Contencios administrativ. Anulare act administrativ autorizaţie de construire.

TITLU Contencios administrativ. Anulare act administrativ autorizaţie de construire.

NR.SPEŢĂ: Sentinţa nr. 1321/CA

DATĂ SPEŢĂ: 18.10.2019

DOMENIU ASOCIAT: Acte ale autorităţilor publice.

Completat vasi

Dosar nr. 1342/99/2019

Sentinţa  Nr. 1321/2019

Şedinţa publică de la 18 Octombrie 2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE Oana Maria Zaharia Lefter

Grefier Emilia Alexandra Lobaza

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cu privire la cererea de suspendare formulată de reclamanta AE în cauza de Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant AE şi pe pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI IAŞI, pârât PMD, pârât SC SD SRL, având ca obiect anulare act administrativ autoriz. de construire

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile cu privire cererea de suspendare formulată de reclamanta AE au avut loc în şedinţa publică din 25.09.2019, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când instanţa, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10.10.2019 şi ulterior pentru astăzi, când:

INSTANȚA,

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. -/99/06.03.2019, reclamanta AE i-a chemat în judecată pe pârâţii: Primarul Municipiului Iaşi, PMD şi S.C. SD S.R.L., solicitând instanţei: anularea autorizaţie de construire nr. 723/17.07.2018 şi a certificatului de urbanism nr. 2084/18.09.2017, restabilirea situaţiei anterioare emiterii autorizaţiei în sensul demolării contrucţiei edificate prin obligarea pârâţilor la desfiinţarea/demolarea construcţiei şi aducerea terenului în starea iniţială şi obligarea paraţilor la suportarea cheltuielilor de judecata.

Totodata, s-a formulat cerere de suspendare a autorizaţiei de construire pana la soluţionarea definitiva a prezentei cauze, in temeiul disp. art. 15 din Legea 554/2004.

În motivarea cererii deduse judecăţii reclamanta a arătat următoarele:

În fapt, reclamanta arată că este proprietar al imobilului direct învecinat cu amplasamentul deţinut de investitor, respectiv: teren în suprafaţă de 500 mp situat în intravilanul mun. Iaşi, str. S, jud. Iaşi, identificat cu nr. cadastral 146081, amplasat în parcela nr. IA, cu documentaţie cadastrală înregistrată la OCPI Iaşi sub nr. 134601/18.12.2013 şi teren în suprafaţă de 30 mp, reprezentând cotă indiviză de 15/420 din suprafaţa totală de 840 mp, situată în intravilanul mun. Iaşi, str. S, jud. Iaşi, identificat cu nr. Cadastral 9957, înscris în Cartea funciară 132961 a mun. Iaşi, teren cu rol de cale de acces (cu ieşire la Aleea din Campusul Universităţii Tg. Copou al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi) cu documentaţie cadastrală înregistrat la OCPI Iaşi sub nr. 24569/21.03.2008,

Reclamanta susţine că, în calitate de proprietar al imobilului teren din arealul învecinat amplasamentului identificat anterior şi-a exprimat dezacordul ferm cu privire la acţiunile investitorului, condiţiile obţinerii autorizaţiei de construire, refuzul primăriei de a-i comunica informaţiile şi documentele solicitate.

În acest sens a formulat către pârâtul emitent al Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018 mai multe sesizări cât şi plângere prealabilă, solicitând revocarea Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018 eliberată de către Primarul mun. Iaşi pentru proprietatea din Iaşi, str. S, jud. Iaşi cu nr. cadastral 148091 şi sistarea imediată a lucrărilor de construire care se efectuează la adresa menţionată anterior, întrucât această autorizaţie a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale.

A solicitat prin adrese, în mai multe rânduri, Primarului Municipiului Iasi, Instituţiei Ahitectului Şef, Direcţiei de urbanism din cadrul primăriei să-i comunice certificatul de urbanism, autorizaţia de construire pentru imobilul din mun. Iaşi, str. S - nr. cadastral 148091, beneficiar al autorizaţiei de construire fiind PMD şi documentaţia care a stat la baza emiterii autorizaţiei precum şi o informare exactă şi completă, care să cuprindă toate datele tehnice ale construcţiei ce urmează a fi edificată la adresa indicată anterior, gradul de acoperire al terenului, înălţimea clădirii, numărul de nivele, amprenta la sol a clădirii cu distanţele exacte ale construcţiei până la vecini, amplasarea construcţiei în teren şi condiţiile din PUZ impuse pentru construcţie.

Poliţia Locală Iaşi i-a transmis adresa nr. 10250/10506 din 2018 şi Inspectoratul de Stat în Construcţii - adresele nr. 42813/2018 şi 3460/2019, dar nu i s-a comunicat nimic din cele solicitate, ci doar a fost informată cu privire la faptul că verificările efectuate nu au evidenţiat încălcări ale prevederilor legale la emiterea autorizaţiei de construire.

Pârâtul Primarul Municipiului Iaşi nu a comunicat un răspuns în urma sesizărilor formulate.

La momentul solicitărilor către instituţiile abilitate, deja se demaraseră lucrările de construire pe această suprafaţă de teren. Nesoluţionarea cererilor formulate către pârâtul Primarul Municipiului Iaşi echivalează cu un refuz din partea autorităţii de a răspunde solicitărilor sale. Pe site-ul Primăriei unde a fost îndrumată, nu se regăsesc decât câteva informaţii neconcludente, nu şi documentele solicitate şi datele complete despre autorizaţie.

Prin sesizările formulate către pârâtul emitent al autorizaţiei a învederat si faptul că au început lucrările de construire, respectiv şantierul pentru construirea de locuinţe, iar în zonă au fost aduse maşini de mare tonaj, excavatoare, neexistând desigur un program de lucru al şantierului.

De asemenea a arătat pârâtului, în ceea ce priveşte nerespectarea reglementărilor şi procedurii legale de informare şi consultare a publicului că beneficiarul investiţiei, la momentul demarării execuţiei lucrărilor a nerespectat obligaţia legală ce îi incumbă în speţă, de a monta "Panoul de identificare a investiţiei", acesta fiind afişat la faţa locului ulterior acestui moment şi fără a conţine toate datele înscrise în Anexa 8 a Legii nr. 50/1991. Beneficiarul investiţiei avea obligaţia la afişarea panoului de identificare, inclusiv în dreapta sus a pozei imobilului ce urmează a fi edificat, pentru ca publicul interesat să fie informat în acest sens.

Deşi actualul beneficiar al investiţiei este SC SD, pe panoul de identificare a investiţiei apare înscris tot beneficiarul iniţial al autorizaţiei de construire, respectiv PMD, cel în favoarea căruia s-a emis Autorizaţia de construire nr. 723/17.07.2018.

Iniţial, beneficiar al Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018 a fost PMD, însă ulterior s-a cesionat Autorizaţia de construire către SC SD SRL pentru suprafaţa de 710 mp teren intravilan situat în Iaşi, str. S, jud. Iaşi cu Nr. Cadastral 14809, în tarlaua 24 parcela IA. Aceste aspect a fost învederat şi pârâtului emitent al actului administrativ aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară pentru imobilul cu nr. cadastral 148091, în suprafaţă de 710 mp care atestă intabularea dreptului de proprietate dobândit prin Convenţie, cotă actuală 1/1 - SC SD (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1751/31.08.2018) şi totodată cesionarea autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018 către aceeaşi persoană juridică.

De asemenea, aceeaşi societate comercială, SC SD SRL a încheiat cu acelaşi beneficiar al Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018, respectiv PMD, un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3486/09.10.2017 (cu prelungire a termenului de încheiere a actului în formă autentică până la data de 24.03.2019), pentru suprafaţa de 545 mp teren intravilan situat în Iaşi, str. S, jud. Iaşi cu Nr. Cadastral 148089, în tarlaua 24 pacela 2A.

Ambele suprafeţe respectiv cea de 710 mp şi 545 mp se află în imediata vecinătate a terenului proprietatea reclamantei.

Cum pct. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr.50/1991 a construcţiilor prevede expres acordul vecinilor, în forma autentică, în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât a clădirilor învecinate, beneficiarul ar fi trebuit să prezinte în cuprinsul documentaţiei şi acordul său, care nici nu s-a solicitat.

În acest sens, în opinia reclamantei, au fost încălcate şi prevederile art. 27 alin 1 din Normele de Aplicare a Legii nr. 50/1991, potrivit cu care: "(1) Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secţiunii I "Piese scrise" a cap. A. "Documentaţia tehnica pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.", prevăzut in anexa nr. 1 la Lege, este necesar in următoarele situaţii: a) pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau in imediata lor vecinătate - si numai daca sunt necesare masuri de intervenţie pentru protejareaacestora; b)pentru lucrări de construcţii necesare in vederea schimbării destinaţiei in clădiri existente; c) in cazul amplasării de construcţii cu alta destinaţie decât cea a clădirilor învecinate".

Acelaşi articol de lege, la alin. 2 prevede: "Situaţiile prevăzute la alin. (1) Ut. a) corespund cazurilor in care, prin ridicarea unei construcţii noi in vecinătatea imediata a unei construcţii existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistenta mecanica si stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea si mediul ori siguranţa in exploatare. Cauzele acestor situaţii pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cota mai adânca decât cea a tălpii fundaţiei construcţiei existente, afectarea gradului de însorire". Alin. 5 si 6 ale art. 27 stipulează ca "acordul vecinilor este valabil numai în formă autentică", iar în situaţia unui "refuz nejustificat" al vecinilor, "de a-si da acordul" in acest sens, acesta "se constata de către instanţa de judecata competenta, hotărârea acesteia urmând sa fie acceptata de către emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare in locul acordului vecinilor".

Deşi a solicitat copie a documentaţiei (documentaţia pentru autorizarea executării lucrărilor) depusă de petentul beneficiar şi în special Pisele scrise si Fisele desenate în totalitate, planşa de reglementări urbanistice şi planşa cu desfăşurarea în secţiune verticală şi orizontală a construcţiei, nu am primit nici un răspuns nici de la Primarul mun. Iaşi, nici de la Instituţia Arhitectului Şef. Lipsa consultării, informării în condiţii de legalitate şi transparenţă a publicului interesat atrage nulitatea actelor emise în absenţa acestora.

Reclamanta apreciază că emiterea unei autorizaţii de construire în condiţii de nelegalitate este de natură a o prejudicia, terenul proprietatea sa fiind învecinat direct cu amplasamentul. Construcţia investitorului este situată la mai puţin de 5 metri de gardul care împrejmuieşte suprafaţa proprietatea sa. Pe terenul în suprafaţă de 500 mp intenţionează să construiască un imobil în care să locuiască.

Prin dezvoltarea în condiţii de nelegalitate a unui asemenea proiect de amploare în imediata apropiere a terenului său ar fi grav prejudiciată, fiindu-i anihilată orice posibilitate de a-şi exercita şi de a se bucura de prerogativele dreptului său de proprietate, mai ales că SC SD şi-a manifestat intenţia clară, prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare sus identificat ce urmează a fi perfectat în formă autentică, de a dobândi în deplină proprietate şi suprafaţa de 545 mp situată de asemenea în imediata vecinătate a terenului său. Astfel este mai mult decât evidentă intenţia societăţii de a demara un proiect de construire şi pe această suprafaţă, scopul achiziţionării terenului de 545 mp fiind unul cert.

Prin refuzul celor abilitaţi de a comunica documentele solicitate, arată reclamanta, a fost în imposibilitatea de a lua cunoştinţă despre existenţa şi conţinutul unui studiu de însorire, impus de  art. 3 alin. 2 din Anexa I a Ordinului 119/2014.

Aprobarea construirii unei clădiri cu regim de înălţime: S+P+2E+M, este ilegală şi o prejudiciază, susţine reclamanta, nefiind respectată limita înălţimii medii a clădirilor învecinate şi a caracterului zonei, diferenţa de înălţime a acestei construcţii nu trebuie să depăşească două niveluri faţă de clădirea imediat învecinată.

Art. 2 din Ordinul 536/1997 prevede că "Amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic, la solstiţiul de iarnă, a tuturor încăperilor... Distanta dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc ".

Este cert că prin ridicarea construcţiei investitorului S+P+2E+M, mult supradimensionată, la circa 5 metri de proprietatea sa, se va crea umbrirea întregii zone pe acea latură a proprietăţii mele pe întreaga durată a zilei.

Cele două suprafeţe de 710 mp şi respectiv 545 mp închid practic suprafaţa de teren proprietatea reclamantei. Construcţia edificată pe suprafaţa de 710 mp închide latura de est a terenului său, umbrind în integralitate zona.

Nivelul de iluminare asigurat în interiorul imobilului ce îl va construi reclamanta, cu destinaţia de locuinţă va fi cu certitudine influenţat negativ, cauzat de distanţa foarte mică dintre construcţia investitorului şi proprietatea sa, dat şi de dimensiunile, respectiv regimul de înălţime al construcţiei acestuia.

Mai mult, nefiind respectate distanţele minime laterale şi posterioare ale parcelei o consecinţă directă va fi şi supraaglomerarea suprafeţei construibile.

Nu au fost respectate nici dispoziţiile Legii urbanismului si amenajării teritoriului nr. 350/2001 - art. 47 alin. 5, neţinandu-se seama de distantele minime legale fata de limitele laterale şi posterioare ale parcelei.

Procentul de ocupare a terenului (POT) aprobat la 30% (29.82%) vine în contradicţie cu prevederile legale care impun ca în cazul proiectelor rezidenţiale cu clădiri cu mai mult de 3 niveluri, POT nu poate să depăşească 20%, în conformitate cu Regulamentul general de urbanism (Anexa 2) aprobat prin H.G. 525/1996, ceea ce înseamnă că raportat la suprafaţa totală de 710 mp, respectarea dispoziţiilor legale în materie ar presupune ca aria la sol a construcţiei beneficiarului să fie redusă de la 213 mp (30% din 710 mp) la 142 mp (20% din 710 mp).

Ori în cauza de faţă este de necontestat faptul că regimul de înălţime, POT aprobat pentru imobilul construcţie al beneficiarului lezează în mod direct drepturile vecinătăţilor, în condiţiile în care acestea depăşesc maximul admisibil al zonei, exprimat atât în metri cât şi număr de niveluri.

Reclamanta mai afirmă că vătămarea sa este cauzată şi de ridicarea de către investitor în imediata vecinătate a proprietăţii acesteia a unei construcţii de asemenea amploare pe un sol nisipos, teren în pantă, cauzând astfel instabilitate. Reclamanta arată, în context, că zona de excavare pentru realizarea fundaţiei s-a revărsat asupra terenului proprietatea sa, fiind afectată în acest mod.

Deşi a solicitat copie a documentaţiei (documentaţia pentru autorizarea executării lucrărilor) depusă de petentul beneficiar şi în special Pisele scrise si Fisele desenate în totalitate, planşa de reglementări urbanistice şi planşa cu desfăşurarea în secţiune verticală şi orizontală a construcţiei, nu am primit nici un răspuns nici de la Primarul mun. Iaşi, nici de la Instituţia Arhitectului Şef.

Lipsa consultării, informării în condiţii de legalitate şi transparenţă a publicului interesat atrage nulitatea actelor emise în absenţa acestora.

Reclamanta apreciază că emiterea unei autorizaţii de construire în condiţii de nelegalitate este de natură a o prejudicia, terenul proprietatea sa fiind învecinat direct cu amplasamentul. Construcţia investitorului este situată la mai puţin de 5 metri de gardul care împrejmuieşte suprafaţa proprietatea sa. Pe terenul în suprafaţă de 500 mp intenţionează să construiască un imobil în care să locuiască.

Prin dezvoltarea în condiţii de nelegalitate a unui asemenea proiect de amploare în imediata apropiere a terenului său ar fi grav prejudiciată, fiindu-i anihilată orice posibilitate de a-şi exercita şi de a se bucura de prerogativele dreptului său de proprietate, mai ales că SC SD şi-a manifestat intenţia clară, prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare sus identificat ce urmează a fi perfectat în formă autentică, de a dobândi în deplină proprietate şi suprafaţa de 545 mp situată de asemenea în imediata vecinătate a terenului său. Astfel este mai mult decât evidentă intenţia societăţii de a demara un proiect de construire şi pe această suprafaţă, scopul achiziţionării terenului de 545 mp fiind unul cert.

Prin refuzul celor abilitaţi de a comunica documentele solicitate, arată reclamanta, a fost în imposibilitatea de a lua cunoştinţă despre existenţa şi conţinutul unui studiu de însorire, impus de  art. 3 alin. 2 din Anexa I a Ordinului 119/2014.

Aprobarea construirii unei clădiri cu regim de înălţime: S+P+2E+M, este ilegală şi o prejudiciază, susţine reclamanta, nefiind respectată limita înălţimii medii a clădirilor învecinate şi a caracterului zonei, diferenţa de înălţime a acestei construcţii nu trebuie să depăşească două niveluri faţă de clădirea imediat învecinată.

Art. 2 din Ordinul 536/1997 prevede că "Amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic, la solstiţiul de iarnă, a tuturor încăperilor... Distanta dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc ".

Este cert că prin ridicarea construcţiei investitorului S+P+2E+M, mult supradimensionată, la circa 5 metri de proprietatea sa, se va crea umbrirea întregii zone pe acea latură a proprietăţii mele pe întreaga durată a zilei.

Cele două suprafeţe de 710 mp şi respectiv 545 mp închid practic suprafaţa de teren proprietatea reclamantei. Construcţia edificată pe suprafaţa de 710 mp închide latura de est a terenului său, umbrind în integralitate zona.

Nivelul de iluminare asigurat în interiorul imobilului ce îl va construi reclamanta, cu destinaţia de locuinţă va fi cu certitudine influenţat negativ, cauzat de distanţa foarte mică dintre construcţia investitorului şi proprietatea sa, dat şi de dimensiunile, respectiv regimul de înălţime al construcţiei acestuia.

Mai mult, nefiind respectate distanţele minime laterale şi posterioare ale parcelei o consecinţă directă va fi şi supraaglomerarea suprafeţei construibile.

Nu au fost respectate nici dispoziţiile Legii urbanismului si amenajării teritoriului nr. 350/2001 - art. 47 alin. 5, neţinandu-se seama de distantele minime legale fata de limitele laterale şi posterioare ale parcelei.

Procentul de ocupare a terenului (POT) aprobat la 30% (29.82%) vine în contradicţie cu prevederile legale care impun ca în cazul proiectelor rezidenţiale cu clădiri cu mai mult de 3 niveluri, POT nu poate să depăşească 20%, în conformitate cu Regulamentul general de urbanism (Anexa 2) aprobat prin H.G. 525/1996, ceea ce înseamnă că raportat la suprafaţa totală de 710 mp, respectarea dispoziţiilor legale în materie ar presupune ca aria la sol a construcţiei beneficiarului să fie redusă de la 213 mp (30% din 710 mp) la 142 mp (20% din 710 mp).

Or, în cauza de faţă este de necontestat faptul că regimul de înălţime, POT aprobat pentru imobilul construcţie al beneficiarului lezează în mod direct drepturile vecinătăţilor, în condiţiile în care acestea depăşesc maximul admisibil al zonei, exprimat atât în metri cât şi număr de niveluri.

Reclamanta mai afirmă că vătămarea sa este cauzată şi de ridicarea de către investitor în imediata vecinătate a proprietăţii acesteia a unei construcţii de asemenea amploare pe un sol nisipos, teren în pantă, cauzând astfel instabilitate. Reclamanta arată, în context, că zona de excavare pentru realizarea fundaţiei s-a revărsat asupra terenului proprietatea sa, fiind afectată în acest mod.

Deşi prin autorizaţia de construire contestată s-a autorizat executarea de lucrări pentru construire locuinţă individuală unifamilială pe terenul cu nr. Cadastral 148091, situaţia existentă în teren confirmă cu totul altă împrejurarea şi anume construirea unui bloc de locuinţe, care în prezent se află în edificarea celui de al 4-lea nivel.

Totodată, din informaţiile oferite pe site-ul Primăriei mun. Iaşi: organizarea de şantier şi parcarea se vor realiza în incinta proprietăţii beneficiarului - nr. de locuri de parcare la subsolul imobilului este de 4. Cu certitudine că locurile de parcare au fost previzionale în mod cu totul nerealist: 4 locuri de parcare pentru un imobil în realitate bloc de locuinţe cu patru etaje.

Nu au fost respectate nici Normele de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei şi prescripţiile privind respectarea zonelor de parcare, a zonelor verzi, a spaţiilor de joacă pentru copii, a accesului vehiculelor pentru situaţii de urgenta (SMURD, POMPIERI - art. 25 din Regulamentul general de urbanism aprobat prin HG 525/1996, Anexa 1 : "Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenţia mijloacelor de stingere a incendiilor'") ori pentru colectarea deşeurilor menajere (art. 4 din Anexa 1 Ordinul nr. 119/2014).

Nu sunt nerespectate distanţele minime necesare intervenţiilor in caz de incendiu, "stabilite pe baza avizului unităţii teritoriale de pompieri" - potrivit aceluiaşi Regulament general de urbanism aprobat prin HG 525/1996.

Dispoziţiile art. 4 din Anexa 1 Ordinul nr. 119/2014 prevăd că: "La stabilirea amplasamentelor clădirilor de locuit se vor preciza şi amplasamentele următoarelor dotări tehnico-edilitare:a) platforme destinate pentru depozitarea recipientelor de colectare selectivă a deşeurilor menajere, care vor fi amenajate la distanţa de minimum 10 m de ferestrele locuinţelor, vor fi împrejmuite, impermeabilizate, cu asigurarea unei pante de scurgere şi vor fi prevăzute cu sistem de spălare şi sifon de scurgere racordat la canalizare, vor fi dimensionate pe baza indicelui maxim de producere a gunoiului şi a ritmului de evacuare a acestuia şi vor fi întreţinute în permanentă stare de curăţenie; platformele pot fi cuplate cu instalaţii pentru bătut covoare; b) spaţii de joacă pentru copii, amenajate şi echipate cu mobilier urban specific, realizat conform normativelor în vigoare astfel încât să fie evitată accidentarea utilizatorilor; c) spaţii amenajate pentru gararea şi parcarea autovehiculelor populaţiei din zona respectivă, situate la distanţe de minimum 5 m de ferestrele camerelor de locuit; în aceste spaţii este interzisă gararea autovehiculelor de mare tonaj, cum ar fi autovehiculele peste 3,5 tone, autobuzele, remorcile etc, precum şi realizarea activităţilor de reparaţii şi întreţinere auto”.

Mai mult, prin emiterea acestei autorizaţii în favoarea pârâtului s-a ignorat specificul zonei şi activităţile desfăşurate în zona limitrofă, nu s-au respectat realităţile zonei, funcţiunea dominantă a zonei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Regulamentul general de urbanism aprobat prin HG 525/1996 - Anexa 1, potrivit căruia "Autorizarea executării construcţiilor se face cu condiţia asigurării compatibilităţii dintre destinaţia construcţiei şi funcţiunea dominantă a zonei".

De asemenea nici calea de acces nu respecta regimul legal, în sensul dispoziţiilor Anexei 4 din Regulamentul General de Urbanism, situaţie în care subdimensionarea acesteia şi supraaglomerarea sa vor afecta negativ circulaţia în zonă.

În drept au fost invocate dispoziţiile: art. 1, art. 7, art. 8, art. 14 alin. 1, art. 15 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, art. 453 Cod proc. Civ., prevederile Legii nr. 50/1991 şi Normele Metodologice de Aplicare a Legii 50/1991.

Anexat cererii deduse judecăţii au fost depuse întrebările interogatoriilor solicitate a fi luate pârâţilor şi înscrisuri probatorii (filele 10-46 vol. I).

La solicitarea instanţei, cererea dedusă judecăţii, formulată prin avocat A, cu împuternicire la dosar, a fost legal timbrată.

La data de 17.05.2019, pârâta SD SRL, prin avocat E, cu împuternicire la dosar, a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta, prin intermediul întâmpinării, a invocat excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere privind anularea certificatului de urbanism nr. 3084/18.09.2017, cu referire la dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, potrivit cărora:„ Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administraţiei publice judeţene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare, potrivit legii"

Pârâta a susţinut că certificatul de urbanism nu reprezintă un act administrativ întrucât nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice preexistente.

Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

Pârâta a arătat că argumentele rpezentate de reclamantă sunt, în esenţă, următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta în calitate de proprietară a unui teren învecinat cu parcela pe care sunt efectuate lucrările de construire în temeiul Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018, a solicitat anularea acestui act administrativ, precum şi a Certificatului de urbanism nr. 3084/18.09.2017, invocând în acest sens, următoarele motive:

1. autorizaţia de construire a fost emisă fără ca beneficiarul acesteia să depună acordul reclamantei, conform disp. pct. 2.5.6 din Anexa nr. 1 a Legii nr. 50/1991;

2. autorizaţia de construire a fost emisă fără existenţa unui studiu de însorire, construcţia realizată în baza autorizaţiei urmând a crea „umbrirea întregii zone pe acea latură a proprietăţii mele (a reclamantei) pe întreaga durată a zilei";

3. nu au fost respectate disp. art. 47 alin. (5) din Legea urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 350/2001 în sensul că nu s-a ţinut seama de limitele laterale şi posterioare ale parcelei; procentul de ocupare a terenului (POT) menţionat în autorizaţia de construire (29,82%) „ vine în contradicţie cu prevederile legale care impun ca în cazul proiectelor rezidenţiale cu mai multe de 3 niveluri, POT nu poate să depăşească 20%"; regimul de înălţime depăşeşte maximul admisibil al zonei;

4. prin autorizaţia de construire s-a autorizat executarea de lucrări pentru construire locuinţă individuală unifamilială, „ori situaţia existentă pe teren confirmă cu totul altă împrejurare şi anume construirea unui bloc de locuinţe, care în prezent se află la edificarea celui de¬al 4-lea nivel';

5. numărul de locuri de parcare a fost stabilit în mod nerealist, nu sunt respectate distanţele minime necesare intervenţiilor în caz de incendiu şi nici cele privitoare la căile de acces,

6. construcţia autorizată nu respectă funcţiunea dominantă a zonei.

Cea mai mare parte a criticilor formulate a aceasta vizează prevederi care nu au fost aprobate prin autorizaţia de construire, ci prin planul urbanistic zonal PUZ (coeficienţi CUT, POT, regim de înălţime, distanţe faţă de limitele proprietăţilor, etc), act administrativ necontestat în prezenta cauză.

Mai mult, aprobarea PUZ-ului aferent zonei în care se află atât terenul proprietatea reclamantei cât şi cel afectat construcţiei autorizate, a reprezentat o condiţie pentru cumpărarea de către reclamantă, de la pârâtul PMD, a suprafeţei de teren învecinată cu cea deţinută de pârât (a se vedea liniuţa a doua din Preambulul Contractului de vănzare-cumpărare autentificat sub nr. 881 din 23.12.2013 la BIN Z, anexat cererii de chemare în judecată).

1.Emiterea autorizaţiei de construire nu era condiţionată de exprimarea acordului reclamantei.

Conform pct. 2.5.6 din Anexa nr. 1 a Legii nr. 50/1991. „Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică " este necesar „pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate ".

Aşadar, din dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că acordul vecinilor este necesar doar în situaţia în care noua construcţie este amplasată adiacent sau în imediata vecinătate a unei construcţii deja existente aparţinând unui proprietar vecin.

Or, conform propriilor susţineri, reclamanta nu este proprietara unei construcţii existente amplasate adiacent sau în imediata vecinătate a construcţiei edificate în temeiul autorizaţiei de construcţie, ci doar a unei suprafeţe de 500 mp teren şi a unei cote indivize de 15/420 din calea de acces, situaţie în care emiterea autorizaţiei de construire nu era condiţionată de acordul acesteia.

2. Emiterea autorizaţiei de construire nu era condiţionată de efectuarea unui studiu de însorire.

Potrivit art. 3 din Normele de igienă si sănătate publică privind mediul de viată al populaţiei aprobate prin Ordinul MS nr. 119/2014, „(1) Amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum IV2 ore la solstiţiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire şi din locuinţele învecinate. (2) în cazul în care proiectul de amplasare a clădirilor evidenţiază că distanţa dintre clădirile învecinate este mai mică sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, se va întocmi studiu de însorire, care să confirme respectarea prevederii de la alin. (1). (3) în cazul învecinării cu clădiri cu faţade fără ferestre, respectiv calcan, prevederile alin. (1) se aplică doar pentru pereţii cu ferestre, cu respectarea dreptului la însorire a încăperilor de locuit ale celui mai vechi amplasament".

Din dispoziţiile alineatului (2) al articolului anterior citat, rezultă că necesitatea întocmirii unui studiu de însorire există doar în ipoteza existenţei a două clădiri învecinate. Or, aşa cum am menţionat la anterior, construcţia edificată de pârâtă nu se învecinează cu o altă construcţie existentă aflată în proprietatea reclamantei, aceasta din urmă fiind doar proprietara unei suprafeţe de teren pe care la acest moment nu este amplasată nicio construcţie.

Efectuarea unui studiu de însorire este, în mod necesar, condiţionată de existenţa unei clădiri învecinate cu cea aflată în fază de proiect deoarece numai într-o astfel de ipoteză se poate verifica dacă încăperile cu ferestre din clădirea existentă au asigurată lumina solară pe o durată de minimum 1şi ½  ore la solstiţiul de iarnă conform alineatelor (1) şi (3) ale articolului anterior menţionat.

3.Autorizaţia de construire nr. 723/17.07.2018 respectă coeficienţii POT, CUT, regimul de înălţime şi limitele laterale si posterioare ale parcelei aprobate prin PUZ.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat nivelul coeficienţilor POT, CUT, regimul de înălţime şi retragerile faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, deşi aceşti indicatori tehnici nu au fost stabiliţi prin autorizaţia de construire ci, prin PUZ-ul aprobat prin HCL Iaşi nr. 293/21.11.2013, act administrativ în considerarea căruia reclamanta a cumpărat de la pârâtul PMD o suprafaţă de 500 mp teren. Prin urmare, deşi reclamanta a luat cunoştinţă de aceşti coeficienţi încă din anul 2013, aceasta nu şi-a exprimat la momentul respectiv niciun fel de nemulţumire cu privire la respectivii indicatori urbanistici.

Nivelul coeficienţilor POT, PUZ, regim de înălţime şi retrageri nu pot conduce la anularea Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018 atât timp cât coeficienţii menţionaţi în autorizaţie respectă limitele celor aprobaţi prin PUZ.

Astfel, suprafaţa de teren pe care a fost edificată construcţia autorizată face parte din unitatea teritorială de referinţă UTR 2 - Zonă de locuinţe individuale, pentru care în cuprinsul PUZ au fost aprobaţi următorii coeficienţi: POT maxim admis - 30%; CUT maxim admis - 1,2; înălţime maxim - 9 m la streaşină, maxim 12 m (la coamă).

Distanţele minime obligatorii, în cazul lotului aflat în proprietatea pârâtei (lot nr. 8) faţă de limitele laterale ale parcelei sunt de 3 metri, în timp ce faţă de limita posterioară, limita este de 5 metri (a se vedea art. 6.1 şi 6.2 din PUZ).

Analizând cuprinsul autorizaţiei de construire se observă că toţi coeficienţii anterior menţionaţi sunt respectaţi, după cum urmează: POT = 29,82 (inferior celui maxim admis de 30%); CUT = 1,19 (inferior celui maxim admis de 1,20); înălţimea maximă la coamă = 12 m (egală cu cea prevăzută în PUZ).

Argumentul reclamantei conform căruia procentul de ocupare a terenului (POT) de 30% încalcă dispoziţiile pct. 2.1 din Anexa nr. 2 a Regulamentului general de urbanism aprobat prin HG nr. 525/1996 potrivit cărora în cazul zonelor rezidenţiale cu clădiri cu mai mult de 3 niveluri, POT nu poate depăşi 20%, este nefondat, pe de o parte, motivat de împrejurarea că nivelul acestui coeficient a fost aprobat prin PUZ şi nu prin autorizaţia de construire, iar, pe de altă parte, motivat de faptul că destinaţia zonei în cauză este una predominant rezidenţială, (conform Capitolului IV - Secţiunea I din PUZ zona în urmează a fi construite atât locuinţe cât şi dotări aferente acestora) astfel că potrivit liniuţei a treia a pct. 2.1.5 din Anexa 2 a Regulamentului, procentul de ocupare a terenului este de maxim 40% şi nu 20% cum susţine reclamanta.

4.Caracterul nefondat al susţinerii privind nerespectarea dispoziţiilor autorizaţiei

de construire.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susţinut că deşi prin autorizaţia de construire s-a autorizat executarea de lucrări pentru construirea unei locuinţe individuale unifamiliale, pe teren a fost construit un „bloc de locuinţe care în prezent se află în edificarea celui de-al 4-le nivel.

Susţinerea reclamantei cu privire la nerespectarea destinaţiei construcţiei autorizate este nereală, dimensiunea clădirii încadrându-se în parametrii aprobaţi prin PUZ pentru locuinţele individuale, iar, pe de altă parte, faptul că nerespectarea autorizaţiei cu ocazia realizării lucrărilor de construire nu reprezintă un motiv de nelegalitate al acestui act administrativ.

Conform definiţiei sale, nulitatea este sancţiunea care intervine în situaţia în care actul juridic a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile de validitate ale actului juridic în vigoare la data naşterii sale.

Aşadar, pretinsa nerespectare de către pârât a prevederilor autorizaţiei de construire nu poate constitui un motiv de nulitate al acestui act administrativ întrucât realizarea lucrărilor de construire este ulterioară emiterii autorizaţiei de construire.

Nerespectarea dispoziţiilor autorizaţiei de construire nu poate fi invocată prin intermediul unei acţiuni în anularea autorizaţiei de construire ci, prin sesizarea, în condiţiile Legii nr. 50/1991, a organelor administraţiei publice locale competente să constate respectarea de către beneficiari a prevederilor autorizaţiei.

5.Caracterul nefondat al criticilor privind numărul de locuri de parcare,

distantele minime necesare intervenţiilor în caz de incendiu, dimensiunile căilor de

acces si respectarea funcţiunii dominante a zonei.

Dispoziţiile art. 5.11.1 din Anexa nr. 5 a Regulamentului general de urbanism aprobat prin HG nr. 525/1996 statuează că „pentru construcţii de locuinţe, în funcţie de indicele de motorizare a localităţii, vor fi prevăzute locuri de parcare după cum urmează: câte un loc de parcare la 1-5 locuinţe unifamiliale cu lot propriu".

Potrivit pct. 13 din Anexa 1 a HCL nr. 425/2007, în cazul locuinţelor unifamiliale cu lot propriu, numărul minim de locuri de parcare esste de 3 (trei), din care două pentru locatari şi unul pentru vizitatori.

În cazul concret, prin autorizaţia de construire au fost aprobate un număr de 4 locuri de parcare, fiind respectate dispoziţiile legale anterior menţionate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susţinut şi faptul că nu ar fi respectate „normele de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei şi prescripţiile privind respectarea zonelor de parcare, a zonelor verzi, a spaţiilor de joacă pentru copii, a accesului vehiculelor pentru situaţii de urgenţă', dimensiunile căilor de acces, fără a se specifica în concret în ce constau aceste pretinse încălcări, situaţie în care nu se poate face proba contrară celor afirmate de reclamantă.

Separat de faptul că reclamanta nu a indicat în concret în ce constau pretinsele încălcări, pârâta arată că dimensiunile căilor de acces, amplasarea platformelor pentru selectarea deşeurilor, a spaţiilor dejoacă pentru copii, etc, nu au fost stabilite prin autorizaţia de construire ci prin planul urbanistic zonal (a se vedea filele 21-22 din PUZ), act necontestat în cauză.

6. În ceea ce priveşte funcţiunea dominantă a zonei, conform Capitolului II din PUZ, suprafaţa de 11907 mp teren studiată în PUZ este compusă din trei unităţi teritoriale de referinţă (UTR), după cum urmează: UTR 1 - zonă locuinţe colective; UTR 2 - zonă locuinţe individuale (19 loturi) şi UTR--3 - zonă destinată circul aţi ilor-auto şi pietonale. în consecinţă, eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o locuinţă individuală se încadrează în funcţiunea dominantă a zonei.

Privitor la caracterul nefondat al capătului de cerere prin care se solicită suspendarea executării autorizaţiei de construire, pârâta arată:

Cererea prin care reclamanta solicită suspendarea executării actului administrativ este nefondată, în cauză nefiind îndeplinite niciuna din cele două cerinţe necesare pentru a se dispune o astfel de măsură.

Condiţia cazului bine justificat nu este îndeplinită, aspectele expuse de reclamantă în cererea de chemare în judecată nefiind de natură să creeze o îndoială, şi cu atât mai puţin o îndoială serioasă, în privinţa prezumţiei de legalitate a actului administrativ contestat.

De asemenea, nici cerinţa pagubei iminente nu este îndeplinită în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului material, greu sau imposibil de reparat, pe care i-1 cauzează finalizarea lucrărilor de construire autorizate, cu atât mai mult cu cât, la acest moment, reclamanta nu locuieşte în zona respectivă, aceasta deţinând doar o suprafaţă de teren neconstruită învecinată cu cea aflată în proprietatea pârâtei.

Se invocă şi excepţiile inadmisibilitătii si lipsei calităţii procesuale active în formularea cererii privind desfiinţarea construcţiei.

Potrivit disp. art. 27. alin.1 din Legea autorizării construcţiilor nr. 50/1991 „Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz ".

De asemenea, disp. art. 28 alin. (2) din acelaşi act normativ statuează că „Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate tară autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că în ipoteza realizării unei construcţii fără autorizaţie de construire şi, implicit, şi în cazul anulării autorizaţiei de construire (nulitatea produce efecte retroactive deci, construcţia va fi considerată ca fiind realizată fără autorizaţie), autorităţile administraţiei publice locale au dreptul (şi obligaţia) de a aprecia şi decide dacă se impune (i) menţinerea construcţiei prin încadrarea ei în parametrii legali urbanistici sau dacă (ii) este necesară desfiinţarea construcţiei, şi doar în acest din urmă caz, autoritatea administrativă poate să solicite instanţei de judecată încuviinţarea judecătorească a demolării.

În concluzie, reclamanta nu are calitatea procesuală necesară pentru a solicita instanţei să dispună desfiinţarea construcţiei, această cerere putând fi formulată doar de primari şi de organele cu atribuţii de control în materia urbanismului din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale.

Separat de lipsa calităţii procesual pasive, cererea este şi inadmisibilă deoarece decizia de menţinere sau de demolare a unei construcţii, în ipoteza anulării autorizaţiei de construire aparţine competenţei exclusive a autorităţilor administrative, parte a puterii executive, şi nu instanţei judecătoreşti. Aceasta din urmă poate fi sesizată de persoana interesată doar cu o acţiune în anularea actului administrativ prin care autorităţile administrative competente decid menţinerea construcţiei prin încadrarea ei în parametrii legali urbanistici.

 Cererea de desfiinţare a construcţiei este nefondată dat fiind faptul că autorizaţia de construire în temeiul căreia aceasta a fost edificată este legală, respingerea capătului de cerere privind anularea autorizaţiei impunând şi respingerea capetelor de cerere subsecvente.

Anexat întâmpinării este depus în copie, certificatul de rubanism nr. 3084/18.09.2017.

În data de 17.05.2019 înaintează la dosar întâmpinare şi pârâtul PMD (filele 84-91 vol. I dosar).

Prin intermediul întâmpinării pârâtul invocă excepţia de prematuritate şi excepţia lipsei de interes a acţiunii precum şi excepţia lispei calităţii sale procesuale pasive. Pe fond solicită respingerea cererii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta nu justifică un interes prin invocarea lipsei acordului notarial al vecinilor, motivat de faptul că aceasta nu deţine o locuinţă pe lotul său. Prezentarea intenţiei reclamantei ca în viitor să edifice o construcţie, nu justifică un interes actual, legitim, născut, în sensul dipoziţiilor art. 32 NCPC.

Interesul presupune ca la momentul formulării cererii sau formulării apărării, să existe un folos practic, material sau moral, urmărit de cel care formulează cererea de chemare în judecată. Interesul ca şi condiţie a exercitării acţiunii, conform art. 33, trebuie să întrunească o serie de condiţii cumulative: să fie determinat, să fie legitim, să fie personal, născut şi actual.

Or, în situaţia de faţă, reclamanta îşi motivează cererea pe dispoziţii legale care nu-i sunt aplicabile, nefiind proprietara unei construcţii învecinate cu parcela pe care se construieşte. Pe de altă parte, invocă un interes prin perspectiva a ceea ce intenţionează să facă în viitor, fără să dovedească imposibilitatea obţinerii unei autorizaţii de construcţii pe proprietatea sa.

Atât studiul de însorire, cât şi acordul vecinilor, sunt elemente care pot fi puse în discuţie doar dacă există două construcţii vecine.

Interesul reclamantei este pur teoretic, nu şi juridic, or, tocmai această caracteristică pur teoretică de a preîntâmpina o eventuală soluţie nefavorabilă îl face nelegitim.

Reclamanta nu indică un drept subiectiv care i-ar fi ameninţat, iar ipoteza preîntâmpinării unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, de asemeni nu se întrevede din cererea de chemare în judecată. Astfel că solicităm să constataţi întemeiată excepţia lipsei de interes, şi să respingeţi acţiunea pe cale de excepţie.

Din această perspectivă a inexistentei vreunui demers concret in construirea unui imobil pe parcela de 500mp pe care o deţine reclamanta din anul 2013, şi a invocării unui prejudiciu viitor, incert, justificat doar prin faptul că are "serioase îndoieli asupra legalităţii obţinerii autorizaţii de construire" şi că "SC SD SRL a încheiat cu acelaşi beneficiar al Autorizaţiei de construire nr.723/17.07.2018, respectiv PMD, un antecontract de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.3486/09.10.2017 (cu prelungire a termenului de încheiere a actului în formă autentică până la data de 24.03.2019), pentru suprafaţa de 545 mp teren intravilan situate în laşi, str.S, jud.laşi cu Nr.Cadastral 148089, în tarlaua 24 parcela 2A," în eventualitatea edificării unei construcţii şi pe cea de a doua parcela, în sensul că proprietatea sa ar fi lipsita de gradul de însorire impus de lege, întrucât aceasta este doar o supoziţie a sa fară a avea, la bază un studiu de caz sau date certe cu privire la intenţia investitorului şi impedimentul pe care il invoca in cazul in care s-ar concretiza intenţia, se impune a se analiza şi excepţia prematurităţii.

La această data nu sunt motive care să justifice prezenta acţiune cu toate capetele de cerere invocate în contradictoriu cu cei trei paraţi, impunându-se respingerea acţiunii ca prematur introdusă.

Această excepţie a prematurităţii cererii de judecată trebuie analizată şi in raport cu îndeplinirea procedurii prealabile, obligatorie în procedura contenciosului administrativ, reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004, actualizată, având în vedere ca la dosarul cauzei este ataşată o plângere prealabilă adresată d-nului Primar, dar care nu este datată, înregistrată pentru a vedea daca a fost şi transmisă şi daca a primit, sau nu, un răspuns la această plângere, pentru a se putea adresa instanţei de judecată.

Cu privire la capetele de cerere prin care se solicită restabilirea situaţiei anterioare autorizaţiei de construire, în sensul demolării construcţiei edificate, obligarea pârâţilor la desfiinţarea/demolarea construcţiei edificat realizate în baza Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018 şi aducerea terenului în starea existentă înainte de începerea lucrărilor, pârâtul PMD nu are calitate procesual pasivă.

Atât timp cât este recunoscută validitatea cesiunii autorizaţiei de construire, nu este justificată calitatea procesual pasivă a pârâtului PMD.

Nefiind beneficiar în continuare al autorizaţiei de construcţie şi nici proprietar al construcţiei cu privire la care se solicită demolarea, nu se verifică existenţa calităţii procesual pasive a pârâtului PMD faţă de capetele 2 şi 3 a cererilor de chemare în judecată.

Având în vedere că motivele cererii sunt invocate formal, fără a putea fi probat un prejudiciu actual şi imediat, in condiţiile în care s-a arătat ca la nenumăratele sesizări către toate instituţiile de control, răspunsul a fost identic şi constant, în sensul că nu s-au constatat încălcări ale prevederilor legale în emiterea Autorizaţiei şi nici în execuţia lucrărilor de construcţii, cererea de suspendare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În drept, sunt invocate dispoziţiile Codului de procedura civilă, dispoziţiile Legii nr.554/2004, actualizată şi ale Legii nr.50/1991.

În temeiul dispoziţiilor art. 411 alin.1 pct.2 NCPC, pârâtul a solicitat judecata cauzei şi în lipsă.

Pentru termenul din 22.05.2019 pârâtul Priumarul Municipiului Iaşi înaintează la dosar documentaţia care a stat la baza actelor administrative contestate, ataşată la filele 94-200 vol. I, 1-98 vol. II.

În data de 19.06.2019 reclamanta înaintează la dosar răspunsuri la întâmpinările formulate de pârâţii: SC SD SRL şi PMD.

Prin răspunsul la întâmpinarea SC SD SRL reclamanta invocă excepţia de tardivitate a depunerii întâmpinării.

Solicită, totodată, respingerea excepţiilor invocate de către pârâtă.

Solicită respingerea excepţiei inadmisibităţii acţiunii prin care se solicită anularea Certificatului de urbanism nr. 3084/18.09.2017, invocată de pârât, întrucât, în opinia sa, eliberarea certificatului de urbanism este rezultatul unei proceduri administrative care produce efecte juridice, în anumite condiţii, încadrându-se în accepţiunea art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.

Din punctul de vedere al reclamantei, certificatul de urbanism, poate fi supus controlului instanţei de contencios administrativ, odată cu actul la baza căruia stă, respectiv Autorizaţia de construire nr. 723/17.7.2018.

Mai mult, operaţiunile administrative pot fi atacate în justiţie, odată cu actul administrativ pe care l-au precedat, art. 18 al. (2) din Legea nr. 554/2004 precizând, în acest sens, că instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.

În ipoteza dedusă judecăţii, certificatul de urbanism contestat nu poate fi calificat, în mod strict ca fiind un act pregătitor, întrucât, el a fost urmat de emiterea autorizaţiei de construire, fiind folosit de către pârâţi în acest scop.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de PMD, reclamanta arată că prin întâmpinare pârâtul invocă aspecte care nu concordă cu realitatea situaţiei de fapt şi de drept a imobilului construcţie pentru care a fost emisă Autorizaţia de construire nr. 723/17.07.2018.

Contrar celor invocate prin întâmpinare de către pârât, referitor la faptul că sesizările sale către instituţiile abilitate, dar şi către Primarul Municipiului Iaşi au fost făcute în scop şicanator, reclamanta susţine că acest din urmă pârât nu a comunicat nici până la acest moment, un răspuns în urma solicitărilor sale, a sesizărilor formulate. Astfel că, doar în urma declanşării procesului civil pe rolul instanţei judectoreşti, a fost depusă la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire.

Se invocă, de asemenea, excepţia tardivităţii depunerii întâmpinării.

Se solicită respingerea excepţiei de prematuritate a introducerii acţiunii şi excepţia lipsei de interes.

Actul administrativ unilateral cu caracter individual adresat altui subiect de drept, respectiv AC nr. 723/17.07 2018 fost emis fără respectarea normelor metodologice în vigoare, interesul său fiind unul legitim din punct de vedere al motivării în drept şi în fapt a plângerii prealabile, interes care nu contravine ordinii publice sau bunelor moravuri, subsemnata exercitând dreptul subiectiv civil cu bună credinţă.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act administrativ tipic sau asimilat emis de către o autoritate publica, adresată ei sau altui subiect de drept, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim care poate fi atât pri al cât şi public si repararea pagubei ce i s-a cauzat.

Potrivit aceluiaşi text le lege, interesul legitim poate fi atât public cât şi privat, iar in cazul de faţă reclamanta vizează interesul privat privind drepturile ce i se cuvin în raport de normele metodologice aplicabile în domeniul construcţiei, cât şi în domeniul sănătăţii publice, respectiv Normele de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei şi prescripţiile privind respectarea zonelor de parcare, a zonelor verzi, a spaţiilor de joacă pentru copii, a accesului vehiculelor pentru situaţii de urgenţă, în raport de dispoziţiile Legii urbanismului si amenajării teritoriului, încălcarea dreptului său de proprietate ( chiar prin cauzarea de daune), afectarea dreptului de obţine autorizaţie de construire.

Reclamanta arată că a efectuat demersuri pentrui obţinerea cetificatului de urbanism şi  aunei autorizaţii de construire însă prin adresa nr. 73348 i s-a comunicat imposibilitatea de soluţionare a cauzei întrucât pe rolul instanţei se află dosarul nr. 14230/3/2015 care are ca obiect anulare HCL nr. 293/2013 prin care s-a aprobat PUZ pentru imobilul din Iaşi, str. S.

De asemenea, reclamanta arată că a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi acţiunea care face obiectul dosarului nr. 772/245/2018, în contradictoriu cu pârâtul PMD, prin care a solicitat constituirea servituţii de trecere asumate de acest pârât prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 881/23.12.2013.

Reclamanta arată că acţiunile şicanatorii ale pârâtului în ultimii 5 ani au împiedicat-o să obţină autorizaţia de construcţie pentru edificarea propriului imobil.

Reclamanta apreciază că dispoziţiile art. 2.5.6 din Anexa la Lg.- 50/1991 nu condiţionează existenţa acordului vecinilor în procedura emiterii autorizaţiei de construire de preexistenţa unei construcţii pe lotul învecinat.

Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului PMD reclamanta arată că pentru un cadru procesual complet şi pentru opozabilitatea hotărârii trebuie chemat în judecată şi beneficarul iniţial al autorizaţiei de construire.

Cu privire la capătul de cerere privinn suspendarea autorizaţiei de construire, reclamanta arată că sunt îndeplinite în cauză cele două condiţii prevăzute de art. 14 Lg. 554/2004.

Reclamanta arată, astfel, că, în privinţa cazului bine justificat a susţinut aspecte legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o serioasă îndoială în privinţa legalităţii actului administrativ, respectiv cazul bine justificat derivă şi din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018 emisă de către Primarul Municipiului Iaşi, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluţiei de suspendare a executării actului contestat.

Aceasta arată că a susţinut nereguli legate de condiţiile de emitere a autorizaţiei de construire, a certificatului de urbanism, legate de întocmirea documentaţiei în raport de prevederile legate, susţinând o afectare a exercitării dreptului de proprietate.

Cazul bine justificat în asemenea situaţii trebuie analizat nu numai prin simpla prezumţie de legalitate ci şi prin efectele lui, efecte ce se produc prin continuarea procesului de construire, în situaţia în care s-ar constata că într-adevăr este afectat, nerespectat dreptul de proprietate al reclamantei, prejudiciul este iminent prin executarea respectivei construcţii.

Verificarea aspectelor legate de lipsa acordului vecinilor ţine de fondul cauzei, însă este un argument în plus care conturează cazul bine justificat, iar urgenţa este justificata prin faptul că investitorul pârât se grăbeşte să finalizeze construcţia, în idea că odată finalizata va obţine mai greu demolarea.

Prejudiciul material viitor apare ca previzibil atâta timp cât dreptul său de proprietate este afectat de ridicarea unei construcţii ilegale în imediata vecinătate a  proprietăţii sale, în al doilea rând valoarea de circulaţie a imobilului proprietatea reclamantei va fi neîndoilnic şi considerabil redusă ca urmare a nerespectării limitelor distanţelor, a regimului de înălţime creîndu-se umbrirea integrală pe acea latură a proprietăţii  sale atâta timp cât construcţia investitorului este situată la mia puţin de 5 metri de gardul care îi împrejmuieşte proprietatea.

SC SD SRL şi-a manifestat intenţia clară prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare  cu privire la suprafaţa de 545 mp teren, de asemenea situată în imediata sa vecinătate de a demara un proiect de construire şi pe această surpafaţă, astfel  încât  cele două surpafeţe de 710 mp şi de 545 mp închid, practic, surpfaţa de teren proprietatea sa, construirea imobilului conducând la umbrirea integrală a porprietăţii sale.

La data de 18.06.2019 înaintează la dosar întâmpinare şi pârâtul Primarul Municipiului Iaşi.

În expunerea situaţiei de fapt, pârâtul arată următoarele:

În fapt, prin actul administrativ supus controlului judiciar - Autorizaţia de construire nr. 723/17.07.2018 a fost avizata si autorizata executarea lucrărilor de construire pentru imobilul situat in Iaşi, str. S in scopul „construire locuinţe individuala (unifamiliala)", în conformitate cu reglementările stabilite prin Planul Urbansitic Zonal aprobat prin HCL 293/2013.

Prin HCL nr.293/2013 s-a aprobat Planul Urbansitic Zonal întocmit in vederea construirii unui ansamblu rezidenţial nou pe teren proprietate privata, reglementandu-se trei unităţi teritoriale de referinţa cu indicatorii urbanistici dupa cum urmează: UTR 1 - POT = 40%, CUT=2; H maxim=15 m- locuinţe colective UTR 2 - POT = 30%, CUT=1,2; H maxim=12 m- locuinţe individuale UTR 3 - Zona destinata circulaţiei auto si pietonale.

Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat in Iasi, str. S, prin Contractul de Vanzare-Cumparare autentificat sub nr. 881/23.12.2013, act prin care i-au fost aduse la cunoştinţa informaţiile privind situaţia de drept a imobilului precum si intenţia vânzătorilor de demara procedura privind construirea unui ansamblu rezidenţial, fiind specificat in mod expres: „având in vedere ca vânzătorii au indeplinit toate obligaţiile stipulate in sarcina lor (prin Antecontract), obligaţii considerate de parti esenţiale pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare; astfel, vânzătorii au obţinut Hotărârea Consiliului Local nr. 293/21.11.2013 prin care li s-a aprobat Planul Urbansitic Zonal, str. S numere cadastrale 136177, 12540, 18892 si 9957 intocmit in vederea unui ansamblu rezidenţial (...) ".

Înca de la momentul cumpărării imobilului, reclamanta si-a asumat si acceptat construirea unor imobile in vecinătatea terenului al cărui proprietar este, in condiţiile aprobate prin documentaţia de urbansim de tip PUZ, act administrativ de autoritate opozabil in justiţie ce produce efecte juridice depline, cunoscând, de altfel, scopul aprobării.

Odată aprobat, Planul Urbansitic Zonal si Regulamentul local de urbansim aferent acestuia stau la baza emiterii certificatelor de urbanism si autorizaţiilor de construire, acestea fiind emise in deplina concordanta cu reglementările cuprinse.

Documentaţia de urbanism aprobata nu a fost contestata, aceasta reprezentând regulamentul de urbanism aplicabil zonei studiate in baza căruia au fost aprobate lucrări de construire si emise autorizaţii de construire.

Prin Certificatul de Urbanism nr. 3084/18.09.2017, act administrativ contestat de reclamanta, s-au adus la cunoştinţa investitorului/solicitantului informaţiile privind cerinţele tehnice ale amplasamentului, precum şi obligaţiile pe care acesta le are în procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planului urbanistic şi ale regulamentului aferent acestuia, avizat şi aprobat potrivit legii ( potrivit art. 30 din Ordinul 839/2009 privind aprobarea Normelor Metodologice de punere in aplicare a Legii 50/1991).

Reglementările ce descriu regimul tehnic aprobat pentru aceasta unitate teritoriala de referinţa, UTR 2 - zona de locuinţe individuale, stabilesc posibilitatea realizării unor construcţii cu regim de inaltime D+P+1E+M si/sau P+2E+M, un Procent de ocupare al terenului de maxim (POT) 30%, Coeficient de utilizare ( CUT)- max. 1,2 , înălţimea maxima a clădirilor - 12 m.

Din Memoriul de arhitectura, parte integranta a documentaţiei tehnice, caracteristicile construcţiei propuse descrise in indicatorii tehnici, funcţionalul, regimul de inaltime, aprobate prin planul urbanistic zonal, arata in mod evident ca documentaţia ce a stat la baza emiterii actului de autoritate a fost intocmita in considerarea si cu respectarea reglemetarilor aprobate prin documentaţia de urbasnim.

Dat fiind faptul ca aceasta documentaţie de urbanism cuprinde reglementari specifice detaliate pentru zona studiata, prin solicitarea beneficiarului nu se aduc derogări de la regulamentul deja aprobat, iar documentaţia depusa in scopul eliberării autorizaţiei de construire a fost completa si conformă, autoritatea publica emitenta a procedat la eliberarea Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018 in scopul „construire locuinţa individuala (unifamiliala) conform PUZ aprobat prin HCL nr. 293/2013 - beneficiar PMD".

In motivare, reclamanta a arătat ca ulterior obţinerii actului administrativ de autoritate, beneficiarul actului, cesionează autorizaţia de construire către SC SD si încheie un antecontract de vânzare cumpărare cu aceeaşi persoana juridica, aspecte apreciate de pârât a fi irelevante raportat la obiectul acţiunii judiciare, nefiind motive ce ar putea atrage nulitatea actului administrativ.

Mai mult, autoritatea publica nu are niciun fel de atribuţii/obligaţii in chestiunile ulterioare emiterii actului administrativ (care de altfel nu pot afecta valabilitatea actului administrativ emis in condiţiile legii), cu excepţia celor ce privesc disciplina in construcţii, executarea construcţiei in conformitate si in limitele autorizaţiei de construire emisa, ce se impun a fi respectate chiar si de dobanditorul ulterior al autorizaţiei de construire.

Sunt infirmate susţinerile reclamantei potrivit cărora, „situaţia existenta in teren confirma cu totul o alta imprejurare si anume construirea unui bloc de locuinţe, care in prezent se afla in edificarea celui de al 4-lea etaj", arătând ca, in realitate, „lucrările de construire la efectuate la imobilul situat in lasi, str. S respecta proiectul anexa autorizaţiei de construire" fapt constatat de către Serviciul Control Urbanism din cadrul Politiei Locale lasi si comunicat prin Adresa nr. 6102/09.05.2019 cu fotografii anexa.

Chiar si in situaţia relatata de către reclamanta, in care executarea lucrărilor de construire s-ar face cu nerespectarea autorizaţiei emise, nu ar constitui motive de nelegalitate si neconformitate ale actului administrativ, fiind aspecte ci intra sub incidenţa altor prevederi legale constiutind fapta contravenţionala ce ar impune sancţionarea contravenientului si ar atrage consecinţele prevăzute in mod expres de lege intr-o astfel de situaţie.

Nici pretinsul motiv de nelegalitate referitor la „acordul vecinilor" nu poate fi reţinut de către instanţă. Prin certificatul de urbanism emis, în secţiunea privind avizele şi acordurile, a fost menţionat acordul notarial al vecinilor, însă acesta cerinţă trebuie îndeplinită numai dacă este cazul.

Legea 50/1991 şi Ordinul 839/2009 conţin dispoziţii clare şi exprese referitoare la situaţiile (limitativ enumerate) în care trebuie solicitat acordul vecinilor adiacenţi de unde şi reiese, în mod indubitabil, că în speţa de fată nu sunt aplicabile aceste dispoziţii legale. Potrivit art. 27 din Ordinul 839/2009 - Acordul vecinilor este necesar în următoarele situaţii:

a)pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora;

b)pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente;

c)în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.

(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcţii noi în vecinătatea imediată a unei construcţii existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea şi mediul ori siguranţa în exploatare.

Prin urmare, in situaţia prevăzuta la lit. a) se impune a fi solicitat acordul vecinilor adiacenţi numai daca prin ridicarea unei construcţii noi in vecinătatea imediata a unei construcţii existente, pot fi cauzate prejudicii de natura celor prevăzute de legiuitor.

Insa, speţa nu se circumscrie acestei ipoteze motivat de faptul ca noua construcţie nu se ridica in vecinătatea imediata a unei construcţii existente, cu riscul de a o prejudicia.

Şi reclamanta, daca are ca deziderat executarea unor lucrări de construcţii pe terenul aflat in vecinătatea celui pentru care s-a emis actul administrativ supus controlului judiciar, beneficiază de reglementările Regulamentului Local de urbanism aferent PUZ aprobat, prescripţiile acestuia fiind obligatorii pentru întreaga zona studiata prin PUZ prin care s-a studiat inclusiv terenul proprietatea reclamantei.

Referitor la situaţiile prevăzute la literele b) si c), reglementarea isi găseşte aplicabilitatea numai in situaţia in care funcţionalitatea unei construcţii noi este incompatibilă cu caracterul şi funcţionalitatea zonei în care urmează să se integreze. Prin Planul Urbansitic Zonal aprobat prin HCL nr. 293/2013 s-a reglementat intreaga suprafaţa de teren de 11907 mp si s-au stabilit trei UTR (unitate teritoriala de referinţa) 1 - locuinţe individuale, respectiv UTR 2 - locuinţe colective - insa ambele au ca si funtiune predominanta - funcţiunea de locuit, fara a se deroga sau modifica funcţiunea predominanta a zonei. (UTR 3 priveşte zona destinata circulaţiilor auto si pietonale).

De asemenea, normele legale speciale ce reglementează executarea lucrărilor de construire trebuie coroborate cu prevederile Codului Civil. Potrivit art. 612, „orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbansim, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.". Aşadar, intocmirea documentaţiei tehnică si emiterea autorizaţiei de construire s-a făcut in acord si cu respectarea prevederilor Codului Civil referitoare la distanţele minime obligatorii pentru construcţii precum şi cu prevederile H.G 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de Urbansim potrivit cărora "Autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă se respectă distantele minime obligatorii faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, conform Codului civil".

In concluzie, cu luarea in considerarea a prevederilor legale, a reglementarilor aprobate prin documentaţia de urbansim, pârâta consideră, in acord si cu opinia exprimata de către Inspectoratul de Stat in Construcţii (Proces Verbal de Control nr. 41484/22.08.2018), ca nu se impunea solicitarea acordului vecinilor.

Alegaţiile reclamantei privind stabilirea si calcularea Procentului de ocupare a terenului se bazează pe o interpretare subiectiva a prevederilor legale, apreciind in mod nejustificat ca prin autorizaţia de construire s-a aprobat executarea unei construcţii cu mai mult de trei niveluri ceea ce este total eronat.

În conformitate cu Normativul de siguranţa la foc P118/1999 doar demisolul se considera nivel suprateran al clădirii, nu si subsolul ce are funcţiunea strict de parcare si nu intra in calculul indicatorilor tehnici.

Construcţia autorizata are ca si regim de inaltime P+ 2E+M, cu o inaltime maxima admisa de 12 m, un POT de 30 %, cu utilizare funcţionala - zona de locuinţe, asa cum a fost aprobata prin PUZ - documentaţie ce se aplica in mod direct la emiterea certificatelor de urbanism si autorizaţiilor de construire, la momentul adoptării fiind analizate si luate in considerare prevederile HG 525/2006 privind Regulamentul General de Urbansim in conformitate cu care: „Procentul maxim de ocupare a terenurilor se stabileşte în funcţie de destinaţia zonei în care urmează să fie amplasată construcţia şi de condiţiile de amplasare în cadrul terenului, după cum urmează:

2.1.- Destinaţia zonei în care urmează să fie amplasată construcţia:

2.1.1.- Zone centrale- 80%

2.1.2.- Zone comerciale- 85%

2.1.3.- Zone mixte- 70%

2.1.4.- Zone rurale- 30%

2.1.5.- Zone rezidenţiale

-zonă exclusiv rezidenţială cu locuinţe P, P+l, P+2- 35%

-zonă rezidenţială cu clădiri cu mai mult de 3 niveluri- 20%

-zonă predominant rezidenţială (locuinţe cu dotări aferente) - 40%

Asa cum reiese din Regulamentul Local de urbanism aferent PUZ aprobat, din Secţiunea - Utilizare funcţionala - Utilizări admise, zona studiata este reglementata ca fiind predominant rezidenţiala, cu locuinţe, dotări si utilităţi pentru funcţiunile admise.

Cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ, este lesne de observat, chiar din motivarea cererii, ca in cauza nu sunt indeplinite condiţiile impuse de lege privind suspendarea actului administrativ, reclamanta invocând ca fundament al capătului de cerere motive ce tin de anularea actului administrativ.

Or, având in vedere temeiul legal al cererii privind suspendarea executării actului administrativ, art. 14 din Legea 544/20014 impune ca măsura suspendării executării actului sa fie dispusa doar daca sunt indeplinite cumulativ condiţiile existentei unui caz bine justificat si a iminentei unei pagube.

Cazurile bine justificate, conform definiţiei legale, sunt considerate a fi acele împrejurări legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa asupra legalităţii actului administrativ suspus controlului judiciar, instanţa nu trebuie sa procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se intemeiaza insasi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie sa-si limiteze verificarea doar la aceste împrejurări vădite de fapt si/ sau de drept care au capacitatea sa producă o indoiala serioasa asupra prezumţiei de legalitate de care se bucura un act administrativ.

E evident ca motivele de nelegalitate circumscrise de reclamanta cazului bine justificat nu pot fi reţinute doar printr-o simpla verificare a aparentei dreptului, ci necesita o evaluare a aspectelor de fond, care ar depasi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Cu excepţia criticilor aduse privind stabilirea regimului de inaltime, necesitatea acordului vecinilor, ce nu sunt fundamentate si nici susţinute de un cadru legal (Autorizaţia de construire nr. 723/2018 a fost emisa conform planului urbansitic zonal), nerespectarea, in momentul execuţiei construcţiei, a proiectului vizat spre neschimbare, aspect ce poate atrage aplicarea sancţiunilor legale referitoare la executarea construcţiei si in niciun caz nu poate fi reţinut ca si motiv de aparenta nelegalitate a autorizaţiei de construire, prin cererea introductiva nu se arata.

La acest moment, instanţa este investita cu procedura de suspendare a executării actului, fiind ţinuta a realiza o cercetare sumara, or, susţinerile reclamantei prin care se tinde a se face dovada aparentei de nelegalitate, respectiv a unei serioase indoieli in privinţa legalităţii actului, privesc in realitate aspecte de nelegalitate in fond cu privire la actul contestat.

Aşadar, instanţa urmează a verifica, prin raportare la prevederile legale, daca autorizaţia de construire a fost emisa in conformitate cu prevederile legale si cu respectarea procedurii privind emiterea unui astfel de act, asa cum este prevăzut de legislaţia speciala.

In conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 50/1991 privind executarea lucrărilor de construcţii, republicata: „(1) Autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie, următoarele documente: certificatul de urbanism; dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii şi, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel; documentaţia tehnică - D.T.; avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia".

Astfel, autoritatea publica are obligaţia de a verifica, la momentul emiterii autorizaţiei de construire existenta avizelor impuse prin certificatul de urbansim, iar documentaţia este conforma cu prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate.

Referitor la paguba iminenta, pârâtul arată că  speculaţiile reclamantei nu sunt de natura a caracteriza o paguba imediata si iminenta, nefiind demonstrata consecinţa importanta negativa ce s-ar produce prin executarea construcţiei, in condiţiile in care prevederile regulamentului local de urbanism aferent PUZ aprobat ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, reglementează si urmează a fi aplicat pentru întreaga zona studiata, inclusiv terenul proprietatea reclamantei.

Pe de alta parte, inexistenta indiciilor de nelegalitate a fost, de altfel, confirmata de către autorităţile publice competente, cu atribuţii de control in vederea verificării la autorităţile administraţiei publice locale respectarea si modul de emitere al certificatelor de urbanism si autorizaţiilor de construire, Inspectoratul de Stat in Construcţii - I.S.C, Inspectoratul Judeţean in Construcţii Iasi, ce a procedat la verificarea legalităţii si conformităţii actului mai sus arătat, constatând că au fost respectate toate prevederile legale, fiind emis in conformitate cu dispoziţiile legislaţiei in vigoare (Procesul Verbal de Control înregistrat sub nr. 41489/22.08.2018 al I.S.C - Inspectoratul Regional în Construcţii Nord-Est - Inspectoratul Judeţean în Construcţii Iaşi).

Apreciind ca in cauza nu se poate retine existenta uni caz bine justificat, pârâtul consideră că a analiza daca este iminenta producerea unei pagube devine un demers inutil, suspendarea actului administrativ neputand fi dispusa doar pentru acest considerent. Scopul procedurii suspendării actului administrativ este acela de a asigura o protecţie provizorie a drepturilor si intereselor particularilor doar impotriva actelor evident abuzive ale autoritatilor publice.

Motivele ce vizează nerespectarea distantelor impuse si creearea unu prejudiciu prin prisma faptului ca se va crea umbrirea clădirii proprietate reclamanţilor sunt simple afirmaţii nedovedite si nu pot fi reţinute de către instanţa de judecata.

Dispoziţiile legale referitoare la respectarea distantelor si asigurarea iluminării imobilelor existente, nu au fost ignorate de către autoritatea publica la momentul emiterii autorizaţiei de construire. Potrivit art. 3 pct 2 din Ordinul 119/2014 „in cazul in care proiectul de amplasare a clădirilor evidenţiază ca distanta dintre clădirile învecinate este mai mica sau cel puţin egala cu inaltimea clădirii celei mai inalte, se va intocmi un studiu de insorire, care sa confirme insorirea pe o durata de minimul 1, Vi ore la solstitiul de iarna ".

In cazul de fata nu suntem in situaţia prevăzuta de textul de lege invocat, nefiind vorba de clădiri invecinate, construcţia propusa si autorizata se invecineaza cu imobilul teren al reclamantei pe care nu exista nicio construcţie. Mai mult, distantele aprobate prin documentaţia de urbanism, documentaţia adusa la cunoştinţa reclamantei inca de la momentul dobândirii terenului de la vanzatorul-beneficiar al autorizaţiei, au fost respectate si sunt evidenţiate in Planul de situaţie anexa documentaţiei.

În drept: Cod procedura civila, Legea 554/2004, Legea 50/1991, cu modificările şi completările ulterioare, Legea 350/2001, Ordinul 839/2009

Probe: înscrisuri

Conform art. 223 Cod proc, civ., se solicită şi judecata în lipsa.

În data de 24.09.2019 reclamanta înaintează la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâtul Primarul Municipiului Iaşi prin intermediul căreia  este invocată excepţia de tardivitate a formulării întâmpuinării.

Prin intermediul acestui răspuns la întâmpinare ca şi prin intermediul răspunsurilor la întâmpinările celorlaţi pârâţi, reclamanta invocă, în fapt, un motiv nou de nelegalitate a actelor contestate, nespecificat în cererea dedusă judecăţii, şi anume inexistenţa unui acces direct din str. S.

În data de 24.09.2019 reclamanta depune la dosar dovada eliberării autorizaţiei de construire nr. 962/29.08.2019 pentru suprafaţa de 545 mp terne, despre care a făcut vorbire anterior.

Prin încheierea din data de 18.10.2019, pentru considerentele reţinute pe larg în conţinutul acesteia instanţa a respins excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere privind anularea certificatului de urbanism nr. 3084/18.09.2017, excepţie invocată de pârâta S.C. SD S.R.L., prin întâmpinare, a recalificat excepţia lipsei de interes, potrivit motivelor invocate, a respins excepţia de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâtul PMD, prin întâmpinare şi a unit cu fondul excepţiile de: inadmisibilitate a capetelor de cerere privind repunere în situaţie anterioară/demolare construcţie realizată în baza autorizaţiei de construire nr.723/17.07.2018, excepţie  invocată de pârâta S.C. SD S.R.L., prin întâmpinare, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei AE, invocată de acelaşi pârât, în raport de aceeaşi pretenţie litigioasă şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului PMD, în raport de aceeaşi pretenţie litigioasă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, asupra excepţiei invocate în soluţionarea capătului de cerere privind suspendarea autorizaţiei de construire pana la soluţionarea definitiva a prezentei cauze, in temeiul disp. art. 15 din Legea 554/2004, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. -/99/06.03.2019, reclamanta AE i-a chemat în judecată pe pârâţii: Primarul Municipiului Iaşi, PMD şi S.C. SD S.R.L., solicitând instanţei: anularea autorizaţie de construire nr. 723/17.07.2018 şi a certificatului de urbanism nr. 2084/18.09.2017, restabilirea situaţiei anterioare emiterii autorizaţiei în sensul demolării contrucţiei edificate prin obligarea pârâţilor la desfiinţarea/demolarea construcţiei şia ducerea terenului în starea iniţială şi obligarea paraţilor la suportarea cheltuielilor de judecata.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale a pârâtului PMD, în privinţa capătului de cerere privind suspendarea autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018, invocată de pârât prin întâmpinare, instanța reține caracterul întemeiat al acesteia motivat de următoarele aspecte:

Potrivit disp. art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părțile în proces și subiectele raportului juridic litigios, așa cum a fost acesta dedus judecății.

Or, aşa cum arată prâtul în întâmpinare, aspect necontestat de toate părţile procesului şi care rezultă din înscrisurile probatorii, pârâtul PMD a înstrăinat către pârâta SC SD SRL la data de 31.08.2018, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1751 atât suprafaţa de teren cât şi, prin cesiune, autorizaţia de construire nr. 723/17.07.2018.

Chiar şi în ipoteza în care pentru capătul de cerere principal ar subzista calitatea sa procesuală având în vedere împrejurarea că efectele nulităţii/nelegalităţii actului contestat, în măsura constatării lor se exstind chiar de la momentul încheierii actului faţă de care pârâtul a fost beneficiar direct, în raport cu capătul de cerere privind suspendarea executării, acesta nu mai poate fi considerat parte a raportului juridic litigios pentru că, la momentul actual, al analizei cererii de suspendare, pârâtul este străin faţă de efectele actului administrativ contestat.

Faţă de cele învederate, excepţia apare ca întemeiată şi va fi admisă, cu consecinţa respingerii pretenţei analizate în raport cu pârâtul PMD.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta în calitate de proprietară a unui teren învecinat cu parcela pe care sunt efectuate lucrările de construire în temeiul Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018, a solicitat anularea acestui act administrativ, precum şi a Certificatului de urbanism nr. 3084/18.09.2017, invocând în acest sens, următoarele motive:

1. autorizaţia de construire a fost emisă fără ca beneficiarul acesteia să depună acordul reclamantei, conform disp. pct. 2.5.6 din Anexa nr. 1 a Legii nr. 50/1991;

2. autorizaţia de construire a fost emisă fără existenţa unui studiu de însorire, construcţia realizată în baza autorizaţiei urmând a crea „umbrirea întregii zone pe acea latură a proprietăţii mele (a reclamantei) pe întreaga durată a zilei";

3. nu au fost respectate disp. art. 47 alin. (5) din Legea urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 350/2001 în sensul că nu s-a ţinut seama de limitele laterale şi posterioare ale parcelei; procentul de ocupare a terenului (POT) menţionat în autorizaţia de construire (29,82%) „ vine în contradicţie cu prevederile legale care impun ca în cazul proiectelor rezidenţiale cu mai multe de 3 niveluri, POT nu poate să depăşească 20%"; regimul de înălţime depăşeşte maximul admisibil al zonei;

4. prin autorizaţia de construire s-a autorizat executarea de lucrări pentru construire locuinţă individuală unifamilială, „ori situaţia existentă pe teren confirmă cu totul altă împrejurare şi anume construirea unui bloc de locuinţe, care în prezent se află la edificarea celui de¬al 4-lea nivel';

5. numărul de locuri de parcare a fost stabilit în mod nerealist, nu sunt respectate distanţele minime necesare intervenţiilor în caz de incendiu şi nici cele privitoare la căile de acces,

6. construcţia autorizată nu respectă funcţiunea dominantă a zonei.

În susţinerea capătului de cerere privind suspendarea actului administrativ contestat, reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite în cauză cele două condiţii prevăzute de art. 14 Lg. 554/2004.

Reclamanta a arătat, astfel, că, în privinţa cazului bine justificat a susţinut aspecte legate de starea de fapt şi de drept (precizate, în rezumat la pucntele 1-6 – n.j) care sunt de natură să creeze o serioasă îndoială în privinţa legalităţii actului administrativ, respectiv cazul bine justificat derivă şi din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei Autorizaţiei de construire nr. 723/17.07.2018 emisă de către Primarul Municipiului Iaşi, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluţiei de suspendare a executării actului contestat.

Aceasta arată că a susţinut nereguli legate de condiţiile de emitere a autorizaţiei de construire, a certificatului de urbanism, legate de întocmirea documentaţiei în raport de prevederile legate, susţinând o afectare a exercitării dreptului de proprietate.

Cazul bine justificat, a mai susţinut reclamanta, în asemenea situaţii trebuie analizat nu numai prin simpla prezumţie de legalitate ci şi prin efectele lui, efecte ce se produc prin continuarea procesului de construire, în situaţia în care s-ar constata că într-adevăr este afectat, nerespectat dreptul de proprietate al reclamantei, prejudiciul este iminent prin executarea respectivei construcţii.

Prejudiciul material viitor a fost apreciat ca previzibil atâta timp cât dreptul său de proprietate este afectat de ridicarea unei construcţii ilegale în imediata vecinătate a  proprietăţii sale, în al doilea rând valoarea de circulaţie a imobilului proprietatea reclamantei va fi neîndoilnic şi considerabil redusă ca urmare a nerespectării limitelor distanţelor, a regimului de înălţime creîndu-se umbrirea integrală pe acea latură a proprietăţii  sale atâta timp cât construcţia investitorului este situată la mai puţin de 5 metri de gardul care îi împrejmuieşte proprietatea.

De asemenea, prejudiciul iminent se raportează şi la faptul că SC SD SRL a obţinut autorizaţia de construcţie nr. 962/29.08.2019 şi pentru suprafaţa de 545 mp teren, de asemenea situată în imediata vecinătate  a terenului său, astfel  încât  cele două suprafeţe de 710 mp şi de 545 mp închid, practic, suprafaţa de teren proprietatea sa, construirea imobilului conducând la umbrirea integrală a proprietăţii sale.

Instanţa reţine că, potrivit disp. art. 14 din legea 544/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

„Cazurile bine justificate” sunt exemplificate generic de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, „paguba iminentă” constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Legiuitorul, reglementând posibilitatea suspendării actului administrativ ce se bucură de prezumțiile de legalitate și autenticitate, a înțeles să prevadă că doar îndoiala serioasă în privința legalității actului este aptă a conduce la înlăturarea temporară a caracterului executoriu dacă este îndeplinită și condiția dovedirii necesității suspendării în vedere prevenirii unei pagube iminente.

Având a se pronunţa asupra cererii de suspendare a executării unui act administrativ, în privinţa cazului temeinic justificat, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

În acest sens, în jurisprudența conturată în aplicarea dispozițiilor art. 15 din legea 544/2004 s-a stabilit că poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Investită fiind cu soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ autorizație de construire nr. 723/17.07.2018 eliberată de către Primarul mun. Iaşi pentru proprietatea din Iaşi, str. S, jud. Iaşi cu nr. cadastral 148091, instanța de fond trebuie să analizeze îndeplinirea celor două condiții cumulative impuse de dis part 14 la care face referire art. 15 din legea contenciosului și anume: cazului temeinic justificat și paguba iminentă.

Or, verificând la nivel formal, în limitele permise de cadrul procesual dat de obiectul cererii deduse judecăţii, suspendare act administrativ, motivele de neleaglitate invocate raportat la situaţia de fapt şi înscrisurile existente la dosar, instanţa apreciază că probatoriul administrat în vederea soluţionării cererii de suspendare nu este apt să înlăture prezumţia de legalitate de care se bucură actele administrative, respectiv nu creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului a cărui suspendare se solicită, aparenţa dreptului fiind în privinţa chestiunilor ce privesc legalitatea autorizaţiei de construire în favoarea pârâţilor nu a reclamantei.

Practic şi concret, nicio critica adusa de reclamantă autorizaţiei de construire nu reprezintă un caz bine justificat, iar răspunsurile Inspectoratului de Stat in Construcţii (Proces Verbal de Control nr. 41484/22.08.2018) care au analizat aspectele de nelegalitate ce fac obiectul acţiunii, confirma ca nu exista o indoiala serioasa in privinţa legalităţii actului.

Îndoiala serioasa nu poate sa provină decât dintr-o vădita incalcare a dispozitiilor legale, ori in prezenta cauza nu se decelează astfel de încălcări. Conform jurisprudentei in materie- ICCJ s. cont. adm. fisc, dec. nr. 1786/24.03.2011, -" dar indoiala serioasa asupra legalităţii actului administrative trebuie sa fie evidenta, sa poată fi decelată cu uşurinţa printr-o cercetare sumara a aparentei dreptului, pentru ca in cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai masuri provizorii, nu este permisa prejudecarea fondului litigiului."

Astfel, instanţa remarcă în mod esenţial că reclamanta,  proprietar al imobilului teren învecinat cu amplasamentul deţinut de investitor, respectiv: teren în suprafaţă de 500 mp situat în intravilanul mun. Iaşi, str. S, jud. Iaşi, identificat cu nr. cadastral 146081, amplasat în parcela nr. IA, cu documentaţie cadastrală înregistrată la OCPI Iaşi sub nr. 134601/18.12.2013 şi teren în suprafaţă de 30 mp, reprezentând cotă indiviză de 15/420 din suprafaţa totală de 840 mp, situată în intravilanul mun. Iaşi, str. S, jud. Iaşi, identificat cu nr. Cadastral 9957, înscris în Cartea funciară 132961 a mun. Iaşi, teren cu rol de cale de acces (cu ieşire la Aleea din Campusul Universităţii Tg. Copou al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi) cu documentaţie cadastrală înregistrat la OCPI Iaşi sub nr. 24569/21.03.2008 nu are edificată pe acest teren o construcţie şi nici nu are eliberată, cel puţin, o autorizaţie de construire însoţită de o documentaţie completă de urbanism.

Prin autorizaţia de construire nr. 723/17.07.2018 eliberată de către Primarul mun. Iaşi a fost avizata si autorizata executarea lucrărilor de construire pentru imobilul situat in Iaşi, str. S, in scopul „construire locuinţe individuala (unifamiliala)", în conformitate cu reglementările stabilite prin Planul Urbansitic Zonal aprobat prin HCL 293/2013.

Prin HCL nr.293/2013 s-a aprobat Planul Urbansitic Zonal întocmit in vederea construirii unui ansamblu rezidenţial nou pe teren proprietate privata, reglementandu-se trei unităţi teritoriale de referinţa cu indicatorii urbanistici dupa cum urmează: UTR 1 - POT = 40%, CUT=2; H maxim=15 m- locuinţe colective UTR 2 - POT = 30%, CUT=1,2; H maxim=12 m- locuinţe individuale UTR 3 - Zona destinata circulaţiei auto si pietonale.

Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat in Iasi, str. S, prin Contractul de Vanzare-Cumparare autentificat sub nr. 881/23.12.2013, act prin care i-au fost aduse la cunoştinţa informaţiile privind situaţia de drept a imobilului precum si intenţia vânzătorilor de demara procedura privind construirea unui ansamblu rezidenţial, fiind specificat in mod expres: „având in vedere ca vânzătorii au indeplinit toate obligaţiile stipulate in sarcina lor (prin Antecontract), obligaţii considerate de parti esenţiale pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare; astfel, vânzătorii au obţinut Hotărârea Consiliului Local nr. 293/21.11.2013 prin care li s-a aprobat Planul Urbansitic Zonal, str. S numere cadastrale 136177, 12540, 18892 si 9957 intocmit in vederea unui ansamblu rezidenţial (...) ".

Documentaţia de urbanism aprobată prin PUZ nu este contestată în prezentul litigiu.

În mod aparent, prin raportare la prevederile legale, autorizaţia de construire are anexată documentaţia integrală prevăzută de art. 7 din Legea 50/1991 privind executarea lucrărilor de construcţii, republicată.

Verificând, aşadar, aparenţa dreptului în raport de motivele de nelegalitate invocate, instanţa constată următoarele:

1.Cu referire la cazul bine justificat legat de lipsa acordului vecinilor:

Dispoziţiile pct. 2.5.6 din Anexa nr. 1 a Legii nr. 50/1991, în oricare din ipotezele sale, fac referire la construcţiile noi aplasate adiacent contrucţiilor deja existenţe. Cum reclamanta nu are edificată o construcţie pe terenul său, instanţa observă că aparenţa de drept ce se deduce din interpretarea acestui text de lege nu este în favoarea sa.

2. Cu privire la necesitatea efectuării unui studiu de însorire:

Dispoziţiile art.3 din Normele de igienă si sănătate publică privind mediul de viată al populaţiei aprobate prin Ordinul MS nr. 119/2014 fac referire la „încăperile de locuit din clădire şi din locuinţele învecinate şi la distanţa dintre clădirile învecinate”. Cum reclamanta nu are edificată o construcţie pe terenul său, instanţa observă că aparenţa de drept ce se deduce din interpretarea acestui text de lege nu este în favoarea sa.

3. Cu privire la nerespectarea indicatorilor urbanistici: coeficienţi CUT, POT, regim de înălţime, distanţe faţă de limitele proprietăţilor, instanţa observă că cea mai mare parte a criticilor formulate a aceasta vizează prevederi care nu au fost aprobate prin autorizaţia de construire, ci prin planul urbanistic zonal PUZ, - aprobat prin HCL Iaşi nr. 293/21.11.2013 şi în considerarea căruia chiar reclamanta a cumpărat de la pârâtul PMD prin contractul de vănzare-cumpărare autentificat sub nr. 881 din 23.12.2013 la BIN Zaharia Felix Gheorghiţă, suprafaţa de teren încecinată cu cea pentru care a fost emisă autorizaţia de construire.

Suprafaţa de teren pe care a fost edificată construcţia autorizată face parte din unitatea teritorială de referinţă UTR 2 - Zonă de locuinţe individuale, pentru care în cuprinsul PUZ au fost aprobaţi următorii coeficienţi: POT maxim admis - 30%; CUT maxim admis - 1,2; înălţime maxim - 9 m la streaşină, maxim 12 m (la coamă).

Distanţele minime obligatorii, în cazul lotului aflat în proprietatea pârâtei (lot nr. 8) faţă de limitele laterale ale parcelei sunt de 3 metri, în timp ce faţă de limita posterioară, limita este de 5 metri (a se vedea art. 6.1 şi 6.2 din PUZ).

Analizând cuprinsul autorizaţiei de construire şi în special memoriul de arhitectura, parte integranta a documentaţiei tehnice, cel puţin în mod aparent şi fără a intra în detalii de fond, se observă că toţi coeficienţii anterior menţionaţi sunt respectaţi în cuprinsul autorizaţiei, după cum urmează: POT = 29,82 (inferior celui maxim admis de 30%); CUT = 1,19 (inferior celui maxim admis de 1,20); înălţimea maximă la coamă = 12 m (egală cu cea prevăzută în PUZ).

4. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susţinut că deşi prin autorizaţia de construire s-a autorizat executarea de lucrări pentru construirea unei locuinţe individuale unifamiliale, pe teren a fost construit un „bloc de locuinţe care în prezent se află în edificarea celui de-al 4-le nivel.

Acest aspect nu reprezintă un caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ cotnestat întrucât nu are legătură cu motivele de nelegalitate ale autorizaţiei de construire. Pretinsa nerespectare de către pârât a prevederilor autorizaţiei de construire nu poate constitui un motiv de nulitate al acestui act administrativ întrucât realizarea lucrărilor de construire este ulterioară emiterii autorizaţiei de construire.

Nerespectarea dispoziţiilor autorizaţiei de construire nu poate fi invocată prin intermediul unei acţiuni în anularea autorizaţiei de construire ci, prin sesizarea, în condiţiile Legii nr. 50/1991, a organelor administraţiei publice locale competente să constate respectarea de către beneficiari a prevederilor autorizaţiei sau prin promovarea uneui acţiuni de drept comun.

5. Cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale privind numărul de locuri de parcare,

distantele minime necesare intervenţiilor în caz de incendiu, dimensiunile căilor de

acces si respectarea funcţiunii dominante a zonei:

Autorizaţia de construire are prevăzut un număr de 4 locuri de parcare pentru construirea unei locuinţe individuale, unifamiliale.

Aşadar, cel puţin în aparenţă, dispoziţiile art. 5.11.1 din Anexa nr. 5 a Regulamentului general de urbanism aprobat prin HG nr. 525/199 precum şi dispoziţiile pct. 13 din Anexa 1 a HCL nr. 425/2007 nu a apr a fi îăncălcate cu evidenţă.

Dimensiunile căilor de acces, amplasarea platformelor pentru selectarea deşeurilor, a spaţiilor dejoacă pentru copii, etc nu au fost stabilite prin autorizaţia de construire, ci prin planul urbanistic zonal (a se vedea filele 21-22 din PUZ), act necontestat în cauză astfel încât în lipsa indicării unor discrepanţe între menţiunile PUZ şi cele prevăzute în autorizaţia de construire, instanţa nu defige motivul vădit de nelegalitate propriu autorizaţiei de construire invocat de reclamantă..

6. În ceea ce priveşte funcţiunea dominantă a zonei, conform Capitolului II din PUZ, suprafaţa de 11907 mp teren studiată în PUZ este compusă din trei unităţi teritoriale de referinţă (UTR), după cum urmează: UTR 1 - zonă locuinţe colective; UTR 2 - zonă locuinţe individuale (19 loturi) şi UTR--3 - zonă destinată circulaţiei auto şi pietonale.

Autorizaţia de construire, potrivit conţinutului său, aşa cum s-a arătat, a fost emisă pentru construirea unei locuinţe individuale, unifamiliale (fila 96 vol.I dosar). Instanţa nu decelează o îndoială seriasă care s-ar putea deduce din invocarea acestui motiv în raport cu conţinutul actului administrativ contestat.

În concluzie, din ansamblul probatoriului administrat în cauză nu rezultă îndoiala serioasă asupra legalității autorizației de construire aptă să înlăture temporar executorialitatea actului administrativ în condițiile în care, în opțiunea legiuitorului doar o îndoiala serioasă poate avea ca efect luarea măsurii suspendării iar doctrina și practica judiciară circumscriu motivele de suspendare unor situații ce rezultă cu evidență din însuși conținutul actului administrativ.

Analizând îndeplinirea celei de a doua condiţii, instanţa notează, aşa cum s-a arătat în prezentarea considerentelor teoretice, că legiuitorul defineşte paguba iminentă ca fiind „prejudiciu material viitor şi previzibil a se produce”.

Suspendarea executării actului administrativ în privinţa căruia există cazuri bine justificate, respectiv „împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului” se poate dispune cu condiţia ca această măsură să fie necesară pentru a se prevenii o pagubă iminentă.

Prin cererea formulată, reclamanta a arătat că paguba iminentă nu poate fi dispensată de cazul bine justificat. Şi că executarea mai înainte ca instanţa să judece cererea în anulare este de natură să cauzeze un prejudiciu material concret în condiţiile în care la o analiză în aparenţă se pot reţine existenţa îndoielii serioase cu privire la legalitatea documentelor obţinute. A mai arătat că executarea lucrării, finalizarea acesteia în condiţiile în care la momentul formulării cererii aceasta era executată parţial în condiţiile în care deja există nerespectări ale distanţelor este în mod evident de natură să aducă prejudicii imposibil de reparat în viitor. Prin răspunsul la întâmpinare au invocat în susţinerea pagubei iminente scăderea valorii de piaţă a imobilului propriu.

Or, instanţa reţine că paguba iminentă trebuie să rezulte din aspecte concrete invocate de parte şi dovedite în cauză. Scăderea valorii imobilului propriu ca urmare a executării lucrării de construire a imobilului autorizat nu poate fi reţinută ca un prejudiciu material viitor şi previzibil a se produce care să poată fi dedus din simpla vecinătate cu imobilul autorizat.

De asemenea, susţinerile reclamantei referitoare la iminenţa umbririi clădirii proprietatea sa prin edificarea construcţiei autorizate, chiar şi în contextul emiterii celei de-a doua autorizaţii pentru surpfaţa de 454mp teren învecinate, nu sunt susţinute în plan probatoriu în lipsa cel puţin a unei documentaţii tehnice în favoarea reclamantei pentru o construcţie a sa proprie, la care să se raporteze eventuala „umbrire”.

Aspectele legate de nerespectarea potenţialelor obligaţii referitoare la constituriea unor servituţi decurgând din contractul de vânzare cumpărare încheiat cu reclamanta de către pârâtul PMD, precum şi cele referitoare la emiterea celei de-a doua autorizaţii de construcţie nu sunt proprii emiterii actului administrativ contestat pentru a se aprecia că paguba iminentă derivă din edificarea construţiei autorizate în baza sa.

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, prevede că autoritatea jurisdicţională chemată să decidă masuri de protecţie provizorie trebuie sa ia în apreciere ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente şi că asemenea măsuri pot fi acordate în special în situaţia în care executarea actului administrativ este de natura să producă pagube grave, dificil de reparat şi în cazul in care există un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea respectivului act

Or, reclamanta nu a făcut dovada pagubelor grave pe care le suferă exclusiv ca urmare a executării lucrărilor de construire (nu şi din alte motive care nu au legătură cu emiterea acesteia) şi care nu ar mai putea fi reparate în ipoteza anulării autorizaţiei.

Se impune, în consecinţă, pentru argumentele prezentate, respingerea cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului PMD în privinţa capătului de cerere privind suspendarea executării autorizaţiei de construire nr.723/17.07.2018 şi, în consecinţă, respinge această pretenţie formulată de reclamanta AE în contradictoriu cu pârâtul PMD.

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta AE, în contradictoriu cu pârâţii: SD S.R.L. şi Primarul Municipiului Iaşi.

Cu drept la recurs în termen de 5 zile de la comunicare în privinţa pretenţiei analizate. În caz de exercitare a căii de atac, recursul se va depune la Tribunalul Iaşi.

Domenii speta

Spete similare