Fond funciar

Cod ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.000181

Dosar nr. 9415/215/2017* -fond funciar-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 181/2020

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2020

Completul de judecată este constituit din:

Preşedinte: V. P.

Judecător: D. O.

Grefier: L. E. C.

Pe rol se află pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2020 şi consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta M. N. E. A. -decedată şi continuată de reclamantul moştenitor M. A. I. , în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR L.PRIN PRIMAR şi COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR şi intervenientul accesoriu P.P. , având ca obiect fond funciar, ca urmare a anulării sentinţei civile nr. 11338 din data de 25.10.2017, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 9415/215/2017, prin decizia civilă nr. 1966 din data de 12.10.2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 9415/215/2017.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2020, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 N.C.P.C., a amânat pronunţarea, în mod succesiv, pentru datele de 23.01.2020, de 31.01.2020, de 03.02.2020 şi, respectiv, data de azi, 10.02.2020, când a decis următoarele:

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 11338 din data de 25.10.2017, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 9415/215/2017, a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantei M.N.E.A. , în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locala de Fond Funciar L.şi Comisia Judeţeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, a fost obligată pârâta Comisia Locală L.de Fond Funciar să transmită Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor Hotărârea de validare nr. 1433 din 02.03.2006 emisă de Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu anexa 23 privind pe reclamantă, propunerea de acordare de măsuri compensatorii, precum şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi a fost respinsă cererea principală pentru punere în posesie şi emiterea titlului de proprietate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul moştenitor apelant M. A. I. , criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1966/12.10.2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 9415/215/2017, a fost admis apelul declarat de către apelantul M. A. I. , moştenitor al reclamantei decedate M. N. E. A. , al cărei loc îl ocupă în proces, împotriva sentinţei civile nr. 11338 din data de 25.10.2017, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 9415/215/2017, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Locală de Fond Funciar L., reprezentată legal prin primar şi Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reprezentată legal prin prefect, a fost anulată, în tot, sentinţa civilă apelată şi a fost reţinut cauza spre rejudecare, pentru evocarea fondului.

În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă, sub nr. 9415/215/2017*.

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 23.11.2018, instanţa a dispus administrarea probei cu expertiza în specialitatea topografie cadastru, pentru a se identifica vechiul amplasament al terenului în litigiu în suprafaţă de 50 ha, conform actelor de proprietate aflate la filele 15 -23 din dosarul primei instanţe şi a se verifica dacă acest amplasament este liber, în tot sau în parte, iar, în situaţia în care este ocupat, să se precizeze în ce temei şi de către cine.

Raportul de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert C.A. a fost depus, la dosar, la data de 07.02.2019 (filele 21-36), cu privire la concluziile acestuia nefiind formulate obiecţiuni în cauză, iar, potrivit încheierii de şedinţă din data de 05.04.2019, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei decedate, invocată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar L., prin cererea depusă la data de 06.02.2019, la fila 17 din dosar şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a prezentei cauze, formulată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar L..

Potrivit aceleiaşi încheieri de şedinţă, instanţa a dispus, din oficiu, administrarea probei cu relaţii scrise şi cu înscrisuri şi, în cadrul acestor probe, emiterea unor adrese către P.P.  şi A.D.S. Dolj şi s-a pus în vedere apărătorului reclamantului să formuleze şi să depună, la dosar, note scrise, prin care să argumenteze, în fapt şi în drept, necesitatea restituirii în natură a suprafeţelor de teren S1 şi S5, astfel cum au fost individualizate prin raportul de expertiză.

La data de 30.05.2019, reclamantul moştenitor a depus, la dosar, note scrise (fila 56), la aceeaşi dată, s-au înaintat relaţiile de la ADS Dolj (filele 57-61), iar P.P.  a formulat cerere de intervenţie şi de arătare a titularului dreptului în dosar (filele 63-73).

La data de 27.06.2019, reclamantul moştenitor a depus, la dosar, note de şedinţă (fila 77), iar, potrivit încheierii de şedinţă din data de 28.06.2019, instanţa a calificat cererea de intervenţie formulată de P.P.  Craiova drept o cerere de intervenţie accesorie şi a încuviinţat-o în principiu, a respins, ca inadmisibilă, cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de intervenientul accesoriu P.P.  şi a dispus, din oficiu, administrarea probei cu relaţii şi, în cadrul acestei probe, revenirea cu adrese către P.P.  Craiova şi A.D.S. Dolj, pentru a preciza dacă suprafeţele S1 şi, respectiv, S5 sunt ocupate de construcţii sau alte reţele de utilităţi publice, respectiv drumuri de exploatare, perdele de protecţie sau alte sarcini legale.

Relaţiile solicitate de către instanţă au fost înaintate, la dosar, la data de 22.08.2019 (filele 82-85), data de 03.10.2019 (filele 87-91), data de 11.11.2019 (fila 100) şi, respectiv, data de 16.12.2019 (filele 105-110).

Reclamantul moştenitor a depus, la dosar, concluzii scrise (filele 113-115).

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Tribunalul reţine că, deşi autoarea reclamantului moştenitor a fost validată, în temeiul Legii nr. 247/2005, cu suprafaţa de 50 ha teren neretrocedată, fiind înscrisă în Anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/04.08.2005, în care sunt trecute persoanele cărora li se acordă despăgubiri, acest lucru nu reprezintă un impediment pentru ca, în prezent, foştilor proprietari sau moştenitorilor lor să li se poată atribui în proprietate terenul pe vechiul amplasament sau, dacă acesta nu este liber, pe un alt amplasament, în ordinea prevăzută de dispoziţiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.

În contextul intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, nu mai are nicio relevanţă faptul că, anterior, autoarea reclamantului moştenitor a formulat o cerere prin care şi-a exprimat opţiunea ca dreptul de proprietate să-i fie reconstituit în natură, în temeiul legii nr. 67/2010, cerere care a şi făcut obiectul dosarului nr. 4588/215/2012 al Judecătoriei Craiova, soluţionat irevocabil, neputându-se reţine puterea de lucru judecat, având în vedere că, în prezent, cererea acesteia este considerată cerere nesoluţionată, în temeiul art. 8 alin. 1 şi alin. 2 lit. e din legea nr. 165/2013 şi în raport de considerentele deciziei nr. 42/2016 a ÎCCJ (considerente expuse, pe larg, în cadrul deciziei pronunţate în apel) şi, pentru soluţionarea sa, trebuie aplicate dispoziţiile acestei noi legi, deci cauzele juridice ale celor două acţiuni sunt diferite.

De asemenea, dispoziţiile noii legi nu prevăd obligativitatea persoanei îndreptăţite de a formula o nouă cerere prin care să-şi exprime, din nou, opţiunea pentru reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, cu excepţia disp. art. 42 din legea nr. 165/2013, care, însă, nu sunt  incidente în speţa de faţă.

Potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din legea nr. 165/2013 "1) Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.

(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III."

Art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013 prevede că "În situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice;

c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ;

d) pe terenurile ocupate de izlazuri.

2) Pentru terenurile prevăzute la alin. (1) lit. d), regimul juridic şi categoria de folosinţă se pot schimba numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu acordul cetăţenilor cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială, acord exprimat în urma organizării unui referendum local, potrivit legii, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (1).

3) Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moştenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii."

Acest text de lege consacră principiul prevalent al restituirii în natură pe vechiul amplasament, iar, în situaţia în care acest lucru nu mai este posibil, fostului proprietar sau moştenitorilor lui li se poate atribui teren pe un alt amplasament, deci, în compensare, prin echivalent.

Astfel, numai în măsura în care restituirea pe fostul amplasament nu mai este posibilă, devin incidente prevederile art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013, restituirea urmând a fi realizată pe un alt amplasament, cu respectarea ordinii de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire şi a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. 1.

Potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie cadastru întocmit, în rejudecare, de către dl. expert C.A. (filele 21-36), a rezultat că, potrivit actului de partaj din 18.09.1940, D.S. a primit 50 ha (100 pogoane), suprafaţă compusă din două loturi: lotul 1 cu suprafaţa de 27 ha şi lotul 2 cu suprafaţa de 23 ha.

Lotul 1 cu suprafaţa de 27 ha este compus din următoarele suprafeţe: S1 cu suprafaţa de 25, 6087 ha situată în T 32, P 183 (ocupată de P.P.  Craiova) şi S2 cu suprafaţa de 1, 3913 ha (ocupată de Perdeaua Forestieră de Protecţie a DN 6 Craiova-Caracal-Alexandria), iar, lotul 2 cu suprafaţa de 23 ha este compus din următoarele suprafeţe: S5 cu suprafaţa de 4, 3961 ha situată în T 115, P 1059 (ocupată de ADS), S6 cu suprafaţa de 7, 1756 ha situată în T 115, P 2 şi P 3 (această suprafaţă face parte din suprafeţele pentru care s-au emis titluri de proprietate în baza legilor fondului funciar, respectiv TDP nr. 2890 din 2004 emis pe numele A. M. şi TDP nr. 2155 din 2002 emis pe numele B. O.), S7 cu suprafaţa de 7, 4450 ha situată în T 113, P 1 (această suprafaţă face parte din suprafeţele pentru care s-au emis titluri de proprietate în baza legilor fondului funciar, respectiv TDP nr. 2155 din 2002 emis pe numele B. O.) şi S8 cu suprafaţa de 3, 9833 ha situată în T 112 (această suprafaţă face parte din suprafeţele pentru care s-au emis titluri de proprietate în baza legilor fondului funciar, conform planului şi raportului parcelar pentru T 122-anexa 6 şi 7).

Prin urmare, din totalul suprafeţelor identificate ca reprezentând vechiul amplasament al autoarei reclamantului moştenitor, doar S1 şi S5 reprezintă suprafeţe de teren pentru care nu s-au emis titluri de proprietate în baza legilor fondului funciar, prima suprafaţă de teren fiind ocupată de P.P.  Craiova şi a doua de către Agenţia Domeniilor Statului.

Pentru aceste două suprafeţe de teren, reclamantul moştenitor a solicitat atribuirea în posesie pe vechiul amplasament, potrivit notelor scrise depuse, la dosar, la data de 30.05.2019 (fila 56).

Reclamantul moştenitor a invocat disp. art. 6 din legea nr. 165/2013 şi art. 9 din HG nr. 401/2013 în justificarea posibilităţii restituirii în natură a suprafeţelor de teren S1 şi S5, precizând că, potrivit art. 6 alin. 1 lit. b din legea nr. 165/2013 şi art. 9 alin. 2 lit. b din HG nr. 401/2013, terenurile aflate în proprietatea publică şi privată a Statului, aflate în administrarea unor autorităţi şi instituţii publice, pot face obiectul restituirii în natură.

Cu privire la S1 în suprafaţă de 25, 6087 ha, situată în T 32, P 183 şi ocupată de P.P.  Craiova, tribunalul reţine că aceasta face parte din domeniul public al Statului Român, fiind întabulat dreptul de administrare în favoarea Ministerului Justiţiei-Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin P.P. , conform încheierii nr. 234923 din data de 10.12.2018 (fila 88 din dosar).

Această suprafaţă de teren de aproximativ 2 004 000 mp, aflată în administrarea Penitenciarului Craiova P., este încadrată la categoria de folosinţă arabil şi nu este ocupată de construcţii, conform adresei intervenientului accesoriu P.P.  Craiova nr. 16930/03.10.2019, depusă la fila 87 din dosar şi este deţinută de către acesta conform HG nr. 347/1999.

Terenul în suprafaţă de 2019792 mp din T 32, P 183 se regăseşte cuprins în HG nr. 416/2016 privind modificarea şi completarea anexei nr. 11 la HG nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al Statului Român (pct. 31-filele 68 verso-70 din dosar), fiind înregistrat la Ministerul de Finanţe sub nr. 156159.

 Potrivit disp. art. 6 alin. 1 şi 2 din legea nr. 165/2013 "În termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia prevăzută la art. 5 întocmeşte, conform normelor de aplicarea prezentei legi, situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii, şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială.

2) Situaţia prevăzută la alin. (1) va indica, prin determinare grafică pe ortofotoplan:

a)terenurile ce constituie rezerva comisiei locale de fond funciar;

b)terenurile aflate în proprietatea publică şi privată a statului, cu sau fără investiţii, aflate în administrarea unor autorităţi şi instituţii publice;

c)terenurile administrate de institute şi staţiuni de cercetare, cu sau fără investiţii;

d)terenurile ocupate de izlazuri;

e)alte terenuri identificate ca disponibile în vederea restituirii."

Potrivit art. 9 alin. 1 şi 2 lit. b din HG nr. 401/2013 "În termen de 180 de zile de la data constituirii, Comisia locală pentru inventariere întocmeşte situaţia terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.

 (2)Situaţia prevăzută la alin. (1) se întocmeşte pe baza formularelor prevăzute în anexele nr. 1-9, care au următorul cuprins:

a)Anexa nr. 1 - rezerva comisiei locale;

b)Anexa nr. 2 - terenurile agricole de pe raza unităţii administrativ-teritoriale, aflate în proprietatea publică şi privată a statului, cu sau fără investiţii, şi în administrarea unor autorităţi şi instituţii publice;"

Tribunalul reţine că, potrivit disp. art. 6 alin. 5 din legea nr. 165/2013, restituirea în natură a terenurilor aflate în proprietatea publică a Statului Român, aflate în administrarea unor autorităţi şi instituţii publice, pot face obiectul restituirii în natură doar în anumite condiţii şi anume, la propunerea comisiei judeţene de fond funciar sau, după caz, a Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, Agenţia Domeniilor Statului şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor demarează procedurile legale necesare în vederea schimbării regimului juridic al terenurilor ce fac obiectul situaţiei centralizatoare, aflate în proprietatea publică a statului, şi trecerii acestora, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului pentru a fi afectate restituirii în natură.

De asemenea, chiar dacă pentru restituirea în natură a terenului pe vechiul amplasament, în cauză, nu sunt incidente disp. art. 12 din legea nr. 165/2013, tribunalul constată că, potrivit art. 12 alin. 1 lit. b şi c din legea nr. 165/2013, atribuirea de teren în natură pe un alt amplsament se poate face astfel:

b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice;

c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ;

Prin urmare, atribuirea în natură a unei suprafeţe de teren aflată, iniţial, în proprietatea publică a Statului Român către foştii proprietari sau moştenitorii acestora, potrivit disp. legii nr. 165/2013, indiferent dacă priveşte vechiul amplasament sau un alt amplasament (în contextul în care art. 6 alin. 5 din legea nr. 165/2013 nu distinge), se poate face doar în cazul  trecerii acesteia în proprietatea privată a Statului Român, în condiţiile legii, teză care nu este îndeplinită în speţa de faţă pentru suprafaţa de teren S1 de 25, 6087 ha situată în ...., suprafaţă de teren aflată, în prezent, în proprietatea publică a Statului Român şi în administrare Ministerului Justiţiei-Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin P.P. .

Nici reclamantul moştenitor şi nici autoarea sa nu şi-au exprimat anterior declanşării litigiului (sau în cursul acestuia) un drept de opţiune din care să reiese că au avut cunoştinţă despre situaţia terenurilor aflate în proprietatea publică a Statului Român care ar putea face obiectul restituirii în natură, potrivit disp. art. 6 alin. 5 din legea nr. 165/2013 şi doresc să fie avuţi în vedere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, dacă şi după ce se realizează transferul de teren din proprietatea Statului Român către Comisia Locală de Fond Funciar. 

Cu privire la suprafaţa de teren S1 de 25, 6087 ha situată în ...., suprafaţă de teren aflată, în prezent, în proprietatea publică a Statului Român şi în administrare Ministerului Justiţiei-Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin P.P. , tribunalul urmează să aibă în vedere şi disp. art. 136 alin. 4 din Constituţie, dar şi considerentele deciziei nr. 395 din data de 13.06.2017 a Curţii Constituţionale potrivit căreia s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcţia Silvică Vâlcea în Dosarul nr. 4.068/223/2011* al Judecătoriei Drăgăşani, de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva şi Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, Direcţia Silvică Ilfov în Dosarul nr. 51.061/299/2012* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, Direcţia Silvică Vâlcea în Dosarul nr. 8.803/288/2013 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi s-a constatat că prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care restituirea terenurilor forestiere aparţinând domeniului public al statului se realizează numai după trecerea prealabilă a acestor terenuri în domeniul privat al statului, în condiţiile legii.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în care s-a reţinut că "opţiunea legiuitorului de a se reconstitui dreptul de proprietate privată asupra unor asemenea terenuri [proprietate publică a statului] este posibilă, deoarece există o procedură legală în temeiul căreia ele pot fi trecute din proprietatea publică în cea privată a statului, neafectându-se, astfel, caracterul insesizabil al proprietăţii publice." De asemenea s-a mai statuat că "bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate, sub nicio formă, însă legiuitorul a prevăzut (...) un mecanism care să asigure posibilitatea statului de a stinge regimul de proprietate publică, respectiv prin trecerea bunului în cauză din proprietatea publică a statului în cea privată a acestuia. Aplicarea acestui mecanism cunoaşte două limitări, respectiv în situaţiile în care bunul face parte din proprietatea publică potrivit Constituţiei sau legea interzice expres trecerea anumitor bunuri în proprietatea privată a statului. În consecinţă, (...) instanţele judecătoreşti sunt cele în măsură să verifice dacă reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale s-a realizat ulterior trecerii acestor bunuri în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, cu respectarea procedurii menţionate, respectiv cu îndeplinirea cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 (...)" (Decizia nr. 748 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2016, paragrafele 26-28).

De altfel, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 8 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat, în esenţă, că dispoziţiile menţionate nu pot reglementa o dezafectare ope legis din domeniul public al statului, prin trecerea respectivelor terenuri în domeniul privat, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foştilor proprietari, statuând că "se impune îndeplinirea cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se prevede altfel.". De asemenea a mai statuat că "Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situaţie derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din domeniul public în cel privat să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998" şi că "se poate concluziona că dreptul de proprietate publică nu încetează decât prin modalităţile indicate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în caz contrar fiind încălcat caracterul inalienabil al terenurilor proprietate publică (...)".

Chiar dacă decizia nr. 395 din data de 13.06.2017 a Curţii Constituţionale priveşte terenurile forestiere restituite pe un alt amplasament, principiul obligativităţii respectării procedurii de trecere a unui teren din domeniu public în domeniul privat al Statului, în condiţiile legii, în vederea restituirii în natură, rămâne aplicabil şi speţei de faţă.

În prezent, procedura de trecerea a unui bun din domeniul public în domeniul privat al aceluiaşi titular al dreptului de proprietate este reglementată de disp. art. 361 alin. 1-4 din OUG nr. 57/2019 (Codul administrativ).

Prin urmare, atât timp cât suprafaţa de teren S1 de 25, 6087 ha situată în T 32, P 183, se află, în prezent, în proprietatea publică a Statului Român şi în administrare Ministerului Justiţiei-Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin P.P.  şi nici nu a fost demarată procedura trecerii acesteia din proprietatea publică în proprietatea privată a Statului Român, conform disp. art. 6 alin. 5 din legea nr. 165/2013, aceasta nu poate fi atribuită în posesie şi restituită în natură reclamantului moştenitor.

Cu privire la S5 în suprafaţă de 4, 3961 ha, situată în T 115, P 1059 şi ocupată de Agenţia Domeniilor Statului, tribunalul reţine că aceasta face parte din domeniul privat al Statului Român, fiind întabulat dreptul de administrare în favoarea Agenţiei Domeniilor Statului, conform încheierii nr. 7584 din data de 18.01.2019 (fila 58 din dosar).

Potrivit adresei nr. 106439 din data de 12.12.2019 a ADS, suprafaţa de teren identificată în T 115, P 1059 se află pe raza comunei L., în exploatarea SC S. SA, cu nr. cadastral ...., are categoria de folosinţă arabil şi nu este ocupat de construcţii, drumuri de exploatare sau perdele de protecţie, în conformitate cu adresa structurilor de specialitate din cadrul ADS nr. 106 439/06.12.2019, iar, potrivit extrsului CF partea II, există menţiunea că imobilul se află sub incidenţa art. 3 alin. 1 din legea nr. 17/2014 (fila 105 din dosar).

Întrucât, în cazul acestei suprafeţe de teren care reprezintă o parte a vechiului amplasament al autorei reclamantului moştenitor, nu există nicio prevedere legală care să impună vreo procedură specială de trecere din domeniul privat al Statului Român la dispoziţia Comisiilor Locale de Fond Funciar pentru atribuirea în natură şi punerea în posesie a foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, cum sunt cele instituite de disp. art. 6 alin. 5 din legea nr. 165/2013 şi care privesc doar domeniul public al Statului Român, tribunalul reţine că, în speţa de faţă, reclamantul moştenitor este îndreptăţit la atribuirea acestei suprafeţe de teren în natură, având în vedere principiul prevalent al restituirii în natură pe vechiul amplasament şi doar în situaţia în care acest lucru nu mai este posibil, fostului proprietar sau moştenitorilor lui putându-li-se atribui teren pe un alt amplasament, deci, în compensare, prin echivalent, potrivit disp. art. 12 din legea nr. 165/2013.

Tribunalul apreciază că disp. art. 13 şi 14 din HG nr. 401/2013 pentru punerea în aplicare a legii nr. 165/2013 sunt corelative disp. art. 12 alin. 1 lit. b din legea nr. 165/2013, motiv pentru care acestea nu sunt incidente în situaţii atribuirii terenului pe vechiul amplasament foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora.

Nici disp. art. 3 alin. 1 din legea nr. 17/2014 nu sunt incidente în speţă în contextul în care obiectul acţiunii de faţă nu este reprezentat de pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi nici nu se pune problema încheierii unui contract de vânzare-cumpărare în cauză.

Astfel, disp. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 se aplică doar în situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, motiv pentru care, respectând principiul prevalenţei restiturii în natură pe vechiul amplasament, reclamantul moştenitor este îndreptăţit la atribuirea suprafeţei de teren S 5 de 4, 3961 ha, situată în extravilanul comunei L., jud. Dolj, în T 115, P 1059, reprezentată grafic pe planul de situaţie, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului de către dl. expert Catrinoiu Adrian, definită de conturul punctelor 23-22-34-33-32-31-23 (tenta verde), cu dimensiunile şi vecinătăţile trecute pe plan (fila 26 dosar de apel, în rejudecare) şi, în raport de faptul că această suprafaţă de teren reprezintă vechiul amplasament al autoarei reclamantului moştenitor, nu are nicio relevanţă că nu se respectă ordinea înregistrării cererii acesteia, în temeiul art. 12 alin. 3 din legea nr. 165/2013, atât timp cât aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cazul în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente este posibilă.

Prin urmare, tribunalul urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată şi să oblige pe pârâta Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar L.la punerea în posesie a reclamantului M. A. I. , pe vechiul amplasament, cu suprafaţa de teren de 4, 3961 ha (S 5) situată în extravilanul comunei L., jud. Dolj, în T 115, P 1059, reprezentată grafic pe planul de situaţie, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului de către dl. expert Catrinoiu Adrian, definită de conturul punctelor 23-22-34-33-32-31-23 (tenta verde), cu dimensiunile şi vecinătăţile trecute pe plan (fila 26 dosar de apel, în rejudecare).

Corelativ acestei obligaţii, având în vedere disp. art. 6 şi art. 36 din HG nr. 890/2005, tribunalul va dispune şi obligarea pârâtei Comisia Judeţeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor la emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 4, 3961 ha (S 5) situată în extravilanul comunei L., jud. Dolj, în T 115, P 1059, reprezentată grafic pe planul de situaţie, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului de către dl. expert C. A., definită de conturul punctelor 23-22-34-33-32-31-23 (tenta verde), cu dimensiunile şi vecinătăţile trecute pe plan (fila 26 dosar de apel, în rejudecare).

Având în vedere argumentele anterior expuse cu privire la imposibilitatea atribuirii în natură şi punerii în posesie a reclamantului moştenitor şi cu privire la suprafaţa de teren S1 de 25, 6087 ha, situată în T 32, P 183, care este ocupată de P.P.  Craiova şi reprezintă domeniul public al Statului Român, tribunalul, în temeiul disp. art. 61 alin. 3 N.c.p.c.,  va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul P.P.  în favoarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar L..

Cu privire la diferenţa de teren de 45, 6039 ha, tribunalul constată că, în cauză, aceasta nu se poate restitui pe vechiul amplasament în contextul în care, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în rejudecare de către dl. expert C. A., pentru suprafaţele de teren S6, S7 şi S8 de 7, 1756 ha situată în T 115, P 2 şi P 3, de 7, 4450 ha situată în T 113, P 1 şi, respectiv, de 3, 9833 ha, situată în T 112, s-au emis titluri de proprietate în baza legilor fondului funciar altor persoane, suprafaţa S2 de 1, 3913 ha este ocupată de Perdeaua Forestieră de Protecţie a DN 6 Craiova-Caracal-Alexandria, iar, pentru considerentele anterior expuse în cadrul prezentei decizii, suprafaţa S1 de 25, 6087 ha, situată în T 32, P 183, este ocupată de P.P.  Craiova şi reprezintă domeniul public al Statului Român, nefiind posibilă restituirea sa în natură pe vechiul amplasament, deci punerea în posesie a reclamantului moştenitor de către pârâta Comisia Locală de Fond Funciar L..

 În acest context, cu privire la diferenţa de teren de 45, 6039 ha, în speţa de faţă sunt incidente disp. art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013, motiv pentru care cererea autoarei reclamantului moştenitor trebuie să urmeze procedura instituită de disp. alin. 3 al acestui articol, respectiv atribuirea terenurilor de către comisia locală urmează să se facă în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1), iar, fostul proprietar sau moştenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii.

Doar în contextul în care, cu respectarea disp. alin. 3 al art. 12 din legea nr. 165/2013, reclamantul moştenitor nu va putea fi pus în posesie pe un alt amplasament, pentru diferenţa de teren de 45, 6039 ha, acesta urmează să primească despăgubiri, conform disp. art. 16 şi 21 din legea nr. 165/2013.

În condiţiile în care, prin legea nr. 165/2013 a fost stabilită, în mod expres, procedura ce trebuie urmată în cazul cererilor nesoluţionate, tribunalul nu se poate substitui comisiei locale de fond funciar în realizarea atribuţiilor care îi revin acesteia, în sensul de a stabili dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a se realiza punerea efectivă în posesie a reclamantului moştenitor cu diferenţa de suprafaţa de teren de 45, 6039 ha, ori, dacă, în lipsa acestei suprafeţe de teren, cererea urmează să fie soluţionată prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.

Tribunalul nu poate aprecia, astfel, dacă, în raport de situaţia terenurilor agricole şi forestiere care pot face obiectul reconstituririi dreptului de proprietate, întocmită conform art. 6 alin. 4 din legea nr. 165/2013, unde situaţia comunei L.se regăseşte la poziţia 65 (filele 73-76 din cadrul dosarului de apel), cererea formulată de către autoarea reclamantului moştenitor (care se regăseşte la poziţia nr. 84 pe lista cererilor nesoluţionate-filele 67-68 din cadrul dosarului de apel) se încadrează în totalul suprafeţei ce poate face obiectul reconstituirii în natură, rezultat după însumarea suprafeţelor înscrise în anexa 1, anexa 2 şi anexa 5, existând, astfel, teren disponibil pentru satisfacerea tuturor cererilor nesoluţionate (presupunând că şi cele 83 de cereri anterioare celei formulate de către aceasta urmează să fie soluţionate tot prin restituirea în natură).

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legii nr. 165/2013, cu completările şi modificările ulterioare, instanţa nu poate obliga pârâta Comisia Locală de Fond Funciar L.doar în sensul celor solicitate, în principal, de către autoarea reclamantului moştenitor, respectiv la punerea în posesie cu această diferenţă de suprafaţă de teren, context în care tribunalul va obliga pârâta Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar L.să pună în posesie pe reclamantul M. A. I. , pe un alt amplasament, pentru diferenţa de teren de 45, 6039 ha, cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013, iar, în cazul în care nu mai este posibilă punerea în posesie pe un alt amplasament, să acorde despăgubiri reclamantului, conform disp. art. 16 şi 21 din legea nr. 165/2013, având în vedere şi faptul că autoarea reclamantului moştenitor a formulat un capăt de cerere subsidiar în acest sens.

Astfel, potrivit disp. art. 16 din legea nr. 165/2013 "Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).", iar, art. 21 alin. 1 din acelaşi act normativ prevede că "În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcţii demolate."

Având în vedere că, pentru diferenţa de teren de 45, 6039 ha, pârâtele urmează să parcurgă procedura instituită de disp. art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013 sau, după caz, cea prevăzută de disp. art. 16 şi 21 din legea nr. 165/2013, tribunalul va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Judeţeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor să emită titlul de proprietate pentru diferenţa de teren de 45, 6039 ha, acest capăt de cerere neputând fi considerat întemeiat, în acest moment, în raport de disp. art. 6 şi art. 36 din HG nr. 890/2005, în contextul în care nu se poate stabili, cu certitudine, că reclamantul va beneficia de punerea în posesie cu privire la această suprafaţă de teren.

Pentru toate aceste considerente, în rejudecare, tribunalul va admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. N. E. A. -decedată şi continuată de reclamantul moştenitor M. A. I. , moştenitor al reclamantei decedate M. N. E. A. , al cărei loc îl ocupă în proces, în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Locală de Fond Funciar L.şi Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi intervenientul accesoriu P.P.  Craiova.

Tribunalul va obliga pârâta Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar L.la punerea în posesie a reclamantului M. A. I. , pe vechiul amplasament, cu suprafaţa de teren de 4, 3961 ha (S 5) situată în extravilanul comunei L., jud. Dolj, în T 115, P 1059, reprezentată grafic pe planul de situaţie, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului de către dl. expert C. A., definită de conturul punctelor 23-22-34-33-32-31-23 (tenta verde), cu dimensiunile şi vecinătăţile trecute pe plan (fila 26 dosar de apel, în rejudecare).

Tribunalul va obliga pârâta Comisia Judeţeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor la emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 4, 3961 ha (S 5) situată în extravilanul comunei L., jud. Dolj, în T 115, P 1059, reprezentată grafic pe planul de situaţie, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului de către dl. expert C. A., definită de conturul punctelor 23-22-34-33-32-31-23 (tenta verde), cu dimensiunile şi vecinătăţile trecute pe plan (fila 26 dosar de apel, în rejudecare).

Tribunalul va obliga pârâta Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar L.să pună în posesie pe reclamantul M. A. I. , pe un alt amplasament, pentru diferenţa de teren de 45, 6039 ha, cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013, iar, în cazul în care nu mai este posibilă punerea în posesie pe un alt amplasament, să acorde despăgubiri reclamantului, conform disp. art. 16 şi 21 din legea nr. 165/2013.

Tribunalul va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Judeţeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor să emită titlul de proprietate pentru diferenţa de teren de 45, 6039 ha.

Tribunalul va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul P.P.  Craiova în favoarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Rejudecând:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. N. E. A. -decedată şi continuată de reclamantul moştenitor M. A. I. , CNP ...., moştenitor al reclamantei decedate M. N. E. A. , al cărei loc îl ocupă în proces, domiciliat în .... jud. Mehedinţi şi cu domiciliul procesual ales la ...., în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Locală de Fond Funciar L., reprezentată legal prin primar, cu sediul în comuna L., ..., judeţul Dolj şi Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reprezentată legal prin prefect, cu sediul în ..., judeţul Dolj şi intervenientul accesoriu P.P.  Craiova, cu sediul în .....

Obligă pârâta Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar L.la punerea în posesie a reclamantului M. A. I. , pe vechiul amplasament, cu suprafaţa de teren de 4, 3961 ha (S 5) situată în extravilanul comunei L., jud. Dolj, în T 115, P 1059, reprezentată grafic pe planul de situaţie, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului de către dl. expert C. A., definită de conturul punctelor 23-22-34-33-32-31-23 (tenta verde), cu dimensiunile şi vecinătăţile trecute pe plan (fila 26 dosar de apel, în rejudecare).

Obligă pârâta Comisia Judeţeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor la emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 4, 3961 ha (S 5) situată în extravilanul comunei L., jud. Dolj, în T 115, P 1059, reprezentată grafic pe planul de situaţie, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului de către dl. expert C. A., definită de conturul punctelor 23-22-34-33-32-31-23 (tenta verde), cu dimensiunile şi vecinătăţile trecute pe plan (fila 26 dosar de apel, în rejudecare).

Obligă pârâta Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar L.să pună în posesie pe reclamantul M. A. I. , pe un alt amplasament, pentru diferenţa de teren de 45, 6039 ha, cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013, iar, în cazul în care nu mai este posibilă punerea în posesie pe un alt amplasament, să acorde despăgubiri reclamantului, conform disp. art. 16 şi 21 din legea nr. 165/2013.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Judeţeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor să emită titlul de proprietate pentru diferenţa de teren de 45, 6039 ha.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul P.P.  Craiova în favoarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar L..

Definitivă.

Pronunţată azi, 10.02.2020, la sediul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă, conform disp. art. 402 teza finală N.c.p.c. 

Preşedinte,

V. P. Judecător,

D. O.

Grefier,

L. E. C.

Red. jud. V.P./Tehn. S.V. 6 ex./19.02.2020

Domenii speta

Spete similare