Inadmisibilitate partaj

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2021:165.000481

Dosar nr. 14098/215/2019

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 481/2021

Şedinţa publică de la 18 Martie 2021

Completul constituit din:

PREŞEDINTE L. T.

Judecător C.C.

Grefier I.M.P.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanţii reclamanţi S. G.şi  S. R. D. împotriva Sentinţei civile nr. 2586/25.03.2020 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. 14098/215/2019, în contradictoriu cu intimatul pârât UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA MUNICIPIUL CRAIOVA PRIN PRIMARUL MUN. CRAIOVA având ca obiect "partaj judiciar".

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se  prezintă avocat D.B. pentru apelanţii reclamanţi S. G.şi  S. R. D. şi consilier juridic F. B. pentru intimatul pârât UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA MUNICIPIUL CRAIOVA PRIN PRIMARUL MUN. CRAIOVA

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că relaţiile au fost comunicate şi că s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, după care,

Consilier juridic F. B. pentru intimatul pârât UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA MUNICIPIUL CRAIOVA PRIN PRIMARUL MUN. CRAIOVA depune la dosar delegaţie.

Tribunalul respinge proba cu expertiză solicitată de apelanţii reclamanţi S. G.şi  S. R. D. la termenul din data de 19.11.2020, , ca nefiind utilă soluţionării apelului.

Potrivit dispoziţiilor art.482 raportat la art.244 C. proc. Civ, instanţa declară terminată cercetarea judecătorească.

Potrivit dispoz. art. 482 raportat la dispoz. art. 392 C. proc. civ., constată deschise dezbaterile şi acordă cuvântul părţilor, pe apelul formulat.

Avocat D. B. pentru apelanţii reclamanţi S. G.şi  S. R. D. solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

Arată că, instanţa de fond a stabilit o situaţie de drept si de fapt sumara în baza probelor administrate, respectiv înscrisuri, fără a avea în vedere cadrul procesual determinat de obiectul acţiunii, şi fără a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii.

Instanţa de fond a considerat că în cauză nu se poate solicita ieşirea din indiviziune în cote părţi egale pentru corpul de teren în suprafaţă unitară de 946 mp, având în vedere actul de dezmembrare.

Acţiunea de faţă are ca obiect ieşirea din indiviziune, în cote egale de ½ asupra terenului intravilan în suprafaţă de 713 mp din acte şi 946 mp din măsurători, identificat cu nr. cadastral, având în vedere şi actul de dezmembrare.

Faptul că se solicită partajarea în conte egale, conform actelor de proprietate deţinute de părţi, a întregului teren-corp unitar, deţinut în indiviziune, nu poate constitui o cauză de netemeinicie a acţiunii.

Fiind reţinută existenţa unor construcţii pe teren, dar care nu fac obiectul ieşirii din indiviziune, instanţa de fond a caracterizat ca inadmisibilă acţiunea,  cu trimitere la normele legale menţionate, considerând că, potrivit art. 649 N.C.C., terenul capătă un regim de coproprietate forţată, însă potrivit alin. 1, sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.

Această problemă, a unui eventual drept de coproprietate forţată nu a fost invocată de celălalt coindivizar, care în teza subsidiară a fost de acord cu ieşirea din indiviziune.

 Părţile au un drept egal de coproprietate asupra imobilului teren, drept stabilit expres prin actele juridice de proprietate, inclusiv actul de dezmembrare, intabulat astfel în CF.

Dacă construcţiile aparţin autorităţii publice intimate, în lotul acesteia  urmau a fi atribuite, iar dacă aparţin unor terţi neidentificaţi, chiar dacă deveneau participanţi procesual sub forma  unei intervenţii forţate, nu puteau dobândi un drept de coproprietate forţată asupra vreunei suprafeţe de teren, având în vedere că nu există un izvor al acestui drept, terenul în litigiu fiind în totalitate construită/neconstruită în coproprietatea reclamanţilor Stănculeasa şi a unităţii administrativ teritoriale.

În condiţiile în care adresele efectuate autorităţilor publice ce deţin aceste informaţii au determinat  un răspuns neconcludent, cu referire la teren, iar instanţa de fond a refuzat repetarea adreselor, nu poate fi reţinută culpa procesuală a reclamanţilor sub acest aspect, mai ales că instanţa de fond solicita relaţii dacă la imobilul în litigiu există chiriaşi cu contracte de închiriere.

Modalitatea în care instanţa de fond a încercat să lămurească speţa este dezvoltată pe larg în considerentele hotărârii judecătoreşti, nu însă şi-n cadrul dezbaterilor din şedinţa publică din 15.01.2020, în care  nu s-a pus în discuţie, conform art. 78 alin. 2 N.C.P.C., necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, dacă raportul juridic dedus judecăţii impune.

Apelanţii consideră că raportul dedus judecăţii nu impunea introducerea în cauză a altor persoane, fiind un drept de coproprietate asupra unui imobil compus din două loturi de teren, drept izvorât din acte juridice ce stabilesc expres acest regim juridic.

Pentru motivele mai sus expuse solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

Consilier juridic F. B. pentru intimatul pârât UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA MUNICIPIUL CRAIOVA PRIN PRIMARUL MUN. CRAIOVA,  având cuvântul pe apelul formulat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală, iar în situaţia în care cauza va fi reţinută spre rejudecare, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În raport de  prevederile legale incidente în cauză, instanţa de fond nu putea dispune asupra solicitării de partajare în absenţa titularilor dreptului de proprietate asupra construcţiilor, acesta putând fi prejudiciat prin modalitatea de partajare a imobilului-teren.

Tribunalul, potrivit dispoz. art. 482 raportat la dispoz. art. 394 C. proc. civ. constată închise dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 2586/25.03.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârât prin întâmpinare.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanţii S. G. şi S. R. D., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova prin Primar.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia procesuală peremptorie a prematurităţii invocată de pârât prin întâmpinare, instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât acordul părţilor transpus în cadrul actului de dezmembrare autentificat sub nr. 4844/25.10.2017 de BNP F. M. M., nu reprezintă un impediment legal în promovarea acţiunii în partaj, neputând constitui o condiţie prealabilă de exercitare a acţiunii civile, din moment ce o asemenea condiţie nu este prevăzută de lege.

De asemenea, nu poate fi primită nici interpretarea pârâtului în sensul că actul de dezmembrare sus – menţionat ar reprezenta o convenţie de suspendare a partajului, întrucât o asemenea clauză nu a fost inserată în cuprinsul acestui act, nerezultând că voinţa reală a părţilor ar fi fost manifestată în acest sens, astfel încât această convenţie nu cade sub incidenţa prevederilor art. 672 C.civ.

Instanţa a reţinut că actul de dezmembrare autentificat sub nr. 4844/25.10.2017 de BNP F. M. M., este un act veritabil de împărţire voluntară a suprafeţei de teren de 946 mp din Mun. Craiova, ..., jud. Dolj, în două loturi cu identitate distinctă, cu suprafeţele de 559 şi  387 mp, fiecare cu număr cadastral propriu şi cu carte funciară distinctă, respectiv CF nr. 229643 a Mun. Craiova şi CF nr. 229644 a Mun. Craiova. În cuprinsul actului de dezmembrare, se mai stipulează că pe terenul care a făcut obiectul dezmembrării, se află un număr de patru construcţii care nu fac obiectul actului de dezmembrare, dar care, în urma dezmembrării, se regăsesc pe lotul de teren nr. 1.

Prin urmare, în urma dezmembrării care a fost rezultatul voinţei concordante a celor două părţi, manifestată în faţa notarului public, terenul iniţial stăpânit în indiviziune, a fost dezmembrat în două terenuri distincte, având aceiaşi coproprietari, în cote egale şi fără ca folosinţa celor două terenuri să fi fost partajată în vreun fel de cele două părţi.

În aceste condiţii, scopul mediat (causa remota) al părţilor la încheierea actului juridic de dezmembrare, este unul necunoscut, pârâtul susţinând, totuşi, prin întâmpinare, că scopul ar fi fost acela de suspendare a partajului, susţinere neînsuşită de reclamant (a se vedea răspunsul la întâmpinare) şi nedovedită cu niciun mijloc de probă.

A apreciat instanţa de fond că nu se poate solicita în mod întemeiat partajul judiciar cu privire la  suprafaţa de teren de 946 mp ca un tot-unitar, aşa cum s-a cerut prin cererea introductivă de instanţă, având în vedere că acest imobil este în prezent dezmembrat în două imobile cu identitate proprie, cu numere cadastrale şi cărţi funciare separate, iar reclamanţii nu pot face abstracţie de actul autentic de dezmembrare care este pe deplin valabil şi îşi produce în continuare efectele.

În prezent, cele două părţi sunt coproprietare în cote-părţi egale asupra a două imobile distincte, ci nu asupra unuia singur pe care să-l poată partaja cu ignorarea efectelor actului de dezmembrare.

Din cuprinsul prevederilor art. 671 al. 1 C.civ., rezultă că  partajul este inadmisibil în cazurile prevăzute  de secţiunile a II-a şi a IV-a din prezentul capitol (capitolul IV), precum şi în alte cazuri prevăzute de lage, iar potrivit art. 648 al. 1 coroborat cu art. 649 al. 1 C.civ. care sunt normele de trimitere, părţile dintr-un imobil reprezentând o clădire sau un ansamblu rezidenţial care au destinaţia de locuinţă sau cu altă destinaţie, care sunt destinate întrebuinţării spaţiilor respective şi care nu pot fi folosite decât în comun, sunt obiectul unui drept de coproprietate forţată, deci nu pot fi împărţite prin partaj voluntar sau judiciar. Legiuitorul enumeră cu titlu exemplificativ, ca fiind bunuri ce se stăpânesc în regim de coproprietate forţată, terenul pe care se află clădirea stăpânită în regim de coproprietate, ce cuprinde atât suprafaţa construită, cât şi pe cea neconstruită, dar necesară exploatării construcţiei respective,  curtea interioară a clădirii etc.

De asemenea, potrivit art. 650 al. 1 Cpc, părţile comune (în coproprietate forţată) pot fi atribuite în folosinţă exclusivă coproprietarilor numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalţi coproprietari.

În speţa dată, reclamanţii au dobândit în baza contractului autentic de donaţie nr. 983/14.03.2017, apartamentul nr. 1 din construcţia identificată C1, situată în Mun. Craiova, str. ..., jud. Dolj, împreună cu dreptul de coproprietate forţată şi perpetuă asupra tuturor părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor, precum şi cota indiviză de ½ din terenul intravilan de 713 mp din acte, 974 mp din măsurători.

În categoria bunurilor care fac obiectul "dreptului de coproprietate forţată şi perpetuă asupra părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor", intră aleea/aleile de acces la cele 4 construcţii care se află pe terenul indiviz,  suprafeţele construite şi cele care sunt absolut necesare exploatării normale a construcţiilor, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 649 al. 1 lit. a Cpc. Aceste suprafeţe de teren nu pot face obiectul partajului.

În considerarea aspectului sus – menţionat, instanţa le-a pus în vedere reclamanţilor prin apărător în şedinţa publică din data de 15.01.2020, să arate dacă insistă în partajarea întregii suprafeţe de teren de 946 mp sau dacă doresc ieşirea din indiviziune numai cu privire la terenul care nu serveşte folosinţei comune a coproprietarilor condominiului şi care nu este, deci, în regim de coproprietate forţată, răspunsul acordat fiind în sensul că reclamanţii au interesul să iasă din indiviziune numai cu privire la întreaga suprafaţă de teren, ceea ce nu este posibil faţă de argumentaţia anterior expusă.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 11.03.2020, reclamanţii prin apărător au revenit cu o precizare la acţiune, prin care au arătat că într-o teză subsidiară, dacă nu se poate partaja întreaga suprafaţă de teren, instanţa să scadă de la partaj suprafaţa de 201 mp pe care se află construcţia C1 stăpânită de reclamanţi în indiviziune cu pârâtul, însă această precizare nu schimbă cu nimic datele problemei, întrucât în continuare, nu sunt individualizate în concret şi nu sunt excluse de la partaj toate suprafeţele aflate în regim de coproprietate forţată.

Astfel, nici măcar nu se poate determina dacă imobilul C1 este, într-adevăr, stăpânit în indiviziune cu pârâtul, aşa cum susţin reclamanţii, întrucât nu există dovezi (acte de proprietate) cu privire la proprietarul celuilalt apartament din construcţie, după cum nu se cunosc nici proprietarii celorlalte 3 construcţii de pe teren.

Reclamanţii au devenit proprietari exclusivi prin donaţie doar cu privire la unul dintre cele două apartamente din construcţia identificată pe schiţa imobilului ca fiind C1, în timp ce restul construcţiilor – apartamentul 2 din C1 şi construcţiile C2, C3, C4 – se află în proprietatea altor persoane (a se vedea fila 23).

Deşi în sedinţele publice succesive din datele de 15.01.2020 şi 11.03.2020, instanţa, în temeiul rolului activ, a pus în vedere părţilor, a insistat şi a făcut demersuri din oficiu la RAADPFL Craiova, pentru identificarea proprietarilor celorlalte construcţii de pe teren care nu se află în proprietatea reclamanţilor  (apartamentul 2 din C1, C2, C3 şi C4), nici reclamanţii, nici pârâtul nu au putut oferi lămuriri în acest sens, în condiţiile în care aceste construcţii nu figurează înscrise nici în cartea funciară.

Apărătorii celor două părţi au declarat în şedinţa publică că nu cunosc identitatea proprietarilor acestor construcţii, neefectuând niciun demers pentru identificarea acestora, iar din adresa şi înscrisurile depuse la dosar de RAADPFL Craiova la solicitarea instanţei, rezultă doar că o suprafaţă de 100 mp din terenul în cauză, a fost închiriată în baza contractului de închiriere nr. 529/2009 numitului Ştefan Nicolae Rusu, până la data de 26.01.2017, dată la care terenul a fost luat din administrarea regiei, fiind trecut în domeniul privat al Mun. Craiova prin hotărâre a Consiliului Local.

Prin urmare, este posibil ca aceste construcţii să fie în proprietatea municipiului, fără a fi înscrise în cartea funciară, fiind cunoscută împrejurarea că în acest moment nu există un inventar complet al imobilelor aflate în domeniul privat al Municipiului Craiova şi/sau ele pot fi în proprietatea unor terţi neidentificaţi, cum ar fi, de pildă, succesorii în drepturi ai societăţii comerciale lichidate, LANDSTAR TRADING SRL, adică societatea care a vândut terenul în cadrul procedurii insolvenţei, autorului celor doi reclamanţi, donatorul C. D.(a se vedea fila 138), acesta din urmă donând  terenul, la rândul său, celor doi reclamanţi.

Astfel, un eventual partaj nu s-ar putea realiza în absenţa identificării şi citării în cauză în calitate de intervenienţi a acestor proprietari de construcţii, în conformitate cu prevederile art. 78 al. 2 Cpc, întrucât de interesele acestora trebuie să se ţină cont în egală măsură, iar reclamanţilor care au promovat prezenta acţiune, le revenea obligaţia în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, să îi identifice şi să-i arate instanţei, obligaţie care nu a fost îndeplinită.

În consecinţă, pentru toate motivele expuse mai sus, acţiunea de partaj, aşa cum a fost ea întocmită şi motivată de reclamanţi, este neîntemeiată, drept pentru care instanţa a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel S. G. şi S. R. D., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi reţinerea spre rejudecarea cauzei.

În motivarea apelului s-a arătat că, instanţa de fond a stabilit o situaţie de drept si de fapt sumara a probelor administrate, respectiv înscrisuri fără a avea în vedere cadrul procesual determinat de obiectul acţiunii, şi fără a stărui conform disp. art. 22 alin. 2 NCPC, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii.

Instanţa de fond a considerat că în cauză nu se poate solicita ieşirea din indivitiune în cote părţi egale pentru corpul de teren în suprafaţă unitară de 946 mp, având în vedere actul de dezmembrare autentificat sub nr. 4844/25.10.2017 BNP F. M. M..

Acţiunea de faţă are ca obiect ieşirea din indiviziune, în cote egale de ½ asupra terenului intravilan situat în Craiova, ..., judeţul Dolj, în suprafaţă de 713 mp din acte şi 946 mp din măsurători, identificat cu nr. cadastral, având în vedere şi actul de dezmembrare autentificat sub nr. 4844/25.10.2017 BNP F. M. M., cu formare lot 1 – 559 mp., nr. cadastral 229643 şi lot 2 – 387 mp nr. cadastral 229644.

Faptul că se solicită partajarea în cote egale, conform actelor de proprietate deţinute de părţi, a întregului teren-corp unitar, deţinut în indiviziune, nu poate constitui o cauză de netemeinicie a acţiunii.

Fiind reţinută existenţa unor construcţii pe teren, dar care nu fac obiectul ieşirii din indiviziune, instanţa de fond a caracterizat ca inadmisibilă acţiunea,  cu trimitere la normele legale menţionate, considerând că, potrivit art. 649 N.C.C., terenul capătă un regim de coproprietate forţată, însă potrivit alin. 1, sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.

Această problemă, a unui eventual drept de coproprietate forţată nu a fost invocată de celălalt coindivizar, care în teza subsidiară a fost de acord cu ieşirea din indiviziune. Părţile au un drept egal de coproprietate asupra imobilului teren din Craiova, .. drept stabilit expres prin actele juridice de proprietate, inclusiv actul de dezmembrare, intabulat astfel în CF. Actele juridice nu prevăd un astfel de drept de coproprietate forţată, iar situaţia existenţei construcţiilor pe teren urma a fi avută în vedere cu ocazia lotizării fizice şi valorice, având în vedere şi faptul că apelanţii-reclamanţi  deţin un singur apartament în clădire. Dacă construcţiile aparţin autorităţii publice intimate, în lotul acesteia  urmau a fi atribuite, iar dacă aparţin unor terţi neidentificaţi, chiar dacă deveneau participanţi procesual sub forma  unei intervenţii forţate, nu puteau dobândi un drept de coproprietate forţată asupra vreunei suprafeţe de teren, având în vedere că nu există un izvor al acestui drept, terenul în litigiu fiind în totalitate construită/neconstruită în coproprietatea reclamanţilor Stănculeasa şi a unităţii administrativ teritoriale.

În condiţiile în care adresele efectuate autorităţilor publice ce deţin aceste informaţii răspunsul acestora este neconcludent, cu referire la teren, iar instanţa de fond a refuzat repetarea adreselor, nu poate fi reţinută culpa procesuală a reclamanţilor sub acest aspect, mai ales că instanţa de fond solicita relaţii dacă la imobilul în litigiu există chiriaşi cu contracte de închiriere.

Modalitatea în care instanţa de fond a încercat să lămurească speţa este dezvoltată pe larg în considerentele hotărârii judecătoreşti, nu însă şi-n cadrul dezbaterilor din şedinţa publică din 15.01.2020, în care  nu s-a pus în discuţie, conform art. 78 alin. 2 N.C.P.C., necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, dacă raportul juridic dedus judecăţii impune.

Apelanţii consideră că raportul dedus judecăţii nu impunea introducerea în cauză a altor persoane, fiind un drept de coproprietate asupra unui imobil compus din două loturi de teren, drept izvorât din acte juridice ce stabilesc expres acest regim juridic.

Intimatul Municipiul Craiova prin Primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de către apelanţii-reclamanţi şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Reclamanţii au solicitat instanţei de judecată pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună ieşirea din indiviziune, în cote de 1/2 asupra terenului intravilan din Craiova. str. Bucovăţ, nr. 25, jud. Dolj, în suprafaţă de 713 mp din acte şi 946 mp din măsurători, nr. Cadastral 229108 pentru formularea loturilor fizice şi având în vedere şi actul de dezmembrare autentificat sub nr. 4844 din 25 octombrie 17 la BNP F.l M..

Toate criticile aduse sentinţei civile sunt nefondate, consideră intimatul, întrucât, dispoziţiile 1. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod procedură civilă stabilesc că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se, atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Cu privire la criticile referitoare la greşita aplicare şi interpretare a legii de către instanţa de fond, se arată următoarele:

Conform prevederilor art. 671 al. 1 C.civ., rezultă că partajul este inadmisibil în cazurile  prevăzute de secţiunile a II-a şi a IV-a din prezentul capitol (capitolul IV), precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, iar potrivit art. 648 al. 1 coroborat cu art. 649 al. 1 C.civ. care sunt normele de trimitere, părţile dintr-un imobil reprezentând o clădire sau un ansamblu rezidenţial care au destinaţia de locuinţă sau cu altă destinaţie, care sunt destinate întrebuinţării spaţiilor respective şi care nu pot fi folosite decât în comun, sunt obiectul unui drept de coproprietate forţată, deci nu pot fi împărţite prin partaj voluntar sau judiciar. Potrivit art. 650 al. 1 Cpc. părţile comune (în coproprietate forţată) pot fi atribuite în folosinţă exclusivă coproprietarilor numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalţi coproprietari.

In baza contractului autentic de donaţie nr. 983/14.03.2017, a fost dobândit apartamentul nr. 1 din construcţia identificată CI, situată în Mun. Craiova. ..., jud. Dolj, împreună cu dreptul de coproprietate forţată şi perpetuă asupra tuturor părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coprorietarilor, precum şi cota indiviză de ½ din terenul intravilan de 713 mp din acte, 974 din măsurători.

În categoria bunurilor care fac obiectul "dreptului de coproprietate forţată şi perpetuă asupra părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor", intră aleea/aleile de acces la cele 4 construcţii care se află pe terenul indiviz, suprafeţele construite şi cele care sunt absolut necesare exploatării normale a construcţiilor, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 649 al. 1 lit. a Cpc. Aceste suprafeţe de teren pot face obiectul partajului.

Instanţa de fond a stăruit pe lângă apelanţii-reclamanţi pe parcursul tuturor termenelor de judecată să identifice cine sunt titularii dreptului de proprietate asupra tuturor construcţiilor edificate asupra imobilului cu privire la care se solicită partajarea, însă aceştia nu şi-au îndeplinit obligaţiile instituite de prevederile legii procesual civile.

Cu toate acestea, în virtutea rolului activ, instanţa de judecată a dispus efectuarea de adrese în vederea lămuririi regimului juridic al construcţiei, dar şi pentru identificarea proprietarilor.

În raport de  prevederile legale incidente în cauză, că nu se putea dispune asupra solicitării de partajare în absenţa titularilor dreptului de proprietate asupra construcţiilor, acesta putând fi prejudiciat prin modalitatea de partajare a imobilului-teren. De interesele acestora trebuie să se ţină cont în egală măsură, iar apelanţii-reclamanţi care au promovat prezenta acţiune, aveau obligaţia, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, să îi identifice şi să-i arate instanţei, obligaţie care nu a fost îndeplinită.

In temeiul art. 223 Cod Procedură Civilă, solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin încheierea de şedinţă de la 19.11.2020, Tribunalul Dolj a dispus emiterea unei adrese către Biroul Notarului Public D.T.pentru a înainta, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub  nr. 876/2004.

De asemenea, emiterea unei adrese către RADPFL Craiova şi către Municipiul Craiova pentru a  preciza în scris regimul juridic al construcţiilor C1 ap. 2, C2, C3, C4, edificate pe terenul situat in Municipiul Craiova ..., judeţul Dolj, urmând a proroga pronunţarea asupra probei cu expertiză solicitată de apelanţii-reclamanţi, prin apărător, după depunerea relaţiilor solicitate.

Relaţiile solicitate au fost comunicate instanţei prin adresa nr.37908/08.12.2020 emisă de R.A.D.P.F.L.(f.75 dosar apel), adresa nr.172845/08.02.2021 emisă de Primăria Municipiului Craiova (f.79) şi adresa nr.441/12.01.2021 emisă de BNP D. T. (f.76 dosar apel).

Considerentele instanţei de apel în raport de motivele de apel invocate, apărările formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în cauză:

Apelanţii-reclamanţi S. G.şi  S. R. D. critică soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată având ca obiect "partaj judiciar", cu care au învestit instanţa de fond, arătând , în esenţă  că au solicitat ieşirea din indiviziune, în cote egale de ½ asupra terenului intravilan situat în Craiova, ..., judeţul Dolj, în suprafaţă de 713 mp din acte şi 946 mp din măsurători, cu privire la care se află în indiviziune cu intimatul-pârât UAT Municipiul Craiova, întrucât, actul de dezmembrare autentificat sub nr. 4844/25.10.2017 BNP F. M.M., cu formare lot 1 – 559 mp., nr. cadastral 229643 şi lot 2 – 387 mp nr. cadastral 229644, nu ţine loc de act de partaj voluntar,  cum a reţinut instanţa de fond în mod eronat.

Analizând considerentele expuse de instanţa de fond în motivarea soluţiei de respingere a cererii de partaj, Tribunalul constată că aceasta a dat o calificare juridică greşită actului de dezmembrare autentificat sub nr. 4844/25.10.2017 de BNP F.M. M., apreciind că este un act de împărţire voluntară a suprafeţei de teren de 946 mp din Mun. Craiova, ..., jud. Dolj, în două loturi cu identitate distinctă, cu suprafeţele de 559 şi  387 mp, fiecare cu număr cadastral propriu şi cu carte funciară distinctă, respectiv CF nr. 229643 a Mun. Craiova şi CF nr. 229644 a Mun. Craiova.

Or, apelanţii-reclamanţi S. G.şi  S. R. D. au dobândit prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 983/14.03.2017 de BNP F. M.M., apartamentul nr. 1 din construcţia identificată C1, situată în Mun. Craiova, ..., jud. Dolj, împreună cu dreptul de coproprietate forţată şi perpetuă asupra tuturor părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor, precum şi cota indiviză de ½ din terenul intravilan de 713 mp din acte, 974 mp din măsurători (f.24-25 dosar fond).

Donatorul a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor donate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4521/05.09.2016 de BNP F. M.M.(f.138-139 dosar fond) de la vânzătoarea S.C. LANDSTAR TRADING SRL, care, la rândul său l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8676/12.11.2004 de BNP D. T. (f.96-98 dosar apel).

Cealaltă cotă de ½ din suprafaţa de teren intravilan situată în Craiova..., Judeţul Dolj, în suprafaţă de 713 mp din acte şi 946 mp din măsurători, face parte din domeniul  de proprietate privată al intimatului-pârât UAT Municipiul Craiova, conform HCL nr.29/2017 (f.127-130 dosar fond).

Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 4844/25.10.2017 de BNP Fl. M. M., suprafaţa de teren de 946 mp din Mun. Craiova, ..., jud. Dolj, deţinută de părţi în regim de coproprietate, a fost dezmembrată în două loturi cu identitate distinctă, cu suprafeţele de 559 şi  387 mp, fiecare cu număr cadastral propriu şi cu carte funciară distinctă, respectiv CF nr. ....

Or, contrar celor reţinute de instanţa de fond, dezmembrarea suprafeţei de teren aflată în regim de coproprietate nu echivalează cu partajarea acesteia, în primul rând pentru că voinţa părţilor la întocmirea actului de dezmembrare autentificat sub nr. 4844/25.10.2017 de BNP F. M. M. nu a fost aceea de a se dispune împărţirea bunului, aspect reţinut de Tribunal din însăşi denumirea actului, din împrejurarea că dezmembrarea nu respectă cotele deţinute de părţi  conform actelor de proprietate, dar şi din faptul că  apelanţii-reclamanţi S. G.şi S. R. D. au iniţiat acest demers judiciar prin care au solicitat împărţirea suprafeţei de teren deţinută în coproprietate cu intimatul-pârât, demers care ar fi fost lipsit de interes în situaţia în care actul de dezmembrare întocmit de părţi ar fi avut această finalitate.

De altfel, inclusiv intimatul-pârât a susţinut în întâmpinarea formulată la fond că este de acord ca partajarea să se facă în natură, conform cotelor deţinute de părţi, dar să se ţină seama de modalitatea în care părţile au înţeles să facă dezmembrarea.

În ceea ce priveşte considerentele hotărârii apelate referitoare la existenţa pe terenul aflat în coproprietate a unor construcţii ce generează un drept de coproprietate forţată, respectiv apartamentul 2 din C1 şi C2,C3,C4, care ar determina o imposibilitate de partajare a terenului, deoarece nu se cunosc proprietarii, aceştia fiind imposibil de identificat chiar şi în urma adreselor emise de instanţă la R.A.A.D.P.F.L. Craiova şi la Primăria Municipiului Craiova, Tribunalul constată că sunt străine de natura princinii, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată apelanţii-reclamanţi arătând că nu fac obiectul partajului.

Mai mult decât atât, instanţa de fond a antamat abia în considerente problema inadmisibilităţii partajului cu privire la suprafaţa de teren deţinută în coproprietate de părţi, ca urmare a neintroducerii în cauză a unor prezumtivi proprietari ai construcţiilor C2, C3, C4 şi ai apartamentului 2 din C1, fără a fi pus în discuţia părţilor, în cursul cercetării judecătoreşti această problemă în condiţiile art.78 alin.2 din Codul de procedură civilă, dacă aprecia că numai în acest cadru procesual se poate soluţiona cererea de partaj.

Or, procedând în acest fel, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.22 alin.2 şi 3 din Codul de procedură civilă.

Existenţa pe terenul a cărui partajare se solicită a unor construcţii ai căror proprietari nu se cunosc, aşa cum a susţinut instanţa de fond, pe care nu a reuşit să îi identifice în urma demersurilor efectuate către  R.A.A.D.P.F.L. Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, nu împiedică efectuarea partajului, în condiţiile în care se solicită partajarea unei suprafeţe de teren deţinută în coproprietate doar de părţi.

Chiar dacă aceşti proprietari ar fi fost identificaţi, ei nu ar putea pretinde decât un drept de superficie asupra terenului a cărui partajare se solicită, acesta fiind deţinut în regim de coproprietate de părţi.

Este întemeiat şi motivul de apel prin care apelanţii-reclamanţi critică motivarea instanţei de fond în sensul că partajul este împiedicat şi de dreptul de coproprietate forţată şi perpetuă asupra părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor", respectiv aleile de acces la cele 4 construcţii care se află pe terenul indiviz, suprafeţele construite şi cele care sunt absolut necesare exploatării normale a construcţiilor.

În primul rând, Tribunalul constată că această motivare este determinată de construcţia logică eronată de la care a pornit instanţa de fond, respectiv inadmisibilitatea partajului ca urmare a existenţei pe teren a unor construcţii ai căror proprietari nu sunt cunoscuţi.

Tribunalul reţine că, şi în ipoteza în care aceşti proprietari ar fi fost identificaţi şi introduşi în cauză în calitate de intervenineţi forţaţi, nu ar putea deveni niciodată titularii unui drept de coproprietate forţată şi perpetuă asupra aleilor  de acces, întrucât nu sunt proprietarii suprafeţei de teren a cărei partajare se solicită.

Constatând că instanţa de fond nu a făcut o analiză temeinică şi legală a pretenţiilor deduse judecăţii, dând o interpretare greşită dispoziţiilor legale incidente în cauză, Tribunalul, în temeiul art.480 alin.6 Cod procedură civilă, va admite apelul, va anula Sentinţa civilă nr.2586/25.03.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.14098/215/2019 şi va reţine cauza spre rejudecare.

Cu prilejul rejudecării, Tribunalul va pune în discuţia părţilor probele solicitate de părţi, precum şi orice probe şi măsuri pe care le apreciază ca fiind necesare justei soluţionări a cauzei.

Va stabili termen pentru soluţionarea fondului la data de 27.05.2021, ora 09,00 pentru când se vor cita părţile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de apelanţii-reclamanţi S. G. şi S. R. D., cu domiciliul ales în Craiova, ..., jud. Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 2586/25.03.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 14098/215/2019, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova prin Primar, cu sediul în Craiova, jud. Dolj.

Anulează sentinţa civilă nr.2586/25.03.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.14098/215/2019 şi reţine cauza spre rejudecare.

Stabileşte termen pentru soluţionarea fondului la data de 27.05.2021, ora 09,00 pentru când se citează părţile

Pronunţată azi, 18.03.2021 la sediul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform disp. art. 402 teza finală N.c.p.c.

Red.jud.C.C.

Tehn.S.V./5 ex./21.04.2021

Jud.fond-V.C.l.

Domenii speta

Spete similare