Contencios administrativ. Contestaţie act administrativ fiscal decizie anaf

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe contestator IJ şi pe intimat DGRFP - AJFP, intimat DGRFP - DIRECTIA COLETARE, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal decizie ANAF IASI.

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ fiscal deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.06.2020, pe rolul Tribunalului Iași – Secția a II-a Civilă, de Contencios administrativ și Fiscal, sub nr. -/99/2020, reclamantul IJ, în contradictoriu cu pârâta DGRFP si  AJFP a solicitat desființarea Deciziei de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare nr. 437/09.10.2019, emisă de pârâta AJFP şi decizia de soluționare nr 10609/18.12.2019.

In motivarea cererii a aratat reclamantul ca prin Decizia nr. 437/09.10.2019, AJFP a stabilit angajarea răspunderii solidare a sa, in solidar, pentru obligaţiile fiscale restante ale societăţii SC I SRL, pentru suma de 6134 lei, in baza dispoziţiilor art 25 al. 2 lit. d) şi c din Legea 207/2015, din Codul de procedura Fiscala.

In considerentele emiterii acestei decizii s-a stabilit ca suma de 6134 lei reprezintă obligaţii fiscale către bugetul de stat, neachitate la scadenta.

 Impotriva acestei decizii a formulat contestaţie la organul fiscal emitent, contestaţie care a fost respinsa prin  decizia 10609/18.12 2019.

 Considera ca cele doua decizii sunt nefondate pentru  următoarele motive:

Arata reclamantul că S.C. „I,, S.R.L. a fost înființata in anul 1993 si a fost suspendata in baza Certificatului Constatator eliberat in baza declarației pe proprie răspundere si înregistrat la Tribunalul lasi sub nr. 86142 din 26.11.2009, respectiv Certificatul de înregistrare mențiuni.

 În baza încheierii Judecătorului delegat nr.18313 din 27.11.2009.împotriva S.C. „I,, S.R.L. lași s-a început executarea silita prin comunicarea Somaţiei nr.2285/07.11.2005 si a titlurilor executorii aferente, datoriile fata de bugetul  consolidat al statului care au fost acumulate pe perioada scursa de la înființarea societății in 1993, pana la data declarării stării de insolvabilitate fără bunuri urmăribile cu o creanța totala de 6.134 lei conform procesului verbal nr.58639/18.11.2014, încheiat odată cu declararea stării de insolvabilitate a S.C. „I,, S.R.L., -, aspect ce il apreciază reclamantul neîntemeiat  deoarece S.C. „I,, S.R.L. in data de 7.11.2005, când s-a început executarea silita prin comunicarea Somației nr.2285/07.11.2005 si a titlurilor executorii aferente avea O(zero) datorii, cu 4(patru) ani înainte de a avea datorii la stat.

În fisa sintetica privind situația juridica „insolvabilitate fără bunuri urmăribile, în 18.11.2014 se specifica stare inactiv a SC I SRL lasi de la data de 14.06.2012, aspect apreciat ca neadevărat deoarece era  inactiv  din 26.11.2009 prin înregistrare la Tribunalul lași a suspendării sub nr.86142/26.11.2009, 3 (trei) ani mai târziu fata de data când s-a suspendat firma si s-a consemnat în fişa sintetică depusa la dosar de către ANAF.

ANAF i-a confirmat  prin Certificatul de atestare fiscala pentru persoane juridice nr.58074 din data de 23.05.2008 obligații de plată  O(zero) pentru S.C. „I,, S.R.L. IAŞI.

S.C. „I,, S.R.L. lasi, - a fost declarata in stare de insolvabilitate fara bunuri urmaribile cu o creanţa totala de 6.134 lei conform proces verbal nr.58639 încheiat in data de 18.11.2014, cand firma era suspendata din data de 26.11.2009 cu Certificatul Constatator al Tribunalului lasi nr.86142/26.11.2009.

ANAF afirma in Decizia nr.10609/18.12.2019 că datoriile fata de bugetul general consolidat al statului provin din perioada scursa de la înființarea firmei si pâna la data declarării insolvabilității societății si reprezintă obligațiile fiscale, TVA, IMPOZIT FORFETAR, penalități întârziere pentru neplățile la scadenta a obligațiilor fiscale, se specifica in Decizia 10609/18.12.2019, aspect apreciat  neadevarat.

Firma S.C. „I,, SRL lasi s-a infiintat la 8.11.1993 si s-a suspendat in baza Certificatului Constatator eliberat de Tribunalul lasi la data de 26.11.2009, sub nr.86142, respectiv Certificatul de înregistrare menţiuni in baza incheierii Judecătorului delegat nr.18313/27.11.2009.

Din 8.11.1993 pana la data de 23.05.2008, o perioada de 15 ani S.C. „I,, SRL a avut datorii la stat O(zero). Dovada o face cu  certificatul de atestare fiscala pentru peroane juridice nr.58074 din data de 23.05.2008 depus la dosar

In decizia 10609 ANAF afirma „In vederea recuperării obligaţiilor datorate bugetului general consolidat al statului a fost începută procedura de executare silita asupra contribuabilului prin emiterea si comunicarea somaţiilor si a titlurilor executorii aferente in perioada 2005 - 2009 si prin instituirea de popriri asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare.

Apreciază reclamantul ca nu este corectă perioada 2005 - 2009 ci trim.II 2009 pana in luna noiembrie 2009, deoarece pana pe data de 23.05.2008 S.C.„I„ SRL Iasi avea datorii la stat O(zero), conform certificatul de atestare fiscala pentru persoane juridice nr.58O74/23.05.2008.

Apreciază ca nu avea datorii deoarece activitatea era suspendata din data de 26.11.2009 si nu mai avea activitate, nici marfa in stoc si nici o sursa de venit.

Impozitul forfetar a fost calculat pe perioada iunie 2009 - noiembrie 2009, timp de 7 luni, iar in luna noiembrie 2009 când s-a suspendat unitatea au fost returnate mărfurile conform celor 33 de facturi in roşu la care nu s-a putut calcula TVA-ul in roşu.

 Documentele  de executare silita, respectiv somaţiile si titlurile executorii nu le-a primit, deoarece nu eram in localitatea lasi, si apreciază ca retinerea de catre inspectorii fiscali a atitudinii pasiva si ignoranta administratorului care nu  a efectuat plaţi voluntare la bugetul statului pentru a stinge obligaţiile de plata restante ce fac obiectul executării silite, prefarand sa ignore datoriile, acestea sunt expresia relei-credinte, este neadevărat deoarece în luna noiembrie 2009 toata marfa a fost returnata la agenții comerciali si a rămas fara nici un ban, dovada este existenta celor 33 facturi de returnarea mărfurilor la care trebuia sa se calculeze in roşu impozitul forfetar si TVA la aceste mărfuri returnate, lucru neefectuat din cauza lipsei contabilului si debandadei iscate de agenții comerciali care au intrat în chioșc in același timp sa-si ia marfa .

Firma nu are nici un fel de datorii la furnizori; dovada este anunţul din M.O. privind dizolvarea si lichidarea voluntara, in afara de ANAF care a făcut OPOZIŢIE, nr.87158 din 9.05.2019, iar la plângerea  Tribunalul laşi al SC „I,, SRL s-a dat câștig de cauza Societății comerciale „I,, SRL prin Sentința nr.389/2019, Dosar -/99/2019, definitiva sl irevocabila. Acuzaţia ANAF la adresa administratorului SC „I,, SRL precum ca „Obligațiile fiscale datorate de către societate provin ca urmare a nerespectării prevederilor legale cu privire la neîndeplinirea la termen a obligațiilor administratorul se face vinovat pentru neplata datoriilor la bugetul de stat, este nereală  pentru ca unitatea avea foarte multa marfa deteriorata si nu avea rulaj deoarece vântul puternic care a fost a luat tabla de pe chioșc si a deteriorat marfa prin infiltrarea apei de ploaie in unitate.

In anul 2009 activitatea societății a fost suspendata si balanța pe luna noiembrie si decembrie 2009 nu au fost trimise la timp la finanțe  deoarece societatea nu a avut activitate, conform adresei de la Oficiul Registrului Comerțului. Virarea la buget a obligațiilor legale este obligatorie si întotdeauna prioritara fata de alte plăti, întrucât menținerea sau redresarea activității unei societăți comerciale trebuie sa fie rezultatul unui management eficient si onest, nu al sustragerii de la plata datoriilor către bugetul de stat.

S-a retinut ca IJ in calitate de administrator in baza alin.2, lit.d din legea 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscala cu modificările si completările ulterioare răspunde solidar intrucat cu rea credinţa a determinat nedeclararea, neachitarea la termen a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat al statului, de către SC „I,, SRL, însa apreciază reclamantul că nu  avea ce să declare, daca unitatea era suspendata din noiembrie 2009 si eu nu aveam nici o sursa de venit activitatea societății fiind suspendată.

 In dovedirea cererii reclamantul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri

 DGRFP - AJFP a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului.

 Pe fondul cauzei, SC I SRL, -, figurează în evidenţa fiscală cu obligaţii neachitate în sumă de 6134 lei: debit în cuantum de 3044 lei, dobânzi de întârziere în cuantum de 2.610lei şi penalităţi de întârziere 480 lei

 Pentru recuperarea creanţei fiscale s-au emis acte de executarea silită: somaţii şi titluri executorii. Societatea nu a avut instituite sechestre motivat de faptul că din verificările efectuate de executorii fiscali, nu a deţinut în patrimoniu bunuri mobile sau imobile

 Prin Procesul - verbal nr.58638/18.11.2014 a fost constatată starea de insolvabilitate fără bunuri şi venituri urmăribile, conform disp. art. 176 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 Din analiza situaţiei financiare a debitoarei şi având în vedere prevederile legale în vigoare, organul fiscal a constatat că sunt aplicabile disp. art. 25 alin. 2 lit. c) şi d) din Codul de procedură fiscală, conform căruia "administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice răspund solidar cu debitorul declarat insolvabil”

 In continuarea măsurilor de executare silită, prin Decizia nr. 437/09.10.2019 s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului, în solidar cu debitoarea SC I SRL,  conform prevederilor disp. art. 25  alin. 2) lit d  din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală

 Prin decizia de angajare a răspunderii solidare, organul fiscal a constatat că sunt aplicabile disp. art. 25 alin. 2 lit.  d) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, motiv pentru care s-a dispus angajarea răspunderii solidare

 Cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 25 lit. d) din Codul de procedură fiscală ("administratorii sau orice alte persoane care, cu rea - credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadență a obligaţiilor fiscale") vă învederăm următoarele: Din verificarea portalului O.R.C. laşi rezultă că, societatea este în întrerupere temporar din 01.12.2012. societatea din 2010 nu a mai depus declarații.

In drept, parata a invocat  prevederile Legii nr. 554/2004, privind conteciosul administrativ şi prevederile Legii nr. 207/2015, privind Codul de Procedură Fiscală.

S-a adminsitrat proba cu inscrisuri

 Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

SC I SRL, -, figurează în evidenţa fiscală cu obligaţii neachitate în sumă de 6134 lei: debit în cuantum de 3044 lei, dobânzi de întârziere în cuantum de 2.610lei şi penalități de întârziere 480 lei.

 Pentru recuperarea creanței fiscale s-au emis acte de executarea silită: somaţii şi titluri executorii. Societatea nu a avut instituite sechestre motivat de faptul că din verificările efectuate de executorii fiscali, nu a deținut în patrimoniu bunuri mobile sau imobile

 Prin Procesul - verbal nr.58638/18.11.2014 a fost constatată starea de insolvabilitate fără bunuri şi venituri urmăribile, conform disp. art. 176 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Impotriva acestei decizii  reclamantul a formulat contestaţie la organul fiscal emitent, in, contestaţie care a fost respinsa prin decizia nr. 10609/18.12.2019.

Potrivit considerentelor deciziei  contestate, temeiul de drept al atragerii răspunderii îl constituie dispoz art 25 alin 2 cod pr c fiscala , potrivit căruia:

„Pentru obligaţiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acesta următoarele persoane:

b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.”

In reglementarea art.25 din legea 207/2015 privind codul de procedura fiscala , răspunderea administratorilor/asociatilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social sau o parte a acestuia nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că administratorii/asociatii  au cauzat starea de insolvabilitate a societăţii prin săvârşirea culpabilă a vreuneia dintre faptele expres şi limitativ enumerate la art 25 alin 2 lit a  – 2 ,  iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârşită.

Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a administratorilor/asociatilor este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art. 25 din legea 207/2015 privind codul de procedura fiscala şi săvârşirea acestor fapte să fi determinat ajungerea persoanei juridice in stare de insolvabilitate, elemente care nu pot fi reținute în persoana reclamantei  . 

Organul fiscal s-a limitat la a susţine in decizia contestata  neîndeplinirea unor obligaţii legale cu privire la îndeplinirea la termen a obligațiilor de declararea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a depunerii situaţiilor financiare conform legii, ,  fapte conexe de la care acesta trage concluzia săvârşirii unor fapte ce constituie temei al existenţei premiselor stabilirii răspunderii materiale speciale, prezumţii simple care în afara faptului că nu sunt de natură, prin ele însele, să determine reţinerea săvârşirii faptelor incriminate în sarcina reclamanţilor.

Simplul fapt că  societatea a efectuat acte si fapte comerț si in cadrul executării silite  s-a constat inexistenta bunurilor care sa poată fi urmărite  , aceste aspect , nu este de natura a atrage in mod automat răspunderea patrimoniala a acestuia , in contextul in care buna credinţă se prezumă. Astfel, revenea în sarcina organului fiscal obligația de a dovedi, cu fapte concrete si nu simple presupuneri , faptul că reclamantul a derulat cu rea credinţă activităţi ce au dus la neachitarea debitelor.

Ori, organul fiscal nu a identificat acte sau fapte juridice pozitive, de natura celor expres prevăzute de art. 25, al căror autor să fi fost reclamantul, ci doar fapte negative generale, ce decurgeau din obligaţiile de mandatar al societății cu privire la declararea impozitelor, taxelor

Potrivit art 25 lit d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea credinţă, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligaţiilor fiscale”,prin urmare, pentru antrenarea răspunderii solidare a reclamantului , se impunea a fi întrunite cumulativ cele patru elemente specifice răspunderii patrimoniale, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţie.

Mai mult, răspunderea persoanelor enumerate în alin. 2 al art. 25 este condiţionată, printre altele, de existenţa legăturii de cauzalitate între faptele expuse şi starea de insolvabilitate, astfel încât, fiind vorba despre răspundere, dispoziţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse şi asupra altor acţiuni sau omisiuni.

În ce priveşte întrunirea elementelor răspunderii patrimoniale a reclamantei, instanţa reţine că nu i se imputa nici o fapta ilicita statuându-se fără o motivare convingătoare ( in fapt fără nici o motivare efectiva cu excepția descrierii situaţiei de fapt) ca a acţionat cu rea credinţa in nedeclararea si neachitarea la scadenta a obligațiilor fiscale, ori firma nu a avut activitate , iar la data suspendării activității avea datorii O  . Conform certificatului constatator  din 2013 firma si-a suspendat activitatea.

În privința aceasta , instanța reține că organul fiscal nu a identificat concret  in ce consta reaua credința a reclamantului  şi care ar fi fapta ce ar fi provocat insolvabilitatea debitoarei .

 Starea de fapt reținută în actul administrativ fiscal privind faptul ca in momentul declarării insolvabilității societatea avea datorii la organul fiscal (fapt nedovedit de parata emitenta a deciziilor) nu poate duce la concluzia finală a acestuia, privind existenta acestor datorii .Nu in ultimul rând, trebuie menționat faptul ca nu orice deficiență managerială este de natură a conduce la stabilirea răspunderii personale a administratorilor/asociaților  şi a motiva suportarea pasivului de către aceștia. Prin instituirea acestei forme speciale de răspundere civilă, legiuitorul a urmărit să sancționeze patrimonial o serie de fapte care contravin în mod flagrant ordinii juridice ce trebuie să domine relațiile comerciale si care sunt săvârșite cu rea credința (dovada relei credința revenind in sarcina organului fiscal) si nu şi orice politică managerială deficitară.

Cum in cauza nu au fost dovedite aceste aspecte de către parata, contestația reclamantei este întemeiata .

Reaua – credință  presupune o atitudine voliţională a persoanei vinovate constând în reprezentarea rezultatului negativ şi urmărirea obținerii acelei finalități prin acțiunile sau inacțiunile lor.

Cu alte cuvinte, pârâta ar fi trebuit să probeze că reclamantul a acţionat în mod conştient în scopul creării unor obligaţii fiscale în sarcina societăţii debitoare aflată în stare de insolvabilitate, stare ce ar face imposibilă recuperarea creanţelor.

Dar pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens, neexistând elemente de fapt precise şi certe care să justifice stabilirea răspunderii solidare a reclamantului cu societatea debitoare, descrierea faptei in decizia  contestata  fiind făcută în termeni generali, fără expunerea concretă a elementelor care au determinat antrenarea răspunderii solidare.

Retine instanta ca asa cum a sustinut si reclamantul că firma S.C. „I,, SRL lasi s-a înființat la 8.11.1993 şi si-a suspendat în baza Certificatului Constatator eliberat de Tribunalul lasi la data de 26.11.2009, sub nr.86142, respectiv Certificatul de înregistrare menţiuni in baza incheierii Judecătorului delegat nr.18313/27.11.2009.

Din 8.11.1993 pana la data de 23.05.2008, o perioada de 15 ani S.C. „I,, SRL nu a avut datorii la stat, asa cum rezultă din  certificatul de atestare fiscala pentru persoane juridice nr.58074 din data de 23.05.2008(fila 39 dosar ), astfel că apare improbabil sa se execute titluri din 2005 conform somației nr. 2285/07.11.2005 in condițiile in care in 2008 nu avea datorii.

În cuprinsul deciziei de atragere a răspunderii se prevede a fi incidente art 25 alin 2 lit c, ori Legea nr. 85/2006 prevede o valoare prag de 45.000 lei iar art. 5 alin. 1 pct. 72 din Legea 85/2014 prevede o valoare prag de 40.000 de lei pentru a se putea cere deschiderea procedurii insolvenței față de debitor, fără a se distinge dacă procedura se deschide la cererea debitorului sau a creditorului. Or, valoarea însumată a tuturor creanțelor fiscale în sarcina debitorului principal se situează sub acest prag.

Faţă de cele expuse, instanţa constată că reclamantul a  suferit o vătămare a drepturilor sale prin emiterea deciziei contestate, decizie pe care instanţa o apreciază ca nelegala, motiv pentru care în temeiul art. 1,8 şi 18 din Legea 554/2004 va admite  cererea şi a dispune anularea acesteia cu consecința exonerării reclamantului  de plata sumei de 6134  lei, în  condițiile în care, retine Tribunalul faptul că organul fiscal nu  fost in măsura sa identifice şi să dovedească nici un fel de fapte săvârșite cu rea credință de natura celor strict enumerate de art. 25 alin 2 privind codul de procedura fiscala, in măsura a genera starea de insolvabilitate a societății.

In ceea ce privește alegațiile pârâtei cu oprivire la posibilitatea reclamantului de a solicita anularea accesoriilor conform OG 6/2019 tribunalul apreciază ca exced cadrului cu care  fost investit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Admite acțiunea formulată de reclamantul IJ, în contradictoriu cu pârâta DGRFP Iasi si AJFP Iasi.

Anulează Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 437/09.10.2019 emisa de AJFP Iasi si decizia 10609/18.12.2019 emisa de DGRFP IASI .

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a se depune la Tribunalul Iași.

Domenii speta

Spete similare