Contencios administrativ. Anulare proces verbal de contravenţie. Practică comercială agresivă.

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe apelanta RB şi pe intimata ANPC - COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD-EST IASI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie seria ANPC, nr. 894838/27/02/2019.

Apelanta, prin consilier juridic, solicită admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei apelate, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică, având în vedere că instanţa de fond a reţinut o greşită situaţie de fapt, neluând în considerare contractul de tranzacţie care a intervenit între părţi. Totodată, doamna consilier juridic U învederează faptul că în speţă a avut loc o recuperare de creanţă, izvorâtă dintr-un contract de credit, în legătură cu care clientul a optat pentru încheierea unei tranzacţii, acesta recunoscând suma datorată, obţinând în acest fel o diminuare substanţială de 70% din această sumă. Reprezentantul băncii menţionează că RB nu a recurs la hărţuire ori constrângeri de natură morală sau fizică, motiv pentru care apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile reţinute de intimată, respectiv art. 8 şi art. 9 lit. b şi e din Legea nr. 363/2007. Doamna consilier susţine că măsura complementară de restituire de către bancă a sumei recuperate este vădit nejustificată şi nelegală. Concluzionând, reprezentantul băncii solicită raportat la motivele invocate şi înscrisurile depuse la dosar, admiterea cererii de apel, anularea procesului-verbal şi a măsurilor complementare, cu consecința exonerării băncii de la plata amenzii şi restituirea ei, fără cheltuieli de judecată.

Apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei, instanţa închide dezbaterile şi rămâne în pronunţare cu privire la cererea de apel.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 8300/10.07.2019, Judecătoria Iaşi a respins plângerea promovată de petenta RB în contradictoriu cu intimata ANPC – Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord Est Iaşi.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin  procesul verbal de contravenţie seria ANPC nr. 894838/2019, petenta a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 şi 9 lit. b şi e din legea 363/2007, reţinându-se în sarcina sa o practică comercială agresivă.

Verificând legalitatea procesului-verbal întocmit, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 al.1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând motive de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În drept, potrivit art. 8 şi art. 9 lit. b şi c din legea 363/20017, o practică comercială este considerată agresivă dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărţuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţa nejustificată şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.

Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărţuire, constrângere, inclusiv la forţa fizică sau la influenţa nejustificată, se iau în considerare următoarele elemente:

a) momentul, locul desfăşurării, natura şi/sau durata acesteia;

b) recurgerea la ameninţare, la un limbaj sau la un comportament abuziv;

c) exploatarea de către comerciant a unei situaţii nefericite sau a unei circumstanţe speciale, de o asemenea gravitate încât afectează raţionamentul consumatorului mediu şi de care comerciantul este conştient, în scopul influenţării deciziei consumatorului cu privire la produs.

Din modul în care a fost reţinută situaţia de fapt în procesul verbal de contravenţie contesta şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa a apreciat că petenta se face vinovată de contravenţia reţinută în sarcina sa.

Se are în vedere că, petenta a încheiat cu numitul RS un contract de credit, iar din cauza faptului că debitorul nu a achitat ratele, a fost demarată de către petentă, executarea silită.  Executarea silită a format obiectul dosarului de executare nr. 401/2013 al B.E.J.A. B, iar prin încheierea din data de 03.03.2017 – fl. 25 dosar, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite ca urmare a recuperării sumei.

Ulterior închiderii dosarului de executare, petenta a transmis mai multe avertismente de plată prin care numitului RS i se aduce la cunoştinţă că neachitarea sumei datorate va determina introducerea permanentă în lista clienţilor rău platnici.

Instanţa a avut în vedere că petenta, dacă aprecia că suma cuvenită nu a fost recuperată, putea contesta încheierea emisă de executorul judecătoresc, fapt care nu a fost dovedit în cauză.

Avertismentele transmise de petentă au fost apreciate de instanţă ca rezultat a unei practici agresive, aşa cum sunt ele descrise în anexa nr. 1.

Deşi petenta se consideră a fi la adăpostul contractului de credit încheiat, instanţa a avut  în vedere faptul că aceasta avea posibilitatea de a recurge la căile legale, după o notificare a debitorului.

Faţă de considerentele expuse, instanţa, apreciind vinovăţia petentei ca fiind dovedită, a respins plângerea promovată.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel petenta RB, solicitând modificarea sentinţei,  admiterea plângerii contravenţionale , anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, anularea măsurilor dispuse prin acesta, respectiv obligarea băncii la ştergerea datelor negative de la Biroul de credit şi la restituirea către petent a sumei de 1.750 lei, achitată în baza contractului de tranzacţie din data de 10.10.2018 şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale stabilite în sarcina sa şi restituirea amenzii în cuantum de 3.500 lei.

În motivare, apelanta a arătat că Judecătoria Iaşi a reţinut în mod greşit şi fără temei legal că se face vinovată de contravenţia reţinută în sarcina sa ca urmare a unei analize superficiale a situaţiei de fapt şi a interpretării greşite a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că între RB şi numitul RS a fost încheiat contractul de credit nr. RBRO1597592/23.06.2011 în valoare de 32.200 lei pentru nevoi personale nenominalizate, iar, ca urmare  a neîndeplinirii de către împrumutat a obligaţiilor pe care şi le-a asumat prin contractul de credit, a demarat procedura executării silite, fiind format dosarul de executare  silită nr. 401/2013, că numitul RS a fost raportat şa Biroul de credit cu informaţii negative, că, deşi , la data de 01.08.2016, a formulat cerere de stăruinţă în executarea silită pentru recuperarea penalităţilor, executorul judecătoresc, din eroare , a înţeles să închidă dosarul de executare silită, că, în sistemul băncii, clientul a continuat să figureze cu restanţe astfel încât la datele de 14.12.2017, 14.05.2018 şi 24.09.2018, au fost emise trei notificări generate de neplata la termen a ratelor scadente, că, în încercarea de rezolvare pe cale amiabilă a situaţiei creditorului, a fost încheiat contractul de tranzacţie din data de 10.10.2018 prin care părţile au convenit de comun acord diminuarea sumei datorate de client la acea dată şi achitarea de către împrumutat a sumei de 1.750 lei cu obligaţia corelativă a Băncii de a renunţa la executarea silită a împrumutatului, că deşi clientul a recunoscut prin tranzacţie debitul datorat de către bancă, acesta a înţeles să se adreseze ANPC, nemulţumit fiind de raportările negative la Biroul de credit, că avertismentele de plată adresate clientului debitor nu sunt altceva decât notiifcări, somări ale debitorului pentru îndeplinirea unei obligaţii contractuale, respectiv obligaţia de plată a sumelor restante în baza contractului de credit cu precizarea consecinţelor negative ale restanţelor înregistrate: continuarea raportărilor negative la Biroul de Credit şi , astfel, diminuarea şanselor de a contracta un credit pe viitor, precum şi introducerea permanentă în lista clienţilor răi platnici a băncii.

De asemenea, apelanta a arătat că faptul că banca nu a atacat încheierea de încetare a executării silite nu anihilează efectele titlului executoriu conract de credit, că a fost încheiat contractul de tranzacţie în cunoşţinţă de cauză şi pentru încheierea acestuia nu a apelat la hărţuire, constrângere, utilizarea forţei fizice pentru a determina clientul să semneze acel contract , astfel cum imperativ impun dispoziţiile art. 8 şi 9 din Legea nr. 363/2007, că această Lege nu este aplicabilă în cauză, iar agenţii ANPC confundă noţiunea de raportare la Biroul de Credit  cu noţiunea de practică comercială agresivă, că datele negative raportate au fost precedate de notificări prealabile transmise de către Bancă la adresa de corespondenţă indicată de client, iar creanţa în baza contractului de credit şi a contractului de tranzacţie din data de 10.10.2018 era valabilă la momentul raportărilor, creditul fiind închis la data de 15.10.2018, că raportările la Biroul de Credit au fost anterioare angajamentului încheiat de către părţi, iar, prin angajamentul din data de 10.10.2018, clientul RS şi-a recunoscut debitul datorat băncii în baza contractului de credit nr. RBRO1597592/23.06.2011, că reţinerea agenţilor constatatori că Banca nu avea la momentul încheierii tranzacţiei un temei contractual pentru a solicita achitarea sumei de 1.750 lei este neîntemeiată şi eronată, că Judecătoria Iaşi nu a analizat capătul de cerere privind măsurile complementare dispuse prin procesul verbal, că Bnaca a respectat dispoziţiile legale în materie privind înregistrarea datelor negative la Biroul de credit, iar clientul RS datorează băncii suma de 1.750 lei, acesta recunoscând practic debitul.

Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (conform chitanţei nr. 0185144/20.06.2019).

Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat.

În motivare, intimatul a arătat că apelanta nu aduce probe întru răsturnarea prezumţiei de legalitate a procesului verbal, că banca avea posibilitatea de a recurge la căile legale, dar s-a poziţionat cu de la sine putere, deasupra legii prin încheierea cu consumatorul de pe o poziţie dominantă a unui contract de tranzacţie în ciuda faptului că exista o încheierea anterioară de încetare a executării silite.

Examinând sentința atacata în raport de actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, conform prevederilor art. 479  C.proc.civ., instanţa reţine că apelul formulat de  apelanta RB  împotriva sentinței civile nr. 8300/10.07.2019 a Judecătoriei Iaşi este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin  procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ANPC nr. 894838/27.02.2019, apelanta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 şi 9 lit. b ) şi c) din legea 363/2007, reţinându-se în sarcina sa o practică comercială agresivă. Ca măsuri complementară, s-a dispus ca apelanta să facă demersurile necesare ştergerii datelor negative din baza de date a Biroului de credit, respectiv raportarea după data de 03.03.2017, precum şi restituirea sumei de 1.750 lei consumatorului RS.

Prima instanţă a respins plângerea formulată, soluţie criticată de apelantă care a invocat drept motive de apel faptul că prima instanţă a analizat superficial situaţia de fapt şi nu a analizat capătul de cerere  privind măsurile complementare.

Referitor la situaţia de fapt reţinută prin procesul verbal contestat, în acord cu cele reţinute de către prima instanţă şi contrar argumentelor apelantei, instanţa de control judiciar constată că apelanta se face vinovată de faptele reţinute în sarcina sa.

Astfel, este de necontestat faptul că între apelantă şi consumatorul RS a intervenit un contract de credit pentru nevoi personale, iar, ca urmare a neplăţii ratelor scadente, apelanta a solicitat executarea silită, fiind format dosarul nr. 401/2013. În dosarul de executare silită, s-a dispus încetarea executării silite la data de 03.03.2017 ca urmare a realizării integrale a obligaţiilor de plată – fila 25 dosar judecătorie. Prin urmare, de la acea dată, obligaţia a fost considerată integral recuperată, iar apelanta nu a probat că ar fi contestat în vreun fel această încheiere prin mijloacele legale. Este de observat că, deşi apelanta invocă o cerere de stăruinţă în executarea silită , aceasta este anterioară încheierii de încetare a executării silite – fila 13 dosar judecătorie – şi nu prezintă relevanţă pentru data ulterioară încheierii executorului judecătoresc.

Cu toate acestea, după data de 03.03.2017, apelanta a transmis mai multe avertismente de plată către consumatorul RS – filele 19-21 dosar judecătorie – în condiţiile în care creanţa a fost recuperată integral, astfel cum rezultă din încheierea executorului judecătoresc. Faptul că apelanta nu este de acord cu această încheiere, deşi nu a utilizat mijloace legale de contestare a acesteia, nu o îndreptăţeşte să recurgă la recuperarea de dobânzi penalizatoare şi avertismente referitoare la raportări negative la Biroul de credit şi introducerea permanentă în lista clienţilor rău platnici ai băncii. O astfel de practică este una contrară legii şi, în  mod corect, aceasta a fost sancţionată, conform prevederilor art. 8 şi 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 363/2007, legea fiind pe deplin aplicabilă situaţiei de fapt reţinute prin procesul verbal contestat. În plus, sunt lipsite de relevanţă aspectele invocate de către apelantă a caracterului de titlu executoriu al contractului de credit atâta timp cât executarea silită a acestui contract a încetat prin considerarea drept achitată a creanţei rezultate din aceasta. În aceste condiţii, apelanta avea obligaţia de a şterge datele negative trimise la Biroul de credit după data de 03.03.2017 când a încetat executarea silită.

Prin urmare, instanţa va reţine că procesul verbal de contestat este legal şi temeinic cu privire la sancţiunea principală aplicată şi măsura ştergerii datelor negative trimise la Biroul de credit după data de 03.03.2017.

În ceea ce priveşte sacţiunea complementară constând în restituirea sumei de 1.750 lei, instanţa reţine că aceasta a fost achitată în temeiul unei noi convenţii încheiate la data de 10.10.2018 – fila 16 dosar judecătorie. Din niciunul din actele dosarului nu rezultă că această convenţie ar fi fost încheiată prin constrângere; mai mult, nici chiar reclamaţia formulată de către consumatorul RS – fila 33 dosar judecătorie – nu menţionează existenţa unei constrângeri din partea apelantei pentru încheierea contractului de tranzacţie.  Drept consecinţă, până la proba contrară, contractul încheiat este unul valabil, iar suma achitată este datorată, motiv pentru care măsura restituirii sumei achitate este una nelegală şi urmează a fi înlăturată.

Faţă de toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 480 alin.2 C.proc.civ., instanţa urmează să admită apelul formulat de apelanta RB împotriva sentinţei civile nr.8300/2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 10.07.2019, pe care o va schimba în parte în sensul că va  admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta RB  împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr.894838, încheiat la data de 27.02.2019, va înlătura sancţiunea complementară constând în restituirea sumei de 1750 lei către consumatorul RS şi va menţine celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelanta RB împotriva sentinţei civile nr.8300/2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 10.07.2019, pe care o schimbă în parte:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta RB în contradictoriu cu intimata ANPC – COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD-EST IAȘI şi împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr.894838, încheiat la data de 27.02.2019.

Înlătură sancţiunea complementară constând în restituirea sumei de 1750 lei către consumatorul RS.

Menţine celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de contravenție seria ANPC nr.894838/27.02.2019.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare