Încuviinţare legături personale cu minorii

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.002021

Dosar nr. 268/183/2020

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2021/2020

Şedinţa publică de la 10 Decembrie 2020

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: A.C.T.

Judecător: C.M.D.

Grefier: G.D.

Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta  D.V.E.împotriva sentinţei nr. 557/08.07.2020 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosar nr. 268/183/2020, în contradictoriu cu reclamantul O.B. , având ca obiect situaţie juridică minor legături personale cu minorul.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile. 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, intimatul a depus la dosar cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, la care a anexat acte medicale.

Instanţa verificându-şi din oficiu competenţa, apreciază că este competentă material, general şi teritorial să soluţioneze cauza,  având în vedere disp. art. 466  alin. 1 NCPC raportat la art. 95  pct. 2 NCPC.

Instanţa apreciind utile soluţionării cauzei, încuviinţează pentru apelantă proba cu înscrisurile ataşate cererii de apel.

Constatând că se solicită judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri, în baza art. 244 NCPC instanţa apreciază finalizată cercetarea judecătorească şi reţine cauza spre soluţionare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 557/08.07.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 268/183/2020, a fost admisă în parte acţiunea civilă pentru încuviinţare legături personale cu minorii formulată de reclamantul O.B. , împotriva pârâtei D.V.E..

S-a dispus că pârâtul să aibă legături personale cu minorii O.A.C., născută la 03.07.2003 şi O.E.născut la 22.03.2010 în următoarea modalitate: în ultimul sfîrşit de săptămînă al fiecărei luni începând de vineri de la  ora  10,00 şi pînă duminică la ora 17,00 la domiciliul pârâtului cu obligaţia acestuia de a-i readuce în domiciliul reclamantei;  în vacanţa de iarnă în prima săptămână; în vacanţa de primăvară  în prima săptămână;  o lună în vacanţa de vară, în luna iulie.

S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 747 din 30 mai 2019 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. 2728/183/2018, rămasă definitivă la 25.11.2019 prin respingerea apelului, s-a admis acţiunea privind modificarea măsurilor  cu privire la minorii O.E.şi O.A.C. formulată de reclamanta M.V.E.împotriva pârâtului O.B. , s-a stabilit locuinţa statornică a minorilor O.E., născut la 22.03.2010 şi O.A.C., născută la 03.07.2003 la mama reclamantă şi s-a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi. De asemenea, s-a dispus ca reclamanta să execute în natură obligaţia de întreţinere  în favoarea minorilor, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor  pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională şi a fost obligat pârâtul la câte 200 lei pensie de întreţinere lunară pentru fiecare minor începând cu data introducerii acţiunii, 04.10.2018 şi până la intervenirea unei cauze legale de încetare sau modificare a obligaţiei.

Părintele care nu locuieşte împreună cu minorii, respectiv tatăl, are dreptul de a păstra legături personale cu aceştia în condiţiile art. 496 alin 5 N. C. C., iar programul de vizită se va stabili în funcţie de vârsta acestora, de activitatea profesională, timpul liber şi nevoia de comunicare a fiecărei părţi implicate .

În speţă nu există  niciun impediment în calea întâlnirilor periodice dintre tată şi minori, dar la stabilirea programului de vizită instanţa trebuie să verifice dacă modalitatea solicitată este în interesul superior al acestora.

Instanţa consideră că reclamantul poate avea legături personale cu minorii la domiciliul său, acesta neavând consecinţe negative asupra dezvoltării minorilor.

Pentru asigurarea unei relaţii solide bazată pe afecţiune şi înţelegere între tată şi copii se impune ca exercitarea acestui drept să nu fie stânjenită de prezenţa pârâtei, comunicarea dintre părinte şi copilul minor trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nicio restrângere.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 27/2004 "Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament".

Astfel, chiar dacă minorii se află în grija mamei, nu s-a stins dreptul tatălui şi în aceeaşi măsură al minorilor de a avea o legătură firească afectivă cu tatăl în afara domiciliului pârâtei, mai ales că aceştia se află la o vârstă la care trebuie să ştie că nu au fost abandonaţi, iar faptul că şi tatăl doreşte să-i vadă, poate da minorilor o siguranţă mai mare în plan afectiv, ajutându-i să aibă o dezvoltare bună în viitor.

În speţă, nu s-a dovedit în niciun fel că tatăl ar avea un comportament care ar putea avea o influenţă negativă asupra creşterii şi dezvoltării minorilor.

La evaluarea psihologică dispusă de instanţă în dosarul nr. 2728/183/2018, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 747 din 30 mai 2019  şi s-a stabilit locuinţa statornică a minorilor la mamă, minorii au susţinut că doresc să menţină legături personale şi cu tatăl lor.

În speţă, locuinţa minorilor, care iniţial a fost stabilită la tată şi programul de vizitare a acestora reprezintă un motiv permanent de dispută dintre părinţi, care au uzat de toate "tacticile" pe care le-au avut la îndemână pentru a-şi impune punctul de vedere, uitând, poate de multe ori, că dincolo de orgoliu şi satisfacţia unei bătălii câştigate primează interesul minorilor.

Instanţa a reţinut că apropierea dintre minori şi tată trebuie să se realizeze într-un mod în care să permită restabilirea legăturilor afective în domiciliul acestuia, unde aceştia au şi crescut  o mare parte din timp şi nu în prezenţa mamei, în domiciliul acesteia din Băileşti.

În consecinţă, instanţa a admis în parte acţiunea şi a dispus ca pârâtul să aibă legături personale cu minorii O.A.C., născută la 03.07.2003 şi O.E.născut la 22.03.2010 în următoarea modalitate: în ultimul sfîrşit de săptămînă al fiecărei luni începînd de vineri de la  ora  10,00 şi pînă duminică la ora 17,00 la domiciliul pîrîtului cu obligaţia acestuia de a-i readuce în domiciliul reclamantei;  în vacanţa de iarnă în prima săptămînă; în vacanţa de primăvară  în prima săptămînă;  o lună în vacanţa de vară, în luna iulie.

S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta D.V.E., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot  sentinţei civile apelate, în sensul  admiterii în parte a acţiunii, respectiv că este de acord cu un program de vizită al reclamantului la domiciliul său, în prezenţa sa, dar nu la domiciliul pârâtului.

Se arată că, prin întâmpinarea pe care a formulat-o a solicitat instanţei de judecată ca în baza probelor ce se vor administra, prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună ca pârâtul să aibă legături personale cu minorii la domiciliul său şi în prezenta sa.

Prin sentinţa civilă atacată, Judecătoria Băileşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamant considerând că acesta "poate avea legături personale cu minorii la domiciliul său, acesta neavând consecinţe negative asupra dezvoltării minorilor".

Deşi la dosarul cauzei au fost depuse acte din care rezulta clar faptul că reclamantul este agresiv cu minorii şi aceştia au refuzat să rămână singuri cu tatăl lor, instanţa nu le-a avut în vedere, astfel că le va arăta, în continuare: "după ce tatăl s-a recăsătorit, minorii nu au mai dorit să locuiască cu tatăl şi soţia acestuia. Fiind audiaţi în camera de consiliu aceştia au declarat că tatăl şi soţia acestuia erau agresivi cu ei şi le interziceau să vorbească la telefon cu mama lor";  "la data de 29.05.2018 Judecătoria Băileşti a emis un ordin de protecţie (...) şi a dispus că pârâtul O.B.  să păstreze o distanţă minimă de 200 metri faţă de reclamanta M.V.E.şi faţă de minora O.A.C. (...) şi a fost obligat pârâtul să nu comunice în mod direct sau prin orice altă modalitate cu reclamantele".

Din rapoartele de evaluare psihologică întocmite de DGASP Dolj rezultă că minorii sunt îngrijiţi de mama lor şi beneficiază de un climat socio-psiho-familial stabil, iar minorii au susţinut că tatăl după ce s-a recăsătorit s-a purtat urât cu ei, uneori chiar violent, şi că doresc să locuiască cu mama (....)".

De asemenea, instanţa nu a luat în considerare sentinţa civilă nr. 948/28.04.2016 pronunţată de Judecătoria Tecuci, prin care s-a dispus ca minorul O.E.să aibă legături personale cu tatăl sau numai la domiciliul mamei şi doar în vacanţa de vară o lună de zile la domiciliul tatălui. Aceasta hotărâre nu s-a putut pune în executare întrucât minorul a refuzat categoric şi constant să se întâlnească şi să plece cu tatăl său, întrucât îi este teamă de acesta. În acest sens, este Procesul Verbal nr. 233/05.07.2017 întocmit de BEJ J. C. în care executorul menţionează că minorul refuză să meargă cu tatăl său. De asemenea şi din somaţia emisă de acelaşi executor la data de 18.01.2020, reiese că minorul refuza să se întâlnească cu tatăl său.

In drept, invocă prevederile art. 466-482 C.proc.civ.

Solicită judecarea cauzei în lipsa sa, în temeiul art. 411 alin. 1 pct.2 C.proc.civ..

Intimatul O.B.  a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei civile apelate.

Arată că doreşte să nu-i fie îngrădit dreptul său de a avea legături personale cu copiii săi. În perioada 31.01.2015 – 04.12.2015, minorul O.E.a fost crescut exclusiv de către intimat, neavând nicio problemă medicală, în timp ce mama lui se afla în Germania, iar comportamentul şi modul violent în care aceasta se poartă cu copiii reiese din informarea şcolară emisă de către Şcoala ... din T..

Analizând cererea de apel prin prisma susţinerilor şi apărărilor părţilor, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor art.467-480 NCPC, Tribunalul reţine următoarele:

Apelanta-pârâtă a criticat sentinţa civilă apelată invocând motive de netemeinicie, precizând că este de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii, dar acestea să se realizeze la domiciliul şi în prezenţa mamei.

Tribunalul arată că, potrivit dispoziţiilor art. 401 din Codul civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept.

Acest drept este în deplină concordanţă şi cu interesul superior al copiilor de a beneficia de sprijinul, protecţia şi echilibrul emoţional conferite de prezenţa figurii paterne în viaţa lor, iar, exercitarea acestui drept trebuie sa aibă loc în mod firesc şi fără a fi stânjenit eventual de prezenţa celuilalt părinte.

Convenţia privind Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generala a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia nr. 44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, recunoaşte copilul ca un subiect de drepturi şi libertăţi fundamentale şi asigură faptul că toate acţiunile ce îl privesc sunt călăuzite de nevoile şi interesele specifice copilului.

 Art. 9 pct. 3 din Legea nr. 18/1990 consacră dreptul copilului ce a fost separat de unul dintre părinţi de a întreţine relaţii personale şi contacte directe în mod regulat cu acesta, exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.

De asemenea, potrivit art. 19 din Legea nr. 272/2004: "copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Standardele mai sus menţionate sunt instrumente esenţiale pentru promovarea drepturilor acelor copii afectaţi de separarea părinţilor prin proceduri judiciare.

Se va reţine totodată, că, potrivit art. art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului: ”(1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

(2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

(3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii sau surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.”

În conformitate cu prevederile art. 18 alin. 1 lit. a, b, c şi g din acelaşi act normativ, în sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin: a)  ale copilului cu părintele ori cu altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;  b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului; g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

Instanţa poate stabili modul de realizare a legăturilor personale dintre părintele la care nu s-a stabilit domiciliul minorilor şi minori, în sensul solicitat de tatăl reclamant doar dacă o asemenea decizie este în interesul superior al minorilor, astfel cum apare acest principiu reglementat de art.2 din Legea nr. 272/2004.

Noţiunea de interes superior al copilului, de care trebuie să se ţină seama, are un caracter complex, instanţa trebuind să aibă în vedere întregul context situaţional, respectiv de împrejurări privind vârsta şi sexul copilului, ataşamentul acestuia faţă de unul sau altul dintre părinţi, de posibilităţile materiale şi moralitatea părinţilor şi, în general, de existenţa celor mai prielnice condiţii pentru creşterea şi educarea minorului.

Ambii părinţi trebuie să înţeleagă că în cadrul relaţiilor personale pe care le au cu copiii lor minori, interesul major al copilului este mai presus decât interesul părintelui, iar, în spiritul bunei-credinţe şi al înţelegerii, principial, ambii părinţi trebuie să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, astfel încât minorul să se bucure de prezenţa, afecţiunea şi grija ambilor părinţi.

În condiţiile în care nu se poate reţine un dezinteres al tatălui faţă de cei doi minori, dovadă fiind chiar promovarea cererii de chemare în judecată, Tribunalul apreciază că existenţa unui program de legături personale al apelantului-reclamant cu minorii respectă interesul superior al acestora, vizând dezvoltarea lor emoţională şi asigură o continuitate a legăturii dintre minori si tatăl acestora, precum şi consolidarea sentimentelor  de afecţiune.

Tribunalul mai arată că vârsta fragedă a minorului O.E.(10 ani), precum şi prezenţa constantă a mamei în viaţa minorilor este de natură a genera o retincenţă în reluarea legăturii cu tatăl reclamant, însă lipsa în continuare din viaţa minorilor a tatălui sau prezenţa acestuia în preajma minorilor doar în prezenţa mamei în timpul anului şcolar şi doar o lună în vacanţa de vară, astfel cum a solicitat apelanta-pârâtă poate conduce la o ruptură iremediabilă a legăturii afective naturale dintre un părinte şi copilul său.

Prin urmare, instanţa reţine că stabilirea unui program de legături personale cu minorii în vacanţa de iarnă în prima săptămână, în vacanţa de primăvară în prima săptămână, o lună în vacanţa de vară, în luna iulie, legături care să se realizeze la domiciliul reclamantului cu obligaţia acestuia de a îi readuce în domiciliul pârâtei, astfel cum a stabilit şi instanţa de fond, respectă cerinţa privind interesul superior al minorilor.

Însă, aplicând criteriile legale enunţate, tribunalul apreciază că modalitatea stabilită de instanţa de fond pentru realizarea legăturilor personale dintre tată şi minori, în perioada anului şcolar, implică eforturi greu de îndeplinit de către minori, raportat în special la distanţa foarte mare pe care ar trebui să o parcurgă lunar între localitatea lor de domiciliu şi localitatea de domiciliu a tatălui, situată la aproximativ 600 km.

Astfel, instanţa de fond a stabilit ca lunar minorii să fie luaţi de tatăl reclamant din domiciliu lor aflat în municipiul B. şi duşi în municipiul T., judeţul T. şi, totodată, ca intervalul orar să fie de vineri ora 10 şi până duminică ora 17.

Tribunalul apreciază că, în vederea reluării graduale a legăturii afective dintre cei doi minori şi tatăl reclamant se impune un program de legături personale cu minorii şi în afara vacanţelor şcolare, dar în localitatea de domiciliu a minorilor, fără însă prezenţa mamei, ce ar putea afecta crearea şi menţinerea unor legături afective între minori şi tată.

Un program lunar de legături personale, de vineri de la ora 10:00 până duminică la ora 17:00, la domiciliul apelantului-reclamant din T. judeţul G., astfel cum a stabilit instanţa de fond, nu este în interesul minorilor întrucât implică un efort considerabil din partea celor doi minori, de a se deplasa dus-întors pe o distanţă de aproximativ 600 km, mai ales în raport de vârsta mică a minorului O.E., dar fiind de natură a afecta atât programul şcolar al minorilor, ce nu ar mai fi respectat dacă ar trebui să plece de vineri de la ora 10.00, cât şi posibilitatea minorei O.A.C. în vârstă de 17 ani de a se preocupa de activităţi şcolare, dat fiind că se apropie şi de o etapă terminală a liceului. 

Nu în ultimul rând, tribunalul remarcă faptul că nici intimatul-reclamant nu a fost în măsură să efectueze un drum pe o distanţă atât de mare pentru a se prezenta la proces, prin întâmpinarea înaintată instanţei la 26.10.2020 acesta solicitând ca judecata să se desfăşoare în lipsă, deoarece distanţa faţă de domiciliul său este de 600 km.  Dificultatea unei duble deplasări a minorilor la sfârşitul săptămânii, lunar, pe o astfel de distanţă este cu atât mai evidentă, cu cât inclusiv pentru un adult este dificil să parcurgă cu maşina dus-întors acest traseu.

Ca atare, tribunalul arată că menţinerea unei relaţii de afecţiune între părinte şi copilul său şi dezvoltarea unei relaţii de apropriere şi încredere constituie în principal o responsabilitate a părintelui, acestuia revenindu-i obligaţia de a depune toate diligenţele în acest scop, indiferent de eforturile pe care le-ar presupune din partea părintelui, astfel că revine tatălui reclamant responsabilitatea de a suporta incovenientele deplasării pentru a menţine relaţii cu copiii săi.

Faţă de considerentele ce preced, Tribunalul, în baza art.480, alin.2 Cod procedură civilă va admite apelul formulat de apelanta-pârâtă, va schimba în parte sentinţa civilă nr. 557/08.07.2020, pronunţată de Judecătoria Băileşti, în dosar nr.268/183/2020 în sensul că:

Va dispune ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii O.A.C., născută la 03.07.2003 şi O.E.născut la 22.03.2010 în următoarea modalitate: în ultimul sfârşit de săptămână al fiecărei luni: sâmbătă şi duminică de la ora 11,00 la ora 17.00 în localitatea de domiciliu a minorilor, fără prezenţa mamei pârâte, cu obligaţia reclamantului de a îi readuce în domiciliul pârâtei; în vacanţa de iarnă în prima săptămână, la domiciliul reclamantului, cu obligaţia acestuia de a îi readuce în domiciliul pârâtei; în vacanţa de primăvară în prima săptămână, la domiciliul reclamantului cu obligaţia acestuia de a îi readuce în domiciliul pârâtei; o lună în vacanţa de vară, în luna iulie, la domiciliul reclamantului cu obligaţia acestuia de a îi readuce în domiciliul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat apelanta-pârâtă D. V. E., CNP ...,  cu domiciliul în ..., judeţul Dolj şi domiciliul ales la ..., judeţul Dolj, împotriva sentinţei civile nr. . 557/08.07.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 268/183/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant O.B. , cu domiciliul în ..., judeţul Galaţi.

Schimbă în parte sentinţa civilă nr.557/08.07.2020, pronunţată de Judecătoria Băileşti, în dosar nr.268/183/2020 în sensul că:

Dispune ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii O.A.C., născută la 03.07.2003 şi O.E.născut la 22.03.2010 în următoarea modalitate:

-în ultimul sfârşit de săptămână al fiecărei luni: sâmbătă şi duminică de la ora 11,00 la ora 17.00 în localitatea de domiciliu a minorilor, fără prezenţa mamei pârâte, cu obligaţia reclamantului de a îi readuce în domiciliul pârâtei;

-în vacanţa de iarnă în prima săptămână, la domiciliul reclamantului, cu obligaţia acestuia de a îi readuce în domiciliul pârâtei;

-în vacanţa de primăvară în prima săptămână, la domiciliul reclamantului cu obligaţia acestuia de a îi readuce în domiciliul pârâtei;

-o lună în vacanţa de vară, în luna iulie, la domiciliul reclamantului cu obligaţia acestuia de a îi readuce în domiciliul pârâtei.

Pronunţarea se face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, azi 10.12. 2020.

Preşedinte,

A.C.T.Judecător,

C.M.D.

Grefier,

G.D.

Domenii speta

Spete similare