Hotărâre care să ţină loc de act autentic

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.000847

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. 3316/183/2018

DECIZIE Nr. 847/2020

Şedinţa publică de la 09 Iulie 2020

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: A.C.T.

Judecător: C.M.D.

Grefier: G.D.

Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanţii B. C. ,  B. V. , B. C. M. , B. M. L. F. , împotriva sentinţei nr. 1110/03.10.2019 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosar nr. 3316/183/2018, în contradictoriu cu pârâta B. M. C. , având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat S. D. pt. apelanţi, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată.

Instanţa pune în discuţie competenţa materială, generală şi teritorială  a tribunalului, în soluţionarea cauzei.

Avocat S. D. pt. apelanţi arată că tribunalul este competent.

Instanţa verificându-şi din oficiu competenţa, apreciază că este competentă material, general şi teritorial să soluţioneze cauza, având în vedere disp. art. 466  alin. 1 NCPC raportat la art. 95  pct. 2 NCPC şi acordă cuvântul pe probe.

Avocat S. D. pt. apelanţi solicită ataşarea dosarului nr. 3109/1997 al Judecătoriei Băileşti pt. a se vedea dacă este sau o  eroare materială.

Instanţa pune în discuţie cererea formulată în cuprinsul cererii de apel,  de suspendare a prezentului apel,  până la soluţionarea cererii având ca obiect rectificare titlu de proprietate şi dacă se află pe rol o astfel de cerere.

Avocat S. D. pt. apelanţi arată că a introdus acţiune, nu are un certificat de grefă de depus, va înainta în funcţie de actele din dosarul nr. 3109/1997 întrucât rectificarea titlului de proprietate nu ar ţine în loc soluţionarea prezentului apel, dar solicită în continuare ataşarea dosarului.

Instanţa după deliberare, urmează să respingă cererea apelanţilor privind ataşarea dosarului de partaj nr. 3109/1997 al Judecătoriei Băileşti, având în vedere că acesta nu este necesar soluţionării prezentei cauze.

Avocat S. D. pt. apelanţi solicită amânarea cauzei pt. a depune certificat de grefă, apreciind că soluţionarea cauzei depinde de soluţionarea cererii având ca obiect rectificare titlu de proprietate.

Instanţa după deliberare, urmează să respingă cererea mandatarului avocat al apelantului privind acordarea unui nou termen de judecată  pt. a depune un certificat de grefă prin care să facă dovada că a introdus o acţiune în rectificarea titlului de proprietate, având în vedere că până la acest moment procesual trebuia făcută o astfel de dovadă, existând un termen rezonabil de la data înregistrării cererii de  apel şi până la acest termen de judecată.

Urmează să respingă cererea de suspendare, apreciind că faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, de motivele de apel dar şi de obiectul acţiunii ce ar viza rectificarea titlului de proprietate, nu sunt îndeplinite disp. art. 413 NCPC, rectificarea titlului de proprietate neavând o înrâurire hotărâtoare asupra soluţionării prezentei cereri de apel.

Avocat S. D. pt. apelanţi arată că  nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri, în baza art. 244 NCPC instanţa apreciază finalizată cercetarea judecătorească şi în temeiul art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile asupra apelului.

Avocat S. D. pt. apelanţi solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, anularea sentinţei apelate, cu rejudecarea cauzei,  fără cheltuieli de judecată.

Învederează că sentinţa primei instanţe a fost nelegală şi netemeinică, greşit instanţa de fond a respins acţiunea, expertul a spus că este o inversare a numerotării tarlale şi parcele între loturi.

Declarând dezbaterile închise, tribunalul reţine cauza spre soluţionare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1110/03.10.2019 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosar nr. 3316/183/2018, a fost respinsă acţiunea civilă  formulată de  reclamanţii B. C. , B. V. , B. C. M. şi  B. M. L. F. , în contradictoriu cu pârâta B. M. C. ,  având ca obiect „hotărâre care să ţină loc de act autentic”.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantii B. C. , B. V. , B. C. M.  si  B. M. L. F.  au solicitat instantei să constate valabilitatea conventiei de vanzare-cumparare încheiata la data de 30.10.1960 cu privire la suprafaţa totala de 1000 m.p. teren intravilan din chitanta si 1300 mp din măsurători, terenul fiind situat in  tarlaua 1, parcelele 25 si 25/1, având următorii vecini: ..... si sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.

  Din probatoriul administat în cauză, instanţa a reţinut că la data de 30.10.1960 autorul  reclamanţilor, numitul B. A. a încheiat  cu numitul B. N. I. zis A., tatăl pârâtei, o conventie de vanzare cumparare denumita ,, chitanta,, cu privire la suprafaţa totală 1000 m.p. teren intravilan terenul fiind situat, conform susţinerilor reclamanţilor, in  tarlaua 1, parcelele 25 si 25/1, având următorii vecini: ...., terenul fiind situat in intravilanul comunei G., ...., pentru care s-a stabilit preţul de 11000 lei, achitat în întregime autorului  pârâtei, cu obligaţia de a se prezenta la notariat în vederea încheierii actului în formă autentică.

Examinând întreg probatoriul administrat în cauză, instanţa a respins acţiunea formulată  de reclamant pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor  art. 1669 C.civ., text  invocat de reclamanţi ca temei juridic  al  cererii „când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei  o hotărâri care sa ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.”

 Potrivit  dispoziţiilor art.1527 C.civ. creditorul  poate cere întotdeauna  ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natura, cu excepţia cazului când o asemenea executare este imposibilă, iar potrivit dispoziţiilor art. 1528 C.civ. în cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi sau să facă să fie executată obligaţia.

Conform art.1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante iar potrivit art.1527 C.civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, această obligaţie impunându-se în temeiul principiului executării în natură a obligaţiilor. 

În cazul în care ”obligaţia de a face” nu este adusă la îndeplinire de către debitor, potrivit art.1528 C.civ., creditorul  poate fi autorizat de instanţă să o aducă la îndeplinire, instanţa judecătorească având posibilitatea să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare –cumpărare.

  Astfel de câte ori este posibilă executarea în natură, inclusiv printr-un mijloc de constrângere directa, respectiv prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care sa consfinţească convenţia părţilor, acţiunea este admisibilă, hotărârea judecătoreasca fiind prin ea însăşi un act autentic care consfinţeşte în mod valabil actul de vânzare cumpărare al imobilelor ce constau în mai multe suprafeţe de teren arabil. Dreptul real constituit in favoarea reclamantului este opozabil si terţilor care au avut cunoştinţa de existenţa lui.

Pentru admisibilitatea acţiunii în pronunţarea hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unui antecontract valabil încheiat; dovedirea acestuia în condiţiile dreptului comun; refuzul uneia dintre părţi de a autentifica actul de înstrăinare; partea care acţionează să-şi fi îndeplinit obligaţiile asumate prin antecontract; promitentul – vânzător să fie proprietar al bunului vândut, iar promitentul – cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunţării hotărârii.

In prezenta cauză instanţa a reţinut că  nu  s-a dovedit  prin probatoriul administrat,  că numitul B. N.I. zis A., tatăl pârâtei, în calitate de promitent – vânzător  a fost proprietar al suprafeţei totale de 1400 m.p. teren intravilan terenul fiind situat, conform susţinerior reclamanţilor, în  tarlaua 1, parcelele 25 si 25/1, având următorii vecini: ...., terenul fiind situat in intravilanul comunei .... .

Astfel potrivit Sentinţei civile nr. 2383 din 3 noiembrie 1998 pronunţată de Judecătoria Băileşti  în dosarul nr. 3109/1997, care a avut ca obiect partaj succesoral, fila 88 dosar, lotul nr. 1  care  cuprinde suprafaţa totală de 1400 m.p.  teren intravilan situată în T 1, P 25, 25/1, care face obiectul  prezentei cauze, a fost atribuită lui B. P. şi  nu  promitentului -vânzător B. N. I., zis A., tatăl pârâtei.

Instanţa nu a putut reţine susţinerea reclamanţilor şi concluziile raportului de expertiză, în sensul că  loturile au fost inversate, cât timp părţi  nu au  formulat o cerere  de îndreptare eroare materială în dosarul nr.3109/1997 al Judecătoriei Băileşti, pentru îndreptarea acestei erori.

Având în vedere aceste considerente, reţinând că promitent – vânzător nu a fost proprietar al bunului vândut, instanţa a respins  acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii B. C. , B. V. , B. C. M.  şi B. M. L. F. , criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivarea apelului, se arată că, reclamanţii-apelanţi au solicitat instanţei de judecată prin acţiunea introdusă la instanţa de fond să constate valabilitatea convenţiei de vânzare- cumpărare, materializată prin convenţia de vânzare-cumpărare din data de 30.10.1960 prin care autorul pârâtei a vândut autorului lor B. A.1000 mp teren intravilan, din chitanţa şi 1300 mp din măsurători.

Au arătat că, la data de 30.10.1960, printr-un act sub semnătură privată, tatăl lor, B. A., a cumpărat de la B. N. I. (A.), autorul pârâtei B.  M. C. , terenul intravilan menţionat mai sus, şi o casă, care s-a autodemolat, cu preţul de 11.000 lei.

Terenul aferent construcţiei a fost stăpânit de autorul B. A. ca un adevărat proprietar, fără a fi tulburat de vreo altă persoană care să reclame vreun drept asupra acestui teren.

Motivul de apel se încadrează în prevederile art. 480 punctul 3 Cod procedură civilă, instanţa de fond, respectiv Judecătoria Bailesti, in mod cu totul greşit a respins acţiunea, fără a intra în judecata fondului, motiv ce duce la anularea sentinţei de mai sus şi rejudecarea cauzei.

Instanţa de fond, cu mare uşurinţă, a respins acţiunea în care s-au plătit taxe judiciare de timbru, onorariu avocat dar şi celelalte cheltuieli accesorii, întreaga energie fizică şi psihică consumată fiind extrem de împovărătoare.

Instanţa de fond a constatat faptul că imobilul nu s-ar afla în proprietatea autorului pârâtului, fără a pune în discuţie, în vreun fel, necesitatea administrării altui probatoriu şi a reţinut că nu s-a dovedit de către reclamanţi că B. N. I. zis A. a fost proprietar al suprafeţei totale de 1300 mp.

De asemenea, instanţa nu a dat eficienţă probei cu expertiza, precum şi adeverinţei emisă de Primăria Galiciuica, existentă la dosarul cauzei, în care se specifică foarte clar că terenul în suprafaţă de 1300 mp, ce aparţine lui B. I. se afla în Tarlaua 1, parcela 25 şi 25/1, cu vecinătăţile din sentinţa civila nr. 2383/3.1 1.1998.

Nu este vorba de o eroare strecurată în sentinţa civilă din anul 1998, ci de o inversare a numerotării tarlalelor şi parcelelor între loturi. Nici nu putea fi altfel, deoarece localizarea tarlalei şi a parcelei a dat-o primăria, iar ca vecinătăţi şi suprafeţe terenul este corect atribuit lui B. N Ion, ce a fost vândut autorului reclamantilor, iar cealaltă suprafaţă a fost vândută de B. P.pe timpul vieţii unor vecini de-ai apelanţilor.

Apelanţii consideră că instanţa de fond ar fi trebuit să ataşeze dos. nr. 3109/1997 aflat pe rolul Judecătoriei Băileşti, pentru a vedea daca într-adevăr este vorba de o eroare materială strecurată în sentinţa pronunţată sau părţile vor trebui a solicita în instanţa rectificarea titlului de proprietate.

Solicită suspendarea prezentului apel până la soluţionarea cererii având ca obiect rectificare TDP nr. 1625-59065/25 martie 1997.

Solicită admiterea apelului, anularea sentinţei apelate, cu rejudecarea cauzei.

Intimata B. M. C.  a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de către reclamanţi.

Se arată că, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu au dovedit prin probatoriul administrat, că numitul B. N. I. zis A., tatăl intimatei, în calitate de promitent – vânzător a fost proprietar al suprafeţei totale de 1400 m.p., teren intravilan terenul fiind situat, conform susţinerior reclamanţilor, în tarlaua 1, parcelele 25 si 25/1, având următorii vecini: la ...., în intravilanul comunei .....

Astfel, potrivit Sentinţei civile nr. 2383/1998 pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. 3109/1997, care a avut ca obiect partaj succesoral, fila 88 dosar, lotul nr. 1 care cuprinde suprafaţa totală de 1400 m.p. teren intravilan situată in T 1 , P 25, 25/1, care face obiectul prezentei cauze, a fost atribuită lui B. P.şi nu promitentului -vânzător B. N .I., zis A., tatăl intimatei.

De asemenea, instanţa nu a reţinut nici susţinerea reclamanţilor şi concluziile raportului de expertiză, în sensul că loturile au fost inversate, cât timp părţile nu au formulat o cerere de îndreptare eroare materială în dosarul nr. 3109/1997 al Judecătoriei Băileşti, pentru îndreptarea acestei erori.

Analizând sentinţa civilă atacată, prin prisma criticilor apelanţilor şi, în raport cu prevederile legale incidente, tribunalul constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:

Reclamanţii B. C. ,  B. V. , B. C. M. , B. M. L. F.  au urmărit ca, pe calea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, să se dea efecte juridice înţelegerii intervenite între autorul lor B. A., în calitate de promitent cumpărător şi numitul B. N I. (A.) în calitate de promitent vânzător, autor al pârâtei B. M. C. .

Întrucât promisiunea de vânzare-cumpărare a fost materializată printr-un înscris sub semnătură privată, la data de 30.10.1960, tribunalul reţine aplicabilitatea dispoziţiilor în vigoare la data încheierii contractului, potrivit art. 4 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.

Nu interesează dispoziţiile de drept procesual sau de drept material aplicabile la data formulării acţiunii întrucât avem de-a face cu un act juridic convenţional ale cărui efecte sunt guvernate după regula tempus regit actum.

Este vorba, în această situaţie, despre raporturi juridice determinate de părţi, cu drepturi şi obligaţii precis stabilite, fiind incidenta legea de la momentul la care acestea au luat naştere. Situaţiile juridice voluntare rămân supuse, în ceea ce priveşte validitatea condiţiilor de fond şi de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naştere.

Astfel, prin derogare de la regimul de drept comun intertemporal, al aplicării imediate a legii noi, efectele viitoare ale situaţiilor juridice voluntare rămân, în principiu, cârmuite în continuare de legea contemporană cu formarea lor (în sensul că atât drepturile patrimoniale, cât şi obligaţiile corelative ale părţilor, configurate prin acordul lor de voinţă, îşi păstrează întinderea, durata, modalităţile de exercitare şi de executare stabilite la data perfectării actului juridic).

Aşadar, în cazul situaţiilor juridice subiective - care se nasc din actele juridice ale părţilor şi cuprind efectele voite de acestea - principiul este că acestea rămân supuse legii în vigoare la momentul constituirii lor, chiar şi după intrarea în vigoare a legii noi.

Tribunalul remarcă faptul că la data încheierii convenţiei de vânzare, sub forma unui înscris sub semnătură privată, denumit chitanţă, erau incidente dispoziţiile generale ale Codului Civil din 1864 şi cele speciale cuprinse în Decretul nr. 144/29.03.1958 publicat în B.Of. din 29.03.1958 ce reglementa înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii, decret abrogat prin Legea nr. 50/1991.

Potrivit art. 948 C.civ. condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii ce se obligă, un obiect determinat şi o cauză ilicită, iar potrivit art. 1310 C.civ. toate lucrurile care sunt în circuitul civil pot fi vândute, afară numai dacă legea a oprit aceasta. În privinţa vânzării terenurilor, există dispoziţii speciale care reglementează atât condiţiile de formă cât şi de fond ale vânzării.

Astfel, potrivit art. 11 din Decretul nr. 144/29.03.1958, înstrăinarea prin acte între vii a terenurilor cu sau fără construcţii, proprietate particulară, de pe teritoriul oraşelor, comunelor, se vor putea face numai cu autorizaţia prealabilă dată, în condiţiile prezentului decret, de către comitetele executive ale sfaturilor populare. Actele de înstrăinare se vor face numai în formă autentică. Înstrăinările terenurilor prevăzute în acest articol, făcute fără respectarea cerinţelor prezentului decret sunt nule de drept. Nulitatea poate fi invocată de Procuratură, de comitetele executive ale sfaturilor populare şi de orice persoană interesată.

Art. 12 din Decret stabileşte că în cazul în care s-a încheiat un înscris, din care rezultă că proprietarul unui teren cu sau fără construcţii s-a obligat să-l înstrăineze cu titlu oneros şi s-au respectat modalităţile de plată a preţului prevăzute în înscris, iar în termen de 3 luni de la eliberarea autorizaţiei prevăzute în art. 11 una din părţi sau succesorii acesteia nu se prezintă, din orice motive, la notariat pentru autentificarea actului de înstrăinare, instanţa judecătorească va putea da o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare.

Conform dispoziţiilor legale de drept material incidente la data încheierii convenţiei, 30.10.1960, părţile se puteau obliga să vândă un teren cu sau fără construcţii situat în oraşe/comune, iar în cazul în care se refuza vânzarea cealaltă parte putea cere instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi care va avea un caracter translativ de drept.

În cazul în care una din părţi refuză autentificarea actului, cealaltă parte era îndreptăţită, cu îndeplinirea anumitor condiţii, să solicite instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare.

Însă, pentru admisibilitatea unei astfel de acţiuni, antecontractul trebuie să fie valabil încheiat, una dintre părţi să refuze nejustificat autentificarea actului, să se fi plătit preţul, iar promitentul vânzător să fie proprietar al bunului.

Chiar dacă instanţa de fond a reţinut în mod greşit aplicabilitatea art. 1528 şi art. 1669 din Noul Cod Civil, totuşi condiţiile pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, sunt similare celor analizate de prima instanţă, iar condiţia ca promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului vândut, condiţie neîndeplinită în prezenta cauză, se regăseşte şi în vechea legislaţie aplicabilă speţei.

În analiza acestei condiţii, tribunalul apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut, prin raportare la sentinţa civilă nr. 2383/03.11.1998, că nu s-a dovedit calitatea de proprietar a numitului B. N.I. asupra terenului ce face obiectul prezentei acţiuni situat în intravilanul comunei Galiciuica T 1 P 25 şi 25/1. Totodată, reţine tribunalul că susţinerea apelanţilor conform căreia instanţa de fond nu ar fi intrat în cercetarea fondului este nefondată, cât timp prima instanţă a administrat toate probele propuse şi încuviinţate şi a motivat soluţia de respingere a acţiunii prin raportare la probele administrate, arătând motivul pentru care a apreciat că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de proprietar a promitentului-vânzător.

Astfel, din analiza înscrisurilor depuse de reclamanţi în susţinerea pretenţiilor, se reţine că în cuprinsul chitanţei încheiate la 30.10.1960 (f. 24 dosar fond) nu este individualizat terenul în suprafaţă de 1000 mp ce a făcut obiectul convenţiei, iar reclamanţii au susţinut că acest teren este un teren intravilan situat în tarlaua 1 parcelele 25 şi 25/1, comuna .... şi că prin sentinţa civilă nr. 2383/03.11.1998 s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra acestei suprafeţe de teren.

Prin sentinţa civilă nr. 2383/03.11.1998 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. 3109/1997 s-a dispus partajarea terenurilor menţionate în titlul de proprietate nr. 1625-59065/25.03.1997 emis în temeiul legii fondului funciar, de pe urma autorului B. I.N., în beneficiul moştenitorilor, respectiv B. I.E., B. N.I. şi B. N.P., a fost omologat raportul de expertiză şi atribuite loturile conform opiniei expertului. Astfel, în lotul nr. 1 al lui B. P.s-a atribuit terenul intravilan în suprafaţă de 0,10 ha situat în tarlaua 1 parcela 25 şi în suprafaţă de 0,40 ha situat în tarlaua 1 parcela 25/1, sat .....

Lotul nr. 2 s-a atribuit lui B. N.I. care a primit în intravilan suprafaţa de 0,10 ha situată în tarlaua 8 parcela 6 şi suprafaţa de 0,03 ha situată în tarlaua 8 parcela 6/1, sat .....

Prin urmare, terenul ce face obiectul prezentei acţiuni nu a fost atribuit în lotul lui B. N.I. (A. cum era cunoscut).

Simpla susţinere a apelanţilor-reclamanţi conform căreia, deşi vecinătăţile şi suprafeţele au fost corect atribuite lui B. N.I. prin sentinţa de partaj, totuşi s-ar fi inversat numerele tarlalelor şi parcelelor din intravilan atribuite loturilor lui B. P.şi B. N.I., nu este suficientă pentru a dovedi calitatea de proprietar a autorului pârâtei, în lipsa îndreptării pretinsei erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârii judecătoreşti de partaj,

Este neîntemeiată susţinerea apelanţilor-reclamanţi conform căreia instanţa de fond ar fi trebuit să dea eficienţă aprecierii expertului potrivit căreia în raport de vecinătăţile din titlul de proprietate şi din sentinţă, terenul ce face obiectul acţiunii ar fi în lotul 2 al lui B. N.I. şi nu în lotul 1 al lui B. P.ori adeverinţei nr. 1138/03.07.2017 emise de Consiliul Local al comunei Galiciuca potrivit căreia B. C.  figurează în registrul agricol cu suprafaţa de 0,13 ha intravilan situată în ..., întrucât acestea nu fac dovada dreptului de proprietate, astfel cum au pretins reclamanţii.

Dovada dreptului de proprietate se poate face doar cu titlul de proprietate şi hotărârea judecătorească de partaj succesoral, hotărâre ce are efect declarativ de drepturi, iar nu printr-o adeverinţă eliberată de Consiliul Local care doar atestă menţionarea unei persoane în registrul agricol, ori printr-un raport de expertiză, în condiţiile în care expertul nu are o astfel de competenţă.

Cât timp, potrivit sentinţei civile nr. 2383/03.11.1998, terenul intravilan din .... T 1 P 25 şi 25/1 a fost atribuit în lotul nr. 1 lui B. P., iar nu în lotul nr. 2 lui B. N.I.., faptul că vecinătăţile terenului intravilan atribuit în lotul 2 corespund în parte (cu excepţia vecinului de la nord) cu terenul ce face obiectul acţiunii, situat în T 1 P 25 şi 25/1, nu este suficient pentru a face dovada calităţii de proprietar a promitentului-vânzător B. N.I. asupra terenului în litigiu.

Apelanţii-reclamanţi, interesaţi în dovedirea calităţii de proprietar a lui B. N.I. asupra terenului situat în T 1 P 25 şi 25/1, aveau posibilitatea pe cale oblică, în calitate de creditori ai promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate cu B. N.I., să solicite îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 2383/03.11.1998.

Cât timp apelanţii-reclamanţi au susţinut că în dispozitivul sentinţei civile nr. 2383/03.11.1998 s-ar fi inversat numărului tarlalei şi parcelelor atribuite părţilor în intravilan, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în lipsa unei cereri de îndreptare eroare materială, nu se pot reţine susţinerea reclamanţilor şi concluziile raportului de expertiză.

De altfel, observând cuprinsul sentinţei civile nr. 2383/03.11.1998 şi al titlului de proprietate ce a stat la baza partajului succesoral, se constată că vecinătăţile menţionate ca aparţinând terenului în suprafaţă de 0,1 ha şi 0,03 ha situat în T 8 P 6 şi P6/1, teren ce a fost atribuit lotului nr. 2 al lui B. N.I., corespund vecinătăţilor menţionate în titlul de proprietate nr. 1625-59065/25.03.1997 pentru terenul intravilan în suprafaţă de 0,1 ha şi 0,03 ha situat în T 1 P 25 şi P25/1 şi invers, vecinătăţile menţionate ca aparţinând terenului intravilan în suprafaţă de 0,1 ha şi 0,04 ha situat în T 1 P25 şi P25/1, ce a fost atribuit lotului nr. 1 al lui B. P., corespund vecinătăţilor menţionate în acelaşi titlu pentru terenul în suprafaţă de 0,1 ha şi 0,04 ha situat în T 8 P 6 şi P6/1.

Într-o atare situaţie, poate exista o eroare în privinţa numerelor de tarla şi parcelă atribuite lotului 1 şi lotului 2, cu menţinerea vecinătăţilor astfel cum au fost detaliate pentru fiecare lot, dar eroarea poate privi şi menţionarea greşită a suprafeţelor şi vecinătăţilor terenurilor atribuite părţilor în intravilan, cu menţinerea numărului tarlalei şi parcelelor astfel cum au fost atribuite fiecărui lot.

Ca atare, era necesar ca părţile să fi lămurit în prealabil sentinţa civilă de partaj, simpla ataşare a dosarului la prezenta cauză nefiind suficientă, cât timp nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au competenţă de a dispune îndreptarea erorii materiale în sensul în care ar rezulta din cuprinsul acestui dosar.

În privinţa motivului de apel constând în faptul că instanţa de fond nu a pus în discuţie necesitatea administrării altui probatoriu pentru a se dovedi că terenul se află în proprietatea autorului pârâtului, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat având în vedere prevederile art. 254 alin. 6 C.proc.civ. potrivit cărora părţile  nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

 Or, din cuprinsul practicalei sentinţei rezultă că reclamanţii nu au avut obiecţiuni la raportul de expertiză  şi nu au mai avut alte cereri de formulat, apreciind astfel că prin probele administrate ( înscrisuri, proba testimonială şi expertiză specialitatea topografie) şi-au dovedit temeinicia pretenţiilor.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin 1 C.proc.civ, apreciind că dezlegarea dată de instanţa de fond situaţiei juridice deduse judecăţii este corectă, tribunalul urmează sa respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelanţii-reclamanţi B. C. ,  cu domiciliul in ..., judetul Dolj, B. V. , cu domiciliul in ..., judetul Dolj, B. Cristina-Mihaela, domiciliata în ..., judetul Dolj şi Bardos-Micu Laurenţiu Florin, cu domiciliul în ..., judetul Dolj, toţi cu sediu procesual ales la ..., judeţul Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 1110/03.10.2019, pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosar nr. 3316/183/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. M. C. , CNP ..., cu domiciliul în ..., judeţul Dolj, ca nefondat.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la Tribunalul Dolj.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, azi, data de 09.07.2020.

PREŞEDINTE   JUDECĂTOR

 A.C.T. C.-M. D.

GREFIER

G.D.

Red.jud.C.M.D./27.07.2020

Tehn.S.V./7 ex.

Jud.fond-A.D.D.

Domenii speta

Spete similare