Contencios administrativ. Pretenţii, subcontractare - factura neacceptată, dezacord cu contractul, compensată benevol. Litigiu privind achiziţiile publice.

Sentinţă civilă 259 din 27.02.2019


Pe rol judecarea cauzei de Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant IC, reclamant IC prin lichidator M SPRL şi pe pârât G, având ca obiect litigiu privind achiziţiile publice.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15.12.2017 sub nr. -/99/2017 pe  rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul IC a chemat în judecată pârâtul G solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 235.600 de lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate conform contractului de subcontractare nr. 2044/ 05.06.2015 încheiat între părţi, sumă actualizată cu dobânda legală.

În motivarea acţiunii se arată că între părţi a fost încheiat contractul indicat în petit, în baza căruia reclamantul avea obligaţia de a executa lucrări de terasamente, podeţe, ziduri de sprijin, rigole, infrastructură şi suprastructură din beton rutier pentru drumurile DC 38A, DC 38B şi DC 38C din comuna D. Procesul verbal de recepţie nr. 7242 din 12.11.2015, încheiat între pârât şi beneficiarul lucrării, primăria comunei D, a fost semnat fără obiecţiuni, iar raportat la această dată se consideră că reclamantul şi-a realizat obligaţii contractuale din contractul de subcontractare. Pârâta a refuzat ulterior recepţiei finale eliberarea garanţiei de bună execuţie către reclamant, motivat de faptul că acesta nu a executat corespunzător lucrările. Inginerii reclamantei au reverificat documentaţia şi au verificat borderourile de producţie, listele de cantităţi de lucrări întocmită, rezultând că pârâta mai datorează reclamantei suma de 235.600 de lei. La data de 12.09.2017 reclamanta a emis factura nr. 31 pentru suma arătată, factură comunicată prin poştă pârâtei, care a răspuns, la data de 12.10.2017 că nu recunoaşte debitul, că acesta nu are suport în condiţiile în care pârâta e executat lucrări ce trebuiau să fi executate de reclamant conform contractului. Având în vedere prevederile art. 1270 şi 1516 Cod civil, solicită admiterea acţiunii.

Alăturat acţiunii au fost depuse înscrisuri: factura 31/2017, răspunsul pârâtului la somaţia reclamantului, note de inventar, contractul 2044/2015, proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, anexa la contractul 2044/2015.

Prin încheierea din 06.07.2018 a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant în procedura regularizării iar prin încheierea din 04.09.2018 a fost admisă cererea de reexaminare, acordându-se reclamantei scutire de la plata taxei de timbru.

Pârâtul a formulat întâmpinare (f. 46-56) prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei II Contencios administrativ – raportat la contractul nr. 2044/2015 care este încheiat între profesionişti şi nu în procedura achiziţiei publice -, excepţia netimbrării acţiunii – întrucât art. 115 al.1 din legea 85/2014 nu este aplicabil - şi excepţia dovezii calităţii de reprezentant – pentru lipsa delegaţiei avocaţiale, respectiv lipsa confirmării acţiunii de către administratorului judiciar. Pe fond solicită respingerea acţiunii motivat, în esenţă, de neexecutarea integrală a lucrărilor de către reclamant şi de prevederile contractului – art. 5.1. - privind plata aferentă doar situaţiilor de lucrări. Arată pârâtul, în esenţă, că prin Centralizator părţile au convenit compensarea unor sume pe care pârâtul trebuia să le plătească reclamantului cu valoarea lucrărilor efectuate de către pârât în locul reclamantului. Compensarea a vizat chiar suma de 235.600 de lei pretinsă prin prezenta acţiune, aceasta figurând cu minus în centralizatorul agreat de ambele părţi. În urma centralizatorului a fost emisă factura 134/ 30.12.2015 pentru suma de 292.697,73 de lei pentru lucrările ce mai rămăseseră de achitat de către pârât în urma compensărilor, iar pârâtul a achitat această sumă la data de 02.02.2016. În acest context toate posibilele pretenţii ale pârâtului s-au stins. Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 7242/2015, încheiat între pârât şi beneficiarul contractului de achiziţie publică, nu atestă executarea lucrărilor de către reclamant, ci de către pârât, iar reclamantul nici nu a participat la încheierea procesului verbal. Mai arată pârâtul că factura nr. 31/ 12.09.2017 emisă de reclamant nu respectă prevederile art. 5.1, 5.3 din contractul 204//2015 încheiat de părţi, nu cuprinde contravaloarea lucrărilor, nu are la bază o situaţie de lucrări, nu cuprinde perioada în care se presupune că au fost executate lucrările, nu are anexate documentele prevăzute de contract şi nu a fost emisă în concordanţă cu legislaţia fiscală. Solicită astfel a se constata că pârâta nu datorează reclamantului nici debit restant şi nici dobândă legală.

Alăturat întâmpinării au fost depuse înscrisuri: centralizator, nota analitică plăţi, răspuns pârâta la notificarea reclamantului, convocatoare pentru remedierea lucrărilor efectuate defectuos, Sentinţa civilă nr. 1220/2016 de deschidere a procedurii insolvenţei, buletinul procedurilor de insolvenţă.

Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Pârâtul a mai depus jurisprudenţă (f. 105-115).

Prin încheierea din 04.12.2018 instanţa a respins excepţiile invocate de pârât prin întâmpinare (f. 135-136).

Faţă de intrarea în procedura insolvenţei a reclamantului, lichidatorul judiciar al acestuia şi-a manifestat voinţa de a continua procesul de faţă (f. 137).

A termenul din 12.02.2019, pârâtul a mai invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a reclamantului intrat în procedura insolvenţei şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, instanţa respingând ambele excepţii prin încheierea din 12.02.2019.

Pentru soluţionarea cauzei a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Pârâtul a mai depus la dosar jurisprudenţă (f. 159-188).

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt,

Între părţi a fost încheiat la data de 05.06.2015 contractul de subcontractare nr. 2044, prin care reclamantul se obliga să execute lucrări de terasamente (excavații și umplutură), podeţe, ziduri de sprijin, rigole, infrastructură şi suprastructură din beton rutier pentru drumurile DC 38A, DC 38B şi DC 38C din comuna D (f. 16-26 dosar).

Termenul de execuţie a lucrărilor, conform contractului, este 31.08.2015 (f. 16).

Potrivit centralizatorului situaţiilor de lucrări – luna decembrie 2015 – părţile au convenit ca din totalul lucrărilor efectuate de către reclamant („total situaţii”) să se scadă o valoare de 318.963,55 lei, compusă din şase sume, printre care suma de 235.600 de lei reprezentând manoperă şi utilaje (f. 60 ds.). Valoarea rămasă de facturat, indicată în centralizator, este de 292.697,73 lei cu TVA.

La filele 62, 63 dosar apar două plăţi efectuate de pârât reclamantului, în valoare de 248.793,07 lei (la 30.12.2015) şi 300.000 de lei (la 02.02.2016).

Niciuna din părţi nu a depus la dosar factura nr. 134/ 30.12.2015 emisă în baza centralizatorului lunii decembrie 2015, dar niciuna din părţi nu a negat plata sumei menţionată în centralizator că rămasă de achitat de către pârât.

La data de 12.11.2015 între pârât, în calitate de executant, şi Comuna D, în calitate de achizitor, s-a încheiat procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 7242 pentru lucrarea executată conform contractului nr. 398/1345/ 04.03.2015 (f. 27-31 ds.).

La data de 12.09.2017 reclamantul emite factura nr. 31, pentru suma de 235.600 de lei, reprezentând „contravaloare lucrări executate conform contractului nr. 2044/ 05.06.2015” (f. 8 dosar).

Factura nu este acceptată la plată de către pârât.

Reclamantul a notificat pârâtul pentru plata facturii nr. 31/2017, pârâtul refuzând plata conform răspunsului nr. 734/12.10.201, motivat de neexecutarea corespunzătoare a contractului de către reclamant, nerespectarea prevederilor contractuale în privința emiterii facturii  şi convenţia părţilor ce a intervenit prin centralizatorul lunii decembrie 2015 (f. 9-13 ds.).

În drept,

Conform art. 1270 Cod civil, invocat de reclamant ca temei al acţiunii:”contractele legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.

Conform art. 5.1 din contractul nr. 2044/ 05.06.2015 :”Beneficiarul va achita contravaloarea lucrărilor executate cu bilet la ordin în termen de maxim 20 de zile de la data întocmirii facturii fiscale. Factura fiscală va fi emisă în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice, în baza situaţiei de plată care va cuprinde valoarea situaţiei de lucrări aprobată de beneficiar, din care va fi scăzută valoarea materialelor achiziţionate de beneficiar conform art. 4.2” iar conform art. 4.2 din contract : „va fi scăzută contravaloarea carburantului şi a cimentului la preţul la care acesta a fost achiziţionat de către beneficiar” (f. 17 ds.).

Conform art. 5.2 din acelaşi contract nr. 2044/2015 :”subcontractantul va prezenta beneficiarului, în fiecare lună, cel târziu până la data de 2 ale lunii următoare, situaţia de lucrări pentru perioada anterioară” (f. 17 ds.).

 Art. 5.3 din acelaşi contract indică expres conţinutul pe care trebuie să îl aibă facturile emise de reclamant: „perioada în care au fost efectuate lucrările facturate”, nr. şi data contractului (f. 17 ds.)..

De asemenea, acelaşi articol prevede că facturii îi vor fi ataşate : „situaţia de lucrări şi situaţia de plată, documentele de calitate, conformitate şi garanţie pentru materialele puse în operă, buletine de verificări, măsurători, încercări, analize, probe şi dosarul lucrării completat cu toate înregistrările declarate în PCCVI „(f. 17 ds.).

Coroborând,

Din situaţia de fapt dintre părţi și prevederile citate mai sus, instanţa concluzionează că acţiunea reclamantului este neîntemeiată.

Astfel, reclamantul, care a invocat puterea de lege a contractului, nu a respectat prevederile contractului la momentul emiterii facturii nr. 31/ 12.09.2017.

Factura nr. 31/ 2017 nu cuprinde decât numărul şi data contractului.

Factura nu cuprinde niciunul din celelalte elemente prevăzute de art. 5.1 şi 5.3 din Contractul 2044/2015.

De asemenea, factura nr. 31/2017 nu apare însoţită de documentele prevăzute de art. 5.1 şi 5.3 din contractul nr. 2044/2015.

Din factură nu rezultă în nici un mod provenienţa sumei de 235.600 de lei pretinsă la plată.

Pe de altă parte, în Centralizatorul lunii decembrie 2015, încheiat şi asumat sub semnătură de ambele părţi, suma de 235.600 de lei apare scăzută de la plată, fiind astfel exclusă, prin acordul părţilor, de la facturare către pârât.

În condiţiile în care contractul nr. 2044/2015 avea ca termen limită data de 31.08.2015, la data de 12.11.2015 pârâtul a predat lucrarea pe care şi-a asumat-o prin contractul de achiziţie publică şi pentru efectuarea căreia a încheiat contractul de subcontractare cu reclamantul, iar pentru luna decembrie 2015 s-au reglat obligaţiile dintre părţile prezente prin centralizatorul arătat mai sus, instanţa nu poate decât să concluzioneze că prin Centralizatorul lunii decembrie 2015 părţile prezentei au finalizat şi stins datoriile pe care le aveau unul faţă de altul.

De asemenea, cum în centralizatorul menţionat, ca act aparent final al relaţiei contractuale dintre părţi, acestea au convenit scăderea sumei de 235.600 de lei, aceeaşi sumă pretinsă ulterior prin factura nr. 31/ 12.09.2017, factura apare ca nesusţinută faptic şi juridic, şi astfel justificat refuzul pârâtului de a o achita.

Reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul mai datorează vreo sumă de bani în baza contractului nr. 2044/2015, conform unor facturi emise în concordanţă cu prevederile art. 5.1 şi 5.3 din contract.

De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul nu ar fi achitat integral facturile emise în conformitate cu contractul 2044/2015.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Văzând şi prevederile art. 453 CPC instanţa constată că pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată și că acestea se ridică la suma de 14.197,50 lei (f. 116-133,  190-198 ds.).

Conform art. 451 al.2 CPC :”Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”.

Faţă de prevederile citate, instanţa constată că în cauză se impune reducerea cheltuielilor de judecată întrucât, raportat la complexitatea cauzei ce vizează doar răspundere contractuală, cheltuielile de judecată pretinse de pârât nu se justifică.

Fiind o speţă de răspundere contractuală, singurele apărări elocvente ale pârâtului au fost cele rezultate din contract – cele două articole privitoare la modul de emitere a facturii-, care de altfel au şi fost reţinute de către instanţă.

Nu erau necesare alte forme de apărări şi nici justificată, raportat la temeiul acţiunii, tendinţa constantă a apărătorului pârâtului de a configura aparenţa extinderii răspunderii contractuale la alte domenii, prevederi legislative irelevante cauzei, care nu au făcut decât să conducă la tergiversarea soluţionării cauzei.

Complexitatea cauzei este susţinută doar de prevederile contractuale şi de două înscrisuri relevante speţei – centralizatorul şi plata aferentă sumei din centralizator.  Cele şase excepţii respinse, două invocate necorespunzător codului de procedură, nu sunt apte a atrage concluzia unei speţe de o complexitate ridicată.

Faţă de cele expuse, instanţa va obliga reclamantul la plata către pârât a sumei de 3500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 al.2 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantul IC, prin administrator judiciar M S.P.R.L în contradictoriu cu pârâtul G.

Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 3500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 al.2 Cod procedură civilă.