)  au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, instanţa apreciază că recursul este neîntemeiat.

Se reţine faptul că, între AFIR în calitate de Autoritate Contractanta şi Q în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de Finanţare nr. C121A011212400015/11.02.2014 după tranziţie contract nr. C0410aOOT111212400015, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru realizarea proiectului intitulat „înfiinţare fermă de vaci în sat C”.

Motivul controlului a fost verificarea menţinerii criteriilor de eligibilitate si selecţie a proiectului „înfiinţare fermă de vaci In sat C”, al cărui beneficiar este Q, pentru cofinanţarea Comunităţii conform procedurilor interne in vigoare, in vederea stabilirii existentei de nereguli.

Beneficiarul Q a încheiat la data de 11.02.2014 cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţia pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, conform OUG 41/2014), Contractul de Finanţare nr. C 121a011212400015/11.02.2014 - C 0410aOOT111212400015 - Tranziţie pentru acordarea unui ajutor financiar nerambursabil in condiţiile PNDR, iar potrivit art. 2(1) din contract termenul de implementare a fost stabilit la 19 luni de la data semnării Contractului de finanţare, dar nu mai târziu de 30 septembrie 2015 dar conform act adiţional nr 9 din 10.11.2017 sa prelungit la 58 luni si 19 zile cu penalizare de 0,5 % din valoarea ajutorului financiar rămas de decontat.

În data de 03.05.2018 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva Q în dosarul nr. -/99/2018 aflat pe rolul Tribunalului laşi.

Conform Prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 Art. 36 "Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şl completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/ deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora", echipa de control a procedat la demararea procedurii de recuperare a ajutorului nerambursabil acordat.

AFIR a procedat la întocmirea formularului IRD 0.1, pentru neregulă cu consecinţe financiare.

Pentru beneficiar s-au efectuat următoarele plăţi:

- Tranşa 1. 311757.98 lei cu OP nr.1240071 /24.03.2015 în valoare de 307274.16 lei şi OP nr. 1240155/ 24.03.2015, în valoare de 16172.32 lei cu OP 1240156/ 24.03.2015 lei în valoare de 16408.31 lei cu OP 1240072/ 24.03.2015

- Transa 2. 297759.51 cu OP nr. 1247445 /29.05.2015 în valoare de 749675.88 lei şi OP nr. 1247423/ 29.05.2015, în valoare de 39456.63 lei şi OP nr. 1247424/ 29.05.2015 în valoare de 15671.55 lei şi OP nr. 1247446/ 29.05.2015

- Transa 3. 465936.67 cu OP nr. 24627 /04.08.2016 în valoare de 24522.98 lei şl OP nr. 24756/ 04.08.2016

- contribuţie UE: 95%;

- contribuţie publică naţională 5%, din care:

- buget de stat 5 %;

Datorită deschiderii procedurii de insolvență, proiectul era nefinalizat.

Prin urmare, AFIR a considerat că suspiciunea de neregula sesizată prin IRD 0.1 şi înregistrată la OJFIR Iaşi cu numărul 363/22.05.2018, s-a confirmat, deoarece a rezultat că este deschisă procedura de insolvenţă, prin procedura generală, împotriva SC Q în dosarul nr. -/99/2018 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi. În temeiul art. 73 din Legea insolvenţei, instanţa desemnează, în mod provizoriu, în calitate de administrator judiciar pe A IPURL, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 58 din lege.

AFIR a programat o vizită la locul de desfăşurare a investiţiei pentru identificarea bunurilor achiziţionate şi verificarea menţinerii condiţiilor de eligibilitate şi selecţie în baza cărora proiectul a fost selectat pentru finanţare. Verificarea pe teren a avut loc în data de 14.06.2018 conform notei de convocare AP nr. 439 din 13.06.2018 în prezenţa domnului MM, reprezentantul legal al proiectului.

S-a constatat existenţa amplasamentului fermei de vaci de lapte care era în stadiul următor:

Platforma de gunoi nu era terminată, hala era ridicată dar nu era acoperită, utilităţile nu

erau racordate,  nu existau geamuri, uşi, drumul de acces nu avea terminată pardoseala, nu era

terminat depozitul de furaje şl era numai o bucata de teren nivelat.

Utilajele au fost luate, din spusele reprezentantului legal MM de către firma de leasing, Agenţia negăsindu-le la locul investiţiei.

În urma vizitei pe teren şi a completării formularului APl.5.1- Fişa de verificare privind  criteriile de eligibilitate şi selecţie - s-a concluzionat că beneficiarul în urma vizitei pe teren şi a completării formularului APl.5,1- Fişa de verificare privind

criteriile de eligibilitate şi selecţie - s-a concluzionat că beneficiarul Q nu poate demonstra menţinerea criteriului de eligibilitate EG1 („Solicitantul trebuie să se încadreze în categoria beneficiarilor eligibili”) pentru care proiectul a primit finanţare.

 Reţine Curtea că în mod justificat prima instanţă a respins acţiunea şi a menţinut valabilitatea actelor administrative contestate.

Este adevărat că de plano, intrarea în insolvenţă nu reprezintă prin ea însăşi o neregulă însă potrivit dispoziţiilor art. 36 din OUG nr. 66/2011 autoritatea de management în gestionarea fondurilor europene avea obligaţia de a demara activitatea de verificare.

Cu ocazia verificărilor scriptice şi în teren s-au constatat o serie de nereguli ale proiectului, după cum a fost indicat mai sus. Astfel clădirile complexului ce ar fi trebuit să reprezinte ferme de vaci nu au fost finalizate, iar utilajele destinate activităţii fuseseră luate de către firma de leasing. De asemenea, cu toate că la data de 22.08.2016 a fost reziliat contractul cu firma care execută lucrările, reprezentanţii recurentei nu au mai făcut nici un demers în vederea perfectării altei convenţii pentru ducerea la bun sfârşit a proiectului.

Toate aceste aspecte, în principal necontestate de către recurentă, sunt de natură să atragă constatarea neregulii intervenite în derularea proiectului şi sancţiunile impuse prin actele administrative contestate în prezenta cauză.

Ceea ce invocă recurenta este culpa autorităţii de management care ar fi condus la întârzierea decontării cheltuielilor şi implicit la blocarea proiectului.

Reţine însă Curtea că potrivit unei jurisprudenţe constante a CJUE, culpa concurentă a autorităţilor însărcinate cu verificarea implementării proiectelor de finanţare nu este de natură să conducă la înlăturarea neregulilor şi la salvgardarea contractelor de finanţare.

Din elementele de fapt reţinute rezultă faptul că nu mai sunt respectate criteriile de eligibilitate stabilite iniţial iar proiectul nu mai este apr pentru finanţare şi prin urm,are se impunea, conform dispoziţiilor din Anexa I – Prevederi Generale ale contractului cadru constatare nereguli. Este clar că societatea recurentă se află în dificultate economică, încălcându-se criteriul de eligibilitate general EG4, şi astfel fiind pusă sub semnul întrebării posibilitatea de recuperare a fondurilor acordate.

Natura juridică specifică a contractului de finanţare determină o serie de reguli speciale în ceea ce priveşte acest contract, culpa concurentă a contractului neputând duce la menţinerea valabilităţii actului.

Orice fel de acţiuni ale autorităţii publice care ar fi împiedicat derularea în condiţii optime a proiectului pot fi invocate doar într-o acţiune separată în daune.

Pentru toate aceste considerente, urmează a fi respins recursul şi a fi menţinute dispoziţiile sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de SC Q, în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în numele şi pentru Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 Nord-Est Iași, împotriva sentinţei civile nr.  789/2020 pronunţate de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care o menţine.

Definitivă.

Pronunţată azi 20.10.2020, conform art. 402 Cod procedură civilă, teza a doua.

Domenii speta

Spete similare